Efectele extradarii din Romania

Efectele extradarii din Romania

1. Predarea extradatului

Predarea extradatului este reglementata in textul legii 302/2004 si cuprinde elemente referitoare la: predarea efectiva a extradatului, termene pentru predarea acestuia, predarea amanata si predarea temporara sau sub conditie.

Dupa ramanerea definitiva a hotararii pronuntate asupra extradarii, statul solicitat va comunica de urgenta partii solicitante solutia adoptata cu privire la admisibilitatea cererii de extradare pe care acesta din urma i-a adresat-o.

In acest sens va trimite statului solicitant fie o copie autentificata a hotararii de extradare, fie un extras de pe decizia definitiva, pe aceleasi cai pe care a primit cererea de extradare, in practica, adresa de comunicare a hotararii si extrasul de pe aceasta se transmit imediat prin fax, cu mentiunea ca actele autentificate vor fi transmise prin posta ulterior, pentru ca statul solicitant sa cunoasca cat mai repede situatia juridica a extradatului si sa ia masurile necesare in vederea preluarii acestuia.

In situatia in care cererea de extradare a fost respinsa, fie ca e vorba de o respingere totala, fie partiala, statului solicitant i se va transmite o copie autentificata a hotararii in extenso, iar daca se opteaza pentru un extras al acesteia, i se comunica motivele care s-au opus extradarii.

Hotararea pronuntata asupra extradarii, indiferent de solutia adoptata, trebuie sa fie motivata ca orice hotarare penala, in conformitate cu dreptul penal intern.

Potrivit art. 58 si 59 din Legea nr. 302/2004, Ministerul Justitiei informeaza de indata Ministerul Administratiei si Internelor, care stabileste locul si data predarii si asigura predarea sub escorta a persoanei extradate. Data predarii este fixata in termen de 15 zile incepand de la data la care hotararea de extradare a devenit definitiva.

In caz de acordare a extradarii, statul solicitant va fi informat despre locul si data predarii, precum si asupra duratei arestului in vederea extradarii, executat de persoana extradabila.

Locul predarii va fi, de regula, un punct de frontiera al statului roman. Ministerul Administratiei si Internelor al Romaniei va asigura predarea, comunicand apoi despre aceasta Ministerului Justitiei. Persoana extradata este predata si preluata sub escorta.

Daca persoana extradabila nu va fi preluata la data stabilita, ea va putea fi pusa in libertate la expirarea unui termen de 15 zile, socotit de la aceasta data; acest termen nu va putea fi prelungit decat cel mult cu inca 15 zile.

In cazuri de forta majora (boala grava, accident in timpul transportului, evadare de sub escorta sau din locul de detinere, greva in transporturi, etc.), care impiedica predarea sau primirea persoanei supuse extradarii, statul care invoca un astfel de caz va informa despre aceasta statul solicitant. Cele doua state se vor pune de acord asupra unei noi date de predare si eventual asupra unui alt loc, daca cel stabilit initial nu mai prezinta siguranta pentru efectuarea operatiunii de predare-primire sau pentru securitatea extradatului si a celor ce-l insotesc.

Statul solicitant va fi informat de regula prin aceeasi adresa prin care i se comunica hotararea instantei, despre locul si data predarii, precum si despre durata totala a arestarii provizorii in vederea extradarii, executata de persoana reclamata pe teritoriul statului roman, in vederea deducerii acestui interval de timp din pedeapsa privativa de libertate pronuntata sau la care urmeaza sa fie condamnat infractorul.

Dupa cum s-a mentionat mai sus, daca persoana extradata nu este preluata la data stabilita de politia sau reprezentantii oficiali ai statului solicitant, atunci ea va fi pusa in libertate la expirarea unui termen de 15 zile de la data respectiva. Acest termen poate fi prelungit, o singura data si justificat, cu cel mult inca 15 zile, dupa care va fi pusa in libertate si obligatiile statului roman fata de statul solicitant inceteaza in ceea ce priveste predarea extradatului. Daca statul solicitant nu mai este interesat in tragerea la raspundere penala a persoanei reclamate, nu mai subzista temeiul juridic al privarii sale de libertate in statul solicitat.

Avand in vedere ca in majoritatea cazurilor de extradare are loc si arestarea in statul solicitat a persoanei reclamate, in situatia nepreluarii persoanei respective si punerii ei in libertate, se pune problema raspunderii pentru masura preventiva luata, daca se solicita despagubiri de catre cel care a fost privat de libertate, in tacerea legii, se considera ca aceasta raspundere trebuie sa cada in sarcina statului solicitant, care nu-si indeplineste obligatia asumata prin conventia sau declaratia de reciprocitate de a-l prelua pe extradat la data si in locul stabilite de comun acord cu statul solicitat. Statul solicitat a dispus arestarea provizorie a persoanei respective in urma unei cereri oficiale ce i-a fost adresata in baza unor instrumente internationale la care a aderat si nu i se poate reprosa pasivitatea ulterioara a statului solicitant fata de persoana extradata.

Predarea unei persoane prin expulzare, readmisie, reconducere la frontiera sau orice alta masura de acest fel este interzisa de legea romana ori de cate ori ascunde intentia de eludare a regulilor de extradare. De regula, fiecare stat suporta pe baza de reciprocitate cheltuielile efectuate pe teritoriul sau cu extradarea.

Daca persoana extradabila are calitatea de justitiabil in statul roman, predarea sa poate fi amanata, chiar daca celelalte conditii ale extradarii sunt indeplinite si instanta competenta a dispus admiterea cererii de extradare, in aceasta situatie, constatand ca extradabilul este invinuit sau inculpat in fata automatilor judiciare romane, ori are de executat o pedeapsa pentru o alta infractiune decat cea pentru care s-a cerut si s-a acordat extradarea, infractiune care atrage sau a atras incidenta legii penale romane, curtea de apel competenta, prin aceeasi hotarare, conditioneaza predarea celui in cauza de data la care va pierde calitatea de justitiabil, dispunand amanarea operatiunii respective pana la acea data nedeterminata sau determinata (in cazul aplicarii deja a unei pedepse).

In caz de amanare, extradarea va deveni astfel efectiva numai dupa ce procesul penal ocazionat in Romania de extradabil sau si de acesta a luat sfarsit, iar cand s-a pronuntat o hotarare de condamnare privativa de libertate, numai dupa ce pedeapsa a fost executata sau considerata ca executata. In tacerea legii, se aprecieaza ca si in situatia in care pedeapsa aplicata nu este privativa de libertate, amanarea extradarii se impune pana la executarea integrala a acesteia.

Predarea extradatului poate fi amanata si atunci cand se constata, pe baza unei expertize medicale, ca acesta sufera de o boala care i-ar putea pune viata in pericol.

In cazul amanarii predarii persoanei a carei extradare a fost aprobata, instanta emite un mandat de arestare provizorie in vederea extradarii, in cazul in care persoana extradata se afla, la momentul admiterii cererii de extradare, sub puterea unui mandat de arestare preventiva sau de executare a pedepsei inchisorii emis de autoritatile judiciare romane, mandatul de arestare provizorie in vederea extradarii intra in vigoare de la data incetarii motivelor care au justificat amanarea.

Cadrul juridic de amanare al extradarii il reprezina art. art. 19 din Conventia de extradare din 1957 si art. 60 din Legea 302/2004.

Persoana extradata poate fi predata temporar , in cazul in care statul solicitant face dovada ca amanarea predarii ar provoca un prejudiciu grav, cum ar fi implinirea prescriptiei, cu conditia ca aceasta predare sa nu dauneze desfasurarii procesului penal in curs in Romania si ca statul solicitant sa dea asigurari ca, o data indeplinite actele procesuale pentru care a fost acordata extradarea, va retrimite extradatul.

La cererea statului solicitant, predarea temporara se aproba prin incheiere data in camera de consiliu, de catre presedintele sectiei penale a curtii de apel care a judecat, in prima instanta, cererea de extradare.

In vederea solutionarii cererii, instanta va analiza indeplinirea conditiilor de forma si de fond ale extradarii, solicitand si avizul autoritatii judiciare pe rolul careia se afla cauza ori, dupa caz, al instantei de executare.

Desi legea nu reglementeaza si situatia in care amanarea extradarii ar putea atrage implinirea termenului de prescriptie a executarii pedepsei, in tacerea legii si a absentei din practica judiciara a unor asemenea cazuri, apreciem ca instanta poate dispune extradarea temporara si pentru inceperea executarii pedepsei in statul solicitant in scopul intreruperii cursului prescriptiei acelei executari. Prin acorduri bilaterale sau declaratii de reciprocitate, ori prin intelegeri directe intre ele, statele pot conveni si asupra acestor situatii.

Daca persoana predata temporar se afla in executarea unei pedepse sau a unei masuri de siguranta, executarea acesteia se considera suspendata de la data cand persoana a fost predata autoritatilor competente ale statului solicitant si pana la data cand este retrimisa autoritatilor romane.

2. Tranzitul

De multe ori cele doua state (solicitant si solicitat) nu au frontiera comuna, astfel ca pana la destinatie extradatul trebuie sa traverseze teritoriile altor state neimplicate in procedura extradarii respective.

De regula, tranzitul pe teritoriile unor terte state se efectueaza in urma unei cereri adresate in acest sens statelor tranzitate, cerere ce se formuleaza in scris de statul solicitant si se prezinta acestora pe cale diplomatica. Prin intelegeri directe intre state se poate conveni insa si o alta cale, mai directa si rapida, in ultimul timp diminuandu-se ponderea cailor diplomatice.

Tot mai multe state au pretentia doar a unei instiintari sau comunicari cu privire la tranzitarea teritoriului lor de un infractor sub escorta. Potrivit art. 62 din Legea nr. 302/2004 si in concordanta cu art. 21 din Conventia europeana de extradare , tranzitul extradatului pe teritoriul statului roman se incuviinteaza la cererea adresata pe cale diplomatica Romaniei

Tranzitul pe teritoriul Romaniei al unui extradat care nu este cetatean roman poate fi acordat cu conditia ca motive de ordine publica sa nu se opuna si sa fie vorba despre o infractiune care permite extradarea, conform legii romane. Daca persoana extradata are cetatenia romana, tranzitul nu este acordat decat in situatiile in care se poate aproba extradarea cetatenilor romani.

Tranzitul este acordat la cererea statului interesat la care se anexeaza cel putin mandatul de arestare preventiva sau mandatul de executare a pedepsei inchisorii care a justificat acordarea extradarii.

Ca element de noutate , hotararea asupra tranzitului este luata de Ministerul Justitiei. Acesta comunica de indata hotararea luata autoritatii competente a statului solicitant si Ministerului Administratiei si Internelor.

Extradatul in tranzit ramane in stare de arest provizoriu pe perioada sederii sale pe teritoriul roman. In cazul in care tranzitarea se face cu avionul, in spatiul european se pot disting doua situatii:

l) cand nu este prevazuta in planul lor de zbor o aterizare, ci doar survolul spatiului aerian, statul solicitant are obligatia sa instiinteze statul roman tranzitat despre zborul respectiv si sa-i confirme existenta fie a unei hotarari de condamnare executorie, fie a unui mandat de arestare si a hotararii de extradare a infractorului ce este transportat pe cale aeriana, in caz de aterizare fortata, instiintarea sau notificarea de tranzit pe care o adreseaza statul solicitant va produce in statul tranzitat efectele cererii de arestare provizorie a extradatului ;

cand este prevazuta o aterizare sau o escala tehnica, statul solicitant va adresa celui tranzitat doar o cerere formala de tranzit.

Toate cheltuielile de tranzit se suporta de catre statul solicitant, acesta fiind cel care are obligatia formularii cererilor de tranzit sau a instiintarii tuturor statelor care-1 despart geografic de statul solicitat.

Atunci cand are calitatea de stat solicitant, Romania va suporta cheltuielile ocazionate cu transportul extradatului din momentul primirii lui de catre politistii romani pana la depunerea acestuia in penitenciar, avand obligatia solicitarii oficiale a tranzitarii ori instiintarii statelor pe care urmeaza sa le traverseze.

Tranzitul persoanei extradate nu se va efectua prin traversarea unui teritoriu unde exista pericolul ca viata sau libertatea sa sa fie amenintate pentru motive legate de rasa, religie, nationalitate sau opinii politice.

3. Reextradarea catre un stat tert

In afara cazului prevazut la art. 11 alin. (1) lit. b), abrogat de art. 73^1, alin. 1 lit. b) , consimtamantul statului roman este necesar pentru a ingadui statului solicitant sa predea unui alt stat persoana care i-a fost predata si care ar fi cautata de catre statul tert pentru infractiuni anterioare predarii. Statul roman va putea cere prezentarea actelor prevazute la art. 38 alin. (2).

Dispozitiile art. 54 si art. 55 se aplica in mod corespunzator.

4. Intreruperea cursului prescriptiei

Notiunea de prescriptie desemneaza acea cauza de stingere a obligatiei infractorului de a suporta consecintele penale ale faptei comise, ca efect al treceri unui interval de timp, anume determinat prin dispozitii legale.

Sub aspectul rolului si efectelor pe care prescriptia le are in sfera dreptului penal, ea constituie o situatie de fapt producatoare de consecinte juridice. Prescriptia constituie o cauza prin care se inlatura incidenta legii penale, fie prin inlaturarea raspunderii penale, fie a executarii pedepsei aplicate.

De la aceasta regula exista si exceptia conform careia prescriptia nu poate inlatura raspunderea penala si nici executarea pedepselor principale in cazul infractiunilor contra pacii si omenirii.

Intreruperea cursului prescriptiei este, dupa cum o arata si denumirea, o cauza legala care lipseste de eficienta timpul scurs pana la momentul intervenirii sale, facand sa inceapa un nou termen de prescriptie, dupa indeplinirea actului intrerupator. Aceasta intrerupere se caracterizeaza prin: legalitate (deoarece actele intreruptive sunt prevazute expres in lege), obligativitate si nu in ultimul rand ea este absoluta.

Conform art. 123 si 127 din C.pen. intreruperea cursului prescriptiei (raspunderii penale sau a executarii pedepsei) intervine atunci cand se indeplineste oricare act care, potrivit, legii, trebuie comunicat invinuitului sau inculpatului in desfasurarea procesului penal. Cursul prescriptiei executarii pedepsei se intrerupoe prin inceperea executarii pedepsei sau prin comiterea din nou a unei infractiuni.

Efectul juridic pe care il produce, intreruperea cursului prescriptiei consta in aceea ca intervalul de timp care a precedat intreruperea nu este avut in vedere la calculul duratei termenului de prescriptie si din acel moment incepe sa curga un nou termen de prescriptie. Numarul intreruperilor este nelimitat. In aceste conditii, cererea de extradare transmisa statului solicitat intrerupe cursul prescriptiei actiunii penale si sub acest aspect n-au existat opinii divergente. Opinii contradictorii au existat insa in ceea ce priveste prescriptia executarii pedepsei.

S-a sustinut in literatura de specialitate ca, legea penala fiind teritoriala, arestarea intr-un stat strain va fi efectuata in virtutea unei hotarari de condamnare straine .

Marea majoritate a legislatiilor penale prevad ca intreruperea prescriptiei executarii pedepsei are loc numai prin inceperea efectiva a executarii acesteia. Simpla emitere a mandatului de executare, daca nu este urmata de inceperea efectiva a executarii, nu intrerupe aceasta prescriptie. Nici arestarea provizorie in vederea extradarii nu poate sa intrerupa, potrivit aceleiasi opinii majoritare, cursul prescriptiei executarii pedepsei.

Potrivit unei alte opinii , intreruperea prescriptiei executarii pedepsei opereaza si prin simpla arestare provizorie a persoanei extradabile, daca legislatia ambelor state (solicitant si solicitat) ar prevedea aceasta posibilitate.

Referitor la prescriptia raspunderii penale ori a executarii pedepsei, se considera ca momentul trimiterii oficiale a cererii de arestare provizorie sau a cererii de extradare statului solicitant este esential din punct de vedere al incidentei asupra termenului de prescriptie, avand ca efect intreruperea lui, indiferent de data arestarii efective a extradabilului.

Despre acest efect al prescriptiei legea 302/2004 face urmatoarele precizari :

"Extradarea nu se acorda in cazul in care prescriptia raspunderii penale sau prescriptia executarii pedepsei este implinita fie potrivit legislatiei romane, fie potrivit legislatiei statului solicitant.

Depunerea cererii de extradare intrerupe prescriptia neimplinita anterior

5. Remiterea de obiecte

Acest efect nu este precizat in capitolul II din Legea 302/2004, adica in capitolul rezervat extradarii, ci este prezentat in capitolul I din lege, de unde tragem concluzia ca nu este un efect particular al extradarii, ci apare cu prilejul efectuarii oricarui act de cooperare internationala in materie penala.

Astfel, in cazul in care cererea are ca obiect sau implica remiterea de obiecte sau de alte bunuri, acestea pot fi predate atunci cand nu sunt indispensabile dovedirii unei fapte penale a carei urmarire si judecata tine de competenta autoritatilor judiciare romane.

Remiterea obiectelor si a altor bunuri poate fi amanata sau efectuata sub conditia restituirii.

Dispozitiile de mai sus nu aduc atingere drepturilor tertilor de buna-credinta si drepturilor statului roman atunci cand aceste obiecte si bunuri pot reveni acestuia.

Obiectele si bunurile nu vor fi predate decat in temeiul unei hotarari definitive pronuntate in acest sens de autoritatea judiciara competenta.

In cazul cererilor de extradare, predarea obiectelor si a bunurilor prevazute mai sus se poate efectua chiar daca nu se acorda extradarea, in special din cauza fugii sau decesului persoanei extradabile.

In cazul obiectelor gasite asupra persoanei extradate in momentul arestarii, acestea vor ramane in custodia statului solicitat pana la predarea lui statului solicitant, cand, fie i se vor restitui direct respectivele obiecte pe baza de dovada sau de proces-verbal, fie se vor remite celor care au venit sa-1 preia.

Statul roman va remite, in masura permisa de legea romana, obiectele care pot fi folosite ca elemente doveditoare in statul solicitant si care au fost gasite in posesia persoanei reclamate in momentul retinerii ori au fost identificate ulterior la resedinta acestuia. Se vor preda statului solicitant, in masura in care nu intereseaza autoritatile judiciare romane, urmatoarele lucruri legate de persoana reclamata sau de infractiunea comisa de aceasta:

- lucrurile produse prin infractiune;

- lucrurile care au servit sau care au fost destinate sa serveasca la savarsirea infractiunii;

- lucrurile dobandite in mod vadit prin savarsirea infractiunii.

Remiterea acestor obiecte se va efectua chiar si in cazul in care extradarea nu mai poate avea loc efectiv ca urmare a evadarii persoanei reclamate sau a mortii acesteia. Obiectele care nu intereseaza insa autoritatile judiciare romane sau straine se restituie extradatului.

Cand obiectele retinute sunt susceptibile de a fi sechestrate sau confiscate pe teritoriul statului roman ori sunt detinute in contra dispozitiilor legale, pot fi pastrate temporar pana la finalizarea procedurii penale in Romania sau pot fi remise statului solicitant sub conditia restituirii. La pastrarea sau remiterea acestora se va avea in vedere si dreptul victimei sau victimelor infractiunii de a obtine restituirea rapida a obiectelor indisponibilizate. Aceste drepturi ale victimelor infractiunii ar putea veni in concurs cu drepturile pe care statul roman sau tertii le-ar fi dobandit asupra obiectelor respective.

Daca statul roman a dobandit asemenea drepturi, iar bunurile respective au fost remise temporar statului solicitant pentru a fi folosite ca dovezi, acestea se vor restitui cat mai curand cu putinta si fara cheltuieli, la terminarea procesului, statului solicitat.

Prin hotararea de extradare instanta va dispune si asupra bunurilor indisponibilizate ridicate de la persoana extradabila cu ocazia arestarii acesteia sau ulterior si va face mentiune cu privire la destinatia lor, anexandu-se eventual si un inventar.

6. Rejudecarea

In cazul in care s-a admis extradarea unei persoane in vederea executarii unei pedepse pronuntate printr-o hotarare data in lipsa impotriva sa, extradatul are dreptul sa solicite rejudecarea cauzei, pentru a i se da posibilitatea sa formuleze cereri, sa ridice exceptii si sa solicite administrarea probelor necesare in aparare. Statele pot conditiona reciproc admisibilitatea cererii de extradare de existenta unor garantii in acest sens.

Conform art. 34 din Legea nr. 302/2004 : "In cazul in care se solicita extradarea unei persoane in vederea executarii unei pedepse pronuntate printr-o hotarare data in lipsa impotriva sa, statul roman poate refuza extradarea in acest scop, daca apreciaza ca procedura de judecata a nesocotit dreptul la aparare recunoscut oricarei persoane invinuite de savarsirea unei infractiuni. Totusi, extradarea se va acorda daca statul solicitant da asigurari apreciate ca suficiente pentru a garanta persoanei a carei extradare este ceruta dreptul la o noua procedura de judecata care sa ii salvgardeze drepturile la aparare. Hotararea de extradare indreptateste statul solicitant fie sa treaca la o noua judecata in cauza, in prezenta condamnatului, daca acesta nu se impotriveste, fie sa il urmareasca pe extradat, in caz contrar.

Cand statul roman comunica persoanei a carei extradare este ceruta hotararea data in lipsa impotriva sa, statul solicitant nu va considera aceasta comunicare ca o notificare care atrage efecte fata de procedura penala in acest stat

7. Computarea arestarii

Ca si in cazul remiterii de obiecte, acest efect nu este precizat in capitolul II din Legea 302/2004, adica in capitolul rezervat extradarii, ci este prezentat in capitolul I din lege, de unde tragem concluzia ca nu este un efect particular al extradarii, ci apare cu prilejul efectuarii oricarui act de cooperare internationala in materie penala.

Perioada sau duratele arestului provizoriu executat in strainatate in temeiul cererii de extradare si al mandatului transmise starului solicitant si care sunt precizate in hotararea de extradare, se vor deduce din pedeapsa privativa de libertate aplicata sau care urmeaza a i se aplica extradatului.

In conformitate cu dispozitiile art. 18 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, autoritatile romane solicitate sunt obligate sa comunice autoritatilor competente ale statului solicitant informatiile necesare computarii duratei arestului executat in Romania, in baza unei cereri adresate autoritatilor judiciare romane.

Intreruperea cursului prescriptiei, predarea si primirea extradatului, remiterea obiectelor gasite asupra lui sau care sunt legate de infractiunea comisa, tranzitarea acestuia intre statul solicitat si cel solicitant, deducerea arestatului provizoriu executat in strainatate si rejudecarea (daca este cazul) sunt efectele concrete ale admiterii cererii de extradare. Prin solicitarea extradarii si admiterea acesteia, cele doua state isi asuma reciproc obligatii in limitele dreptului lor intern si intelegerilor dintre ele, prin respectarea carora se realizeaza efectele prezentate mai sus.

Efectul general al extradarii il constituie insa readucerea si punerea infractorului sub puterea jurisdictionala a autoritatilor judiciare competente, in vederea restabilirii ordinii de drept incalcate, prin tragerea lui la raspundere penala sau prin obligarea acestuia la executarea sanctiunii aplicate.

Extradarea activa

Definitie si caracterizare

Extradarea activa este acea forma a extradarii in care Romania este stat solicitant, deci care formuleaza cererea de extradare unui alt stat.

Aceasta prezinta urmatoarele caracteristici:

analiza ei este expres prevazuta de legea 302/2004 in capitolul 2, art. 64 - 73^2;

legea sus mentionata nu da o definitie expresa a extradarii active;

analiza sa se face pe trei aspecte: conditii, procedura si efecte - ca in cazul extradarii pasive.

Conditii pentru solicitarea extradarii

A. Obligatia de a solicita extradarea

Extradarea unei persoane impotriva careia autoritatile judiciare romane competente au emis un mandat de arestare preventiva sau un mandat de executare a pedepsei inchisorii ori careia i s-a aplicat o masura de siguranta va fi solicitata statului strain pe teritoriul careia aceasta a fost localizata in toate cazurile in care sunt intrunite conditiile prevazute de prezenta lege. Astfel, pentru ca Romania sa poata solicita extradarea unei persoane trebuie sa se indeplineasca una din conditiile prevazute mai sus si anume existenta fie a unui mandat de arestare sau a unuia de executare a unei pedepse, in lipsa acestora fiind imposibil intocmirea unei cereri de extradare.

In afara conditiei privind gravitatea pedepsei prevazute la art. 28, o conditie suplimentara pentru ca Romania sa poata solicita extradarea unei persoane, in vederea efectuarii urmaririi penale, este ca impotriva acelei persoane sa fie pusa in miscare actiunea penala, in conditiile prevazute in Codul de procedura penala. Competenta de a intocmi si transmite cererile de extradare in numele statului Roman revine Ministerului Justitiei, Directiei de Drept International si Tratate, Serviciul drept international public si cooperare judiciara internationala in materie penala, pe baza unei incheieri motivate a instantei judecatoresti competente.

Dispozitiile prevazute in cadrul analizei procedurii pasive se aplica in mod corespunzator in cazul in care Romania are calitatea de stat solicitant.

Procedura de solicitare a extradarii

1.Competenta

In urma ultimilor modificari legislative in materie, competenta de a intocmi si transmite cererile de extradare in numele statului roman revine Ministerului Justitiei

Incheierea prin care Curtea de Apel respinge propunerea formulata de instanta de executare privind solicitarea extradarii persoanei condamnate este nelegala, deoarece Curtea nu are, in cadrul procedurii specile de solicitare a extradarii, competenta de a analiza fondul cauzei, aceasta competenta revenindu-i numai in cazul in care incheierea instantei de executare a fost atacata cu recurs.

Articolul 66 din Legea 302/2004 a fost modificat de Legea 224/2006, in sensul ca s-a revenit la competenta Ministerului Justitiei de a intocmi cererea de extradare. Aceasta solutie a avut in vedere faptul ca in practica aparusera numeroase probleme, intrucat cererile de extradare formulate de Curtile de Apel nu corespundeau dispozitiilor tratatelor internationale, astfel incat era necesara o corespondenta suplimentara intre Ministerul Justititei, ca autoritate centrala in domeniu, si instanta competenta, ceea ce conducea la intarzierea prezentarii cererii de extradare, cu posibile efecte directe, negative asupra finalitatii procedurii de extradare. Ministerul Justitiei intocmeste cererea de extradare numai pe baza unei incheieri motivate a instantei judecatoresti competente (instanta de executare), care stabileste ca sunt indeplinite conditiile prevazute de lege pentru a se solicita extradarea.

In cazul in care un mandat de arestare preventiva sau de executare a pedepsei nu poate fi dus la indeplinire, intrucat inculpatul ori condamnatul nu se mai afla pe teritoriul Romaniei, instanta care a emis mandatul de arestare preventiva sau instanta de executare, dupa caz, la propunerea procurorului sesizat in acest scop de catre organele de politie, emite un mandat de urmarire internationala in vederea extradarii, care se transmite Centrului de Cooperare Politieneasca Internationala din cadrul Ministerului Administratiei si Internelor, in vederea difuzarii prin canalele specifice. Acest element a fost introdus pentru prima data in tara noastra prin legea 224/2006, reprezentand o modificare de maxima actualitate.

Mandatul de urmarire internationala in vederea extradarii contine:

- toate elementele necesare identificarii persoanei urmarite,

- o expunere sumara a situatiei de fapt,

- date privind incadrarea juridica a faptelor,

- cererea de arestare provizorie in vederea extradarii, in conditiile prevazute la art. 68.

Semnalarea introdusa in Sistemul Informatic Schengen echivaleaza cu un mandat de urmarire internationala in vederea extradarii .

2. Procedura propriu-zisa a extradarii active

De indata ce este informata, prin orice mijloc care lasa o urma scrisa si a carui autenticitate poate fi verificata, de catre Centrul de Cooperare Politieneasca Internationala din cadrul Ministerului Administratiei si Internelor, prin structura specializata, sau de Ministerul Justitiei, despre localizarea pe teritoriul unui stat strain a unei persoane date in urmarire internationala sau cautate de autoritatile judiciare romane pentru ducerea la indeplinire a unui mandat de executare a pedepsei inchisorii sau a unui mandat de arestare preventiva, instanta de executare sau instanta care a emis mandatul de arestare preventiva stabileste, printr-o incheiere motivata, daca sunt indeplinite conditiile prevazute in lege pentru a se solicita extradarea.

Centrul de Cooperare Politieneasca Internationala, prin structura specializata, are obligatia de a informa instanta de executare sau instanta emitenta a mandatului de arestare preventiva de indata ce Biroul Central National Interpol corespondent ii notifica faptul ca persoana care face obiectul mandatului a fost localizata. Informarea va fi transmisa direct, cu o copie la Ministerul Justitiei.

Instanta se pronunta prin incheiere, in camera de consiliu, data de un singur judecator, cu participarea procurorului si fara citarea partilor. Incheierea nu se pronunta in sedinta publica, pentru a i se asigura confidentialitatea si pentru a se evita fuga persoanei extradabile , apoi se consemneaza intr-un registru special.

Incheierea pronuntata poate fi atacata cu recurs de procuror, in termen de 24 de ore de la pronuntare. Dosarul cauzei este inaintat instantei de recurs in termen de 24 de ore. Recursul se judeca in termen de cel mult 3 zile, de catre instanta superioara in grad. Instanta de recurs va restitui dosarul primei instante in termen de 24 de ore de la solutionarea recursului.

Incheierea definitiva prin care s-a constatat ca sunt intrunite conditiile pentru solicitarea extradarii, insotita de actele prevazute la art. 38 alin. (2), se comunica de indata Ministerului Justitiei. Incheierea definitiva prin care s-a constatat ca nu sunt intrunite conditiile pentru a se solicita extradarea se comunica Ministerului Justitiei in cel mult 3 zile de la pronuntare.

In termen de 48 de ore de la primirea incheierii prin care s-a constatat ca sunt intrunite conditiile pentru solicitarea extradarii si a actelor anexe, Ministerul Justitiei, prin directia de specialitate, efectueaza un examen de regularitate internationala.

In functie de concluziile examenului de regularitate internationala, directia de specialitate a Ministerului Justitiei:

- fie intocmeste cererea de extradare si o transmite, insotita de actele anexe, autoritatii competente a statului solicitat, cand sunt indeplinite toate conditiile,

- fie intocmeste un act prin care propune ministrului justitiei, motivat, sa sesizeze procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, in vederea initierii procedurii de revizuire a incheierii definitive prin care s-a dispus solicitarea extradarii, informand in ambele situatii Centrul de Cooperare Politieneasca Internationala din cadrul Ministerului Administratiei si Internelor, in cazul in care considera ca nu sunt intrunite conditiile de regularitate internationala pentru a se solicita extradarea. Astfel, ministrul justitiei sesizeaza, motivat, procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, in vederea initierii procedurii de revizuire a incheierii definitive prin care s-a dispus solicitarea extradarii. Ministrul justitiei nu poate solicita initierea procedurii revizuirii pentru alte motive decat cele legate de concluziile examenului de regularitate internationala.

In cazul in care constata ca actele sunt incomplete, inainte de a intocmi si de a transmite cererea de extradare, directia de specialitate a Ministerului Justitiei poate solicita instantei competente sa ii transmita, in cel mult 72 de ore, actele suplimentare necesare potrivit tratatului international aplicabil.

Cererea de revizuire se face in termen de 5 zile de la comunicarea incheierii definitive Ministerului Justitiei si se solutioneaza in termen de 24 de ore.

Instanta, daca constata ca cererea de revizuire este intemeiata, anuleaza incheierea atacata. Daca instanta constata ca cererea de revizuire este neintemeiata, o respinge, mentinand incheierea atacata. Hotararea instantei de revizuire este definitiva si se comunica in termen de 24 de ore de la pronuntare ministrului justitiei si procurorului general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie.

Cererea de extradare si actele anexate acesteia insotita de actele prevazute in lege si de traduceri certificate in limba statului solicitat sau in limba engleza ori franceza, se transmit autoritatii competente a statului solicitat, pe una dintre caile legale.

In cazul in care persoana urmarita nu este arestata provizoriu in vederea extradarii, procedura activa are caracter confidential, pana in momentul in care statul solicitat este investit cu cererea de extradare.

Daca persoana extradabila nu se mai afla sub puterea mandatului de arestare preventiva sau a mandatului de executare, instanta competenta, din oficiu sau la cererea procurorului, stabileste, prin incheiere motivata, ca nu mai subzista conditiile prevazute de lege pentru a se solicita extradarea si dispune de indata retragerea cererii de extradare. Hotararea se transmite Ministerului Justitiei in termen de 24 de ore de la pronuntare. Ministerul Justitiei retrage neintarziat cererea de extradare, informand despre aceasta Centrul de Cooperare Politieneasca Internationala din cadrul Ministerului Administratiei si Internelor.

Daca pentru solutionarea cererii de extradare, autoritatile statului strain solicita transmiterea unor informatii suplimentare, acestea vor fi comunicate, in termenul stabilit de autoritatile statului solicitat, prin Ministerul Justitiei sau direct, de catre instanta competenta. Traducerea documentelor se efectueaza de catre Ministerul Justitiei sau instanta competenta.

In situatii de urgenta, cum ar fi iminenta parasirii teritoriului statului solicitat de catre persoanele care fac obiectul unui mandat de urmarire internationala in vederea extradarii, instanta competenta poate solicita, inainte de formularea unei cereri formale de extradare, arestarea provizorie in vederea extradarii acestor persoane.

In cazul in care cererea de arestare provizorie in vederea extradarii este formulata ulterior transmiterii mandatului de urmarire internationala, acesta se trimite Centrului de Cooperare Politieneasca Internationala din cadrul Ministerului Administratiei si Internelor si Ministerului Justitiei. Toata aceasta procedura are caracter confidential, pana la arestarea provizorie in vederea extradarii a persoanei urmarite. Solicitarea arestarii provizorii in vederea extradarii se consemneaza intr-un registru special.

Autoritatile romane au obligatia de a retrage cererea de arestare provizorie in vederea extradarii, in cazul in care persoana extradabila nu se mai afla sub puterea mandatului de arestare preventiva sau de executare a pedepsei.

Asigurarea rejudecarii cauzei in prezenta persoanei extradate, in conditiile judecarii in lipsa este data de Ministerul Justitiei.

In cazul in care Romania solicita unui stat strain reextradarea unei persoane a carei extradare fusese anterior acordata acestuia de catre un stat tert dispozitiile art. 63 sunt aplicabile in mod corespunzator.

Efectele extradarii in Romania

1. Preluarea si primirea extradatului

Acest efect este precizat expres in cuprinsul Legii 302/2004 in art. 71si 72, in cadrul sectiunii destinat analizei efectelor extradarii in Romania. Astfel, ca in cazul extradarii pasive, dispozitiile referitoare la predarea/preluarea persoanei extradate prevazute la art. 58 si 59 se aplica in mod corespunzator in cazul persoanelor extradate din strainatate in Romania.

Este considerat baza legala necesara si suficienta pentru predarea/preluarea extradatului un extras al hotararii judecatoresti ramase definitive, prin care se dispune extradarea. Ministerul Justitiei informeaza de indata Ministerul Administratiei si Internelor, care stabileste locul si data predarii/preluarii si asigura predarea/preluarea sub escorta a persoanei extradate. Data predarii/preluarii este fixata in termen de 15 zile incepand de la data la care hotararea de extradare a devenit definitiva.

Locul predarii/preluarii va fi, de regula, un punct de frontiera al statului roman. Ministerul Administratiei si Internelor al Romaniei va asigura predarea/preluarea, comunicand apoi despre aceasta Ministerului Justitiei. Persoana extradata este predata si preluata sub escorta.

Persoana extradata, adusa in Romania, va fi, de urgenta, predata administratiei penitenciare sau autoritatii judiciare competente, dupa caz.

Daca extradatul a fost condamnat in lipsa, el va fi rejudecat, la cerere, cu respectarea drepturilor prevazute la art. 34 alin. 1.

Ministerul Justitiei informeaza autoritatea judiciara romana competenta despre modul de solutionare a cererii de extradare de catre statul solicitat si, dupa caz, despre durata arestarii provizorii in vederea extradarii, pentru a fi computata.

.2. Respectarea regulii specialitatii

Aceasta regula era precizata in art. 11 din Legea 302/2004. Insa datorita faptului ca legiuitorul a contatat ca aceasta este specifica numai institutiei extradarii (din totatitatea formelor de cooperare internationala in materie penala), i-a mutat locul din art. 11 in art. 73^1. Respectarea acestei regulii este obligatorie si in caz de extradare pasiva si activa.

Persoana care va fi predata ca efect al extradarii nu va fi nici urmarita, nici judecata, nici detinuta in vederea executarii unei pedepse, nici supusa oricarei alte restrictii a libertatii sale individuale, pentru orice fapt anterior predarii, altul decat cel care a motivat extradarea, in afara de cazurile cand:

a) statul roman care a predat-o consimte; statul solicitant va prezenta in acest scop o cerere, insotita de actele prevazute la art. 38 alin. (2) si de un proces-verbal judiciar in care se consemneaza declaratiile extradatului; acest consimtamant va putea fi dat atunci cand infractiunea pentru care este cerut atrage ea insasi obligatia de extradare potrivit prezentei legi. In acest caz, cererea adresata statului strain se formuleaza de catre Ministerul Justitiei, in baza incheierii instantei competente sa solutioneze cauza in prima instanta, la propunerea motivata a Ministerului Public sau in baza incheierii instantei pe rolul careia se afla cauza, daca extradarea a fost acordata dupa trimiterea in judecata a persoanei extradate, dupa caz;

b) avand posibilitatea sa o faca, persoana extradata nu a parasit, in termen de 45 de zile de la liberarea sa definitiva, teritoriul statului caruia i-a fost predata, ori daca s-a inapoiat acolo dupa ce l-a parasit.

Statul solicitant va putea lua totusi masurile necesare in vederea, pe de o parte, a unei eventuale trimiteri a persoanei de pe teritoriul sau, iar pe de alta parte, a intreruperii prescriptiei potrivit legislatiei sale, inclusiv recurgerea la o procedura in lipsa.

Cand calificarea data faptei incriminate va fi modificata in cursul procedurii, persoana extradata nu va fi urmarita sau judecata decat in masura in care elementele constitutive ale infractiunii recalificate ar ingadui extradarea.

3. Extradarea sub conditie

In cazul in care extradarea a fost acordata sub conditie, instanta care a solicitat extradarea ia masurile necesare pentru respectarea conditiei impuse de statul solicitat si da garantii in acest sens.

In cazul in care conditia impusa este retrimiterea persoanei extradate pe teritoriul statului solicitant, instanta dispune insotirea acesteia la frontiera, in vederea preluarii de catre autoritatile competente ale statului solicitant.

4. Rejudecarea in caz de extradare

Persoana extradata in Romania, care a fost judecata si condamnata in lipsa, poate solicita rejudecarea cauzei, fiind aplicabile intr-o asemenea situatie regulile de procedura privind judecarea in prima instanta, la care fac trimitere dispozitiile art. 405-408 C.p.p., privind rejudecarea cauzei dupa admiterea in principiu a cererii de revizuire.

Cu toate acestea insa pe durata rejudecarii cauzei, nu sunt aplicabile si dispozitiile legale privind verificarea legalitatii si temeiniciei masurii arestarii preventive in cursul judecarii, caci pana la solutionarea cauzei dupa rejudecare persoana extradata este privata de libertate in baza mandatului de executare a pedepsei inchisorii emis in baza hotararii judecatoresti de condamnare.

Originea procedurii de rejudecare a condamnatului dupa extradarea acestuia o reprezinta al doilea Protocol aditional (Strasbourg 17.05.1978) al Conventiei europene de extradare, incheiata la Paris, la 13.12.1957. Conform acestui protocol, "cand o parte contractanta cere unei alte parti contractante extradarea unei persoane in vederea executarii unei pedepse sau masuri de siguranta pronuntate printr-o hotarare data in lipsa impotriva sa, partea solicitata poate refuza extradarea in acest scop daca, dupa parerea sa, procedura de judecata nu a satisfacut minimul de drepturi de aparare recunoscute oricarei persoane invinuite de o infractiune. Totusi, extradarea se va acorda daca partea solicitanta da asigurari apreciate ca suficiente spre a garanta persoanei, a carei extradare este ceruta, dreptul la o noua procedura de judecata care sa-i salvgardeze drepturile la aparare. Aceasta hotarare indreptateste partea solicitanta fie sa execute judecata in cauza, daca cel condamnat nu se impotriveste, fie sa urmareasca pe cel extradat, in caz contrar.

Cand partea solicitata comunica persoanei a carei extradare este ceruta hotararea data in lipsa impotriva sa, partea solicitanta nu va considera aceasta comunicare ca o noua notificare atragand efecte fata de procedura penala in acest stat.

Dreptul la o noua procedura de judecata constituie o conditie pentru acordarea extradarii si in acelasi timp arata ca prevederile Protocolului de la Strasbourg nu fac distinctie dupa cum condamnatul s-a sustras sau nu de la judecata, fiind indiferent, sub acest aspect, motivul pentru care condamnatul a ajuns pe teritoriul statului solicitat.

Desi, Conventia garanteaza dreptul persoanei de a se apara si singura, ceea ce presupune prezenta inculpatului in fata instantei, in practica Curtii Europene a Drepturilor Omului judecata in lipsa nu constituie o incalcare a Conventiei, daca statul a depus eforturi rezonabile pentru a-l gasi si a-l cita pe inculpat. In acelasi timp, persoana judecata in lipsa are dreptul sa ceara rejudecarea cauzei, cu exceptia cazurilor in care s-a sustras de la judecata.

Prevederile care reglementeaza rejudecarea cauzei dupa extradarea condamnatului (art. 522¹ din Codul de procedura penala) au un caracter sumar, ridicand o serie de probeleme in practica judiciara de specialitate.
  In acest context, revizuirea reprezinta o cale de atac extraordinara, pe cand rejudecarea cauzei dupa extradarea condamnatului este o procedura care are ca scop asigurarea dreptului la aparare al condamnatului judecat in lipsa. Astfel, trebuie sa se realizeze prioritatea principiului garantarii dreptului la aparare fata de autoritatea de lucru judecat a hotararii de condamnare data in lipsa condamnatului; judecarea in lipsa este mai degraba o procedura menita sa asigure administrarea nemijlocita de catre instanta a probelor si conservarea acestora pana la identificarea si extradarea condamnatului.

Revizuirea poate fi solicitata, atat in favoarea cat si in defavoarea condamnatului, de oricare dintre partile din proces, in limitele calitatii procesuale, de sotul si rudele apropiate ale condamnatului, chiar si dupa moartea acestuia, precum si de procuror, in schimb, rejudecarea cauzei dupa extradare poate fi solicitata exclusiv de catre condamnatul extradat si numai in favoarea sa.

In temeiul legii, procedura rejudecarii cauzei dupa extradarea condamnatului este deschisa doar la cererea persoanei judecate si condamnate in lipsa, indiferent daca judecata in lipsa a avut loc in fata instantei de fond sau numai in fata instantelor de apel sau de recurs, in cazul in care aceste cai de atac au fost exercitate de procuror. Situatia este identica si atunci cand condamnarea ar interveni in judecarea unei cai extraordinare de atac, daca judecarea cauzei s-a facut in lipsa celui condamnat.

Accesul la o noua procedura de judecata nu se justifica in aceeasi masura in situatia in care inculpatul a participat la judecarea cauzei in prima instanta si a avut posibilitatea exercitarii dreptului la aparare, dupa care, condamnat fiind, a declarat apel impotriva hotararii de condamnare, insa nu s-a mai prezentat in fata instantei de apel pentru a-si sustine apelul.

 Cererea de rejudecare a cauzei dupa extradarea condamnatului este, de lege lata, intotdeauna de competenta primei instante, similar cu cea stabilita in cazul revizuirii (cu exceptia existentei unor hotarari care nu se pot concilia). De observat ca in cazul revizuirii instanta este chemata sa se pronunte asupra unor probe noi, in cazul rejudecarii cauzei dupa extradarea condamnatului s-ar impune reluarea judecarii cauzei in acea faza procesuala in care exercitiul dreptului la aparare nu a putut fi realizat.

 Astfel, se justificata inexistenta incompatibilitatii rejudecarii cauzei dupa extradare de acelasi complet care a participat la judecarea cauzei in fond, argumentele fiind aceleasi ca si in situatia judecarii cererii de revizuire.

Mai trebuie observat ca prevederile art. 522¹ din Codul de procedura penala nu fixeaza un termen in care condamnatul extradat poate cere rejudecarea cauzei. In doctrina penala se considera ca un termen de 30 de zile ar fi suficient si ar putea sa curga din momentul in care condamnatul in lipsa extradat este predat la locul de detinere, ocazie cu care i s-ar aduce la cunostinta, in prezenta unui avocat ales sau numit din oficiu, dreptul de a cere rejudecarea cauzei.

Procedura rejudecarii cauzei dupa extradarea condamnatului presupune existenta unei faze de admitere in principiu a cererii, chiar daca acest lucru nu este prevazut expres in cadrul art. 522¹ din C.p.p. In aceasta faza, instanta va examina daca hotararea de condamnare este definitiva, daca judecata s-a efectuat in lipsa condamnatului si va fixa limitele in care se va efectua rejudecarea, luand act de probele propuse de condamnat si pronuntandu-se asupra admiterii lor.

Obligatoriu, instanta trebuie sa audieze condamnatul care a fost judecat in lipsa. In niciun caz nu se pot respinge cererile condamnatului de a pune intrebari celorlalti inculpati, precum si martorilor acuzarii.

Admiterea in principiu a cererii de rejudecare nu are efect asupra hotararii de condamnare. Instanta va putea sa pronunte oricare dintre solutiile prevazute de art. 345 din C.p.p. . In caz de condamnare, instanta nu va putea sa-i creeze o situatie mai grea decat cea rezultata din prima condamnare, rejudecarea cauzei fiind o optiune exclusiv a condamnatului.

Rejudecarea cauzei la cererea condamnatului extradat poate avea efect extinctiv si cu privire la situatia altor condamnati in cauza, care nu ar fi putut uza de aceasta procedura. Astfel, existenta unor cauze care inlatura caracterul penal al faptei cu efecte in rem sau a unor circumstante atenuante legale reale se rasfrange si asupra celorlati condamnati in cauza.

Rejudecarea cauzei poate avea efect si asupra laturii civile a procesului penal, instanta putand exonera pe condamnat de plata despagubirilor civile sau reducand cuantumul acestora in masura in care din ansamblul probelor administrate rezulta necesitatea unor asemenea solutii.

Legat de aceasta problema in doctrina se subliniaza inegalitatea de tratament juridic creata de acordarea dreptului la o noua procedura de judecata doar condamnatului extradat, incalcandu-se principiul constitutional al egalitatii in fata legii fata de persoanele condamnate in lipsa, dar care nu parasesc teritoriul tarii si care, nefiind extradate, nu au acces la o asemenea procedura. Asadar, aceasta procedura speciala ar trebui reglementata distinct intr-o sectiune privitoare la judecata in lipsa.

Pentru o asemenea solutie pledeaza si practica C.E.D.O., potrivit careia nu se face distinctie dupa cum condamnatul in lipsa a fost sau nu extradat, in schimb, este refuzat dreptul la o noua procedura celor care s-au sustras de la judecata.

Pe baza acestor considerente propunem de lege-ferenda introducerea in textul Legii 302/2004, precizarea expresa a acestui efect, cu o procedura speciala, ca urmare a extradarii inculpatului in Romania.