Competenta organelor judiciare

COMPETENTA ORGANELOR JUDICIARE

Competenta functionala, materiala si personala

a instantelor judecatoresti

Potrivit art.2 din Legea nr.304/2004 privind organizarea judiciare, instantele din tara noastra sunt urmatoarele:

Inalta Curte de Casatie si Justitie;

curtile de apel;

tribunalele;

tribunalele specializate;

judecatoriile.

Legea nr.304/2004 de organizare judiciara cuprinde dispozitii referitoare la judecatorii, tribunale, curti de apel si Inalta Curte de Casatie si Justitie; in cuprinsul normei se mai prevede ca organizarea si functionarea instantelor militare urmeaza sa fie reglementate separat, prin lege speciala (in prezent instantele militare functioneaza potrivit Legii nr.54/1993).

In ceea ce priveste competenta instantelor judecatoresti ele sunt expuse in continuare potrivit cu dispozitiile de amanunt pe care le prevede Codul de procedura penala si Legea nr.304/2004 pentru fiecare instanta in parte.

Competenta judecatoriei. Sub aspectul competentei functionale, judecatoria nu judeca decat in prima instanta. Fiind veriga de baza in organizarea instantelor judecatoresti acest organ nu functioneaza ca instanta de apel sau de recurs.

Judecatoria are o competenta materiala generala, cele mai multe cauze sunt date in competenta acestui organ, asigurandu-se astfel verigii de baza a organelor de judecata competenta cea mai cuprinzatoare si deci o larga accesibilitate. Potrivit art.25 alin.1 C.p.p. judecatoria judeca in prima instanta toate infractiunile, cu exceptia celor date prin lege in competenta altor instante, iar potrivit art.25 alin.2 judecatoria solutioneaza si alte cauze anume prevazute de lege (ex. cererile privind reabilitarea).

Competenta tribunalului militar. In conformitate cu art.26 C.p.p. intra in competenta materiala si personala a acestei instante:

1. in prima instanta:

a) infractiunile prevazute in art.331-352 din Codul penal precum si alte infractiuni savarsite in legatura cu indatoririle de serviciu comise de militari pana la gradul de colonel inclusiv cu exceptia celor date in competenta altor instante;

b) infractiunile prevazute de Codul penal in art.348-354 savarsite de civili.

2. judeca si solutioneaza si alte cauze anume prevazute de lege.

Competenta tribunalului. Din dispozitiile art.27 C.p.p., rezulta ca sub aspect functional tribunalul judeca in prima instanta, judeca in apel, judeca in recurs si solutioneaza si anumite conflicte de competenta. Conjugand competenta functionala cu competenta materiala rezulta ca tribunalul judetean judeca:

1. in prima instanta:

a) infractiunile expres enumerate in art.27 lit.a C.p.p. si anume cele prevazute de: art.174-177 C.p.; art.179 C.p.; art.189 alin.3 C.p.; art.190 C.p.; art.197 alin.3 C.p.; art.209 alin.2, 4 C.p.; art.211 alin.2, 2¹ si 3 C.p.; art.252 C.p.; art.254 C.p.; art.255 C.p.; art.257 C.p.; art.266-270 C.p.; art.273-276 C.p., cand s-a produs o catastrofa de cale ferata; art.279¹ C.p.; art.298 C.p.; art.312 C.p. art.317 C.p. precum si infractiunea de contrabanda daca a avut ca obiect arme, munitii sau materii explozive ori radioactive.

b) infractiunile savarsite cu intentie care au avut ca urmare moartea unei persoane;

c) infractiunile privind siguranta nationala a Romaniei prevazute in legi speciale;

d) infractiunea de spalare a banilor precum si infractiunile privind traficul si consumul ilicit de droguri;

e) infractiunea bancruta frauduloasa daca fapta priveste sistemul bancar;

f) alte infractiuni date prin lege in competenta sa.

2. ca instanta de apel, judeca apelurile declarate impotriva hotararilor penale pronuntate in prima instanta de judecatorii cu exceptia infractiunilor mentionate in art.279 alin.2 lit.a;

3. ca instanta de recurs, judeca recursurile impotriva hotararilor penale pronuntate de judecatorii in cazul infractiunilor mentionate in art.279 alin.2 lit.a, precum si in alte cazuri anume prevazute de lege;

4. solutioneaza conflictele de competenta ivite intre judecatoriile din circumscriptia sa, precum si alte cazuri anume prevazute de lege.

Potrivit art.41 pct.2 din Legea nr.304/2004, tribunalele pentru minori si familie judeca in prima instanta infractiunile savarsite de minori sau asupra minorilor. In art.42 se mai arata ca in situatia in care in aceeasi cauza sunt mai multi inculpati, unii minori si altii majori si nu este posibila disjungerea, competenta apartine tribunalului pentru minori si familie.

Competenta tribunalului militar teritorial. Tribunalul militar teritorial judeca, potrivit art.28 C.p.p., in prima instanta, in apel, in recurs si solutioneaza conflictele de competenta.

Astfel, tribunalul militar teritorial:

1. judeca in prima instanta:

a) infractiunile mentionate in art.27 pct.1 lit.a-e, savarsite in legatura cu indatoririle de serviciu, de militari pana la gradul de colonel inclusiv;

b) alte infractiuni date prin lege in competenta sa;

2. ca instanta de apel, judeca apelurile impotriva hotararilor pronuntate in prima instanta de tribunalele militare, cu exceptia infractiunilor mentionate in art.279 alin.2 lit.a si a infractiunilor contra ordinii si disciplinei militare sanctionate de lege cu pedeapsa inchisorii de cel mult 2 ani;

3. ca instanta de recurs, judeca recursurile impotriva hotararilor pronuntate de tribunalele militare in cazul infractiunilor mentionate in art.279 alin.2 lit.a si al infractiunilor contra ordinii si disciplinei militare, sanctionate de lege cu pedeapsa inchisorii de cel mult 2 ani, precum si alte cazuri anume prevazute de lege;

4. solutioneaza conflictele de competenta ivite intre tribunalele militare din circumscriptia sa, precum si alte cazuri anume prevazute de lege.

Competenta Curtii de Apel. Potrivit art.28¹ C.p.p., Curtea de Apel judeca in prima instanta, in apel, in recurs si anumite conflicte de competenta.

1. judeca in prima instanta :

a) infractiunile prevazute de Codul penal in art.155-173 si art.356-361;

b) infractiunile savarsite de judecatorii de la judecatorii si tribunale, de procurorii de la parchetele de pe langa aceste instante, precum si de notarii publici;

c) infractiunile savarsite de judecatorii, procurorii si controlorii financiari ai camerelor de conturi judetene, precum si de controlorii financiari de la Curtea de Conturi;

d) alte infractiuni date prin lege in competenta sa.

2. ca instanta de apel, judeca apelurile impotriva hotararilor penale pronuntate in prima instanta de tribunale:

3. ca instanta de recurs, judeca recursurile impotriva hotararilor penale pronuntate de tribunale in apel, precum si in alte cazuri anume prevazute de lege.

4. solutioneaza conflicte de competenta ivite intre tribunale sau intre judecatorii si tribunale din circumscriptia sa ori intre judecatorii din circumscriptia unor tribunale diferite aflate in circumscriptia Curtii, precum si alte cazuri anume prevazute de lege.

5. solutioneaza cererile prin care s-a solicitat extradarea sau transferul persoanelor consamnate in strainatate.

Competenta Curtii Militare de Apel. In conformitate cu art.28² C.p.p. Curtea Militara de Apel judeca in prima instanta, in apel, in recurs si anume conflicte de competenta.

judeca in prima instanta:

a)    infractiunile prevazute de Codul penal in art.155-173 si art.356-361 savarsite de militari;

b)    infractiunile savarsite de judecatorii tribunalelor militare si ai tribunalelor militare teritoriale precum si de procurorii militari de la parchetele militare de pe langa aceste instante;

c)    alte infractiuni date prin lege in competenta sa.

ca instanta de apel judeca apelurile impotriva hotararilor pronuntate in prima instanta de tribunalele militare teritoriale.

ca instanta de recurs judeca recursurile impotriva hotararilor pronuntate de tribunalele militare teritoriale in apel precum si in alte cazuri anume prevazute de lege.

solutioneaza conflictele de competenta ivite intre tribunalele militare teritoriale sau intre tribunalele militare si tribunalele militare teritoriale, ori intre tribunalele militare din raza de competenta a unor tribunale militare teritoriale diferite precum si alte cazuri anume prevazute de lege.

Competenta Inaltei Curti de Casatie si Justitie. Potrivit art.29 C.p.p. Inalta Curte de Casatie si Justitie judeca in prima instanta, in recurs, in recurs in interesul legii si solutioneaza anumite situatii speciale.

1. judeca in prima instanta:

a) infractiunile savarsite de senatori si deputati;

b) infractiunile savarsite de membrii Guvernului;

c) infractiunile prevazute de judecatorii Curtii Constitutionale, de membrii, judecatorii si procurorii Curtii de Conturi, de Presedintele Consiliului Legislativ si de Avocatul Poporului.

d) infractiunile savarsite de maresali, amirali, generali si chestori;

e) infractiunile savarsite de sefii cultelor religioase organizate in conditiile legii si de ceilalti membri ai Inaltului Cler, care au cel putin rangul de arhireu sau echivalentul acestuia;

f) infractiunile savarsite de judecatorii si magistratii asistenti de la Inalta Curte de Casatie si Justitie, de judecatorii de la curtile de apel si Curtea Militara de Apel, precum si de procurorii de la parchetele de pe langa aceste instante si de procurorii Parchetului National Anticoruptie;

g) alte cauze date prin lege in competenta sa;

2. ca instanta de recurs, judeca:

a) recursurile impotriva hotararilor penale pronuntate, in prima instanta, de curtile de apel si Curtea Militara de Apel;

b) recursurile impotriva hotararilor penale pronuntate, ca instante de apel, de curtile de apel si Curtea Militara de Apel;

c) recursurile impotriva hotararilor penale pronuntate, in prima instanta de sectia penala a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, precum si alte cazuri prevazute de lege.

3. judeca recursurile in interesul legii;

4. judeca recursul in anulare;

Avand in vedere prevederile art.20-22 din Legea nr.304/2004 referitoare la competenta in materie penala a Inaltei Curti de Casatie si Justitie se poate sustine ca art.29 pct.4 C.p.p. a fost abrogat.

5. solutioneaza:

a) conflictele de competenta in cazurile in care Inalta Curte de Casatie si Justitie este instanta superioara comuna;

b) cazurile in care cursul justitiei este intrerupt;

c) cererile stramutate;

d) alte cazuri anume prevazute de lege.

Competenta organelor de urmarire penala

Organele de cercetare ale politiei judiciare efectueaza orice act de cercetare penala cu exceptia celor date in competenta exclusiva a procurorului.

Potrivit art.201 alin.3 C.p.p. si art.2 din Legea nr.364/2004 de organizare si functionare a politiei judiciare, ca organe de cercetare ale politiei judiciare functioneaza ofiteri si agenti specializati din Ministerul Administratiei si Internelor anume desemnati de ministrul de interne cu avizul favorabil al procurorului general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie si isi desfasoara activitatea sub autoritatea procurorului general sau sunt desemnati si functioneaza in alt mod potrivit unor legi speciale. Acestia efectueaza si activitati de constatare a infractiunilor si de strangere a datelor necesare inceperii urmaririi penale.

Organele de cercetare penala speciala au competenta prevazuta de art.208 C.p.p.

Competenta procurorului in faza de urmarire penala este stabilita de art.209 C.p.p.

Procurorul supravegheaza urmarirea penala si in exercitarea acestei atributii conduce si controleaza nemijlocit activitatea de cercetare penala a politiei judiciare si a organelor de cercetare speciale. In cauzele pe care le supravegheaza procurorul poate sa efectueze orice act de urmarire penala.

Urmarirea penala se efectueaza in mod obligatoriu de catre procuror in cazul infractiunilor prevazute in art.155-173, art.174-177, art.179, art.189 alin.3-5, art.190, art.191, art.211 alin.4, art.212, art.236, art.236¹, art.239, art.239¹, art.250, art.252, art.254, art.255, art.257, art.265-267, art.267¹, art.268, art.273-276, art.279¹, art.280, art.280¹, art.302², art.317, art.323 si art.356-361 din Codul penal, in cazurile aratate in art.27 pct.1 lit.b-e, art.28¹ pct.1 lit.b si c si pct.5, art.28² pct.1 lit.b si art.29 pct.1 C.p.p., in cazul infractiunilor impotriva protectiei muncii precum si in cazul altor infractiuni date prin lege in competenta sa.

Este competent sa efectueze urmarirea penala si sa exercite supravegherea activitatii de cercetare penala procurorul de la parchetul corespunzator instantei care potrivit legii judeca in prima instanta cauza.

Potrivit alin.6 al art.209 C.p.p. introdus prin O.U.G. nr.72/2004 publicata in M.Of. nr.909 din 6.10.2004, procurorii din parchetul ierarhic superior pot indeplini oricare dintre atributiile procurorilor din parchetul ierarhic inferior si pot prelua in vederea efectuarii urmaririi penale cauze de competenta acestora din dispozitia conducatorului parchetului ierarhic superior.

Competenta teritoriala a organelor judiciare

Competenta privind infractiunile savarsite in tara. Legea instituie reglementari diferite ale competentei teritoriale dupa cum infractiunile au fost savarsite pe teritoriul tarii (art.30 C.p.p.) sau in afara acestuia (art.31 C.p.p.).

Aceleasi reguli de competenta teritoriala se aplica in general atat procurorilor, respectiv organelor de cercetare penala, cat si instantei.

Potrivit art.30 C.p.p., competenta teritoriala este determinata in legislatia noastra de urmatoarele localizari in spatiu ale unor elemente strans legate de cauza penala:

a) locul unde a fost savarsita infractiunea;

b) locul unde a fost prins faptuitorul;

c) locul unde locuieste faptuitorul;

d) locul unde locuieste persoana vatamata.

Oricare dintre organele aflate la unul din locurile indicate in art.30 alin.1 este competent in egala masura. Departajarea acestora nu se impune decat atunci cand au fost sesizate mai multe asemenea organe.

Modul de infaptuire a unor infractiuni poate ridica probleme in legatura cu fixarea locului unde s-au comis, intrucat activitatile materiale componente pot fi savarsite in diverse locuri, reprezentand totusi o unitate faptica, dupa cum este posibil ca o fapta sa inceapa intr-un loc si se termine intr-altul sau rezultatele sa se produca in alta parte decat desfasurarea activitatilor.

Art.30 alin.4 C.p.p. precizeaza ca prin "locul savarsirii infractiunii" se intelege locul unde s-a desfasurat activitatea infractionala, in totul sau in parte, ori locul unde s-a produs rezultatul acesteia. Infractiunea se considera savarsita pretutindeni unde s-a desfasurat macar o parte din activitata ilicita sau unde s-a produs vreunul din rezultatele acestei activitati.

In cazul cand s-a sesizat un singur organ, faptul ca altele din celelalte locuri indicate nu actioneaza, nu ridica nici o implicatie. Este insa posibil sa se fi sesizat doua sau mai multe organe, dintre cele aratate in art.30 C.p.p. Pentru determinarea competentei teritoriale in acest caz functioneaza o anumita ordine de preferinta (legala sau cronologica).

In caz de sesizari simultane, precaderea se stabileste in ordinea enumerarii de la art.30 C.p.p. (preferinta legala). In primul rand, legea prefera organul de la locul unde s-a savarsit infractiunea, acesta avand posibilitati sporite de a strange si administra probele, de a lua cu promptitudine masurile urgente ce se impun si satisface mai bine cerintele aducative ale procesului penal.

Potrivit art.45 alin.3 C.p.p., ordinea de preferinta mentionata, functioneaza numai in caz de sesizare simultana. Daca sesizarea organelor se face la date diferite, precaderile prevazute in art.30 nu se mai aplica. In acest caz, competenta revine organului care a fost primul sesizat (preferinta cronologica).

Reglementari particulare ale competentei teritoriale in materia urmaririi penale. Reglementarea competentei teritoriale fiind identica pentru organele de urmarire si cele de judecata, legea a corelat aceste dispozitii prevazand ca judecarea cauzei revine aceleia dintre instante in a carei raza teritoriala s-a efectuat urmarirea penala (art.30 alin.2).

Aceasta norma acopera de regula, orice situatie pentru ca in momentul sesizarii instantei exista deja un organ judiciar angajat in desfasurarea procesului penal si din motive de simetrie competenta de judecata va reveni in continuare organului aflat in acelasi loc unde s-a efectuat urmarirea penala. Este posibil ca organul de urmarire penala sa nu cunoasca nici unul din locurile aratate in art.30 C.p.p. In asemenea cazuri competenta revine organului de urmarire penala care a fost mai intai sesizat (art.45 alin.4). In caz de sesizari simultane precaderea se stabileste in ordinea aratata de art.30 alin.1.

Sub aspectul gradului organul de urmarire penala legea nu reglementeaza competenta materiala in modul riguros in care aceasta are loc pentru instanta. Aceeasi cauza, desi de regula este urmarita de organul de urmarire local nu prezinta piedici in preluarea lui de catre organul superior.

Pentru asemenea situatii art.30 alin.3 prevede ca daca urmarirea penala se efectueaza de catre Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie sau de catre parchetele de langa curtile de apel ori de pe langa tribunale, procurorul prin rechizitoriu stabileste careia dintre instante ii revine competenta de a judeca tinand seama ca in raport de imprejurarile cauzei sa fie asigurata buna desfasurare a procesului penal.

Competenta privind infractiunile savarsite in strainatate. Unele infractiuni pot fi savarsite in afara hotarelor tarii noastre pe un teritoriu strain, pe o nava sau aeronava romana aflata intr-o zona nesupusa suveranitatii unui stat (ex. marea libera). Pentru judecarea acestor infractiuni art.31 C.p.p. prevede ca:

Infractiunile savarsite in afara teritoriului tarii se judeca, dupa caz, de catre instantele civile sau militare in a caror circumscriptie isi are domiciul sau locuieste faptuitorul. Daca acesta nu are domiciliul si nici nu locuieste in Romania, iar fapta este de competenta judecatoriei, se judeca de Judecatoria Sectorului2, iar in celelalte cazuri, de instanta competenta dupa materie si calitatea persoanei, din municipiul Bucuresti, afara de cazul cand prin lege se dispune altfel.

Infractiunea savarsita pe o nava este de competenta instantei in a carei circumscriptie se afla primul port roman in care ancoreaza nava, afara de cazul in care prin lege se dispune altfel.

Infractiunea savarsita pe o aeronava este de competenta instantei in a carei circumscriptie se afla primul loc de aterizare pe teritoriul roman.

Daca nava nu ancoreaza intr-un port roman sau daca aeronava nu aterizeaza pe teritoriul roman, competenta este cea prevazuta in alin.1 afara de cazul in care prin lege se dispune altfel.

Exista deosebiri in privinta corelatiei dintre competenta teritoriala a organelor de urmarire penala si competenta teritoriala a instantelor de judecata si dupa cum infractiunile sunt savarsite in tara sau in strainatate.

In cazul infractiunilor savarsite in tara determinanta in aceasta corelatie este competenta in materia urmaririi penale. Reamintim ca judecarea cauzei revine acelei instante in a carei raza teritoriala s-a efectuat urmarirea penala (art.30 alin.1).

In caz ca infractiunea este savarsita in strainatatea determinarea functioneaza in sens invers dinspre organul de judecata catre cel de urmarire penala. Potrivit legii urmarirea penala a infractiunilor savarsite in conditiile art.31 C.p.p. se efectueaza de catre organul de urmarire penala din raza teritoriala a instantei competente sa judece cauza (art.45 alin.7 C.p.p.).

Sanctionarea nerespectarii dispozitiilor legale

privind competenta organelor judiciare

Respectarea dispozitiilor referitoare la competenta materiala si personala este prevazuta sub sanctiunea nulitatii absolute (art.197 alin.2 C.p.p.). Aceeasi sanctiune este aplicabila si in caz de necompetenta functionala dar intrucat codul nu foloseste in terminologie aceasta categorie ea nu se regaseste nici in specificarea expresa din art.197 alin.2.

Pentru nerespectarea normelor de competenta teritoriala sanctiunea este nulitate relativa (art.197 alin.4).

Ceea ce este important rezida in faptul ca regulile de competenta trebuie observate si indeplinite intocmai. Cerinta amintita impune ca organul judiciar sa-si verifice competenta in tot cursul procesului penal.

Pentru inlaturarea incidentelor de competenta organul judiciar are obligatia de a verifica permanent din oficiu competenta sa punand chestiunea in discutia celor interesati. Verificarea competentei in cursul desfasurarii procesului penal poate fi provocata si de parti ori procuror prin invocarea exceptiei de necompetenta.

Exceptia de necompetenta constituie mijlocul legal prin care legea permite subiectilor procesuali sa invoce lipsa de competenta a organului judiciar in fata caruia se desfasoara procedura judiciara si sa solicite o desesizare a organului respectiv.

Exceptiile de necompetenta pot fi de diferite forme in functie de felul incompetentei invocate. Astfel, codul se refera la exceptia de necompetenta materiala, exceptia de necompetenta dupa calitatea persoanei si exceptia de necompetenta teritoriala.

Exceptiile de necompetenta pot fi ridicate de procuror, de oricare dintre parti sau puse in discutia partilor din oficiu.

Exceptiile de necompetenta materiala si personala pot fi ridicate in tot cursul procesului penal.

Exceptia de necompetenta teritoriala poate fi ridicata numai pana la citarea actului de sesizare in fata primei instante (art.39 alin.2 C.p.p.).