TEHNOLOGIA DE CRESTERE A CRAPULUI IN  HELESTEIE

Pentru crescatorul de pesti este important sa cunoasca pe langa particu­laritatile biologice ale speciilor pretabile pisciculturii si masurile prin care se asigura cresterea rationala si rentabila a acestora.

Popularea bazinelor ciprinicole

Popularea rationala a bazinelor piscicole joaca un rol important in cresterea crapului.

Popularea se efectueaza cand apa are temperatura de minimum 8sC. La temperaturi mai mici de 8°C se inregistreaza pierderi mari prin mortalitate. Popularea se poate face in luna martie sau toamna (in cazul in care bazinele raman inundate in timpul iernii), imediat dupa recoltarea pestilor. Trebuie evitata popularea iarna sau primavara, cand timpul este rece (sub 8sC).

Iazurile si helesteiele pot fi populate in monocultura (numai cu crap) sau in policultura (cu crap si specii suplimentare) dependent de insusirile hidrobiologice ale acestora. In cazul cresterii in monocultura popularea se poate face cu crapi de aceeasi varsta (populare simpla) sau de varste diferite (populare mixta). Neajunsurile popularii mixte se rezuma la ingreunarea controlului si dirijarii reproducerii crapului (au loc oscilatii mari in productia de puiet), cauzarea de traumatisme prin prinderea puietului in navod alaturi de adult., obosirea acestuia si slabirea rezistentei la iernat.

In cazul popularii mixte VOICAN si colab. (1981) recomanda urmatoarele densitati:

Tabelul 3

Densitatea pestilor de varste diferite (exemplare/ha)

Cu toate ca se valorifica doar partial hrana naturala din helesteie, foarte multe unitati piscicole practica cresterea separata a puietului si a pestelui destinat consumului.

Numarul de crapi (C₁ sau C₂) care pot fi introdusi la hectar poate fi stabilit cu ajutorul urmatoarei formule:

in care:

N = numarul de crapi (C₁ sau C₂) care se introduc in bazin;

S = suprafata inundabila a helesteului (ha);

P_n = productivitatea piscicola naturala medie a ultimilor 3 - 4 ani  (kg/ha);

100 = coeficient de corectie;

G = greutatea pestelui in toamna (kg/exemplar);

g = greutatea pestelui in primavara (kg/exemplar);

p = pierderi (%).

In timpul perioadei de crestere pierderile sunt de 10 - 15% la crapii de o vara, de 5 - 8% la crapii de doua veri si de 3 - 4% la cei de trei veri (POJOGA, 1977).

In conditiile specifice helesteielor nefurajate nu este recomandabila cresterea exclusiva a crapului, deoarece nu se valorifica complet resursele naturale de hrana. In aceste situatii se poate proceda la cresterea crapului (ca specie principala) alaturi de alte specii de pesti (ca specii suplimentare). Alegerea speciei (speciilor) suplimentare se face in functie de potentialul trofic natural al bazinului piscicol.

Helesteiele invadate de vegetatie pot fi valorificate superior atunci cand alaturi de crap (specie principala) se introduce caras, platica, lin si specii de pesti chinezesti (Ctenopharyngodon idella si Hypophtalmichthys molitrix). Fiecare dintre aceste specii suplimentare valorifica o anumita hrana vegetala. Astfel, carasul consuma planctonul si diferitele organisme acvatice, platica converteste crustaceele superioare in carne de peste, linul valorifica hrana de pe fundurile namoloase, Ctenopharyngodon idella consuma vegetatia in exces, iar Hypophtalmichthys molitrix fito si zooplanctonul. Numarul de exemplare cu care pot fi populate bazinele ciprinicole este prezentat in tabelul 4.

Tabelul 4

Popularea suplimentara in crescatoriile cipricole (dupa VOICAN si colab. 1981)

In amestecurile de specii, crapul trebuie sa reprezinte 50 - 70 % din totalul populatiei piscicole (ALEXANDRESCU, 1973).

In scopul dezvoltarii bune a crapului si a mentinerii conditiilor sanitare optime in iazuri si helesteie se pot creste alaturi de crap si specii de rapitori (somn, stiuca, salau). Pestii rapitori au rolul de a consuma crapii slab dezvoltati, pestii bolnavi si speciile lipsite de valoare (fufa, porcusor, biban soare, rosioara). Somnul contribuie la rarirea broastelor si a mormolocilor, acestia constituind hrana lui predilecta. Salaul se recomanda in bazinele in care abunda pestii inferiori.

Rapitorii pot reprezenta intre 2 - 10% din cantitatea totala a pestilor din bazin, dependent de specia folosita. La popularea bazinului cu crap si salau, rapitorii pot reprezenta 6 - 8% din populatia de baza, pe cand in cazul popularii cu crap si somn, rapitorii nu pot depasi 3% din populatia de baza. In cazul cand alaturi de crap se creste si salau si somn, salaul reprezinta 6 - 8%, iar somnul 2% din populatia de baza.

La populare rapitorii trebuie sa fie mai mici decat crapii din bazin. Astfel, alaturi de crapii de un an se introduc rapitori in stadiul de larve, iar impreuna cu crapii de doi ani se introduc rapitori de un an. Nu sunt lansati in helestee rapitori mai mari ca varsta si dimensiuni ca populatia de baza, deoarece o vor decima.

2. Tehnologia de crestere a reproducatorilor

Cresterea si selectia nucleului de prasila se refera la asigurarea tuturor conditiilor de viata si de exploatare rationala a reproducatorilor si remontilor. La crap reproducatorii se noteaza simbolic cu C_R, iar remontii cu C_r.

Prin reproducatori se intelege masculii si femelele unei specii, rase sau varietati de pesti, maturi din punct de vedere sexual. Varsta lor (in cazul crapului) trebuie sa fie cuprinsa intre 4-10 ani.

Prin remonti se intelege tineretul de crap in varsta de 3-4 ani destinat reproducerii, obtinut in urma unei selectii riguroase si a unei cresteri rationale.

Reproducatorii si remontii alcatuiesc nucleul selectionat pentru prasila. Longevitatea reproductiva economica la crap este considerata a fi de 4 ani (intre varstele de 4-8 ani) cu un procent anual de reforma de 25%. Efectivul matca, sau nucleul de prasila, este format din familii de reproducatori, care se compun din 2 masculi si o femela (in cazul reproducerii naturale sau natural dirijate).

La calcularea numarului de reproducatori se are in vedere numarul de puieti care se comercializeaza, suprafata helesteielor de crestere, baza trofica naturala, posibilitatile de furajare suplimentara, precum si procentele de supravietuire pana la diferite varste. In efectuarea acestui calcul, mai au importanta prolificitatea si procentul de supravietuire.

In acest scop se utilizeaza formula:

N_R = , in care:

N_R = nr. de familii de reproducatori;

S = suprafata helesteului de crestere in vara I (ha);

P = productia piscicola (kg/ha);

K = coeficientul de rezerva (1,5 sau 2);

G = masa corporala medie a puietului in toamna(kg);

N = numarul de puieti obtinuti de la o femela;

p = procentul de supravietuire al puietului (intre 35-40%).

Productia piscicola se deduce dupa exploatatiile ciprinicole din zona sau se cunoaste din anii anteriori. Masa corporala a puietului, variaza in functie de conditiile in care se realizeaza cresterea, variind intre 15-70 g. Numarul de puieti obtinuti de la o femela depinde de mai multi factori, dintre care cei mai importanti sunt: marimea si varsta reproducatorilor, insusirile fizico-chimice ale apei, cantitatea si calitatea hranei etc. Se apreciaza ca de la o femela de crap se pot obtine cel putin 120.000 icre/kg masa corporala, dar pentru aflarea numarului de pesti, din aceasta valoare se scad pierderile posibile survenite la fecundatie, incubatie, populare, care, in total pot ajunge la 50%.

Practic se calculeaza 1-2 familii la fiecare hectar helesteu de crestere (sau 3-6 reproducatori).

Furajarea rationala a reproducatorilor stimuleaza procesele de ovogeneza si de spermatogeneza. Furajarea cea mai adecvata, este cea cu hrana naturala, caz in care bentosul are cea mai mare importanta, furnizand toate substantele nutritive necesare dezvoltarii armonioase a corpului, in general si a aparatului genital, in special. Asa se explica faptul ca la crapul salbatic prolificitatea este mai mare decat la cel de crescatorie. In consecinta, prin masurile luate, se asigura o dezvoltare maxima a organismelor acvatice, care constituie hrana naturala a crapului si numai la nevoie se intervine cu furajarea suplimentara, avand grija ca raportul proteic al amestecurilor furajere sa fie adecvat varstei si sezonului (de 1/3 in primavara, de 1/5 pe timpul verii si de 1/10 spre toamna).

In perioada de pregatire a reproducerii se poate institui urmatoarea reteta: 40% faina de orz, 30% sroturi de floarea soarelui, 10% tarate de grau, 10% faina de boabe de leguminoase cultivate (bob, lupin etc.), 9% faina de carne si 1% calciu furajer. Componentele proteice din aceasta reteta sunt in proportie de cca. 60%.

Furajarea rationala a nucleului de prasila incepe de fapt cu cea a puietului, apoi a remontilor si anual cu cea a reproducatorilor. Se impune deci, luarea de masuri pentru asigurarea furajelor adecvate si prelucrarea lor, fertilizarea, cultivarea vetrei helesteielor, pe faza de dezvoltare si de productie.

Toamna, in timpul pescuitului se procedeaza la selectia reproducatorilor. Cu aceasta ocazie se retin exemplarele cele mai dezvoltate din cadrul aceluiasi lot, fara rani si carora nu le lipsesc solzi. Ulterior se face o a doua selectie, fiind retinuti pentru reproducere crapii cu inotatoarele mici (denota si un schelet mic), normal dezvoltati, cu capul mic (acesta fiind un semn de precocitate si de schelet redus), cu spinarea cat mai gheboasa (indicele de profil cat mai mic).

Reproducatorii selectionati sunt introdusi, daca este posibil, intr-un helesteu de iernare separat, in care se asigura o suprafata minima de 14-16 m² pentru fiecare reproducator. Daca nu dispunem de un helesteu de iernare special pentru reproducatori, acestia pot fi tinuti in sezonul rece in helesteiele de crestere.

Primavara la sfarsitul lunii martie sau inceputul lunii aprilie, in functie de temperatura mediului ambiant, se recurge la pescuirea reproducatorilor din helesteiele de iernare, ocazie cu care acestia se sexeaza, se controleaza din punct de vedere sanitar, iar apoi se lanseaza separati pe sexe, in helesteiele de parcare. In aceste bazine reproducatorii vor fi furajati si mentinuti pana cand temperatura apei ajunge la 17-18⁰C. In mod obisnuit reproducatorii se tin separat pe sexe (cate 2-3 exemplare la 100 m²) doar 2-3 zile, deoarece s-a constatat ca prin separarea indelungata este influentat negativ procesul de reproducere.(Grozea si colab., 2002)

3. Reproducerea naturala a crapului

Rentabilitatea exploatatiilor ciprinicole este dependenta de un complex de factori. Dintre acesti factori un rol preponderent il are asigurarea cantitativa si calitativa a puietului necesar popularii bazinelor acvatice.

In cazul unitatilor cu luciu de apa redus este bine sa-si achizitioneze puiet de la cei ce dispun de conditii corespunzatoare si au un material de reproducere valoros.

In functie de specificul fiecarei crescatorii se pot utiliza urmatoarele metode de reproducere: naturala, naturala - dirijata, dirijata si artificiala (BURA si colab., 1995).

Cunoscuta inca din secolul XVI, aceasta metoda a contribuit la revolutionarea pisciculturii prin perfectionarea ei continua. Chiar si azi ea este folosita pe cale larga in multe tari. Practicarea acestei metode de reproducere presupune amenajarea unor bazine speciale (tip Dubisch, Hofer, Kowalski, Sorgenfrei) in care se lanseaza la momentul potrivit reproducatorii. In tara noastra cel mai frecvent folosit tip de helesteu de reproductie este cel Dubisch care are forma dreptunghiulara, avand pe margine un canal periferic adanc de 60 - 80 cm. In mijlocul helesteului Dubisch se gaseste o platforma inierbata (cultivata cu lolium, trifoi alb si coada vulpii), cu o panta putin pronuntata. Cand incepe pescuitul platforma ramane uscata, pestii retragandu-se in canalul periferic (POJOGA, 1977)

Numarul de reproducatori necesari unei crescatorii se poate calcula dupa urmatoarea formula:

,

in care:

R = numarul de familii (o familie cuprinde doi masculi si o femela);

S = suprafata inundata, in ha;

P = productia piscicola, in kg / ha;

K = coeficient de rezerva (in cay de 50% = 1,5, iar la 100% = 2);

G = greutatea medie a puietului de o vara, in g;

N = numarul de puieti obtinuti de la o femela;

V = supravietuirea puietului in toamna, in %.

In timpul pescuitului de toamna se aleg reproducatorii, ocazie cu care se retin exemplarele cele mai dezvoltate corporal din cadrul aceleiasi varste, cei fara rani si carora nu le lipsesc solzi. Din exemplarele alese, se face o a doua selectie, definitiva, fiind retinuti pentru reproducere crapii cu innotatoarele mici (denota si un schelet mic), normal dezvoltati, cu capul mic (acesta fiind un semn de precocitate si de schelet redus), cu spinarea cat mai gheboasa (inaltimea maxima fiind apropiata de lungimea totala).

Reproducatorii selectionati sunt introdusi daca este posibil intr-un helesteu separat, in care trebuie sa se asigure o suprafata minimum de 14 - 16 m² pentru fiecare reproducator. Daca nu dispunem de un helesteu special pentru reproducatori acestia pot fi tinuti in helestee de crestere. Primavara la sfarsitul lunii martie sau inceputul lunii aprilie, in functie de temperatura mediului ambiant se recurge la pescuirea reproducatorilor din helesteiele de iernat, ocazie cu care acestia se sexeaza se controleaza din punct de vedere sanitar iar apoi se lanseaza separati pe sexe in bazinele de parcare. In aceste bazine, reproducatorii vor fi furajati si mentinuti pana cand temperatura apei va ajunge la 17 - 18^oC.

In mod obisnuit reproducatorii se tin separati pe sexe (cate 2 - 3 exemplare la 100 m²) doar 2 - 3 zile deoarece s-a constatat ca prin separarea indelungata este influentat negativ procesul de reproducere.

Stabilirea sexelor la crap este dificil de realizat, totusi ea poate fi realizata cu mai multa precizie in perioada de reproducere. In general femelele au abdomenul bombat iar orificiul papilei genitale are contur circular, fiind mai mult sau mai putin proeminent si de culoare rosie. La o usoara apasare pe abdomen se remarca faptul ca curga icre. Spre deosebire de femele, masculii au abdomenul mai ingust, papila genitala este infundata, cu orificiul oval sau in forma literei Y. Daca se apasa usor pe abdomen, curg lapti. Trebuie avut in vedere faptul ca sa nu se elimine fortat produsele sexuale deoarece se poate forma in interiorul papilei un cheag de sange care ulterior impiedica mulgerea icrelor si a laptilor.

In momentul in care temperatura apei se mentine timp de 5 - 7 zile la 17 - 18^oC se poate proceda la inundarea bazinelor de reproducere, asigurand un nivel cu 10 - 15 cm inferior nivelului de umplere totala, care va fi realizat doar dupa reproducere (bataie). Bazinele de reproductie se inunda cu circa 24h inaintea lansarii reproducatorilor pentru a preveni malirea plantelor, invazia broastelor si patrunderea organismelor daunatoare. In cazul inundarii bazinelor prin pompare la canalul de alimentare se pune un juvelnic de 2x2x2 m confectionat din plasa metalica cu ochiuri mici prin care numai apa se strecoara ramanand impuritatile, pestii salbatici si animalele vatamatoare care se inlatura cu minciogul.

Lansarea reproducatorilor in helestee este precedata de imbaierea lor (timp de 3 - 5 minute) intr-o solutie de clorura de sodiu 3 - 5% (in functie de varsta) pentru inlaturarea parazitilor de pe corp.

In conditiile climatice ale tarii noastre, crapul se  reproduce pe cale naturala in lunile aprilie - mai, cand temperatura apei este de 18 - 20^oC. In cursul primaverilor reci poate avea loc un proces de resorbtie a icrelor la cap.

Helesteiele de reproductie au suprafete mici (200 - 1000 m²) si sunt putin adanci, avand o adancime maxima de un m langa calugar si minima de 20 cm spre gura de alimentare. Platforma centrala a helesteielor trebuie sa fie bine inierbata cu plante (graminee si leguminoase) care rezista sub apa fara a putrezi imediat dupa inundare. Atunci cand platforma helesteului de reproducere nu e bine inierbata si nu exista un substrat natural pentru depunerea icrelor in helestee se pot introduce saltele sau cuiburi confectionate din radacini adventive de salcie sau ramuri de ienupar ancorate pe fund cu tarusi.

Intr-un helesteu de reproducere de 200 + 1000 m² se introduc 1 - 3 familii de reproducatori, familia fiind formata din doi masculi si o femela. Transportul reproducatorilor intre helestee se face cu o roaba speciala sau cu targi cu panza de cort.

La 1 - 3 zile de la lansarea reproducatorilor in helesteiele de reproductie la temperaturi constante de peste 18^oC, femelele elimina icrele pe care masculii le stropesc cu lapti, proces numit la pesti "bataie". De obicei reproducerea are loc dimineata devreme sau seara si rar in timpul zilei cand temperatura apei este ridicata.

Cand constatam ca masculii nu mai urmaresc femelele si inoata lent la suprafata apei inseamna ca reproducerea a avut loc. in acest moment nivelul apei se ridica cu 15 - 20 cm, pentru ca icrele depuse pe mal sa nu ramana pe uscat in urma retragerii valurilor.

Realizarea procesului de reproductie poate fi apreciata si prin examinarea zilnica a plantelor, ocazie cu care se observa ouale fecundate, prinse de plante, ce sunt transparente, galbui, in timp ce cele nefecundate sunt opace, albe.

In cazul in care in timpul sau dupa reproducere temperatura apei scade ca urmare a unei ploi, de la 18 - 20^oC la 4 - 5^oC, se ridica nivelul apei in helesteiele de reproductie pentru a asigura o temperatura mai ridicata la fundul bazinului si pentru a crea o mai buna oxigenare a icrelor embrionate. Printr-o buna oxigenare a embrionul se dezvolta normal si nu apare riscul invaziei cu ciuperca Saprolegina (se instaleaza pe icre slab oxigenate).

Dupa ce reproducerea s-a terminat se pescuiesc reproducatorii din helesteul de reproducere pentru a nu desprinde icrele de plante.

Din icrele embrionate eclozioneaza dupa 3 - 6 zile de la fecundare (dependent de temperatura apei) larvele de crap, care se fixeaza pe suportul vegetal unde raman imobile 2 - 3 zile. Dupa parcurgerea fazei de imobilitate, larvele devin mobile.

Perioada larvara, cuprinsa intre ecloziune si resorbtia sacului vitelin dureaza la crap 10 - 15 zile. In urmatoarele 10 zile crapul parcurge perioada de alevin, care incepe din momentul resorbtiei sacului vitelin si se incheie la aparitia primilor solzi. Din acest moment incepe stadiul de puiet (pui) care se termina la aparitia maturitatii sexuale. Coeficientul de supravietuire de la stadiul de icra fecundata la puiet in varsta de o luna este de circa 7%. Conform determinarilor realizate de CERPAS de la o femela de 5 kg care depune 500000 icre se fecundeaza 250000 (50%) din care se transforma in larve 50000 (pier 80%), in alevin 25000 (mor 50%) si in puiet de o luna 17000 exemplare. Aceste determinari sunt extrem de importante in stabilirea numarului de reproducatori necesari exploatatiei piscicole pentru asigurarea puietului.

Dupa pescuirea alevinilor si transferarea lor in helesteiele de predezvoltare sau de crestere vara I, helesteele de reproductie se scurg, iar dupa zvantare (are loc in 30 - 40 zile) fundul se prelucreaza cu grapa sau cu discul. La sfarsitul lunii iulie se imprastie pe fundul bazinului gunoi de grajd fermentat care prin efectul lui fertilizant favorizeaza dezvoltarea bazei trofice si implicit a puietului. Terenul astfel pregatit se ara iar primavara dupa discuire se insamanteaza cu lolium si trifoi alb, plante care vor servi ca suport pentru icre.

Pentru a asigura hrana naturala (organismele planctonice) necesare cresterii alevinelor la o zi de la reproducere se introduce in helesteul de reproducere langa mal, la o adancime de pana la 25 cm (in locuri in care nu au  fost depuse icre, gunoi de grajd fermentat (1 - 1,5 kg gunoi la m² de helesteu). Dupa alte 2 zile, daca temperatura este constanta iar continutul in oxigen si ph-ul apei sunt in limite optime, se administreaza must de grajd. Pentru fiecare 10 m² de elesteu mustul de grajd se prepara adaugand la 6l apa 2 kg de gunoi de vite. Daca in continuare chimismul apei se mentine in limite optime, pentru a intensifica dezvoltarea hranei naturale, se administreaza direct in apa (pe toata suprafata) incepand din ziua a 3-a sau a 4-a dupa reproducere 15 kg/ha de cainita sau silvinita (K₂O) si 30 kg superfosfat (P₂O₅). I cazul in care nu dispunem de aceste ingrasaminte se poate administra cenusa rezultata in urma arderii lemnului.

Pentru a putea permite o buna circulatie a apei in helesteiele de reproducere, zilnic se curata sitele metalice de la gurile de alimentare si de evacuare a apei (BURA si colab., 1995; BURA si GROZEA, 1997).

4.Tehnologia de crestere a larvelor de crap

Perioada larvara la crap dureaza circa 10 zile. In primele 2-3 zile de viata larvele sunt imobile. In privinta modului de hranire a larvelor de crap, BREZEANU consemneaza doua etape distinct: etapa hranirii viteline care este proprie primelor 2-3 zile de viata a larvelor, etapa hranirii mixte in care hranirea se realizeaza pe seama rezervelor propri si a organismelor din mediul acvatic (fitoplanton), ea durand 2-3 zile (adica pana an ziua a patra sau a cincea de viata) si etapa hranirii exogene, estimata a debuta in momentul epuizarii rezervelor viteline, cand larvele se hranesc cu zooplancton. Crapul este preponderent zooplanctonofag pana la varsta de 30-40 zile, dupa care devine treptat bentonofag.

La varsta de 4-5 zile larvele se pescuiesc din bazinele de reproducere si se deverseaza in bazinele de predezvoltare. In bazinele de predezvoltare larvele se obisnuiesc cu noul mediu de viata, iar dupa resorbtia sacului vitelin alevin alevinii au la dispozitie o baza trofica bogata, compusa din protozoare, rotifere, crustacei. In vederea reducerii pierderilor la pescuire se recurge la scurgerea partiala a bazinelor de reproducere, silind astfel larvele sa se adune in canale. Pescuitul se face in zilele insorite si se realizeaza cu plase de mana din tifon.

5. Tehnologia cresterii alevinilor si puietului de crap

Perioada de alevin este cuprinsa intre varsta de 11-20 de zile, iar morfologic ea poate fi delimitata de resorbtia sacului vitelin si pana la aparitia primilor solzi cand incepe perioada de puiet. Intre varsta de 8-20 de zile crapul realizeaza cel mai accentuat ritm de dezvoltare corporala, ce impune ca in helesteul de predezvoltare, sau de crestere vara I, sa dispuna de o biomasa bogata, adecvata varstei. Incepand cu varsta  de 20-24 de zile puietul trebuie alimentat si cu hrana suplimentara, bogata in proteine.

In hrana puietului se pot administra furaje combinate de tip Prestarter.

In exploatatiile piscicole, care dispun de helesteie de reproducere mai mari de 0,1-0,5 ha si  poseda o baza trofica bogata, permitand administrarea de furaje suplimentare specifice varstei, alevinii si puietul pot fi mentinuti in acestea pana la varste de 40-45 de zile cand se muta in helesteiele de vara I.

6. Tehnologia cresterii crapului de o vara

Incepand cu varsta de 45 de zile, puietul evolueaza in categoria crap de o vara. In acest moment puietul se pescuieste din helesteiele de predezvoltare, sau din cele de reprducere si se trece inhelesteie de crestere de vara I.

Popularea helesteielor de crestere vara I se face in functie de productivitatea lor naturala si de cantitatea si calitatea furajelor combinate administrate. Pentru aprecierea evolutiei dezvoltarii corporale a puietului de crap, din 15 in 15 zile se fac pescuiri de control cantarindu-se 50-100 exemplare, valorile fiind consemnate in registre.

Distribuirea furajelor se face la locuri fixe si la ore regulate, pe platforme special amenajate, denumite mese.

Tehnologia cresterii crapului pentru consum

In tara noastra, din categoria crapului de consum face parte puietul acestei specii de pesti in varsta de doua veri si de trei veri. In helesteiele de vara a II a se introduc la populare pe fiecare metru patrat circa 3-5 exemplare in varsta de un an. In helesteiele de crestere vara a III a  se introduc trei crapi de doi ani la metru patrat.

La popularea de primavara si la pescuirea de toamna este obligatorie sortarea crapilor. Cu aceasta ocazie, pestii suspecti de boala, raniti, debili se izoleaza si se comercializeaza. Alimentatia crapului de un an si o vara difera de cea a crapului de doi ani si o vara prin faptul ca in ratia primului predomina nutreturile cu continut ridicat in proteina, iar la cel de al doilea, predomina furajele bogate in proteine.

Perioada de hranire a crapului de consum pentru conditiile climatice ale tarii noastre este cuprinsa intre limitele de temperatura de 15-28 ^oC, iar calendaristic intre luna mai si octombrie.

La crapul tanar, ratia zilnica de furaje reprezinta 2-3% din masa corporala a pestelui, pe cand la cel mai in varsta, atinge 3-5%.

Reproducatorii consuma cu predilectie hrana naturala, care favorizeaza dezvoltarea organelor genitale.

8. Iernarea crapului

Crapul este o specie poichiloterma, care are temperatura corpului si implicit intensitatea proceselor metabolice dependenta de temperatura mediului ambiant (apei).

Temperatura optima de iernare a crapului este de 3-5^oC. S-a constatat ca pierderi prin mortalitate apar la crapul de un an (C₁)sub 0,2oCsi ca pestii cu depozite adipoase corespunzatoare sunt mai rezistenti la boli.

In crescatoriile sistematice, dupa pecuitul de toamna si valorificarea productiei, helesteiele se golesc, iar pestii ramasi (crapii de o vara remontii si reproducatorii) sunt lansati in bazinele de iernat special amenajate. In bazinele de iernat se pot introduce si juvelnice in care se depoziteaza pestele de consum ce urmeaza sa fie comercializat in perioada urmatoare. In helesteiele de iernare crapii se introduc separati pe varste si categorii, in luna octombrie si se tin pana primavara (in luna martie).

Numarul de crapi cu care se populeaza un helesteu de iernat este dependent de calitatea si calitatea apei, precum si de varsta crapului.

Calitatea apei cu care sunt alimentate bazinele de iernat (iazuri, helesteie de crestere sau iernare) joaca un rol determinant in supravietuirea crapului si in diminuarea pierderilor de iernare.

In general pierderile prin mortalitate in timpul iernii sunt la C_o+ de 7-8%, iar la C₁+ de 4-5% din efectivul initial. Pierderile in greutate, realizate ca urmare a consumului de substante nutritive pe timpul hibernarii, variaza in functie de varsta si greutatea corporala a pestilor.