EFECTELE CONTRACTULUI DE RENTA VIAGERA.

1 Obligatiile credirentierului fata de debirentier.

Preliminarii.

Constituirea rentei se poate face fie cu titlu de imprumut, fie cu titlu de vanzare. Apa­rent, numai in cea de a doua ipoteza credirentierului ii revin obligatii. in realitate insa, imprumutatorul are si el anumite obli­gatii; se poate spune ca aceste obligatii le are si credirentierul care a stipulat cu titlul de imprumutator.

Cum insa contractul de renta viagera isi are fizionomia sa juridica, proprie (natura sa juridica, proprie) si identitatea sa in raport cu orice alt contract, inclusiv cu contractul de imprumut ori cu cel de vanzare-cumparare, chiar daca obligatiile crediren­tierului se aseamana cu cele ale imprumutatorului sau vanzatorului, dupa caz, ele difera prin finalitatea lor, finalitate care este aceeasi cu cea a contractului de renta viagera insusi.

1.2 Obligatiile credirentierului.

In contextul aratat, credi­rentierul are urmatoarele obligatii:

a) sa constituie fondul rentei, in bunuri (lucruri) sau in capital;

b)    sa transmita dreptul de proprietate asupra bunurilor care formeaza fondul rentei catre debirentier, este principala obliga­tie a credirentierului. A transmite dreptul de proprietate asupra bunurilor ce formeaza fondul rentei este o obligatie de a da, cu toate consecintele juridice care decurg din aceasta;

c) sa predea efectiv bunurile (lucrurile sau capitalul) debirentierului. Este o obligatie de a face, strans legata de obligatia de a transmite dreptul de proprietate asupra acestora care este, asa cum s-a precizat, o obligatie de a da; si

d)    sa garanteze pe debirentier cu privire la aceste lucruri.

2 Obligatiile debirentierului fata de credirentier.

2.1 Enumerare.

Debirentierul intra intr-un raport juridic de renta viagera cu credirentierul prin incheierea contractului de renta viagera cu acesta. Din raportul juridic in care intra se nasc pentru el urmatoarele trei obligatii:

a) sa dea garantiile promise;

b) sa plateasca datoriile rentei cu respectarea stricta a pe­riodicitatii stabilite prin contract; si

c) sa suporte riscurile bunului primit.

2.2 Obligatia de a da garantii.

A. Obligatia de a da garantiile promise.

Debirentierul este tinut la garantiile promise prin contract, sub sanctiunea rezilierii.

In acest sens sunt si dispozitiile art. 2251 C. civ. roman, text in temeiul caruia beneficiarul contractului de renta viagera poate cere "sfaramarea' acestuia in lipsa garantiilor pentru executare.

Este bineinteles, vorba numai de contractul prin care s-a constituit renta viagera cu titlu oneros.

B. Sanctiune.

Contractul de renta viagera cu titlu oneros este un contract sinalagmatic. in contractele sinalagmatice func­tioneaza regula specifica, potrivit careia ele se reziliaza (sau rezolutioneaza, dupa caz) pentru neexecutarea din culpa. Se spune ca in contractele sinalagmatice "conditia rezolutorie este mereu subintelesa'.

Asadar, pentru neandeplinirea obligatiei de a da garantiile promise, sanctiunea este rezilierea contractului.

In ipoteza in care contractul de renta viagera, prin modul in care s-au structurat obligatiile partilor si obligatiile de garantie, ar putea consta intr-o singura prestatie, care se executa dintr-o data, iar debirentierul nu a inceput inca platile periodice, se poate admite ca sanctiunea care opereaza este rezolutiunea.

Sanctiunea rezolutiunii nu opereaza de plin drept, ea trebuie ceruta in instanta, dar poate fi inlaturata daca debitorul ofera garantii echivalente inainte sa se pronunte o hotarare definitiva.

2.3 Obligatia de a plati datoriile.

Cel ce se obliga prin contractul de renta viagera sa plateasca datoriile este debirentierul. El trebuie sa le plateasca la termenele stabilite prin contract.

Datoriile incep sa curga din momentul transmiterii fondului rentei. Ele se pot plati in bunuri sau in bani.

2.4 Obligatia de a suporta riscurile lucrului.

Riscul insoteste drep­tul de proprietate, in sensul ca bunurile care au constituit fondul rentei viagere trec de la credirentier la debirentier si odata cu acestea trece si riscul. Opereaza asadar regula resperit domino.

Chiar si in cazul in care renta viagera se constituie printr-o suma de bani, riscurile trec asupra debirentierului, pentru ca o asemenea operatie presupune varsarea prealabila a acestei sume. Riscurile trec de la credirentier la debirentier din mo­mentul incheierii contractului, cu conditia ca acest moment sa coincida cu cel al varsarii sumei.

3 Obligatiile credirentierului fata de terti.

1 Sesizabilitatea rentei viagere.

Clauza prin care o renta viagera constituita cu titlu oneros se declara insesizabila este interzisa. Per a contrario, renta viagera cu titlu gratuit poate fi stipulata ca insesizabila.

2 Cesibilitatea rentei viagere.

In contractul de renta via­gera cu titlu oneros renta viagera nu poate fi constituita de parti ca incesibila (nu poate fi incesibila), pentru aceleasi motive pentru care ea nu poate fi insesizabila.

Este posibil ca o renta viagera sa fie lasata mostenire, in conditiile legii. Ea poate fi declarata incesibila si insesizabila.

3 Raportul si reductiunea.

Cand renta viagera s-a consti­tuit cu titlu gratuit, ea este supusa reductiunii daca valoarea ei depaseste valoarea bunurilor avute.

Tot astfel, renta viagera este nula daca s-a constituit in favoarea unei persoane inca­pabile de a primi.