Constitutiile romane

CONSTITUTIILE ROMANE

1. Cateva consideratii privind aparitia Constitutiei in Romania

Constitutia in Romania a aparut mult mai tarziu decat constitutiile din tarile europene de vest (Franta, Italia etc.)

Aceasta s-a datorat faptului ca epoca moderna, caracterizata prin dezvoltarea tehnica, economica, sociala si culturala, a inceput in Romania mult mai tarziu fata de alte tari precum Olanda, Anglia, Franta, Italia. Dezvoltarea mai tarzie si mai lenta a capitalismului in Romania a fost cauzata, la randul sau, de indelungata dominatie a imperiului otoman.

Perioada premergatoare aparitiei constitutiei romane s-a caracterizat si prin puternice framantari si miscari care au fost forma de manifestare a luptei pentru infaptuirea unitatii de stat a poporului roman, pentru inlaturarea oranduirii feudale, pentru revendicari cu caracter democratic.

Un loc deosebit in cadrul premiselor istorice ale primei Constitutii din Romania il ocupa infaptuirea in 1859 a statului unitar national, prin unirea Munteniei si Moldovei sub domnia lui Alexandru Ioan Cuza.

Sub domnia lui Alexandru Ioan Cuza s-au realizat o serie de reforme importante, precum reforma agrara si alte reforme politice, administrative si culturale, care au avut urmare crearea si dezvoltarea unor institutii statale.

2. Statutul dezvoltator al Conventiei de la Paris

intampinand greutati in realizarea reformelor sale, domnitorul Alexandru Ioan Cuza, prin lovitura de stat de la 2 mai 1864, desfiinteaza Adunarea Electiva si supune plebiscitului 'Statutul dezvoltator al Conventiei din 7/19 august 1858', cunoscut in istorie sub denumirea de 'Statutul lui Cuza', si legea electorala. Aceste doua acte formeaza prima Constitutie a Romaniei.

Statutul lui Cuza consacra independenta legislativa castigata de Principatele Romane inca din 1862 in urma vizitei lui Alexandru Ioan Cuza la Constantinopol.

Statutul lui Cuza mai cuprinde reguli privitoare la formarea, organizarea si functionarea adunarii ponderatorii si adunarii elective; reguli privind elaborarea legilor, unele reguli privind guvernul, obligatia functionarilor publici de a presta juramantul de credinta Constitutiei, legilor si domnitorului.

3. Constitutia romana adoptata la 29 iunie 1866

Premisele istorice. in baza Statutului dezvoltator al Conventiei de la Paris, domnitorul Alexandru Ioan Cuza a adoptat o serie de legi menite a realiza importante reforme in tara. Astfel, el adopta legea agrara din 14 august 1864. reforma agrara realizata de Cuza, cu toate scaderile si limitele ei, reprezinta unul din evenimentele importante ale istoriei moderne a Romaniei.

Alte legi adoptate de Cuza priveau instructiunea publica, administratia, justitia. Se adopta, de asemenea, codurile penal, civil si comercial si se organizeaza armata.

In anul 1866 se adopta, dupa modelul Constitutiei belgiene, considerata atunci a fi cea mai liberala constitutie, Constitutia Romaniei.

Continutul Constitutiei si modificarile ce i s-au adus. Constitutia, in cele 133 articole ale sale, reglementeaza cele mai importante relatii sociale, sistematizarea normelor realizandu-se pe opt titluri si anume: Despre teritoriul Romaniei (titlul I), Despre drepturile romanilor (titlul II), Despre puterile statului (titlul III), Despre finante (titlul IV), Despre puterea armata (titlul V), Dispozitii generale (titlul VI), Despre revizuirea constitutiei (titlul VII), Dispozitii tranzitorii si suplimentare (titlul VIII).

Constitutia consacra in chiar primul articol ca 'Principatele Unite Romane constituie un singur stat indivizibil, sub denumirea de Romania'.

Reglementand puterile statului, constitutia proclama ca toate puterile emana de la natiune. Puterea legiuitoare se exercita colectiv de catre rege si reprezentanta nationala, formata din doua camere si anume: senatul si adunarea deputatilor. Cat priveste adunarea deputatilor, ea era aleasa pe sistemul colegiilor pe avere.

Cat priveste senatul, corpul electoral era impartit numai in doua colegii, tot dupa avere, iar pentru a fi ales in senat se cereau, printre altele, doua conditii si anume: un venit 'de orice natura de 800 galbeni' si varsta de 40 de ani.

Puterea executiva apartinea domnitorului, constitutia stabilind regulile monarhiei ereditare, si numai a unei monarhii straine.

4. Constitutia Romaniei din 29 martie 1923

Premisele istorice. Constitutia de la 1866 a ramas in vigoare mai mult de o jumatate de secol, perioada de timp in care in societatea romaneasca s-au produs o serie de transformari importante. A doua jumatate a secolului al XlX-lea se caracterizeaza prin dezvoltarea industriei. Economia romaneasca cunoaste un ritm mai viu de dezvoltare. In 1921 se realizeaza reforma agrara.In lunga perioada de timp (1866-1923) dintre cele doua constitutii, transformarile din economie au fost insotite de transformari cat priveste fortele sociale, raporturile dintre ele, rolul lor in viata politica.

Un eveniment de seama in aceasta perioada a fost razboiul de independenta (1877), care a dus la recunoasterea independentei de stat a Romaniei.

Continutul Constitutiei. Constitutia din 1923 este, de altfel, proiectul partidului liberal, votat de Camera Deputatilor la 26 martie 1923 si de Senat la 27 martie 1923, promulgata la 28 martie si publicata la 29 martie 1923.

Ca si constitutia precedenta, Constitutia din 1923 este sistematizata in 8 titluri si anume: Despre teritoriul Romaniei; Despre drepturile romanilor; Despre puterile statului; Despre finante; Despre puterea armata; Dispozitii generale; Despre revizuirea constitutiei; Dispozitii tranzitorii si suplimentare. Constitutia proclama drepturi si libertati egale pentru toti.

Senatul cuprindea si senatori de drept, iar pentru a fi ales senator se cerea varsta de 40 de ani impliniti.

Puterea executiva apartinea regelui si o exercita prin guvern. Constitutia din 1923 infiinteaza Consiliul legislativ. in ce priveste puterea judecatoreasca, merita a fi retinute dispozitiile art. 101 - care interziceau infiintarea de tribunale extraordinare, precum si ale art. 103 care dadeau controlul constitutionalitatii legilor Curtii de casatie, in sectiuni unite.

5. Constitutia Romaniei din 28 februarie 1938 

Premisele istorice. Premisele istorice ale acestei constitutii trebuie cautate in desfasurarea vietii social-economice si politice in perioada de 15 ani scursa de la adoptarea constitutiei precedente. In conditiile istorice concrete ale anului 1938, regele Carol al II-lea instaureaza, la 10 februarie 1938, dictatura personala.

Continutul Constitutiei. Cele o suta de articole ale Constitutiei din 1938 sunt sistematizate in opt titluri si anume: Despre teritoriul Romaniei: Despre datoriile si drepturile romanilor; Despre puterile statului; Despre finante; Despre ostire; Dispozitii generale; Revizuirea constitutiei; Dispozitii tranzitorii si finale.

Cat priveste puterile statului, stabilind ca acestea emana de la natiune, Constitutia din 1938 le concentreaza in mainile regelui, care este declarat 'capul statului' (art. 30).

Regele exercita puterea legislativa prin reprezentanta nationala, le avand initiativa legislativa, initiativa revizuirii Constitutiei. El sanctioneaza si promulga legile, sanctiunea regala fiind conditie de valabilitate a legii.

Puterea executiva apartinea de asemenea regelui, care era inviolabil, raspunderea pentru actele emise revenind ministrilor, care erau obligati sa contrasemneze actele de stat ale regelui.

Suspendarea Constitutiei din 28 februarie 1938. Incepand cu anul 1938, in timp ce pe plan extern asistam la o incordare a relatiilor internationale, la contradictiile dintre state si la frecvente acte de agresiune, in viata interna a Romaniei se observa un avant industrial.

Regele desfiinteaza partidele politice, iar prin dictatul de la Viena (30 august 1940) Romania este obligata sa cedeze Ungariei partea de nord a Transilvaniei, in septembrie 1940, regele este obligat sa abdice in favoarea fiului sau, Constitutia sete suspendata, corpurile legiuitoare sunt dizolvate, se reduc prerogativele regale si este investit cu puteri depline presedintele Consiliului de Ministri.

6. Constitutia din 13 aprilie 1948

Premisele istorice. Elaborarea Constitutiei din anul 1948 se realizeaza in conditiile in care in urma abolirii monarhiei se proclamase republica populara.In aceste conditii istorice, Adunarea Deputatilor se autodizolva prin efectul Legii nr. 32 din 24 februarie 1948 cu privire la dizolvarea Adunarii Deputatilor si reglementarea convocarii Marii Adunari Nationale.

Continutul Constitutiei. Normele constitutionale, cuprinse in cele 105 articole, sunt sistematizate in 10 titluri si anume: Republica Populara Romana (titlul I); Structura social-economica (titlul II); Drepturile si indatoririle fundamentale ale cetatenilor (titlul III); Organul suprem al puterii de stat (titlul IV); Organele administratiei de stat. Consiliul de Ministri si ministerele (titlul V); Organele locale ale puterii de stat (titlul VI); Organele judecatoresti st parchetul (titlul VII); Stema, sigiliul, drapelul si capitala (titlul VIII); Modificarea Constitutiei (titlul IX); Dispozitiuni tranzitorii (titlul X).

Constitutia consacra existenta statului roman ca stat popular, unitar, independent si suveran, stat ce a luat fiinta prin lupta poporului impotriva fascismului, reactiunii si imperialismului.

Constitutia din 1948 stabileste ca intreaga putere emana de la popor si apartine poporului (art. 3). Constitutia din 1948 inscrie principiul ca pamantul apartine celor ce-1 muncesc si ca statul protejeaza proprietatea taraneasca si incurajeaza si sprijina cooperatia sateasca.

7. Constitutia din 24 septembrie 1952

Premisele istorice. Viata economica si sociala a Romaniei a cunoscut, in perioada urmatoare adoptarii Constitutiei din 1948, o evolutia in consens cu situatia unei tari fortate sa se dezvolte in niste parametri impusi prin ocupatia militara straina, rezultat trist al celui de-al doilea razboi mondial si al politicii dictate de statele coalitiei antihitleriste, state care au neglijat interesele Romaniei si contributia sa militara.

Continutul Constitutiei. Constitutia din 1952 avea un capitol introductiv si 115 articole sistematizate in 10 capitole, precum urmeaza: Oranduirea sociala(cap. I); Oranduirea de stat (cap. II); Organul suprem al puterii de stat (cap. III); Organele administratiei de stat (cap. IV); Organele locale ale puterii de stat (cap. V); Instantele judecatoresti si procuratura (cap. VI); Drepturile si datoriile fundamentale ale cetatenilor (cap. VII); Sistemul electoral (cap. VIII); Stema, drapelul si capitala (cap. IX); Procedura de modificare a Constitutiei (cap. X).

8. Constitutia din 21 august 1965

Premisele istorice. Perioada cuprinsa intre anii 1952-1965 s-a caracterizat prin extinderea proprietatii de stat si cooperatiste, desfiintarea proprietatii private, accentuarea conducerii nu numai politice ci si statale de catre un singur partid politic, partidul comunist, care detine monopolul puterii in stat si societate.In campania electorala din 1961 s-a lansat initiativa elaborarii unei constitutii.

Continutul Constitutiei. Constitutia din 21 august 1965, cu modificarile ce Ie-a suferit, a avut 121 de articole sistematizate in 9 titluri: Republica Socialista Romania (I); Drepturile si indatoririle fundamentale ale cetatenilor (II); Organele supreme ale puterii de stat (III); Organele centrale ale administratiei de stat (IV); Organele locale ale puterii si administratiei de stat (V); Organele judecatoresti (VI); Organele procuraturii (VII); insemnele Romaniei (VIII); Dispozitii finale (IX).

9. Regimul constitutional din Romania, stabilit dupa Revolutia din decembrie 1989

Parlamentul ales in Romania la 20 mai 1990 a avut misiunea importanta de a elabora Constitutia Romaniei. in aceasta perspectiva s-a pus deseori intrebarea daca in Romania mai exista o Constitutie. Raspunsul la o asemenea intrebare trebuie cautat printr-o analiza mai larga a intregii evolutii juridico-statale.

In Romania revolutia din decembrie 1989 a inlaturat structurile de putere ale regimului dictatorial si - firesc - si dispozitiile constitutionale corespondente, in acelasi timp, noua putere a elaborat o serie de acte cu caracter constitutional.

Dupa decembrie 1989 Constitutia Romaniei era formata din aceste acte cu caracter constitutional, precum si din dispozitiile Constitutiei din anul 1965 care nu au fost abrogate expres sau tacit. In aceasta viziune, Constitutia din 1965 a continuat sa fie in vigoare cat priveste drepturile si indatoririle fundamentale ale cetatenilor, organele judecatoresti, organele procuraturii, organizarea administrativa a teritoriului, desigur cu unele modificari.

Cat priveste actele adoptate dupa victoria revolutiei din decembrie 1989, unele dintre le au formulat noi principii constitutionale, principii care s-au aplicat in societatea romaneasca si care au fost preluate in Constitutia din anul 1991.

Trebuie facuta precizarea ca actele cu caracter constitutional adoptate dupa revolutia din decembrie 1989 au avut un caracter tranzitoriu, ele ramanand in vigoare pana la adoptarea Constitutiei.

Decretul-lege nr. 2 din 27 decembrie 1989 privind constituirea, organizarea si functionarea Consiliului Frontului Salvarii Nationale si a consiliilor teritoriale ale Frontului Salvarii Nationale. Decretul-lege nr. 8 din 31 decembrie 1989 privind inregistrarea si functionarea partidelor politice si a organizatiilor obstesti in Romania. Decretul-lege nr. 81 din 9 februarie 1990 privind Consiliul Provizoriu de Uniune Nationala. Decretul-lege nr. 92 din 14 martie 1990 privind alegerea Parlamentului si a Presedintelui Romaniei.

10. Constitutia Romaniei din 8 decembrie 1991, republicata in 2003, revizuita prin Legea nr. 429/2003, aprobata prin referendumul national din 18-19 octombrie 2003

Cateva explicatii generale privind elaborarea Constitutiei. Elaborarea Constitutiei a raspuns cerintei realizarii cadrului juridic fundamental al evolutiei spre statul de drept, democratic si social. Elaborarea Constitutiei a constituit unul din punctele formulate in programele si platformele fortelor politice.

Odata legal constituita in urma alegerilor parlamentare din 20 mai 1990, Adunarea Constituanta a procedat la constituirea comisiei de redactare a proiectului Constitutiei Romaniei, potrivit regulamentului sau.

Comisia formata a cuprins 12 deputati, 11 senatori si 5 specialisti desemnati in mod obisnuit in dezbaterile din comisie si parlament prin termenul experti.

Prin regimul juridic ce i s-a stabilit, Comisia de redactare a proiectului Constitutiei Romaniei a fost o comisie parlamentara, speciala, subordonata numai Adunarii Constituante.

Regimul juridic stabilit a permis comisiei o libertate totala in identificarea, alegerea si desigur motivarea solutiilor constitutionale, in stabilirea de contacte cu personalitati ale vietii politice, religioase, culturale, juridice etc, atat din tara cat si din strainatate.

Rezultatul referendumului national asupra Constitutiei Romaniei a fost urmatorul: numarul participantilor 10.948.468; numarul voturilor valabil exprimat la raspunsul 'Da' 8.464.324 (77,3%); numarul voturilor valabil exprimate la raspunsul 'Nu', 2.235.085 (20,4%); numarul voturilor nule 248.759 (2,3%). (M. Of., Partea I, nr 250 din 14 decembrie 1991). La aceeasi data o spune art. 149, Constitutia din 21 august 1965 este si ramane in intregime abrogata.

Constitutia Romaniei din 1991 a fost modificata si completata prin Legea de revizuire a Constitutiei Romaniei nr. 429/2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 758 din 29 octombrie 2003, republicata de Consiliul Legislativ, in temeiul art. 152 a Constitutiei, cu reactualizarea denumirilor si dandu-se textelor o noua numerotare (art. 152 a devenit, in forma republicata, art. 156).

Legea de revizuire a Constitutiei Romaniei nr. 429/2003 a fost aprobata prin referendumul national din 18-19 octombrie si a intrat in vigoare la data de 29 octombrie 2003, data publicarii in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 758 din 29 octombrie a Hotararii Curtii Constitutionale nr. 3 din 22 octombrie 2003 pentru confirmarea rezultatului referendumului national din 18-19 octombrie 2003 privind Legea de revizuire a Constitutiei Romaniei.

Continutul Constitutiei. Continutul normativ al Constitutiei este structurat din punct de vedere juridic in 152 de articole care sunt grupate in 8 titluri, unele titluri avand capitole si sectiuni.

Primul titlu, denumit Principii generale cuprinde norme referitoare la structura unitara a statului, la forma sa republicana de guvernamant.

Cel de-al doilea titlu este denumit Drepturile, libertatile si indatoririle fundamentale. El este structurat in patru capitole. in capitolul intai purtand denumirea dispozitii comune sunt stabilite principii constitutionale aplicabile domeniului drepturilor si libertatilor. in capitolul II, Drepturile si libertatile fundamentale, sunt consacrate: inviolabilitatile (dreptul la viata, dreptul la integritate fizica, dreptul la integritate psihica, libertatea individuala, dreptul la aparare, dreptul la libera circulatie, dreptul la ocrotirea vietii intime, familiale si private, inviolabilitatea domiciliului); drepturile si libertatile social-economice si culturale (dreptul la invatatura, dreptul la ocrotirea sanatatii, dreptul la munca si la protectia sociala a muncii, dreptul la greva, dreptul de proprietate, dreptul la mostenire, dreptul la un nivel de trai decent, dreptul la casatorie, dreptul copiilor si al tinerilor la protectie si asistenta, dreptul persoanelor handicapate la o protectie sociala); drepturile exclusiv politice (dreptul de vot si dreptul de a fi ales); drepturile si libertatile social-politice (libertatea constiintei, libertatea de exprimare, dreptul la informatie, libertatea intrunirilor, dreptul de asociere, secretul corespondentei); drepturile garantii (dreptul de petitionare si dreptul celui vatamat de catre o autoritate publica). In capitolul III sunt stabilite indatoririle fundamentale si anume; indatorirea de a respecta Constitutia si legea; indatorirea de fidelitatea fata de tara; indatorirea de aparare a patriei; indatorirea de a satisface stagiul militar; indatorirea de a contribui la cheltuielile publice; indatorirea de exercitare cu buna credinta a drepturilor si libertatilor si de a respecta drepturile si libertatile celorlalti.

Titlul II este denumit Drepturile, libertatile si indatoririle fundamentale, in Capitolul IV fiind reglementat Avocatul Poporului ca un garant al drepturilor si libertatilor cetatenesti.

Titlul III denumit Autoritatile Publice este structurat pe capitole iar unele capitole au si sectiuni.

Titlul IV denumit Economia si finantele cuprinde norme referitoare la economie, proprietate, sistemul financiar, bugetul public national, impozitele si taxele, Curtea de Conturi.

Titlul V, Curtea Constitutionala, reglementeaza controlul constitutionalitatii legilor, iar titlul VI, Integrarea euroatlantica, reglementeaza integrarea in Uniunea Europeana (art. 148), respectiv aderarea la Tratatul Atlanticului de Nord (art. 149).

Titlul VII face referire la Revizuirea Constitutiei, initiativa revizuirii, procedura si limitele sale, conturand de altfel caracterul rigid al Constitutiei.

In fine, Titlul VIII purtand denumirea Dispozitii finale si tranzitorii, cuprinde regulile referitoare la intrarea in vigoare a Constitutiei, conflictul temporal de legi, institutiile existente si cele viitoare, cat si la republicarea Constitutiei (art. 156).