Stolnicul constantin cantacuzino (1640-1716)

STOLNICUL CONSTANTIN CANTACUZINO (1640-1716)

S-a nascut in 1640, intr-o bogata si prestigioasa familie boiereasca din Tara Romaneasca, cea a Cantacuzinilor. A murit in imprejurarile tragice legate de mazilirea fiului sau, Stefan Cantacuzino(1716). A fost fiul postelnicului Constantin Cantacuzino, mare dregator si al domnitei Elina, fiica fostului domn Radu Serban (1602-1611). Face parte din influenta familie Cantacauzino, care s-a distins prin destoinicie, harnicie si invatatura. Postelnicul Constantin Cantacuzino a fost posesorul uneia din cele mai mari biblioteci, in care se gaseau  multe raritati bibliofile, care au fost transmise apoi bibliotecii stolnicului. A invatat carte in ambianta culturala creata la Targoviste de mari carturari ca Ignatie Petritis si Pantelimon Ligaridis. Din 1655 se afla cu familia la Brasov, studiind la scoala umanista de aici. In 1658 se afla la Iasi, unde il gasim din nou dupa 1663, anul uciderii tatalui sau.

In anul 1665 a pornit intr-o lunga calatorie de studii. Se instruieste la Scoala constantinopolitana, apoi in Italia, incepand cu anul 1667, la celebra Universitate din Padova (unde dobandeste o temeinica instructie umanista si o orientare filosofica in sensul neoaristotelismului). La Padova a invatat logica, psihologia si fizica cu Albanius Albanesius, apoi filosofia cu Valeriano Bonvicino. Din lista cartilor cumparate in Italia, rezulta frecventarea literaturii clasice si umaniste. Dupa un popas la Viena in 1669, se intoarce in Tara Romaneasca. Parcurge o cariera politica insemnata, fiind cel care va hotari destinele politice ale tarii aproape 40 de ani. Politica lui avea in vedere interesele fundamentale ale tarii, apreciate de la inaltimea intelegerii unui mare om de cultura. Poseda o biblioteca la Margineni care se ridica la circa 500 de volume, fiind o biblioteca vie, un instrument de cercetare. Datorita cunostintelor sale, stolnicul exercita un adevarat patronaj literar in epoca. A fost insa si un autor prestigios in domeniul istoriei si al cartografiei.

Cu Istoria Tarii Romanesti, pe care incepe sa o scrie in vremea domniei lui Serban Cantacuzino, istoriografia noastra stabileste contacte cu istoriografia umanista europeana (Flavio Biondo, Aeneas Sylvius Piccolomini, Matei Cromer etc.). Stolnicul Constantin Cantacuzino utilizeaza nu mai putin de 26 autori clasici sau umanisti, la care putem adauga lucrari care se inscriu in domeniul stiintelor auxiliare, spre exemplu, a genealogiei. Cunoaste pe istoricul si geograful Strabo, pe istoricii bizantini Procopius, Zonaras si Ioan Tzetzes. Cunoaste opera  umanistilor Flavio Biondo, Nicolaus Olahus, istoricului italian Filippo Buonacorsi, opera lui Ioan Sambucus, Philip Cluverius etc. Este un bun cunoscator al limbilor de cultura (latina, greaca), al limbilor moderne (italiana in primul rand).

Istoria Tarii Romanesti isi propune descifrarea istoriei neamului, incepand cu originile, in spiritul istoriografiei umaniste. Predoslovia prezinta o deosebita insemnatate, prin paginile pe care le-a consacrat stolnicul problemelor cunoasterii istorice si celor metodologice. A scris la noi una din cele dintai pagini de filosofia istoriei, discutand problema cunoasterii istorice, pe care o intemeiaza pe efortul carturaresc, disociind-o de cunoasterea bazata pe revelatia divina. Este prezenta in Predoslovie o ampla discutie despre valoarea izvoarelor,  prima in istoriografia romaneasca. Opiniile lui Constantin Cantacuzino in problemele cunoasterii istorice, spiritul critic care il anima, fac din el un istoric modern. Istoria este vazuta de stolnic nu numai ca un indrumator moral, ci si un element necesar culturii unui popor civilizat. Stolnicul scrie o istorie in care cercetarea prevaleaza asupra naratiunii, o istorie erudita, amintind acel secol al XVII-lea european, care a vazut nasterea istoriografiei savante. El nu povesteste istoria, ci o argumenteaza (Virgil Candea). Stolnicul Constantin Cantacuzino ramane un promotor al spiritului critic si al istoriografiei moderne romanesti.