Dreptul de uz si dreptul de abitatie

Dreptul de uz si dreptul de abitatie

1) Dreptul de uz

Dreptul de uz reprezinta acel dezmembramant al dreptului de proprietate care confera titularului sau prerogativele de folosinta si posesia asupra unui bun proprietatea altuia, insa numai pentru satisfacerea nevoilor sale si ale membrilor familiei. Dreptul de uz este asemanator dreptului de uzufruct, avand o intindere mai restransa. Fata de dreptul de uzufruct, in cazul dreptului de uz, culegerea roadelor bunului se face numai in natura si sunt destinate doar pentru consumul uzuarului (titularul dreptului de uz) si al membrilor familiei sale .

Trasaturile dreptului de uz sunt: dreptul de uz este un drept personal, adica, titularul sau care poate fi numai persoana fizica, nu poate instraina beneficiile dreptului, nu-l poate inchiria sau ipoteca..

Obiectul dreptului de uz este format din orice bun mobil sau imobil, care se afla in circuitul civil.

2) Dreptul de abitatie

Dreptul de abitatie este un drept de uz care ca obiect o locuinta si ofera titularului dreptul de a o poseda si a o folosi lui si familiei sale.

Dreptul de abitatie prezinta urmatoarele particularitati:

- este un drept real principal, derivat si temporar, asupra bunului altuia;

- ca si dreptul de uz, este un drept strict personal, avand ca titular numai o persoana

fizica:

- este un drept inalienabil, insesizabil, neputand fi inchiriat deoarece poate fi exercitat

numai pentru satisfacerea nevoilor titularului si ale familiei sale.

Dreptul de abitatie poate fi constituit prin contract si testament si poate fi aparat prin actiunea confesorie, care este o actiune reala si petitorie, sau actiune personala, daca abitatia s-a constituit prin act juridic.

Prin lege, abitatia se constituie in temeiul Legii nr.319/1943 privind drepturile de mostenire ale sotului supravietuitor. Acesta are drept asupra casei de locuit care a apartinut sotului predecedat, numai daca sunt indeplinite unele conditii cum ar fi: locuinta face parte sin succesiunea sotului decedat; sotul supravietuitor nu are o alta locuinta proprie.

Acest drept de abitatie legal este recunoscut numai temporar pana la iesirea din indiviziune, dar cel putin un an de zile de la decesul sotului sau. Acest drept inceteaza in cazul in care sotul supravietuitor se recasatoreste inainte de iesirea din indiviziune.

Comostenitorii pot cere restrangerea dreptului de abitatie, daca locuinta nu este necesara in intregime, sau pot procura sotului supravietuitor o alta locuinta.

Dreptul de abitatie fiind un drept indivizibil, in cazul in care se instraineaza o locuinta de doi soti, daca vanzatorii isi rezerva un drept de abitatie asupra intregii locuinte vandute, dupa decesul unuia dintre soti, nudul proprietar nu poate cere restrangerea dreptului de abitatie astfel constituit, spre a se muta el insusi intr-o parte din aceasta locuinta

Si in cazul dreptului de abitatie, ca si in situatia celorlalte dezmembraminte al dreptului de proprietate, titularul bunului respectiv (locuinta), are anumite obligatii cum ar fi:

- sa foloseasca imobilul ca un bun proprietar;

- sa suporte sarcinile folosintei locuintei;

- sa constate starea imobilului inca de la intrarea in posesie.

Dreptului de abitatie ii sunt aplicate regulile de la uzufruct, astfel ca, daca dreptul de uzufruct are ca obiect o casa de locuit, el include si dreptul de abitatie.

Intre cele doua dezmembraminte ale dreptului de proprietate exista anumite trasaturi comune. Printre acestea se numara faptul ca atunci cand dreptul de uz are ca obiect o locuinta, se numeste drept de abitatie, dreptul de uz putand avea ca obiect orice bun mobil sau imobil care se afla in circuitul civil.

Cele doua dezmembraminte sunt drepturi de uzufruct restranse, ele exercitandu-se potrivit normelor juridice aplicabile dreptului de uzufruct si ambele fiind reglementate de art.565-576 din Codul civil⁹ .