Domeniul public

DOMENIUL PUBLIC

Sectiunea l Titularii domeniului public

Titularii domeniului public sunt indicati la art.136 alin.(2) din Constitutie, republicata, precum si de art.l si 2 din Legea nr.213/1998 privind proprietatea publica si regimul juridic al acesteia, unde se precizeaza ca proprietatea publica apartine statului si unitatilor administrativ-teritoriale, precum si ca aceste persoane juridice de drept public exercita posesia, folosinta si dispozitia asupra bunurilor care alcatuiesc domeniul public.

De asemenea, Legea administratiei publice locale nr.215/2001, la art.19 alin.(l), referindu-se la personalitatea juridica a judetelor, oraselor si comunelor, prevede ca unitatile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridica deplina si patrimoniu propriu.

Deci, titulari ai domeniului public sunt titularii dreptului de proprietate publica: statul, judetul, municipiul, orasul si comuna.

Trebuie precizat ca notiunile de proprietate publica si domeniu public nu se suprapun, desi, in literatura de specialitate a fost exprimata si opinia ca domeniul public este echivalent cu notiunea de proprietate publica¹.

Totusi, asa cum, in mod corect s-a subliniat, proprietatea publica reprezinta o institutie juridica, pe cand domeniul public este, in principal, un ansamblu de bunuri care fac obiectul proprietatii publice².

Mai mult, asa cum am aratat anterior, regimul domeniului public nu se aplica exclusiv bunurilor care fac obiectul proprietatii private, ci, in unele situatii si conditii, regimul domeniului public este aplicabil si unor bunuri ce fac obiectul proprietatii private, care au, insa, o semnificatie deosebita sub aspect istoric, cultural etc., fiind valori nationale, ale patrimoniului national, astfel ca sunt guvernate de un regim de drept administrativ, de paza si protectie a interesului public sau, dupa caz, a uzului public fata de acestea'.

Sectiunea a 2-a Sfera bunurilor care formeaza domeniul public

2. l. Sfera proprietatii publice potrivit Constitutiei

Potrivit art.136 alin.(3) din Constitutie, republicata, fac obiectul exclusiv al proprietatii publice, urmatoarele categorii de bunuri:

- bogatiile de interes public ale subsolului;

- spatiul aerian;

- apele cu potential energetic, valorificabil, de interes national;

- plajele, marea teritoriala, resursele naturale ale zonei economice si ale platoului continental;

- alte bunuri stabilite prin legea organica.

in forma initiala, Constitutia, la fostul art. 135 alin.4, enumera ca bunuri exclusive ale proprietatii publice:

- bogatiile de orice natura ale subsolului;

- caile de comunicatii;

- spatiul aerian;

- apele cu potential energetic valorificabil si acelea ce pot fi folosite in interes public;

- plajele, marea teritoriala, resursele naturale ale zonei economice si ale platoului continental;

- alte bunuri stabilite prin lege organica.

Deci, comparand cele doua texte constitutionale prezentate mai sus, rezulta ca, prin Legea de revizuire a Constitutiei⁴, a fost restransa sfera bunurilor care fac obiectul exclusiv al proprietatii private si, pe de alta parte, au fost reformulate unele categorii de bunuri.

Astfel, din textul initial au fost eliminate caile de comunicatie, considerandu-se ca unele cai de comunicatie ar putea fi obiect al proprietatii private.

De asemenea, formularea initiala "bogatiile de orice natura ale subsolului' a fost inlocuita cu sintagma "bogatiile de interes public ale subsolului', tocmai pentru a se pune in evidenta ca nu natura bunurilor este criteriul primordial al domenialitatii, ci criteriul interesului public, care determina un regim juridic special, in scopul pastrarii si transmiterii unor astfel de bunuri generatiilor urmatoare.

2.2. Sfera proprietatii publice potrivit Legii nr.213/1998 privind proprietatea publica si regimul juridic al acesteia

Potrivit art.3 alin.(l) din Legea nr.213/1998, domeniul public este alcatuit, in afara de bunurile prevazute la art.136 alin.(3) din Constitutie, republicata, din bunurile enumerate in anexa acestei legi, dupa cum urmeaza⁵:

L Domeniul public al statului este alcatuit din urmatoarele bunuri:

bogatiile de orice natura ale subsolului, in stare de zacamant;

spatiul aerian;

apele de suprafata, cu albiile lor minore, malurile si cuvetele lacurilor, apele subterane, apele maritime interioare, faleza si plaja marii, cu bogatiile lor naturale si cu potentialul energetic valorificabil, marea teritoriala si fundul apelor maritime, caile navigabile interioare;

padurile si terenurile destinate impaduririi, cele care servesc nevoilor de cultura, de productie ori de administratie silvica, iazurile, albiile paraielor, precum si terenurile neproductive incluse in amenajamentele silvice, care fac parte din fondul forestier national si nu sunt proprietate privata;

terenurile care au apartinut domeniului public al statului inainte de 6 martie 1945; terenurile obtinute prin lucrari de indiguiri, de desecari si de combatere a eroziunii solului; terenurile institutelor si statiunilor de cercetari stiintifice si ale unitatilor de invatamant agricol si silvic, destinate cercetarii si producerii de seminte si de material saditor din categoriile biologice si de animale de rasa;

parcurile nationale;

rezervatiile naturale si monumentele naturii;

patrimoniul natural al Rezervatiei Biosferei "Delta Dunarii';

resursele naturale ale zonei economice si ale platoului continental, impreuna cu platoul continental;

infrastructura cailor ferate, inclusiv tunetele si lucrarile de arta;

tunelele si casetele de metrou, precum si instalatiile aferente acestuia;

drumurile nationale - autostrazi, drumuri expres, drumuri nationale europene, principale, secundare;

canalele navigabile, cuvetele canalului, constructiile hidrotehnice aferente canalului, ecluzele, apararile si consolidarile de maluri si de taluzuri, zonele de siguranta de pe malurile canalului, drumurile de acces si teritoriile pe care sunt realizate acestea;

retelele de transport al energiei electrice;

spectre de frecventa si retelele de transport si de distributie de telecomunicatii;

canalele magistrale si retelele de distributie pentru irigatii, cu prizele aferente;

conductele de transport al titeiului, al produselor petroliere si al gazelor naturale;

lacurile de acumulare si barajele acestora, in cazul in care activitatea de producere a energiei electrice este racordata la sistemul energetic national, sau cele cu transe pentru atenuarea undelor de viitura;

digurile de aparare impotriva inundatiilor;

lucrarile de regularizare a cursurilor de ape;

cantoanele hidrotehnice, statiile hidrologice, meteorologice si de calitate a apelor;

porturile maritime si fluviale, civile si militare - terenurile pe care sunt situate acestea, diguri, cheiuri, pereuri si alte constructii hidrotehnice pentru acostarea navelor si pentru alte activitati din navigatia civila, bazine, acvatorii si senale de acces, drumuri tehnologice in porturi, monumente istorice aflate in porturi, cheiuri si pereuri situate pe malul cailor navigabile, in afara incintelor portuare destinate activitatilor de navigatie;

terenurile destinate exclusiv instructiei militare;

pichetele de graniceri si fortificatiile de aparare a tarii;

pistele de decolare, aterizare, caile de rulare si platformele pentru imbarcare-debarcare situate pe acestea si terenurile pe care sunt amplasate;

statuile si monumentele declarate de interes public national;

ansamblurile si siturile istorice si arheologice;

muzeele, colectiile de arta declarate de interes public national;

terenurile si cladirile in care isi desfasoara activitatea: Parlamentul, Presedintia, Guvernul, ministerele si celelalte organe de specialitate ale administratiei publice centrale si institutiile publice subordonate acestora; instantele judecatoresti si parchetele de pe langa acestea; unitati ale Ministerului Apararii Nationale si ale Ministerului Internelor si Reformei Administratiei, ale serviciilor publice de informatii, precum si cele ale Directiei generale a penitenciarelor; serviciile publice descentralizate ale ministerelor si ale celorlalte organe de specialitate ale administratiei publice centrale, precum si prefecturile, cu exceptia celor dobandite din venituri proprii extrabugetare, care constituie proprietatea privata a acestora.

II. Domeniu] public judetean este alcatuit din urmatoarele bunuri:

drum uri l e j udetene;

terenurile si cladirile in care isi desfasoara activitatea consiliul judetean si aparatul propriu al acestuia, precum si institutiile publice de interes judetean, cum sunt: biblioteci, muzee, spitale judetene si alte asemenea bunuri, daca nu au fost declarate de uz sau interes public national sau local;

retelele de alimentare cu apa realizate in sistem zonal sau microzonal, precum si statiile de tratare cu instalatiile, constructiile si terenurile aferente acestora;

terenurile si cladirile in care isi desfasoara activitatea unitatile de invatamant preuniversitar de stat: gradinite, scoli generale primare si gimnaziale, licee, grupuri scolare, seminarii teologice, scoli profesionale si scoli postliceale;

terenurile si cladirile in care isi desfasoara activitatea unitatile de invatamant special de stat.

III. Domeniul public local al comunelor, oraselor si municipiilor este alcatuit din urmatoarele bunuri:

drumurile comunale, vicinale si strazile;

pietele publice, comerciale, targurile, oboarele si parcurile publice, precum si zonele de agrement;

lacurile si plajele care nu sunt declarate de interes public national sau judetean;

retelele de alimentare cu apa, canalizare, termoficare, gaze, statiile de tratare si epurare a apelor uzate, cu instalatiile, constructiile si terenurile aferente;

terenurile si cladirile in care isi desfasoara activitatea consiliul local si primaria, precum si institutiile publice de interes local, cum sunt: teatrele, bibliotecile, muzeele, spitalele, policlinicile si altele asemenea;

locuintele sociale;

statuile si monumentele, daca nu au fost declarate de interes public national;

bogatiile de orice natura ale subsolului, in stare de zacamant, daca nu au fost declarate de interes public national;

terenurile cu destinatie forestiera, daca nu fac parte din domeniul privat al statului si daca nu sunt proprietatea persoanelor fizice ori a persoanelor juridice de drept privat;

cimitirele orasenesti si comunale;

- terenurile si cladirile in care isi desfasoara activitatea unitatile de invatamant pre un i versi tar de stat: gradinite, scoli generale primare si gimnaziale, licee, grupuri scolare, seminarii teologice, scoli profesionale si scoli postliceale.

2.3. Sfera proprietatii publice potrivit Codului civil si altor legi

Codul civil, asa cum am amintit deja, are dispozitii referitoare la terenurile care apartin domeniului public, sunt "dependinte ale domeniului public'.

Astfel, potrivit art.476, "drumurile mari, drumurile mici si ulitele care sunt in sarcina statului, fluviile si raurile navigabile sau plutitoare, tarmurile, adaugirile catre mal si locurile de unde s-a retras apa marii, porturile naturale sau artificiale, malurile unde trag vasele si indeobste toate partile din pamantul Romaniei, care nu sunt proprietate particulara, sunt considerate ca dependinte ale domeniului public'.

Art.477 dispune ca "averile vacante si fara stapani, precum si ale persoanelor care mor fara mostenitori, sau ale caror mosteniri sunt lepadate, sunt ale domeniului public'.

De asemenea, art.478 alin.(l) prevede ca "portile, zidurile, santurile, intariturile pietelor de razboi si ale fortaretelor fac si ele parte din domeniul public'.

Legea fondului funciar nr.18/1991, republicata, la art.5 alin.(l) enumera categoriile de terenuri care intra in domeniul public, prevazand ca "apartin domeniului public terenurile pe care sunt amplasate constructii de interes public, piete, cai de comunicatii, retele stradale si parcuri publice, porturi si aeroporturi, terenurile cu destinatie forestiera, albiile raurilor si fluviilor, cuvetele lacurilor de interes public, fundul apelor maritime inte­rioare si al marii teritoriale, tarmurile Marii Negre, inclusiv plajele, tere­nurile pentru rezervatii naturale si parcuri nationale, monumentele, ansam­blurile si siturile arheologice si istorice, monumentele naturii, terenurile pentru nevoile apararii sau pentru alte folosinte care, potrivit legii, sunt de domeniul public ori care, prin natura lor, sunt de uz sau interes public'.

Aceeasi lege, la art.35 alin.(2), prevede ca "terenurile proprietate de stat administrate de institutele si statiunile de cercetari stiintifice, agricole si silvice, destinate cercetarii si producerii de seminte si material saditor din categorii biologice superioare si a animalelor de rasa, precum si din administrarea Institutului pentru Testarea si inregistrarea Soiurilor de Plante de Cultura si a centrelor sale teritoriale apartin domeniului public si raman in administrarea acestora'.

De asemenea, la alin.(3) din acelasi articol se precizeaza ca dispozitiile alin. (2) se aplica si terenurilor proprietate de stat folosite, la data acestei legi, de unitatile de invatamant cu profil agricol sau silvic si care trec in administrarea acestora.

Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.105/2001 privind frontiera de stat a Romaniei⁶, referindu-se la regimul juridic al frontierei de stat, prevede la art.7 alin.(l) ca, atat culoarul de frontiera, cat si fasia de protectie a frontierei de stat fac parte din domeniul public al statului si se administreaza de autoritatile administratiei publice locale, in conditiile stabilite prin hotarare a Guvernului.

Astfel, in baza H.G. nr.445/2002⁷, art.6 alin.(2), culoarul de frontiera si fasia de protectie a frontierei de stat, proprietate publica a statului, au fost trecute din administrarea Ministerului Administratiei si Internelor in administrarea consiliilor locale pe baza de protocoale.

Legea invatamantului nr.84/1995, republicata⁸, astfel cum a fost modificata si completata prin Legea nr.354/2004, referindu-se la baza materiala a invatamantului de stat, are reglementari de natura domeniala privind activul patrimonial al institutiilor si unitatilor de invatamant.

Astfel, potrivit art.166 alin.(3), "baza materiala aferenta procesului de instruire si de educatie si realizata din fondurile statului sau din fondul institutiilor si intreprinderilor de stat in perioada anterioara datei de 22 decembrie 1989, se reintegreaza, fara plata, in patrimoniul Ministerului Educatiei si Cercetarii, al institutiilor si unitatilor de invatamant si de cercetare stiintifica universitara si, dupa caz, in domeniul public al comunelor, oraselor, municipiilor, respectiv al sectoarelor municipiului Bucuresti, al consiliilor judetene si al Consiliului General al municipiului Bucuresti, cu exceptia bunurilor care au intrat in proprietatea agentilor economici privati'.

La alin.(4') al aceluiasi articol, se prevede ca "terenurile si cladirile in care isi desfasoara activitatea unitatile de invatamant preuni versi tar de stat - gradinite, scoli generale, primare si gimnaziale, licee, seminarii teologice, grupuri scolare, scoli de arte si meserii si scoli postliceale - fac parte din domeniul public al comunelor, oraselor si municipiilor, respectiv al sectoarelor municipiului Bucuresti, si sunt in administrarea consiliilor locale ale comunelor, oraselor si municipiilor, respectiv ale sectoarelor municipiului Bucuresti in a caror raza teritoriala isi desfasoara activitatea, prin delegare catre consiliile de administratie ale unitatilor de invatamant'.

De asemenea, la alin.(4²) al articolului respectiv, se precizeaza ca "terenurile si cladirile in care isi desfasoara activitatea unitatile de invatamant special de stat fac parte din domeniul public judetean, respectiv al municipiului Bucuresti, si sunt in administrarea consiliului judetean, respectiv a consiliilor locale ale sectoarelor municipiului Bucuresti in a caror raza teritoriala isi desfasoara activitatea, prin delegare catre consiliile de administratie ale unitatilor de invatamant respective'.

La alin.(4⁴) al articolului mentionat, se prevede ca "terenurile si cladirile in care isi desfasoara activitatea inspectoratele scolare, casele corpului didactic, palatele si cluburile copiilor si elevilor, cluburile sportive scolare, centrele si cabinetele de asistenta psiho-pedagogica, centrele logo­pedice, cabinetele scolare, precum si alte unitati din subordinea Ministerului Educatiei si Cercetarii, ale caror cheltuieli curente si de capital se finanteaza de la bugetul de stat, fac parte din domeniul public al statului si sunt administrate de Ministerul Educatiei si Cercetarii, prin inspectoratele scolare judetene si prin delegare catre consiliile de administratie ale acestor unitati'.

Mentionam ca actele normative prezentate mai sus, ca temei al apar­tenentei unor bunuri la domeniul public, sunt intr-o enumerare exemplificativa.

Sectiunea a 3-a Criteriile legale de incadrare a bunurilor in domeniul public

Asa cum am precizat mai sus, potrivit art.3 alin.(l) din Legea nr.213/1998, in domeniul public sunt incluse:

- bunurile prevazute la art.136 alin.(3) din Constitutie, republicata;

bunurile stabilite in anexa care face parte integranta din aceasta lege, intitulata Lista cuprinzand unele bunuri care alcatuiesc domeniul public al statului si al unitatilor administrativ-teritoriale;

- orice alte bunuri care, potrivit legii sau prin natura lor, sunt de uz sau de interes public si sunt dobandite de stat sau de unitatile administrativ-teritoriale prin modurile prevazute de lege.

Astfel, pot fi retinute drept criterii legale de incadrare a unui bun in domeniul public:

- criteriul uzului public, care este determinat de natura bunului;

- criteriul interesului public, care este determinat de afectarea bunurilor unei folosinte publice ce se poate realiza fie direct si nemijlocit, fie prin intermediul unui serviciu public.

Bunurile de uz public sunt bunurile care, prin natura lor, sunt de folosinta generala, precum parcurile publice, drumurile publice etc., la care au acces, in mod egal si nelimitat, toate persoanele, indiferent daca sunt sau nu cetatenii statului sau membrii comunitatii respective.

Bunurile de interes public sunt, in principal, acele bunuri destinate pentru a fi folosite sau exploatate in cadrul unui serviciu public, beneficiarii avand acces la ele prin intermediul serviciului public care le foloseste sau le exploateaza, precum sunt: caile ferate, retelele de distributie a energiei electrice, a gazelor etc., teatrele, bibliotecile publice etc.

Apartenenta la domeniul public a unui bun care indeplineste unul dintre cele doua criterii legale este data de declararea sa ca atare, prin lege, prin hotarare a Guvernului, ori prin hotarare a consiliului judetean, comunal, orasenesc sau municipal.

Prin aceasta operatiune se realizeaza, cu alte cuvinte, clasarea bunurilor respective ca bunuri ale domeniului public al statului, judetului, comunei, orasului sau municipiului.

Clasarea domeniala este operatiunea legala sau administrativa prin care se stabileste sau se atesta apartenenta unui bun la domeniul public si scara domenialitatii in raport cu interesul public caruia ii corespunde bunul respectiv.

Declararea unui bun ca apartinand domeniului public nu scuteste pe titularul domeniului respectiv, statul sau unitatile administrativ-teritoriale, sa faca dovada ca bunul a intrat in proprietatea sa in mod legal.

Sectiunea a 4-a Clasificarea bunurilor domeniului public

Dintre clasificarile date bunurilor domeniului public in perioada interbelica ne-au retinut atentia clasificarea facuta intr-un mod sintetic de prof. Paul Negulescu, precum si aceea facuta analitic de prof. Erast Diti Tarangul.

Astfel, prof. P. Negulescu⁹ identifica patru dependinte ale domeniului public:

I. Domeniul public maritim, cuprinzand:

a) marea teritoriala;

b) tarmurile marii (art.476 din Codul civil);

c) porturile maritime.

II. Domeniul public aerian, care cuprinde spatiul atmosferic marginit intre granitele statului.

III. Domeniul public al raurilor navigabile si flotabile (art.476 din Codul civil)

IV. Domeniul public terestru, care cuprinde:

a) soselele, caile ferate etc.;

b) portile, zidurile, santurile, fortificatiile, oraselor intarite (art.478 din Codul civil);

c) imobilele afectate in mod direct si special unui serviciu public pentru a fi utilizate in vederea satisfacerii unui interes general;

d) bunurile mobile pentru a fi folosite pentru un interes general. Prof. E. D. Tarangul¹⁰ identifica sapte categorii de dependinte:

I. Domeniul public maritim:

a) marea teritoriala;

b) litoralul marii;

c) lacurile sarate care au facut parte din mare;

d) porturile maritime si farurile.

II. Domeniul public terestru, cuprinzand ulitele, drumurile, soselele, padurile, fortificatiile militare, terasamentul cailor ferate etc.

III. Domeniul public fluvial, cuprinzand cursurile de apa navigabile si flotabile si cele care produc forte motrice, canalele de navigatie, porturile navigatiei fluviale, cursurile de apa.

IV. Domeniul public aerian, cuprinzand spatiul de aer de deasupra teritoriului statului.

V. Cladirile afectate unui serviciu public, cuprinzand scolile, universitatile, cazarmile, spitalele, cladirile diferitelor autoritati, garile, inchisorile etc.

VI. Obiectele mobile afectate unui serviciu public, cuprinzand cartile dintr-o biblioteca, obiectele dintr-un muzeu, mobilierul institutiilor publice etc.

VII. Domeniul sacru, cuprinzand obiectele afectate cultului.

Dintre autorii contemporani, o clasificare cvasiexhaustiva a realizat prof. Antonie Iorgovan¹¹, astfel:

I. Din punct de vedere al interesului pe care il prezinta:

a) bunuri ale domeniului public de interes national (domeniul public national);

b) bunuri ale domeniului public de interes judetean (domeniul public judetean);

c) bunuri ale domeniului public de interes comunal (domeniul public comunal).

II. Din punct de vedere al modului de determinare:

a) bunuri ale domeniului public nominalizate de legi;

b) bunuri ale domeniului public nominalizate de autoritatile administratiei publice, in baza criteriilor stabilite de Constitutie si legi.

III. Din punct de vedere al naturii juridice a dreptului statului (autoritatii publice):

a) bunuri ale domeniului public ce apartin statului sau unitatilor administrati v-teritoriale;

b) bunuri ale domeniului public ce apartin proprietatii private, dar afectate de dreptul de paza si protectie al statului (drept de politie).

IV. Din punct de vedere al modului de constituire:

a) bunuri apartinand domeniului public natural;

b) bunuri apartinand domeniului public artificial.

V. Din punct de vedere al modului de utilizare de catre public:

a) bunuri utilizate direct;

b) bunuri utilizate indirect, prin intermediul unui serviciu public.

VI. Din punct de vedere al serviciului public organizat:

a) bunuri care sunt puse in valoare prin serviciul public;

b) bunuri care mijlocesc realizarea unui serviciu public.

VII. Din punct de vedere al naturii bunurilor:

a) domeniul public terestru (caile de comunicatie si instalatiile aferente, terenurile afectate utilitatilor publice, rezervatiile si monumentele naturii etc.);

b) domeniul public maritim (marea teritoriala, apele maritime interioare, tarmurile marii, faleza si plaja marii, fundul apelor maritime interioare si al marii teritoriale, resursele naturale ale zonei economice si ale platoului continental, porturile maritime);

c) domeniul public fluvial (apele de suprafata - fluviile, raurile, canalele navigabile, lacurile navigabile, barajele, lacurile de acumulare, lacuri si namolurile terapeutice, lacurile de distractie si orice apa cu potential energetic valorificabil, apele subterane -izvoarele de ape potabile, izvoarele de ape minerale, izvoarele de ape termale si orice izvoare care pot fi folosite in interes public);

d) domeniul public aerian (spatiul aerian cuprins in limitele si deasupra Romaniei);

e) domeniul public cultural (obiecte de arta - picturi, sculpturi, mobilier etc., lucrari arhitectonice, curti, palate, cetati, manastiri, biserici, cladiri pentru alte destinatii etc., vestigii arheologice, monumente, ansambluri si situri istorice, letopisete, cronici, manuscrise, obiecte de cult, carti din bibliotecile publice, obiectele de muzeu si orice bun mobil si imobil care intra in patrimoniul cultural national);

f) domeniul public militar (cazarmile, cazematele, zidurile de aparare, amenajarile genistice si diferitele tipuri de adaposturi, caile de comunicatie militara, caile de telecomunicatii militare, armamentul si munitia, parcul de masini etc.).

Cu privire la bunurile mobile si imobile afectate unui serviciu public, s-a precizat ca acestea nu au fost retinute ca o categorie aparte de bunuri domeniale, deoarece ele se integreaza la oricare dintre categoriile mentionate mai sus, fiind subintelese.

De asemenea, dintre autorii contemporani, demna de mentionat este si clasificarea propusa de prof. Liviu Giurgiu¹², potrivit caruia, in raport cu ' modul de utilizare a bunurilor afectate uzului public, se pot distinge doua categorii de bunuri ale domeniului public:

1) bunuri destinate uzului direct si colectiv, cum sunt, spre exemplu: strazile, soselele, pietele publice, tarmurile si plaja marii etc.;

2) bunuri destinate uzului direct, realizat in mod individual si privat, prin intermediul unui serviciu public, cum sunt locurile de inhumare in cimitire, mesele din piete si hale etc.

Sectiunea a 5-a Regimul juridic al domeniului public

5.1. Notiunea de regim juridic

in general, notiunea de regim juridic desemneaza un ansamblu de reguli de fond si de forma care guverneaza si individualizeaza o institutie sau un domeniu, in cadrul unei ramuri de drept si, respectiv, in cadrul sistemului de drept.

in acest sens, putem distinge intre regimul juridic de drept public si regimul juridic de drept privat, intre regimul de drept administrativ si regimul de drept civil, dupa cum, in cadrul regimului de drept administrativ distingem intre regimul organizarii si functionarii structurilor

administrative, regimul actelor administrative, regimul contraventional, regimul domeniului public apartinand statului sau unitatilor administrativ-teritoriale.

in functie de precizarile de mai sus, putem defini notiunea de regim juridic al domeniului public sau regim domenial, ca fiind un ansamblu de norme juridice speciale aplicabile bunurilor apartinand domeniului public al statului sau unitatilor administrativ-teritoriale, precum si relatiilor sociale nascute in legatura cu constituirea domeniului public si utilizarea acestor bunuri, inclusiv litigiilor aparute in aceasta sfera.

Astfel, potrivit art.23 din Legea nr.213/1998, litigiile cu privire la delimitarea domeniului public al statului, judetelor, comunelor, oraselor sau al municipiilor sunt de competenta instantelor de contencios administrativ.

De asemenea, conform art.2 alin.(l) lit.c) din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004, contractele incheiate de autoritatile publice pentru punerea in valoare (utilizarea, exploatarea etc.) bunurilor proprietate publica sunt asimilate actelor administrative, iar litigiile legate de incheierea, aplicarea si executarea contractelor administrative sunt de competenta instantelor de contencios administrativ, potrivit art.8 alin.(2) din aceeasi lege.

Deci, cu alte cuvinte, regimul juridic aplicabil bunurilor apartinand domeniului public, precum si instrumentelor juridice de constituire a domeniului public si de punere in valoare a acestor bunuri, este un regim de drept public, adica un regim de drept administrativ.

Asa cum s-a aratat in literatura de specialitate¹³, regimul juridic de drept administrativ nu este un regim juridic exorbitant, derogatoriu de la dreptul comun, ci reprezinta o alta forma a regimului juridic specific unei societati civilizate si democratice, ceea ce impune "necesitatea schimbarii opticii de abordare a regimului public in raport cu cel privat, regimul public impunandu-se ca o dimensiune a societatii civile'.

5.2. Dreptul de proprietate publica, forma a dreptului de proprietate

in limbajul curent, termenul de proprietate este folosit in mai multe sensuri. Uneori, termenul de proprietate desemneaza insusi bunul care formeaza obiectul dreptului de proprietate, precum in formularea "acest apartament este proprietatea mea'. Alteori, termenul de proprietate este folosit in sensul de avere si desemneaza toate bunurile care apartin unei persoane, precum in formularea "toate proprietatile au fost donate '. De cele mai multe ori, termenul de proprietate desemneaza insusi dreptul de proprietate, in sensul de notiune juridica.

Dreptul de proprietate, ca fenomen social, reprezinta un concept complex, care se preteaza la o abordare multipla: din perspectiva istorica, din perspectiva economica, din perspectiva sociala, din perspectiva filozofica si, nu in ultimul rand, din perspectiva juridica.

Desi, din perspectiva juridica, dreptul de proprietate poate fi abordat doar din punctul de vedere al dreptului civil¹⁴, consideram ca, fiind o notiune juridica interdisciplinara, dreptul de proprietate poate si trebuie sa fie abordat si din perspectiva ramurilor de drept ce contin norme juridice care se regasesc in regimul juridic al dreptului de proprietate: dreptul consti­tutional, dreptul penal, dreptul financiar si, in special, dreptul administrativ.

Dreptul de proprietate a fost definit de Codul civil in functie de atributele juridice care formeaza continutul acestui drept. Astfel, potrivit art.480, proprietatea este "dreptul ce are cineva de a se bucura si dispune de un lucru in mod exclusiv si absolut, insa in limitele determinate de lege'.

Pornind de Ia aceasta definitie legala, doctrina civila a definit dreptul de proprietate in formulari asemanatoare.

Astfel, potrivit prof. C. Statescu¹⁵, dreptul de proprietate este acel drept subiectiv care da expresie aproprierii unui lucru, drept care permite individului sau colectivitatii sa posede, sa foloseasca si sa dispuna de acel bun, in putere proprie si in interesul sau propriu, in cadrul si cu respectarea legislatiei existente.

Prof. L. Pop¹⁶ defineste dreptul de proprietate ca fiind "acel drept care confera titularului atributele de posesie, folosinta si dispozitie asupra unui bun, atribute pe care numai el le poate exercita in plenitudinea lor, in putere proprie si in interesul sau propriu, cu respectarea normelor juridice in vigoare'.

Deci, cu alte cuvinte, dreptul de proprietate este un drept subiectiv si, totodata, dreptul real cel mai deplin, care confera titularului sau cele trei atribute: posesia, folosinta si dispozitia.

in schimb, prof. V. Stoica¹⁷, luand act ca, la art.136 alin.(l), Constitutia actuala consacra conceptele de drept de proprietate privata si drept de proprietate publica, defineste direct notiunea dreptului de proprietate privata ca fiind "dreptul real principal care confera titularului sau atributele de posesie, folosinta si dispozitie (jus possidendi, jus utendi/

jus fruendi si jus abutendi) asupra bunului apropriat in forma privata, atribute care pot fi exercitate in mod absolut, exclusiv si perpetuu, cu respectarea limitelor materiale si a limitelor juridice'.

intr-adevar, la art.136 alin.(l) Constitutia, republicata, declara in mod ritos ca, in Romania, "proprietatea este publica sau privata', ceea ce justifica pe deplin concluzia anuntata inca din titlul acestui paragraf, si anume ca dreptul de proprietate privata este o forma a dreptului de proprietate.

Cu alte cuvinte, dreptul de proprietate publica nu reprezinta o limitare a dreptului de proprietate privata, ci este, alaturi de dreptul de proprietate publica, una dintre cele doua forme de existenta a dreptului de proprietate.

Continutul juridic al dreptului de proprietate, indiferent ca este vorba de dreptul de proprietate privata sau de dreptul de proprietate publica, va cuprinde trei atribute sau prerogative: posesia (jus possidendi), folosinta (jus utendi si jus fruendi) si dispozitia (jus abutendi), ca elemente care configureaza puterea pe care o are proprietarul asupra bunului ce formeaza obiectul dreptului de proprietate.

Posesia (jus possidendi) consta in posibilitatea recunoscuta in favoarea titularului dreptului de proprietate de a stapani bunul care ii apartine in materialitatea lui.

Folosinta (jus utendi si jus fruendi) confera titularului dreptului de proprietate posibilitatea de a utiliza bunul respectiv, precum si dreptul de a culege fructele acestuia.

Dispozitia (jus abutendi) reprezinta atributul dreptului de proprietate care confera titularului sau dreptul de dispozitie materiala si dreptul de dispozitie juridica.

Astfel, dispozitia materiala este prerogativa pe care o are proprietarul de a dispune dupa vointa sa de substanta materiala a bunului, adica de a-1 consuma, transforma sau distruge, in conditiile legii.

Dispozitia juridica este prerogativa recunoscuta in favoarea titularului dreptului de proprietate de a dispune de bunul respectiv prin acte juridice, adica de a-1 instraina, cu titlu oneros sau gratuit, prin acte intre vii sau pentru cauza de moarte, ori de a-1 greva in favoarea altor persoane, in conditiile legii.

5.3. Caracterele generale ale dreptului de proprietate

Asa cum rezulta din definitia prof. V. Stoica, prezentata mai sus, dreptul de proprietate, fie ca este vorba de dreptul de proprietate privata sau de dreptul de proprietate publica prezinta o serie de caractere juridice proprii, care il deosebesc de alte drepturi reale, dreptul de proprietate fiind un drept absolut, exclusiv si perpetuu.

a) Caracterul absolut confera dreptului de proprietate insusirea de a fi opozabil tuturor, erga omnes, fiind recunoscut in favoarea titularului sau in raporturile acestuia cu toti ceilalti, care sunt obligati sa se abtina de la orice actiune de natura sa-1 incalce.

Dreptul de proprietate este un drept real deplin, fiind fundamentul tuturor celorlalte drepturi reale.

Caracterul absolut al dreptului de proprietate confera titularului sau libertatea oricarei actiuni sau inactiuni in legatura cu bunul care face obiectul dreptului sau. De asemenea, caracterul absolut face ca dreptul de proprietate, ca notiune generala, sa nu difere de la un subiect la altul sau de la un obiect la altul, din punct de vedere conceptual.

b) Caracterul exclusiv confera dreptului de proprietate insusirea de a fi deplin, in sensul ca titularul sau are toate cele trei atribute: posesia, folosinta si dispozitia.

Caracterul exclusiv confera titularului dreptului de proprietate monopolul asupra bunului care face obiectul acestui drept complet, deplin, oferind titularului sau plenitudinea celor trei atribute: posesia, folosinta si dispozitia.

Deci, caracterul exclusiv al dreptului de proprietate se pierde atunci cand asupra bunului respectiv se constituie dezmembraminte ale dreptului de proprietate sau unele atribute ale acestui drept (uzufruct, uz, abitatie, servitute, superficie) sunt exercitate de catre o alta persoana.

c) Caracterul perpetuu confera dreptului de proprietate privata insusirea de a dura in mod nelimitat, atata timp cat exista bunul care face obiectul sau.

Caracterul sau perpetuu face ca dreptul de proprietate sa fie transmisibil pe durata existentei bunului, atat prin acte intre vii, cat si prin acte pentru cauza de moarte.

Astfel, transmisibilitatea dreptului de proprietate apare ca o consecinta a caracterului sau perpetuu, cat si ca modalitatea prin care se asigura manifestarea perpetuitatii.

5.4. Caracterele juridice specifice ale dreptului de proprietate publica

Dreptul de proprietate publica este, ca si dreptul de proprietate privata, un drept real absolut, exclusiv si peipetuu, dar, asa cum vom arata in continuare, acest drept prezinta si unele caractere specifice care deriva din regimul juridic diferit aplicabil, dreptul de proprietate publica fiind inalienabil, imprescriptibil si insesizabil, asa dupa cum prevad in mod expres dispozitiile constitutionale si reglementarile legale.

Astfel, art.136 alin.(4) fraza I din Constitutie, republicata, prevede expres ca bunurile proprietate publica sunt inalienabile, iar art.ll alin.(l) din Legea nr.213/1998 statueaza si mai clar ca "bunurile din domeniul public sunt inalienabile, insesizabile si imprescriptibile ', in timp ce art.5 alin.(2) din Legea nr. 18/1991 mentioneaza, la randul lor, ca "terenurile care fac parte din domeniul public sunt inalienabile, insesizabile si imprescriptibile', reguli care se regasesc si la art.122 alin.(2) din Legea nr.215/2001, care prevede ca "bunurile care fac parte din domeniul public sunt inalienabile, imprescriptibile si insesizabile'.

Asa cum s-a subliniat in doctrina civila¹⁸, caracterele specifice ale dreptului de proprietate publica nu justifica ideea apararii sau ocrotirii preferentiale a acestui drept in raport cu dreptul de proprietate privata, ambele forme de proprietate fiind garantate si ocrotite prin lege, in mod egal, dupa cum rezulta din art.44 alin.(2) fraza I si art.136 alin.(2) din Constitutie, revizuita.

Totusi, Curtea Constitutionala, prin Decizia nr.132/1994¹⁹ a statuat ca art.41 alin.(2) din Constitutie (art.44 alin.(2), dupa revizuire si republicare are in vedere ocrotirea in mod egal a proprietatii private, indiferent de titular, si deci se refera la ocrotirea in mod egal a proprietatii apartinand persoanelor fizice ori persoanelor juridice de drept privat, precum si la ocrotirea bunurilor care formeaza obiectul proprietatii private a statului. Ca atare, a motivat in continuare Curtea Constitutionala, art.41 alin.(2) din Constitutie (actualul art.44 alin.2) nu pune semnul egalitatii intre proprietatea privata si proprietatea publica in ceea ce priveste protectia juridica.

a) Dreptul de proprietate publica este inalienabil

Caracterul inalienabil al dreptului de proprietate publica face ca bunurile care sunt obiectul acestui drept sa fie scoase din circuitul civil, adica sa nu poata fi instrainate prin acte juridice de drept privat, nici prin vointa titularului dreptului de proprietate si nici prin vointa celui care le detine.

De asemenea, caracterul inalienabil al dreptului de proprietate publica nu permite dezmembrarea acestuia prin constituirea unor drepturi reale derivate precum uzul, uzufructul, servitutea, superficia etc.

Totusi, legiuitorul roman a admis existenta unor servituti asupra bunurilor apartinand domeniului public, cu conditia ca servitutea sa fie compatibila cu natura si destinatia bunurilor respective, cum ar fi servitutea de vedere sau de scurgere a apelor asupra unei strazi.

Astfel, potrivit art.13 alin.(l) din Legea nr.213/1998 servitutile asupra bunurilor din domeniul public sunt valabile numai in masura in care aceste servituti sunt compatibile cu uzul sau interesul public caruia ii sunt destinate bunurile afectate, iar servitutile valabil constituite anterior intrarii bunului in domeniul public se mentin, conform alin.(2) al aceluiasi articol, in conditiile prevazute la alin. (1).

incalcarea regulii inalienabilitatii bunurilor apartinand domeniului public prin acte juridice de drept privat va atrage sanctiunea prevazuta la art.ll alin.(2) din aceeasi lege, a nulitatii absolute.

Regula inalienabilitatii bunurilor din domeniul public nu interzice, insa, constituirea unor drepturi reale specifice asupra acestor bunuri, precum dreptul de administrare, dreptul de concesiune sau dreptul real de folosinta si nici posibilitatea inchirierii acestor bunuri, deoarece nu este vorba de instrainarea bunurilor respective, ci de modalitati specifice de exercitare a dreptului de proprietate publica, in regim de drept public²⁰.

De asemenea, transferul bunurilor din domeniul public in domeniul privat nu reprezinta o incalcare a regulii inalienabilitatii, deoarece transferul nu se realizeaza prin acte juridice de drept privat, ci prin acte juridice de drept administrativ.

Astfel, potrivit art.10 alin.(2) din Legea nr.213/1998, "trecerea din domeniul public in domeniul privat se face, dupa caz, prin hotarare a Guvernului, a consiliului judetean, respectiv a Consiliului General al Municipiului Bucuresti sau a consiliului local, daca prin Constitutie sau prin lege nu se dispune altfel'.

Dar, nici transferul unui bun din domeniul public al statului in domeniul public al unei unitati administrativ-teritoriale sau din domeniul public al unei unitati administrativ-teritoriale in cel al statului nu reprezinta o incalcare a principiului inalienabilitatii care guverneaza dreptul de proprietate publica, operatiunea juridica a transferului fiind efectuata prin acte administrative, iar nu prin acte civile de drept privat.

Astfel, potrivit prevederilor art.9 din Legea nr.213/1998:

"(1) Trecerea unui bun din domeniul public al statului in domeniul public al unei unitati administrativ-teritoriale se face la cererea consiliului judetean, respectiv a Consiliului General al Municipiului Bucuresti sau a consiliului local, dupa caz, prin hotarare a Guvernului.

(2) Trecerea unui bun din domeniul public al unei unitati administrativ-teritoriale in domeniul public al statului se face, la cererea Guvernului, prin hotarare a consiliului judetean, respectiv a Consiliului General al Municipiului Bucuresti sau a consiliului local.'

Caracterul inalienabil al bunurilor apartinand domeniului public impune ca aceste bunuri sa nu poata face obiectul certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului in favoarea unei societati comerciale cu capital de stat in temeiul H.G. nr.834/1991²' si nici obiectul reconstituirii dreptului de proprietate in conditiile Legii nr. 18/1991. Astfel, Sectia de contencios administrativ a Instantei Supreme s-a pronuntat in sensul ca o societate comerciala nu poate beneficia de un certificat de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor din domeniul public, cum sunt terenurile pe care sunt amplasate porturile sau pietele agroalimentare²².

b) Dreptul de proprietate publica este insesizabil

Caracterul insesizabil al bunurilor apartinand domeniului public este o consecinta a caracterului inalienabil al acestora, deoarece aceste bunuri nu pot fi instrainate prin niciun mijloc de drept privat, deci nici prin vanzare silita.

Mai mult, caracterul insesizabil al bunurilor apartinand domeniului public presupune si imposibilitatea constituirii garantiilor reale asupra acestor bunuri. Astfel, potrivit art.ll alin.(l) lit.b) din Legea nr.213/1998, bunurile din domeniul public "nu pot fi supuse executarii silite si asupra lor nu se pot constitui garantii reale'.

c) Dreptul de proprietate publica este imprescriptibil

Caracterul imprescriptibil al dreptului de proprietate publica este consacrat de art.ll alin.(l) lit.c) din Legea nr.213/1998, potrivit caruia bunurile din domeniul public "nu pot fi dobandite de catre alte persoane prin uzucapiune sau prin efectul posesiei de buna-credinta asupra bunurilor mobile', fara a se face distinctie intre prescriptia extinctiva si prescriptia achizitiva.

Astfel, sub aspect extinctiv, imprescriptibilitatea face ca actiunea in revendicarea dreptului de proprietate publica sa poata fi introdusa oricand, iar dreptul la actiune nu se stinge indiferent de timpul cat nu a fost exercitat.

Sub aspect achizitiv, imprescriptibilitatea face ca bunurile proprietate publica sa nu poata fi dobandite prin uzucapiune, care reprezinta un mijloc de drept privat pentru dobandirea dreptului de proprietate.

Astfel, potrivit art.1844 din Codul civil "nu se poate prescrie domeniul lucrurilor care, din natura lor proprie, sau printr-o declaratie a legii, nu pot fi obiecte de proprietate privata, ci sunt scoase afara din comert'.

De asemenea, daca actiunea in revendicare are ca obiect bunuri mobile apartinand domeniului public, paratul nu va putea opune posesia de buna-credinta, in conditiile art.1909 si 1910 din Codul civil, deoarece dispozitiile art.1844 din Codul civil raman aplicabile si in aceasta situatie.

Reamintim ca, potrivit art.ll alin.(2) din Legea nr.213/1998, nerespectarea principiilor potrivit carora bunurile domeniului public sunt inalienabile, insesizabile si imprescriptibile va atrage nulitatea absoluta a actelor juridice incheiate cu incalcarea acestor reguli care guverneaza regimul juridic al bunurilor apartinand domeniului public al statului sau unitatilor administrativ-teritoriale.

5.5. Delimitarea domeniului public in functie de titularii dreptului de proprietate

Constitutia din 1991 a adus importante transformari in sfera proprietatii si a dreptului de proprietate, consacrand o noua forma de proprietate - proprietatea publica, cu un regim juridic distinct de proprietatea privata.

Asa cum am aratat anterior, Constitutia si legislatia actuala consacra, ca titulari ai dreptului de proprietate publica, statul sau unitatile administrati v-teritoriale.

Astfel, la art.136 alin.(2), Constitutia, republicata, prevede ca proprietatea publica apartine statului si unitatilor administrativ-teritoriale. La randul sau, Legea nr.213/1998, la art.2, prevede ca statul si unitatile administrativ-teritoriale exercita posesia, folosinta si dispozitia asupra bunurilor care alcatuiesc domeniul public, in limitele si in conditiile legii.

Deci, cu alte cuvinte, titularii dreptului de proprietate publica sunt statul, judetul, municipiul, orasul si, respectiv, comuna, care exercita asupra bunurilor toate atributele dreptului de proprietate publica.

Existenta mai multor titulari ai dreptului de proprietate publica a impus declansarea unui lung proces de delimitare a bunurilor apartinand domeniului public in functie de titularii dreptului de proprietate publica.

in procesul de delimitare a bunurilor apartinand domeniului public in functie de titularii dreptului de proprietate publica, rolul esential 1-a jucat criteriul legal, mai exact vointa suverana si discretionara a legiuitorului.

Astfel, potrivit art.3 din Legea nr.213/1998:

"(1) Domeniul public este alcatuit din bunurile prevazute la art.135 alin. (4) din Constitutie, din cele stabilite in anexa care face parte integranta din prezenta lege si din orice alte bunuri care, potrivit legii sau prin natura lor, sunt de uz sau de interes public si sunt dobandite de stat sau de unitatile administrativ-teritoriale prin modurile prevazute de lege.

(2) Domeniul public al statului este alcatuit din bunurile prevazute la art. 135 alin. (4) din Constitutie (art.136 alin.(3) din Constitutie, republicata) cele prevazute la pct. I din anexa, precum si din alte bunuri de uz sau de interes public national, declarate ca atare prin lege.

(3) Domeniul public al judetelor este alcatuit din bunurile prevazute la pct. II din anexa si din alte bunuri de uz sau de interes public judetean, declarate ca atare prin hotarare a consiliului judetean, daca nu sunt declarate prin lege bunuri de uz sau de interes public national.

(4) Domeniul public al comunelor, al oraselor si al municipiilor este alcatuit din bunurile prevazute la pct. III din anexa si din alte bunuri de uz sau de interes public local, declarate ca atare prin hotarare a consiliului local, daca nu sunt declarate prin lege bunuri de uz sau de interes public national ori judetean.'

Deci, din prevederile legale citate mai sus si din observarea anexei la Legea nr.213/1998, rezulta ca legiuitorul a avut rolul decisiv in delimitarea domeniului public in functie de titularii dreptului de proprietate.

Astfel, la pct. l din anexa sunt enumerate bunurile care sunt obiectul dreptului de proprietate al statului si fac parte din domeniul public al statului:

bogatiile de orice natura ale subsolului, in stare de zacamant;

spatiul aerian;

apele de suprafata, cu albiile lor minore, malurile si cuvetele lacurilor, apele subterane, apele maritime interioare, faleza si plaja marii, cu bogatiile lor naturale si cu potentialul energetic valorificabil, marea teritoriala si fundul apelor maritime, caile navigabile interioare;

padurile si terenurile destinate impaduririi, cele care servesc nevoilor de cultura, de productie ori de administratie silvica, iazurile, albiile paraielor, precum si terenurile neproductive incluse in amenajamentele silvice, care fac parte din fondul forestier national si nu sunt proprietate privata;

terenurile care au apartinut domeniului public al statului inainte de 6 martie 1945; terenurile obtinute prin lucrari de indiguiri, de desecari si de combatere a eroziunii solului; terenurile institutelor si statiunilor de cercetari stiintifice si ale unitatilor de invatamant agricol si silvic, destinate cercetarii si producerii de seminte si de material saditor din categoriile biologice si de animale de rasa;

parcurile nationale;

rezervatiile naturale si monumentele naturii;

patrimoniul natural al Rezervatiei Biosferei "Delta Dunarii';

resursele naturale ale zonei economice si ale platoului continental, impreuna cu platoul continental;

infrastructura cailor ferate, inclusiv tunelele si lucrarile de arta;

tunelele si casetele de metrou, precum si instalatiile aferente acestuia;

drumurile nationale - autostrazi, drumuri expres, drumuri nationale europene, principale, secundare;

canalele navigabile, cuvetele canalului, constructiile hidrotehnice aferente canalului, ecluzele, apararile si consolidarile de maluri si de taluzuri, zonele de siguranta de pe malurile canalului, drumurile de acces si teritoriile pe care sunt realizate acestea;

retelele de transport al energiei electrice;

spectre de frecventa si retelele de transport si de distributie de telecomunicatii;

canalele magistrale si retelele de distributie pentru irigatii, cu prizele aferente;

conductele de transport al titeiului, al produselor petroliere si al gazelor naturale;

lacurile de acumulare si barajele acestora, in cazul in care activitatea de producere a energiei electrice este racordata la sistemul energetic national, sau cele cu transe pentru atenuarea undelor de viitura;

digurile de aparare impotriva inundatiilor;

lucrarile de regularizare a cursurilor de ape;

cantoanele hidrotehnice, statiile hidrologice, meteorologice si de calitate a apelor;

porturile maritime si fluviale, civile si militare - terenurile pe care sunt situate acestea, diguri, cheiuri, pereuri si alte constructii hidrotehnice pentru acostarea navelor si pentru alte activitati din navigatia civila, bazine, acvatorii si senale de acces, drumuri tehnologice in porturi, monumente istorice aflate in porturi, cheiuri si pereuri situate pe malul cailor navigabile, in afara incintelor portuare destinate activitatilor de navigatie;

terenurile destinate exclusiv instructiei militare;

pichetele de graniceri si fortificatiile de aparare a tarii;

pistele de decolare, aterizare, caile de rulare si platformele pentru imbarcare-debarcare situate pe acestea si terenurile pe care sunt amplasate;

statuile si monumentele declarate de interes public national;

ansamblurile si siturile istorice si arheologice;

muzeele, colectiile de arta declarate de interes public national;

terenurile si cladirile in care isi desfasoara activitatea: Parlamentul, Presedintia, Guvernul, ministerele si celelalte organe de specialitate ale administratiei publice centrale si institutiile publice subordonate acestora; instantele judecatoresti si parchetele de pe langa acestea; unitati ale Ministerului Apararii Nationale si ale Ministerului Internelor si Reformei Administrative, ale serviciilor publice de informatii, precum si cele ale Directiei generale a penitenciarelor; serviciile publice descentralizate ale ministerelor si ale celorlalte organe de specialitate ale administratiei publice centrale, precum si prefecturile, cu exceptia celor dobandite din venituri proprii extrabugetare, care constituie proprietatea privata a acestora.

La pct.2 din anexa legii, sunt enumerate bunurile care sunt obiect al dreptului de proprietate publica al judetului si fac parte din domeniul public al judetului:

drumurile judetene;

terenurile si cladirile in care isi desfasoara activitatea consiliul judetean si aparatul propriu al acestuia, precum si institutiile publice de interes judetean, cum sunt: biblioteci, muzee, spitale judetene si alte asemenea bunuri, daca nu au fost declarate de uz sau interes public national sau local;

retelele de alimentare cu apa realizate in sistem zonal sau microzonal, precum si statiile de tratare cu instalatiile, constructiile si terenurile aferente acestora.

La pct.3 din anexa legii sunt enumerate bunurile care sunt obiect al dreptului de proprietate publica si fac parte din domeniul public local al comunelor, oraselor si municipiilor:

drumurile comunale, vicinale si strazile;

pietele publice, comerciale, targurile, oboarele si parcurile publice, precum si zonele de agrement;

lacurile si plajele care nu sunt declarate de interes public national sau judetean;

retelele de alimentare cu apa, canalizare, termoficare, statiile de tratare si epurare a apelor uzate, cu instalatiile, constructiile si terenurile aferente;

terenurile si cladirile in care isi desfasoara activitatea consiliul local si primaria, precum si institutiile publice de interes local, cum sunt: teatrele, bibliotecile, muzeele, spitalele, policlinicile si altele asemenea;

locuintele sociale;

statuile si monumentele, daca nu au fost declarate de interes public national;

bogatiile de orice natura ale subsolului, in stare de zacamant, daca nu au fost declarate de interes public national;

terenurile cu destinatie forestiera, daca nu fac parte din domeniul privat al statului si daca nu sunt proprietatea persoanelor fizice ori a persoanelor juridice de drept privat;

cimitirele orasenesti si comunale.

Trebuie mentionat ca posibilitatea prevazuta la art.3 alin.(3) si (4) din Legea nr.213/1998, ca in componenta domeniului public sa intre bunuri care au fost declarate ca atare printr-o hotarare a Consiliului judetean sau a Consiliului local, nu are semnificatia de a considera un astfel de act administrativ ca titlu valabil de trecere in proprietatea publica a unor bunuri care sa fi apartinut anterior unor persoane fizice sau juridice de drept comun.

Cu alte cuvinte, existenta unei astfel de hotarari a Consiliului judetean sau a Consiliului local nu exonereaza unitatea administrativ-teritoriala respectiva de obligatia de a proba ca un bun a intrat in proprietatea sa in mod legal.

Astfel, Curtea Constitutionala, prin decizia nr.244/2006, solutionand o exceptie de neconstitutionalitate care a vizat prevederile art.3 alin.(4) din Legea nr.213/1998, a retinut urmatoarele²³:

"Critica de neconstitutionalitate vizeaza numai prevederea «si din alte bunuri de uz sau de interes public local, declarate ca atare prin hotarare a consiliului local» din alin. (4) al art. 3 din Legea nr. 213/1998, considerandu-se ca aceasta incalca dispozitiile art.44 alin. (1) si (2) din Constitutie, referitoare la garantarea si ocrotirea in mod egal a proprietatii private, indiferent de titular. Potrivit criticii, autoritatile publice locale ar putea trece orice bun in proprietatea lor printr-o hotarare a consiliului local, declarandu-1 ca este de uz sau de utilitate publica. Astfel, in opinia autorului exceptiei, autoritatea publica locala "este scutita de a face proba titlului de proprietate care este solicitata oricarui particular in fata instantelor de judecata'.

Analizand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca dispozitiile legale criticate, care stabilesc bunurile ce alcatuiesc domeniul public al comunelor, al oraselor si al municipiilor, nu incalca sub nici o forma dreptul de proprietate privata al cetatenilor, in examinarea constitutionalitatii textului legal criticat Curtea observa ca in cauza sunt incidente prevederile art. 136 alin. (3) din Constitutie, care permit legiuitorului sa stabileasca, prin lege organica, si alte bunuri care fac parte din domeniul public, in afara celor prevazute expres de Constitutie.

in ceea ce priveste reglementarea din textul de lege criticat, potrivit careia in alcatuirea domeniului public al comunelor, oraselor si municipiilor intra si «alte bunuri de uz sau de interes public local, declarate ca atare prin hotarare a consiliului local», criticata de autorul exceptiei, Curtea are in vedere dispozitiile art. 7 din Legea nr. 213/1998, care, reglementand modul de dobandire a proprietatii publice, stabilesc: «Dreptul de proprietate publica se dobandeste:

a) pe cale naturala;

b) prin achizitii publice efectuate in conditiile legii;

c) prin expropriere pentru cauza de utilitate publica;

d) prin acte de donatie sau legate acceptate de Guvern, de consiliul judetean sau de consiliul local, dupa caz, daca bunul in cauza intra in domeniul public;

e) prin trecerea unor bunuri din domeniul privat al statului sau al unitatilor administrativ-teritoriale in domeniul public al acestora, pentru cauza de utilitate publica;

O prin alte moduri prevazute de lege.»

De asemenea, Curtea retine si incidenta dispozitiilor art. 6 din Legea nr. 213/1998, care prevad urmatoarele:

«Art. 6. - (1) Fac parte din domeniul public sau privat al statului sau al unitatilor administrativ-teritoriale si bunurile dobandite de stat in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, daca au intrat in proprietatea statului in temeiul unui titlu valabil, cu respectarea Constitutiei, a tratatelor interna­tionale la care Romania era parte si a legilor in vigoare la data preluarii lor de catre stat.

(2) Bunurile preluate de stat fara un titlu valabil, inclusiv cele obtinute prin vicierea consimtamantului, pot fi revendicate de fostii proprietari sau de succesorii acestora, daca nu fac obiectul unor legi speciale de reparatie.

(3) Instantele judecatoresti sunt competente sa stabileasca valabilitatea titlului.'

Din ansamblul acestor reglementari Curtea retine ca posibilitatea, prevazuta de lege, ca in alcatuirea domeniului public de interes local sa intre si bunuri din domeniul privat al unitatii administrativ-teritoriale care, in conditiile legii, sunt declarate ca atare prin hotarare a consiliului local nu are semnificatia de a converti hotararea consiliului local in titlu valabil de trecere in proprietatea statului a unor bunuri din proprietatea privata a persoanelor fizice sau juridice, asa cum sustine autorul exceptiei.

Existenta unei hotarari a consiliului local, emisa in temeiul textului de lege criticat, nu scuteste unitatea administrativ-teritoriala de a face dovada ca un anumit bun a intrat in mod legal in proprietatea sa.'

Operatiunea de delimitare a domeniului public in functie de titularii dreptului de proprietate publica a continuat potrivit prevederilor generale ale Capitolului III din Legea nr.213/1998. Astfel, pe baza Normelor tehnice pentru intocmirea inventarului bunurilor care alcatuiesc domeniul public al comunelor, oraselor, municipiilor si judetelor, aprobate prin H.G. nr.548/1999²⁴ au fost intocmite inventarele bunurilor din domeniul public.

Potrivit art.20 din Legea nr.213/1998, inventarul bunurilor din domeniul public al statului a fost intocmit, dupa caz, de ministere, de celelalte organe de specialitate ale administratiei publice centrale, precum si de autoritatile publice centrale care au in administrare asemenea bunuri, iar prin H.G. nr. 1705/2006 a fost aprobat inventarul centralizat al bunurilor din domeniul public al statului²⁵.

Modificarile intervenite in inventarul bunurilor din domeniul public al statului se aproba prin acte normative adoptate in acest sens si se opereaza in inventarul bunurilor din domeniul public al statului de catre ministere, celelalte organe de specialitate ale administratiei publice centrale, precum si de autoritatile publice centrale, in calitate de ordonatori principali de credite, in termen de 10 zile de la intrarea in vigoare a acestora.

Modificarile intervenite la nivelul ordonatorilor secundari sau tertiari de credite vor fi aprobate prin hotarari ale Guvernului initiate de catre ministere, celelalte organe de specialitate ale administratiei publice centrale, precum si de autoritatile publice centrale in subordonarea, coordonarea sau sub autoritatea carora se afla acestia, in calitatea acestora de ordonatori principali de credite.

Modificarile in inventarul bunurilor din domeniul public al statului intervenite ca urmare a transferurilor de bunuri in sau din domeniul public al statului ori in cadrul domeniului public al statului intre ministere, celelalte organe de specialitate ale administratiei publice centrale, precum si autoritatile publice centrale se inregistreaza concomitent la Ministerul Economiei si Finantelor de catre institutiile implicate in aplicarea protocoalelor de predare-primire, in termen de 10 zile de la intrarea in vigoare a actelor normative adoptate in acest sens.

Potrivit art.21 din Legea nr.213/1998, inventarul bunurilor care alcatuiesc domeniul public al unitatilor administrativ-teritoriale se intocmeste, dupa caz, de comisii special constituite, conduse de presedintii consiliilor judetene, respectiv de primarul general al municipiului Bucuresti sau de primari, iar inventarele intocmite se insusesc prin hotarare, dupa caz, de consiliile judetene, de Consiliul General al Municipiului Bucuresti sau de consiliile locale.

Inventarele astfel insusite se centralizeaza de consiliul judetean, respectiv de Consiliul General al Municipiului Bucuresti, si se trimit Guvernului, pentru ca, prin hotarare, sa se ateste apartenenta bunurilor la domeniul public judetean sau de interes local.

incepand cu sfarsitul anului 2001 si in cursul primelor noua luni ale anului 2002, Guvernul a adoptat hotararile prin care a atestat apartenenta bunurilor proprietate publica la domeniul public al judetelor tarii, precum si al municipiilor, oraselor si comunelor din fiecare judet ⁶.