Numele (notiune, caractere juridice, dobandire)

Numele (notiune, caractere juridice, dobandire)

Numele este o notiune complexa a carei nastere, din punct de vedere istoric, este in primul rand rezultatul unui uzaj indelungat, ca orice element ce tine de limbaj. Este astfel vorba despre aspecte de ordin voluntar, si nu de reglementare: familia unui individ il desemneaza printr-unul sau mai multe cuvinte sau individul insusi isi alege un asemenea mod de individualizare iar comunitatea din care face parte il accepta ca atare. Elemente dintre cele mai diverse au determinat continutul numelor si modul lor de atribuire: trasaturi fizice ale persoanei, ocupatie, legaturi de familie, religie etc. Nu exista o definitie legala a numelui dar prin reglementarea structurii, dobandirii, modificarii si a schimbarii acestuia legea ofera elementele necesare definirii sale. Pe baza acestor elemente in literatura juridica au fost propuse mai multe definitii ale numelui, dintre care o retinem pe cae conform careia numele este "acel atribut al persoanei fizice care consta in dreptul omului de a fi individualizat, in familie si in societate, prin cuvintele stabilite, in conditiile legii, cu aceasta semnificatie." Numele are o structura si aceasta este stabilita de art. 12 alin (2) din Decretul nr. 31/1954. Conform dispozitiei legale citate "Numele cuprinde numele de familie si prenumele". Numele de familie, desemnat in vorbirea curenta prin expresia "nume patronimic", este acea componenta a numelui care indica legatura persoanei fizice cu o anumita familie si o desemneaza in raporturile sale cu membrii altor familii. Prenumele, desemnat in vorbirea comuna ca "numele de botez", este format din unul sau mai multe cuvinte si identifica o persoana in raport cu ceilalti membri ai aceleiasi familii sau cu membrii altor familii cu acelasi nume de familie. Consideram ca modul de redactare a dispozitiilor art. 12 din Decretul nr. 31/1954, care, dupa ce dispune prin primul alineat ca "orice persoana are dreptul la numele stabilit sau dobandit potrivit legii" in alineatul al doilea prezinta structura numelui, aratand ca "numele cuprinde numele de familie si prenumele" nu permite o alta interpretare decat aceea conform careia numele de familie si prenumele sunt doar elementele componente ale unui drept unic: dreptul la nume. In general doctrina evidentiaza urmatoarele caractere juridice ale dreptului la nume: dreptul la nume este un drept absolut; inalienabil; imprescriptibil; legal; personal; unitar si universal. Ca si orice alt drept personal nepatrimonial dreptul la nume este un drept absolut. Principala consecinta a apartenentei la categoria drepturilor absolute o reprezinta opozabilitatea "erga omnes" a dreptului la nume, ceea ce inseamna ca obligatia de a nu-l incalca revine tuturor celorlalte subiecte de drept. Inaliebilitatea numelui consta in acea ca nici unei persoane nu i se poate contesta dreptul la nume, nici o persoana nu poate renunta la nume, dupa cum nu-l poate nici instraina. Dreptul la nume este imprescriptibil atat sub aspect achizitiv cat si extinctiv. Legalitatea numelui exprima acea trasatura a numelui de a putea dobandit, modoficat sau schimbat numai in conditiile prevazute de lege. Personalitatea numelui consta in faptul ca acest drept este strans legat de persoana omului si nu poate fi exercitat decat personal, iar nu si prin reprezentare. Unitatea numelui este caracterul specific al dreptului la nume care consta in aceea ca, desi este alcatuit din doua elemente, individualizeaza aceeasi persoana. Universalitatea numelui exprima acel caracter al numelui conform caruia orice persoana fizica are drept la numele stabilit sau dobandit potrivit legii. Acest caracter este exprimat si de art. 7 pct.1 din Conventia pivind drepturile copilului care dispune: "copilul este inregistrat imediat dupa nasterea sa si are de la aceasta data dreptul la un nume" Prin stabilirea sau dobandirea numelui se intelege operatiunea juridica de atribuire a numelui de familie si a prenumelui copilului nascut. Rezulta deci ca numele i se atribuie persoanei fizice concomitent cu inregistratrea sa in actul de nastere, astfel incat actul de stare civila este titlul care va indreptati persoana in cauza sa poarte un anumit nume si va face dovada acestuia. In sfarsit, la stabilirea numelui concura parintii copilului si autoritatea publica prevazuta de lege, al carei rol are un caracter subsidiar in sensul ca el asigura respectarea legii in atribuirea numelui si se poate substitui doar in cazurile limitativ reglementate de lege. In functie de modul in care copilul si-a stabilit filiatia exista trei ipoteze de dobandire a numelui de familie: Stabilirea numelui de familie al copilului din casatorie-Art. 62 din Codul familiei care reglementeaza aceasta materie distinge doua situatii: cea in care parintii au nume de familie comun si cea in care acestia au nume de familie diferite. Astfel, conform primului alineat al dispozitiei legale citate "copilul din casatorie ia numele de familie comun al parintilor". Potrivit alineatului (2) art. 62 din Codul familiei, "daca parintii nu au nume de familie comun, copilul va lua numele de familie al unuia dintre ei ori numele lor reunite. In acest caz, numele copilului se va stabili prin invoiala parintilor si se va declara, o data cu nasterea copilului, la serviciul de stare civila. In lipsa unei asemenea invoieli, autoritatea tutelara de la domiciliul copilului va hotara, ascultand pe parinti, daca copilul va purta numele unuia dintre ei sau numele lor reunite". Stabilirea numelui de familie al copilului din afara casatoriei-Aici sunt posibile doua situatii: copilul si-a stabilit filiatia mai intai fata de un singur parinte, care este, de regula, mama. Nimic nu se opune insa ca filiatia copilului sa fie mai intai stabilita fata de tata; Copilul si-a stabilit filiatia fata de ambii parinti, inainte de sau concomitent cu declararea nasterii sale. Potrivit legii in cazul in care copilul a fost recunoscut in acelasi timp de ambii parinti numele de familie a copilulul va fi stabilit conform invoielii partilor, consemnata intr-o declaratie scrisa si semnata de acestia. Stabilirea numelui de familie al copilulul nascut din parinti necunoscuti-Din coroborarea dispozitiilor art. 2 alin. final al Decretului nr. 975/1968 cu cele ale art. 22 si art. 23 din Legea nr. 119/1996 rezulta ca sunt avute in vedere doua situatii: cea a copilului gasit, nascut deci din parinti necunoscuti si cea a copilului abandonat in spital fara a se putea stabili identitatea mamei in termen de 30 de zile. Modificarea numelui de familie nu se confunda cu schimbarea numelui pe cale administrativa, intre cele doua institutii juridice existand importante deosebiri. Astfel, schimbarea numelui pe cale administrativa poate privi atat numele de famile cat si prenumele, se datoreaza unor cauze diferite si este supusa unui alt regim juridic. Modificarea numelui de familie determinata de schimabari in filiatie-Modificarea numelui de familie determinata de schimbari in filiatie se poate produce in urmatoarele cazuri: Copilul nascut din parinti necunoscuti isi stabileste filiatia fata de unul sau fata de ambii parinti; Copilul din afara casatoriei si-a stabilit filiatia si fata de al doilea parinte; Paternitatea copilului din casatorie a fost tagaduita iar actiunea a fost admisa. Ca urmare, in literatura juridica au fost propuse urmatoarele solutii, in functie de situatiile in care copilul in cauza se poate afla: Copilul s-a nascut in timpul casatoriei iar parintii au numele de familie comun; Copilul s-a nascut in timpul casatoriei iar parintii au nume de familie deosebite. Sunt posibile urmatoarele cazuri: Copilul a luat la nastere numele mamei sale, nume pe care il va pastra in continuare; Copilul a dobindit la nastere numele reunite ale parintilor sai, nume pe care il va pastra ca fiind cel avut de mama la data nasterii lui; Copilului i s-a stabilit la nastere numele sotului mamei. A fost admisa actiunea in contestatie sau in recunoastere de filiatie. Modificarea numelui de familie determinata de adoptie-Adoptia atrage o modificare a starii civile, a persoanei, care poate avea efecte si asupra numelui sau de familie. Sub acest aspect urmaeaza sa analizam efectele incuviintarii, desfacerii si constatarii nulitatii adoptiei asupra numelui de familei a celui adoptat. Modificarea numelui de familie determinata de casatorie-Casatoria este uniunea liber consimtita intre un barbat si o femeie, incheiata conform dispozitiilor legale, cu scopul de a intemeia o familie, si reglementata de normele operative ale legii. Incheierea casatoriei, desfacerea acesteia, nulitatea casatoriei si incetarea casatoriei prin decesul unuia dintre soti atrag modoficarea starii civile a persoanei. Numai incheierea, desfacerea si nulitatea casatoriei pot avea insa ca efect si modificarea numelui de familie al persoanei fizice. Schimbarea numelui de familie-Prin schimbarea numelui de familie se intelege inlocuirea acestuia, la cerere, cu un alt nume de familie, prin decizia administrativa emisa de autoritatea competenta. Reglementarea schimbarii numelui este cuprinsa in Decretul nr. 975/1968 cu privire la nume, modificat prin O.G. nr. 84/2001 privind infiintarea, organizarea si functionarea serviciilor publice comunitare de evidenta a persoanelor si de Legea nr. 119/1996, modificata si ea prin O.G. nr. 84/2001. Spre deosebire de modificarea numelui, schimbarea numelui pe cale administrativa nu este determinata de schimbarea starii civile a persoanei fizice ci se realizeaza, pentru motive temeinice, la cerea acesteia. Ca urmare, aceasta procedura este inaplicabila in cazul cererii prin care o persoana divortata solicita sa i se incuviinteze sa revina la numele dobandit prin casatorie. Actul care declanseaza procedura de schimbare a numelui pe cale administrativa este cererea formulata in acest scop. Pentru copilul aflat sub ocrotirea unui tutore, acesta din urma, cu incuviintarea autoritatii tutelare, va face cererea de schimbare a numelui. Daca minorul va implinit varsta de 14 ani el va semna si personal cererea, indiferent daca se afla sub ocrotirea parintilor sai sau sub cea a unui tutore. Pentru persoana pusa sub interdictie, cererea de schimbare a numelui se face de catre tutore, cu incuviintarea autoritatii tutelare. Cererea de schimbare a numelui se publica in extras, prin grija si pe cheltuiala solicitantului, in Monitorul Oficial al Romaniei, partea a treia. Nu este necesara publicarea cererii de schimbare a numelui format din expresii indecente, ridicole ori transformat prin traducere sau in alt mod. Orice persoana interesata poate face opozitie la cererea de schimbare a numelui, in termen de 30 de zile de la publicarea acestuia in M.O. Opozitia se face in scris, trebuie motivata si se depune la primaria unde a fost inregistrata cererea de schimbare a numelui. Termenul de 30 de zile pentru formularea opozitiei este un termen de decadere. Atributiile serviciilor publice comunitare locale de evidenta a persoanelor sunt prevazute de art. 5 din ordonanta. Le citam pe cele care au legatura cu studiul persoanei fizice: Eliberarea certificatelor de stare civila; Inregistrarea actelor si faptelor de stare civila, precum si a mentiunilor si modificarilor intervenite in statutul civil, in domiciliul si resedinta persoanei, in conditiile legii; Intocmirea si pastrarea registrelor de stare civila, in conditiile legii; Intocmirea, completarea, rectificarea, anularea sau reconstituirea actelor de stare civila, precum si a oricaror mentiuni facute pe actele de stare civila si pe actele de identitate, in conditiile legii; Constituirea, actualizarea si administrarea Registrului local de evidenta a persoanei, care contine datele de identificare si de adresa ale cetatenilor avand domiciliul in raza de competenta teritoriala a serviciului public local respectiv. Dintre atributiile serviciilor publice judetene, respectiv ale municipiului Bucuresti, prevazute de art.7, le retinem pe urmatoarele: Constituie, actualizeaza si valorifica registrul judetean de evidenta a persoanei; Coordoneaza si controleaza metodologic activitatea serviciilor publice comunitare locale; Controleaza modul de gestionare si de intocmire a registrelor de stare civila; Asigura producerea si emiterea certificatelor de stare civila; Tine evidenta si pastreaza registrele de stare civila, exemplarul doi, si efectueaza mentiuni pe acestea, conform comunicarilor primite. Conform art.13 din Ordonanta, inspectoratul indeplineste urmatoarele functii: De strategie; De reglementare; De autoritate de stat; De sprijin; De indrumare; De control metodologic a activitatii serviciilor publice comunitare. Functia de autoritate de stat presupune urmarirea modului de aplicare si respectare a reglementarilor legale in domeniul actualizarii, administrarii, valorificarii, utilizarii si protectia datelor referitoare la persoane, precum si in domeniul eliberarii actelor de stare civila, actelor de identitate, permiselor de conducere, certificatelor de inmatriculare a autovehiculelor si a intocmirii listelor electorale permanente.