Legitima aparare
Legitima aparare este o cauza care
exclude caracterul penal al faptei datorita lipsei de vinovatie in conditiile in
care aceasta este savarsita. Potrivit art. 44 c.p. "Este in stare de legitima
aparare acela care savarseste fapta pentru a inlatura un act material, direct,
imediat si injust indreptat impotriva sa, a altuia sau impotriva unui interes
public si care pune in pericol grav persoana si drepturile celui atacat ori
interesul obstesc. Este de asemenea in legitima aparare si acela care din cauza
tulburarii sau temerii a depasit limitele unei aparari proportionale cu
gravitatea pericolului si cu imprjurarile in care s-a produs atacul" Legitima
aparare apare ca o riposta pe care o da o persoana impotriva unui atac ce pune
in pericol grav persoana, drepturile acesteia ori interesul public, riposta
determinata de necesitatea apararii valorilor sociale periclitate. Conditiile
legitimei aparari A. Conditiile atacului. Atacul sau agresiunea este o
comportare violenta a omului, o atitudine ofensiva ce se materializeaza de
regula intr-o actiune indreptata impotriva valorilor sociale ocrotite. Pentru a
da nastere unei aparari legitime atacul trebuie sa indeplineasca mai multe
conditii: atacul trebuie sa fie material, direct, imediat si injust; atacul sa
fie indreptat impotriva unei persoane, a drepturilor acesteia sau impotriva
unui interes obstesc; atacul sa puna in pericol grav valorile sociale ocrotite.
Atacul trebuie sa fie material, direct, imediat si injust. a) Atacul sa fie
material. Un atac este material cand se obiectivizeaza prin actiuni fizice,
menite sa pericliteze in substanta sa fizica valorile sociale octorite. Si
actiunea poate reprezenta un atac material, caci permite altor forte sa
pericliteze fizic valorile sociale ocrotite. b) Atacul sa fie direct. Atacul
este direct cand se indreapta si creeza un pericol nemijlocit pentru valoarea
sociala ocrotita. Atacul este direct, s-a sustinut in literatura juridica, si
atunci cand vizeaza una din valorile sociale aparate chiar daca nu are un
contact nemijlocit cu acea valoare. Atacul nu este direct daca intre agresor si
victima se afla un obstacol (poarta inchisa, usa inchisa, zid, gard etc.), care
face ca atacul sa nu creeze un pericol pentru valoarea sociala ocrotita. Atacul
nu este direct daca intre agresor si valoarea ocrotita exista o distanta mai
mare de spatiu. Spre ex.: nu este un atac direct un atac deslantuit de la o
distanta de 100 m cu o secure. c) Atacul sa fie imediat. Atacul este imediat
cand pericolul pe care-l reprezinta pentru valoarea sociala s-a ivit, este
actual sau este pe cale sa se iveasca (pericol iminent). Deci atacul este
imediat atunci cand este dezlantuit sau este pe cale sa se dezlantuie.
Caracterul imediat al atacului vizeaza raportul in timp intre atac si obiectul
vizat. Caracterul imediat al atacul este reliefat in intervalul scurs intre
inceputul atacul si momentul ivirii pericolului. Cand intervalul este mare
exista posibilitatea inlaturarii pericolului prin alte mijloace, atacul nu mai
este imediat si nu se justifica savarsirea unei fapte prevazute de legea
penala. Caracterul imediat al atacului presupune deci iminenta lui (cand este
pe cale sa se dezlantuie) cat si declansarea lui. Atacul iminent trebuie sa fie
real, obiectiv si nu presupune ca acesta este pe cale sa se dezlantuie. Atacul
imediat este atacul din momentul declansarii si pana in momentul consumarii
acestuia, perioada in care apararea este legitima. d) Atacul sa fie injust,
adica sa nu aiba temei legal in baza caruia se efectueaza. Atacul este just si
nu poate da nastere unei aparari legitime daca consta dintr-o activitate
prevazuta sau permisa de lege: spre ex.: nu reprezinta un atac injust impotriva
libertatii, arestarea unei persoane pe baza mandatului de arestare. Atacul
permis sau ordonat de lege isi pastreaza caracterul just atata timp cat este
efectuat in limitele prevazute de lege. Impotriva unui atac dezlantuit de un
iresponsabil se va riposta in stare de necesitate, daca cel ce riposteaza
cunoaste starea de iresponsabilitate a agresorului si deci va trebui sa comita
fapta prevazuta de legea penala numai daca nu putea inlatura altfel pericolul. Daca
cel ce face apararea nu cunoaste starea de iresponsabil a agresorulu el va
riposta in legitima aparare inlaturand pericolul prin mijloacele pe care le
considera eficiente, nefiind obligat sa caute o solutie mai putin periculoasa.
In acest caz legitima aparare va veni in concurs cu eroarea de fapt. Atacul sa
fie indreptat impotriva persoanei care se apara, ori impotriva alteia sau
impotriva unui interes public. Atacul se indreapta impotriva persoanei, a
drepturilor acesteia susceptibile de a fi atacate direct, material, imediat si
injust. Aceste drepturi ale persoanei pot privi: viata, integritatea corporala,
sanatatea, libertatea, onoarea, averea. Atacul indreptat impotriva unui
interes, public justifica o aparare legitima. Interesul public poate consta
intr-o stare, situatie, relatie, activitate ce intereseaza o organizatie
publica. Atacul sa puna in pericol grav persoana celui atacat ori interesul
public.Caracterul grav al pericolului care ar ameninta valorile ocrotite se
apreciaza in funtie de intensitatea acestuia, de urmarile ireparabile ori greu
de remediat care s-ar produce in cazul in care nu s-ar interveni. (Spre ex.:
pierderea vietii, cauzarea unei vatamari corporale, distrugerea unor bunuri
importante etc.). Conditiile apararii. Pentru a fi legitima, apararea trebuie
sa indeplineasca mai multe conditii: sa se realizeze printr-o fapta prevazuta
de legea penala; sa fie precedata de atac; sa fie indreptata impotriva
agresorului, sa fie necesara pentru inlaturarea atacului, sa fie proportionala
cu atacul. Apararea se realizeaza printr-o fapta prevazuta de legea penala.
Daca s-a savarsit o fapta prevazuta de legea penala se cerceteaza conditiile in
care aceasta a avut loc, daca sunt indeplinite conditiile cu privire la atac
pentru a putea decide daca a fost savarsita in legitima aparare. Apararea sa
fie precedata de atac. Aceasta conditie are in vedere desfasurarea apararii
dupa inceputul atacului cand acesta devine actual. Simpla presupunere ca
agresorul va deslantui un atac nu da dreptul la o aparare legitima. Apararea sa
se indrepte impotriva agresorului pentru a inceta atacul si a salva valorile
periclitate. Apararea se poate indrepta impotriva vietii, sanatatii, libertatii
agresorului, dar nu impotriva bunurilor sale. Apararea indreptata din eroare
impotriva altei persoane decat a agresorului va duce la inlaturarea
caracterului penal al faptei si pe cauza erorii de fapt coroborata cu legitima aparare
cu care vine in concurs. Apararea sa fie necesara pentru inlaturarea
atacului.Necesitatea apararii se apreciaza atat sub raportul intinderii in care
aceasta poate fi facuta cat si sub raportul intensitatii. Apararea este
necesara si atunci cand infractiunea s-a consumat, dar exista posibilitatea
inlaturarii ori diminuarii efectelor. Apararea sa fie proportionala cu
gravitatea atacului. Aceasta conditie ce priveste proportionalitatea dintre
atac si aparare se degaja din dispozitiile art. 44 al c.p. Proportionalitatea
dintre aparare si atac nu este de ordin matematic si nu presupune echivalenta
mijloacelor. Proportionalitatea apararii cu gravitatea atacului respectarea
unei echivalente intre actul de aparare si cel de atac, astfel ca la un atac
indreptat impotriva integritatii corporale se poate riposta cu o fapta de
aparare ce priveste integritatea corporala a agresorului. Daca apararea este
vadit disproportionata fata de gravitatea atacului si de imprejurarile in care
acesta a avut loc, fapta este savarsita cu depasirea limitelor legitimei
aparari. Depasirea limitelor legitimei aparari Depasirea limitelor legitimei
aparari poate constitui tot legitima aparare cand se intemeiaza pe tulburarea
sau temerea in care se gasea faptuitorul in momentul comiterii faptei. Este asa
numitul exces justificat. Pentru existenta excesului justificat se cer
indeplinite conditiile cu privire la atac, conditiile cu privire la aparare
pentru existenta legitimei aparari cu deosebirea ca fapta in aparare a depasit
marginile unei aparari proportionale cu intensitatea si gravitatea atacului,
depasire intemeiata pe tulburarea sau temerea in care se gasea faptuitorul. Determinarea
starii de tulburare sau temere implica cercetarea tuturor imprejurarilor de
fapt in care s-a produs atacul, conditia psiho-fizica a celui ce face apararea.
Daca depasirea limitelor legitimei aparari nu se intemeiaza pe tulburare sau
temere, fapta nu mai este considerata savarsita in legitima aparare ci este
infractiune savarsita in circumstanta atenuanta prevazuta de art. 73 lit. a
c.p. Excesul de data aceasta este scuzabil. Efectele legitimei aparari Fapta
savarsita in stare de legitmima aparare nu este infractiune pentru ca ii
lipseste trasatura esentiala a vinovatiei. Faptuitorul a fost constans de necesitatea
inlaturarii agresiunii care punea in pericol grav valorile sociale ocrotite si nu
a actionat cu vointa libera. Fapta savarsita in legitma aparare nu este
infractiune si pe cale de consecinta nu atrage raspunderea penala a
faptuitorului. In general se apreciaza ca fapta savarsita in legitima aparare
propriu-zisa nu are caracter ilicit si nu poate atrage nici o alta raspunderea
juridica. In cazul excesului justificat (art. 44 al. 3 c.p.) raspunderea civila
nu este inlaturata intotdeauna. Cand legitima aparare vine in concurs cu alte
cauze inlatura caracterul penal al faptei, raspunderea civila poate interveni,
tocmai pentru astfel de cauze.