QReferate - referate pentru educatia ta.
Cercetarile noastre - sursa ta de inspiratie! Te ajutam gratuit, documente cu imagini si grafice. Fiecare document sau comentariu il poti downloada rapid si il poti folosi pentru temele tale de acasa.



AdministratieAlimentatieArta culturaAsistenta socialaAstronomie
BiologieChimieComunicareConstructiiCosmetica
DesenDiverseDreptEconomieEngleza
FilozofieFizicaFrancezaGeografieGermana
InformaticaIstorieLatinaManagementMarketing
MatematicaMecanicaMedicinaPedagogiePsihologie
RomanaStiinte politiceTransporturiTurism
Esti aici: Qreferat » Documente drept

Furtul



Furtul

Furtul simplu consta, potrivit alin. 1 al art. 208 c.p.,in luarea unui bun mobil din posesia sau detentia altuia, fara consimtamantul acestuia, in scopul de a si-l insusi pe nedrept. Furtul are ca obiect juridic special relatiile sociale referitoare la posesia si detentia asupra bunurilor mobile. Posesia exercitata de o alta persoana decat proprietarul bunului poate fi legitima sau nelegitima. Posesia legitima este aparata impotriva oricui, chiar si impotriva proprietarului, care se face si el vinovat de savarsirea infractiunii de furt, daca se ia bunul, in conditiile al. 1 art. 208 c.p., deoarece, potrivit al. 3 al aceluiasi text, fapta constituie furt chiar daca bunul apartine in intregime sau in parte faptuitorului, dar in momentul savarsirii acel bun se gasea in posesia sau detentia legitima a altei persoane. Posesia nelegitima este si ea aparata; un bun furat poate constitui, la randul sau obiectul material al altui furt Ocrotirea penala si a posesiei nelegitime asupra bunurilor mobile este necesara. Prin incriminarea furtului, legiuitorul a urmarit sa ocroteasca si detentia asupra bunurilor mobile. Desi din punctul de vedere al dreptului civil exista deosebiri esentiale intre posesie si detentie, totusi, din punctul de vedere al ocrotirii penale, ele sunt puse pe acelasi plan. Infractiunea de furt are ca obiect material bunul mobil, aflat in posesia sau detentia altuia, asupra caruia se exercita actiunea de luare. Obiectul material al furtului se caracterizeaza in primul rand prin aceea ca este un bun mobil. Prin "bun mobil" se intelege bunul care poate fi deplasat, transportat dintr-un loc in altul, fara a-si modifica valoarea. Bunul mobil poate fi animat sau neanimat. Sunt bunuri animate animalele si pasarile domestice, precum si vietuitoarele care traiesc in stare naturala, dar se pot afla in stapanirea altei persoane. Neanimate sunt toate celelate bunuri, indiferent de starea lor fizica (lichida, solida sau gazoasa). Ne intereseaza daca bunurile mobile sunt principale sau accesorii, divizibile sau indivizibile, fungibile sau nefungibile, consumptibile sau neconsumptibile. Pot constitui obiect material al furtului parti artificiale ale organismului uman (de ex. o proteza). Banii si hartiile de valoare sunt considerate bunuri mobile si, in consecinta, pot constitui obiectul material al furtului. Din cerinta legii ca bunul sa fie mobil rezulta ca un bun imobil nu poate constitui obiectul material al furtului. Cu privire la un asemenea bun nu se poate concepe realizarea actiunii de luare. In schimb parti dintr-un asemenea bun, devenite mobile prin detasare, pot constitui obiectul material al infractiunii. Pot constitui obiect material al furtului arborii, recoltele - dupa ce au fost desprinse de pe sol, precum si fructele -; dupa ce au fost desprinse de pe tulpini. Legea asimileaza bunului mobil, in cazul furtului, si orice energie care are valoare economica (art. 208 al. 2 c.p.). Pentru a fi considerata bun mobil si a putea constitui obiectul material al furtului energia, trebuie sa aiba valoare economica, adica trebuie sa fie susceptibila de captare si folosire pentru satisfacerea unei trebuinte a omului. In cazul sustragerii de energie electrica prin ruperea sigiliilor aplicate pe contoarele electrice, fapta constituie furt calificat (prin efractie). De asemenea, legea asimileaza bunului mobil si inscrisurile (art. 208 al. 2 c.p.). In lipsa unei precizari legale, prin "inscrisuri" trebuie sa intelegem nu numai acele acte scrise care au valoare probanta, ci si orice alte inscrisuri care, avand o valoare materiala independenta, fac parte din patrimoniul unei persoane, cum sunt manuscrisele, memoriile, jurnalele intime, corespondenta etc. Daca inscrisul este un act care dovedeste pentru dovedirea starii civile, legitimare sau identificare, furtul este calificat (art. 209 ultim al. C.p.). Obiectul material al furtului poate fi si un vehicul. In asemenea caz furtul poate fi savarsit fie in scopul insusirii pe nedrept, fie in scopul folosirii pe nedrept. Furtul savarsit in scopul folosirii pe nedrept nu poate avea ca obiect material decat un vehicul susceptibil de folosire. Vehiculul lipsit de aceasta aptitudine nu poate fi furat decat in scopul insusirii pe nedrept. Bunul mobil, pentru a putea constitui obiect al furtului, trebuie sa se afle, in al doilea rand, in posesia sau detentia altei persoane decat faptuitorul in momentul savarsirii faptei. Din aceasta cerinta a legii rezulta ca nu poate constitui obiect material al furtului bunul care s-a aflat in momentul sustragerii, in posesia sau detentia faptuitorului. Un asemenea bun constituie obiectul material al abuzului de incredere, daca faptuitorul si l-a insusit, a dispus de el pe nedrept sau a refuzat sa-l resituie. De asemenea nici bunul abandonat -; adica iesit din posesia persoanei cu voia acesteia, si nici bunul gasit -; adica iesit din posesia altei persoane fara voia acesteia, nu pot constitui obiectul material al infractiunii de furt. Insusirea unui bun abandonat nu poate cnstitui infractiune. In ceea ce priveste bunul gasit, daca gasitorul nu-l preda in termenul prevazut de lege poate dispune de el ca de un bun propriu. In cazul furtului, legea punand posesia si detentia asupra bunului mobil pe acelasi plan sub raportul ocrotirii, cerinta referitoare la aflarea bunului in posesie sau detentia altuia este indeplinita, daca, in momentul savarsirii faptei, bunul s-a aflat in stapanirea de fapt a altei persoane decat proprietarul. Nu intereseaza cine ste proprietarul bunului si nici daca persoana de la care a fost luat bunul era sau nu titular al vreunui drept de a-l poseda sau detine. Stapanirea de fapt nu trebuie insa confundata cu simplul contact material pe care o persoana il are cu un bun; un asemenea contact nu confera persoanei nici posesia si nici detentia asupra bunului, iar daca il sustrage, comite tot infractiunea de furt si nu infractiunea de abuz de incredere sau inselaciune. De ex., comite infractiunea de furt si nu infractiunea de abuz de incredere, cel care fuge cu un portmoneu pe care cel din fata lui I l-a incredintat pentru a scrie pe el sau cel care rugat de pagubas, in sala de asteptare a unei gari, sa aiba grija pentru scurta vreme de o valiza, si-o insuseste fugind cu ea etc. Dimpotriva, intreruperea temporara a contactului material cu un bun mobil nu inseamna pierderea posesiei asupra acelui bun. In consecinta, savarseste tot infractiunea de furt si nu infractiunea de insusire a bunului gasit, de ex. acela care isi insuseste plicul cu un bilet de tren gasit in fata cutiei postale a blocului in care locuieste, desi pe plic era scrisa adresa persoanei vatamate sau acela care-si insuseste un animal gasit, cu toate ca si-a dat seama ca acesta nu era pierdut ci doar s-a indepartat de locuinta proprietarului. Infractiunea de furt poate fi savarsita de orice persoana; legea nu cere faptuitorului o calitate speciala. De regula faptuitorul nu are nici un drept asupra bunului pe care il ia din posesia sau detentia altuia. Infractiunea de furt exista si atunci cand cel care savarseste fapta are total, sau in parte, un drept de proprietate asupra bunului. Subiect activ poate fi orice persoana. Participatia penala este posibila numai sub forma instigarii si a complicitatii anterioare. Elementul material al laturii obiective consta in actiune a de a lua bunul mobil din posesia altuia fara consimtamantul acestuia. Actiunea de luare se realizeaza prin doua acte distincte constand in: deposedarea-scoaterea bunului din sfera de stapanire a posesorului si respectiv imposedarea-trecerea bunului in sfera de stapanire a faptuitorului. Daca faptuitorul a patruns in locuinta victimei exista concurs real de infractiuni intre violarea de domiciliu si furt. Urmarea imediata consta in pricinuirea unei pagube. Raportul de cauzalitate trebuie sa existe. Infractiunea se savaseste cu intentie directa. Furtul poate fi savarsit de o singura persoana sau de mai multe persoane. Daca fapta a fost savarsita de doua sau mai multe persoane impreuna, furtul este calificat (art. 209 lit. a c.p.). Tentativa furtului este pedepsita de lege (art. 222 c.p.). Exista numerose teorii referitoare la consumarea furtului: teoria potrivit careia furtul se consuma in momentul cand faptuitorul apuca, cu mana sau cu instrumentul de care se foloseste, bunul pe care urmareste sa si-l insuseasca pe nedrept, indiferent daca a reusit sa-l ia si sa-l pastreze; teoria potrivit careia consumarea furtului este determinata de ridicarea si transportarea bunului in locul unde faptuitorul a avut intentia de a-l depune; teoria potrivit careia furtul se consuma in momentul cand faptuitorul ridica bunul din locul in care se afla, deplasandu-l in alt loc; teoria potrivit careia furtul se consuma in momentul luarii bunului in stapanirea de fapt a faptuitorului; teoria potrivit careia furtul se consuma in momentul cand faptuitorul ajunge in situatia de a-si asigura stapanirea asupra bunului. Furtul se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 15 ani.




Nu se poate descarca referatul
Acest document nu se poate descarca

E posibil sa te intereseze alte documente despre:


Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate QReferat.com Folositi documentele afisate ca sursa de inspiratie. Va recomandam sa nu copiati textul, ci sa compuneti propriul document pe baza informatiilor de pe site.
{ Home } { Contact } { Termeni si conditii }