Incetarea urmaririi penale

Incetarea urmaririi penale

Procesul penal nu continua cand in cursul cercetarilor se constata existenta vreunei cauze de impiedicare a exercitarii actiunii penale din cele prevazute la art.10 lit.f-j (exceptand cazul prevazut de art.10 lit.i aplicabil numai in faza de judecata). In asemenea cazuri urmarire penala inceteaza, solutia fiind simetrica celei de incetare a procesului penal pe care o pronunta instanta in cursul judecatii. Incetarea urmaririi penale are loc indiferent daca a fost sau nu pusa in miscare actiunea penala.

Cazurile de incetare a urmaririi penale prevazute de art.10 sunt urmatoarele:

a) lipseste plangerea prealabila a persoanei vatamate, autorizarea sau sesizarea organului competent ori alta conditie prevazuta de lege necesara pentru punerea in miscare a actiunii penale (art.10 lit.f). Existenta plangerii prealabile a persoanei vatamate constituie potrivit art.131 C.p. o conditie fara de care actiunea penala nu se poate exercita, cand legea penala prevede expres aceasta (ex. in cazul infractiunilor prevazute de art.180, art.181, art.193 C.p. etc.). Pentru pornirea actiunii penale sunt necesare uneori autorizatii sau sesizari din partea unor organe. Astfel, impotriva membrilor Guvernului pentru faptele savarsite in exercitiul functiei au dreptul sa ceara urmarirea penala numai Camera Deputatilor, Senatul si Presedintele Romaniei (art.109 Constitutie). Lipsa autorizatiei procurorului general poate impiedica punerea in miscare a actiunii penale pentru infractiunile prevazute de art.5 alin.1 C.p. In cazul infractiunilor prevazute de art.273-276 C.p. actiunea penala se pune in miscare numai la sesizarea organelor competente ale cailor ferate.

b) a intervenit amnistia sau prescriptia ori decesul faptuitorului (art.10 lit.g).

Amnistia este prevazuta in art.119 C.p. ca o cauza care inlatura raspunderea penala. Amnistia se acorda potrivit art.73 din Constitutie de catre Parlament. Amnistia nu produce efecte asupra actiunii civile.

Prescriptia este o cauza de inlaturare a raspunderii penale si care opereaza in privinta tuturor infractiunilor cu exceptia celor contra pacii si omenirii care sunt imprescriptibile (art.121 C.p.). Desi art.10 lit.g nu precizeaza la care din cele doua modalitati ale prescriptiei reglementate in Codul penal se refera este evident ca textul nu are in vedere prescriptia executarii pedepsei, intrucat aceasta prescriptie intervine numai dupa epuizarea actiunii penale. Termenele de prescriptie sunt diferentiate intre 3 si 15 ani in functie de pedeapsa. La calcularea termenului de prescriptie trebuie sa se tina seama de pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea savarsita si nu de pedeapsa aplicata ca efect al existentei unor cauze de atenuare a raspunderii penale.

Potrivit art.123 C.p. cursul prescriptiei se poate intrerupe, prevazandu-se ca actele indeplinite in cursul urmaririi penale pentru a intrerupe prescriptia, trebuie sa fie din acelea care se comunica invinuitului sau inculpatului (ex. inceperea urmaririi penale, punerea in miscare a actiunii penale etc.).

Moartea inculpatului constituie o cauza de impiedicare a exercitarii actiunii penale intrucat raspunderea penala este strict personala. Daca subiectul infractiunii dispare prin deces, nu mai poate fi tras la raspundere penala altcineva pentru faptele sale.

Acest impediment este atat de puternic incat determina inlaturarea oricarui alt caz cu care vine in concurenta.

Decesul celorlalte parti nu produce efecte asupra actiunii penale. Exista o singura exceptie in care moartea altei persoane decat infractorul produce efecte asupra actiunii penale. Potrivit art.304 alin. ultim C.p. (adulter) urmarirea inceteaza in caz de moarte a sotului inocent.

c) a fost retrasa plangerea prealabila ori partile s-au impacat (art.10 lit.h). Retragerea plangerii prealabile opereaza numai la infractiunile pentru care legea penala a prevazut expres necesitatea plangerii prealabile in vederea punerii in miscare a actiunii penale. In partea speciala a Codului penal nu se specifica in nici o situatie ca retragerea plangerii prealabile are drept efect inlaturarea raspunderii penale. Aceasta, intrucat potrivit dispozitiilor partii generale a Codului penal (art.131) retragerea plangerii prealabile este posibila in toate cazurile in care s-a introdus o asemenea plangere.

Plangerea prealabila produce efecte in rem. Actiunea penala introdusa impotriva unui participant la infractiune se extinde si asupra celorlalti.

Retragerea plangerii prealabile trebuie sa fie neconditionata si totala.

In cazul in care cel vatamat este o persoana lipsita de capacitate de exercitiu ori cu capacitate de exercitiu restransa actiunea penala se poate pune in miscare si din oficiu (art.131 alin.5 C.p.).

De aceea in asemenea cazuri daca actiunea a fost declansata din oficiu, lipsa plangerii prealabile ori retragerea plangerii prealabile nu constituie un impediment in calea exercitarii actiunii.

Impacarea partilor inlatura raspunderea penala in cazurile expres prevazute in legea penala si numai cu privire la acel invinuit sau inculpat cu care partea vatamata s-a impacat. Impacarea partilor produce efecte "in personam" (art.132).

Impacarea partilor are un caracter independent fata de institutia introducerii/retragerii plangerii prealabile. Desi adesea cele doua institutii sunt alaturate exista cazuri cand pornirea actiunii penale se face la plangerea prealabila fara ca impacarea partilor sa duca la stingerea actiunii (ex. infractiunea adulter - art.304 C.p.) si invers cand pornirea actiunii se face din oficiu, dar impacarea partilor constituie o cauza de impiedicare a exercitarii actiunii penale (ex. infractiunea de seductie - art.199 C.p.). Impacarea reclama acordul ambelor partilor si trebuie sa fie totala si neconditionata.

Pentru persoanele lipsite de capacitate de exercitiu impacarea se face numai de reprezentantii legali; persoanele cu capacitate de exercitiu restransa se pot impaca cu incuviintarea persoanelor prevazute de lege. Impacarea produce efecte si in cazul in care actiunea penala a fost pusa in miscare din oficiu.

d) exista autoritate de lucru judecat (art.10 lit.j). In vederea asigurarii stabilitatii justitiei hotararile definitive ale instantelor capata autoritate (putere) de lucru judecat nemaiputand fi atacate sau schimbate decat in cadrul cailor extraordinare de atac. Autoritatea hotararilor definitive se sprijina pe prezumtia ca ele reflecta adevarul (res judicata pro veritate habetur). Actiunea penala a capatat o rezolvare definitiva si nu mai poate fi exercitata din nou (non bis in idem).

Pentru a opera autoritatea de lucru judecat in materie penala se cere o dubla identitate intre cele doua cauze: identitate de persoane si identitate de obiect. In procesul civil identitatea trebuie sa fie intreita: de persoane, de obiect si de cauza.

e) exista o cauza de nepedepsire prevazuta de lege (art.10 lit.i¹ introdus prin Legea nr.281/2003). In afara cazurilor de incidenta generala prevazute de art.10 C.p.p. si care constituie impedimente posibile in orice cauza penala, legea cuprinde si numeroase cazuri speciale care constituie piedici in exercitarea actiunii penale in situatii restranse sau cu valabilitate numai pentru o anumita infractiune. Aceste situatii de nepedepsire sunt prevazute in mod obisnuit in Codul penal sau in diverse legi speciale cu continut penal. Astfel, unele din aceste situatii se gasesc in partea generala a Codului penal (ex. art.29 alin.2, art.30) sau in partea speciala a Codului penal (ex. art.255 alin.2 si 3, art.260 alin.2, art.304 alin.5 si 6), iar alte situatii sunt prevazute in legile speciale (ex. art.15 din Legea nr.143/2000 privind combaterea traficului si consumului de droguri).

Potrivit art.13 C.p.p., in caz de amnistie, prescriptie sau retragere a plangerii ori in cazul existentei unei cauze de nepedepsire invinuitul sau inculpatul poate cere continuarea urmaririi penale. Daca in cursul urmaririi penale se constata unul din cazurile prevazute de art.10 lit.a-e se dispune scoaterea de sub urmarire penala. In orice alta situatie se adopta tot solutia incetarii urmaririi penale, cu exceptia cazurilor prevazute de art.10 lit.i si art.10 lit.i¹.

Pentru incetarea urmaririi penale mai este necesara si existenta in cauza penala a unui invinuit sau inculpat (art.242 C.p.p.). Neindeplinirea acestei conditii impiedica incetarea urmaririi penale, dispunandu-se de catre procuror, din oficiu sau la propunerea organului de cercetare, clasarea cauzei, potrivit art.11 pct.1 lit.a C.p.p.

In conformitate cu art.243 C.p.p., in vederea incetarii urmaririi organului de cercetare face propuneri pe care le inainteaza procurorului impreuna cu dosarul cauzei. Daca procurorul considera intrunite conditiile legale, dispune prin ordonanta sau rezolutie incetarea urmaririi cand actiunea penala, dupa caz, a fost sau nu a fost pusa in miscare. Procurorul dispune asupra incetarii urmaririi penale prin ordonanta si in situatia prevazuta de art.262 pct.2 lit.a C.p.p. In caz contrar, restituie dosarul organului de cercetare penala, pentru continuarea urmaririi (art.248 C.p.p.); aceeasi rezolvare se impune si cand procurorul dispune partial incetarea urmaririi.

Pentru ca solutionarea propunerii de incetare sa nu sufere intarziere in cauzele penale cu arestati, procurorul are obligatia de a se pronunta asupra incetarii in aceiasi zi in care a primit dosarul si sa ceara instantei, de indata revocarea arestarii. In termen de 24 de ore de la primirea dosarului si a unui referat intocmit de procuror privind cazul de incetare a urmaririi penale, instanta dispune prin incheiere revocarea arestarii si punerea in libertate a invinuitului sau inculpatului, restituie dosarul si comunica procurorului o copie a incheierii.

Ordonanta procurorului prin care se dispune incetarea urmaririi penale cuprinde, pe langa mentiunile generale indicate de art.203 C.p.p. datele privind persoana si fapta la care se refera incetarea, precum si aratarea temeiurilor de fapt si de drept pe baza carora se ia dispozitia respectiva (art.244).

Actul prin care se dispune incetarea urmaririi penale mai cuprinde conform art.245 C.p.p. dispozitii complementare privitoare la:

a) revocarea masurilor asiguratorii luate in vederea executarii pedepsei amenzii;

b) confiscarea speciala a lucrarilor supuse acestei masuri potrivit art.118 C.p. si restituirea celorlalte; daca proprietatea asupra mijloacelor materiale de proba care urmeaza a se confisca se contesta, obiectele se pastreaza de catre organul de cercetare pana la pronuntarea instantei civile;

c) mentinerea sau revocarea masurilor asiguratorii privind reparatiile civile si restabilirea situatiei anterioare savarsirii infractiunii; daca s-a dispus mentinerea masurilor asiguratorii privind reparatiile civile, iar persoana vatamata nu introduce actiune in fata instantei civile in termen de 30 de zile de la comunicarea incetarii urmaririi penale, masura aplicata se considera desfiintata; anularea sau desfiintarea unui inscris poate fi dispusa numai in cursul judecatii (art.348 C.p.p.);

d) fixarea cuantumului cheltuielilor judiciare si stabilirea persoanelor care urmeaza sa le suporte, precum si ordonarea incasarii acestor cheltuieli;

e) restituirea cautiunii in cazurile stabilite de lege.

Daca in cursul urmaririi penale s-a luat vreuna din masurile preventive sau de siguranta se va face mentiune in ordonanta si despre aceasta.

Despre incetarea urmaririi penale procurorul incunostiinteaza persoanele interesate, sens in care trimite acestora copie de pe ordonanta sau rezolutia prin care s-a dispus incetarea urmaririi penale (art.241 alin.1 modificat prin Legea nr.480/2004).

Cand invinuitul sau inculpatul este arestat preventiv instanta instiinteaza administratia locului de detinere pentru punerea de indata in libertate (art.246 alin.2).

Cand urmarirea penala se efectueaza de procuror, acesta dispune din oficiu incetarea urmaririi penale nemaifiind necesar sa faca propuneri potrivit art.243.