Notiunea de proprietate intelectualǎ

Notiunea de proprietate intelectualǎ.

Proprietatea intelectuala cuprinde drepturile legale ce rezulta din activitatea intelectuala in domeniile literar, stiintific, artistic sau industrial.

Exista doua motive importante pentru care statele au legiferat protejarea proprietatii intelectuale. Primul: pentru a da o expresie statutara a drepturilor morale si economice ale creatorilor asupra creatiilor lor, precum si drepturilor publicului de a avea acces la aceste creatii. Al doilea motiv: pentru a promova, prin politica guvernamentala, creativitatea, propagarea si aplicarea rezultatelor acesteia si incurajarea unui comert corect, ceea ce ar contribui la dezvoltarea economica si sociala.

Spre deosebire de bunurile materiale, care pot fi utilizate impotriva folosirii lor de catre alte persoane, prin simpla lor posesie, in cazul creatiilor intelectuale, cum ar fi o inventie, nu se poate proceda in acest mod. Aceasta deoarece, de indata ce creatia intelectuala este pusa la dispozitia publicului, creatorii acesteia nu mai au posibiliatea de a-si exercita controlul asupra utilizarii creatiei.

Legislatia in domeniul proprietatii intelectuale urmareste apararea creatorilor prin cesionarea, pe durata limitata, a dreptului de control asupra utilizarii acestor opere. Aceste drepturi nu se aplica obiectului material in care poate fi inglobata creatia, ci creatiei intelectuale ca atare.

In mod clasic, proprietatea intelectula se imparte in doua ramuri: dreptul de autor si proprietatea industriala.

Dreptul de autor garanteaza autorilor si altor creatori de opere intelectuale(literare, artistice, muzicale), dreptul de a autoriza sau interzice, pentru perioade de timp strict determinate, exploatarea operelor lor in moduri de asemenea determinate.

Proprietatea industriala cuprinde protectia inventiilor prin brevete de inventie, protectia unor anumite interese comerciale prin intermediul legislatiei privind marcile de fabrica sau de comert precum si cea referitoare la concurenta neloiala.

Uneori expresia "proprietate industriala" este inteleasa in mod eronat, in sensul ca s-ar referi la bunurile mobile sau imobile folosite pentru productia industriala, cum ar fi fabricile, utilajele de productie, etc. Insa, in realitate, proprietatea industriala este o ramura a proprietatii intelectuale si, prin urmare, se refera la creatiile mintii umane. Aceste creatii sunt, de obicei, inventiile, desenele si modelele industriale. Pe scurt, inventiile constituie solutii noi ale problemelor de natura tehnica, iar desenele si modelele industriale sunt creatii estetice care determina aspectul produselor industriale. In plus, proprietatea industriala mai cuprinde si marcile de fabrica sau de comert, marcile de servicii, denumirile si indicatiile geografice, inclusiv indicatiile de provenienta si denumirile de origine, si protectia impotriva concuretei neloiale.

Protectia proprietatii intelectuale este independenta de calitatea sau de valoarea operei-ea va fi protejata indiferent daca, in functie de gust este considerata avand o calitate buna sau indoielnica.

In general, prin dreptul de autor este protejat modul in care isi expune ideile autorul, nu si ideile in sine. Spre exemplu, daca un autor realizeaza o expunere de idei despre construirea unui tip nou de motor auto, dreptul de autor pe care il detine asupra expunerii sale de idei cand acestea se publica sub forma unui articol intr-o revista nu va impiedica o terta persoana sa foloseasca ideile autorului pentru construirea unui nou tip de motor auto, dar dreptul de autor va proteja autorul impotriva producerii de copii ale articolului fara consimtamantul sau. In ceea ce priveste inventia in sine, ea nu se bucura de protectia dreptului de autor, dar ea poate fi protejata pe alte baze, in contextul proprietatii industriale. Este important de mentionat ca ideile ca atare nu sunt protejate de dreptul de autor. O persoana care si-a facut publice ideile, fara a le proteja prin brevete de inventie, de exemplu cu ocazia unei conferinte publice, nu are nici un mijloc sa impiedice pe alte persoane sa le foloseasca. Insa, odata ce ideea a fost exprimata intr-o forma palpabila, protectia dreptului de autor devine operabila.

In final, mai trebuie precizat ca un fapt general acceptat ca intregul sistem de privilegii ce constituie dreptul de autor trebuie protejat cel putin pe durata intregii vieti a autorului. Dupa decesul autorului, in principiu, opera acestuia continua sa fie protejata pe o anumita durata, insa, in general, termenul dupa care inceteaza protectia este de 70 de ani dupa decesul autorului. Acest termen este considerat ca reprezentand un echilibru just intre protectia drepturilor economice conferite autorului si necesitatea societatii de a avea acces la acele manifestari de cultura. La expirarea termenul de protectie, opera intra in domeniul public, ceea ce inseamna ca poate fi utilizata de oricine, fara a mai fi necesara o autorizatie in acest sens.