Felurile mostenirii

Felurile mostenirii

Art. 955 C.civ. dispune ca "Patrimoniul defunctului se transmite prin mostenire legala, in masura in care acela care lasa mostenirea nu a dispus astfel prin testament.

O parte din patrimoniul defunctului se poate transmite prin mostenire testamentara, iar cealalta parte prin mostenire legala.

Rezulta deci ca mostenirea este de doua feluri: legala sau testamentara.

Mostenirea (succesiunea) este legala cand transmiterea patri­moniului pentru cauza de moarte are loc in temeiul legii.

Legea reglementeaza in cazul succesiunii legale persoanele care vor fi chemate la mostenire, ordinea in care vor veni si cotele ce li se cuvin.

Mostenirea legala reprezinta situatia obisnuita, comuna, si se aplica ori de cate ori defunctul nu a dispus de bunurile sale pentru cauza de moarte prin testament.

De aceea mostenirea legala este cunoscuta si sub denumirea de mostenire ab intestat (adica fara testament).

Temeiul mostenirii ab intestat este rudenia de sange, iar ideile care determina acest criteriu de transmisiune sunt afectiunea presupusa a lui de cujus fata de rudele lui de sange si consolidarea familiei prin conservarea bunurilor mostenite.

Mostenirea este testamentara cand, si in masura in care, de cujus‑ul a dispus de intreg patrimoniul sau sau de o fractiune din acest patrimoniu, ori de bunuri determinate prin acte de ultima vointa (legate) imbracate in forma testamentara.

Vointa legiuitorului, care stabileste un sistem legal de transmitere a patrimoniului defunctului, nu se poate substitui vointei defunctului, titularul patrimoniului sau. Vointa legiuitorului suplineste numai vointa neexprimata a defunctului.

Precizam ca exista si cateva norme prin care legiuitorul intervine si corecteaza vointa liberala a defunctului, in scopul protejarii rudelor foarte apropiate sau a sotului supravietuitor (rezerva succesorala si drep­tu­rile speciale ale sotului supravietuitor).

Defunctul poarta in cadrul succesiunii testamentare si denumirea de testator, iar persoanele desemnate sa culeaga mostenirea - in tot sau in parte - se numesc mostenitori testamentari sau legatari.

Mostenirea legala este intotdeauna un mijloc de a dobandi cu titlu universal, in timp ce mostenirea testamentara poate fi universala, cu titlu universal sau cu titlu particular.

Cele doua forme ale mostenirii, cea legala si respectiv cea testamentara, nu se exclud, ci pot coexista.

O parte din patrimoniul defunctului se poate transmite prin mostenire testamentara, iar cealalta parte prin mostenire legala (art. 955 alin. (2) C.civ.).

Fireste ca in toate cazurile in care ar exista mostenitori rezervatari si prin legate (testament) s‑a adus atingere rezervei lor, ei vor dobandi potrivit legii partea din mostenire corespunzatoare rezervei, si doar pentru rest (adica pentru cotitatea disponibila), devolutiunea succe­sorului va fi testamentara.