Organizatia abu sayyaf ("palosul") - filipine

ORGANIZATIA ABU SAYYAF ("PALOSUL") - FILIPINE

Alte denumiri: Al-Hakarat Al-Islamiyya

Arie de actiune: Insula Mindanao, arhipelagul Filipine. Gruparea detine baze in insulele Basilan, Sulu si Tawi-Tawi din acelasi arhipelag.

Obiective: Crearea unui stat islamic de tip iranian in Mindanao.

Tinte vizate:

oficialitatile politico-administrative, membrii serviciilor speciale, ai armatei si politiei filipineze;

interesele americane sau a altor state occidentale, atat in Filipine, cat si in exterior; (Ex: Malayezia, Indonezia)

Infiintare: Gruparea s-a desprins in anul 1991 din Frontul National de Eliberare Moro (MNLF). Fondatorul gruparii este Abduragak Abubakar Janjalani.

Istoric:

Islamismul s-a raspandit in Arhipelagul Filipine in secolul al XVI-lea, prin filiera indoneziana.

In 1521, Magellan este primul european care debarca in Filipine, inaugurand epoca cuceririi spaniole. Rascoalele anticoloniale culmineaza in 1896 cu razboiul de eliberare si cu proclamarea independentei (1898). In urma Tratatului de Pace de la Paris (1898), care incheie razboiul hispano-american, Filipinele sunt cedate de Spania Statelor Unite.

In 1935 este ales primul presedinte constitutional.

In timpul celui de-al doilea Razboi Mondial Filipine se afla sub ocupatie japoneza, fiind unul dintre principalele teatre de lupta din Pacific.

In 1946, Filipine se proclama republica independenta, legata de S.U.A. printr-un tratat de prietenie si un acord militar.

Populatia de religie musulmana, minoritara (5%), este concentrata in sudul arhipelagului. Aceasta zona nu a fost colonizata de catre spanioli, ca tot restul tarii. Filipine este singura tara din Asia de S-E care are populatie majoritar crestina. Minoritatea musulmana filipineza impartaseste aceeasi cultura religioasa cu tarile vecine musulmane, Indonezia si Malaiezia. De asemenea, ei au pastrat in cultura lor aspecte ale unei culturi pre-islamice si pre-coloniale, aspecte exprimate in tinuta vestimentara, muzica, traditii, credinte si practici populare. Astfel, desi traiesc in aceeasi tara, majoritatea crestina si minoritatea musulmana din Filipine sunt despartite de semnificative diferente culturale, datorate circumstantelor istorice. Conflictul dintre ele a aparut in parte si datorita faptului ca populatia crestina ii considera pe musulmanii filipinezi ca fiind inapoiati social si manifesta o lipsa de incredere fata de ei, datorita rezistentei lor la hispanizare. La randul lor, musulmanii filipinezi sunt foarte suspiciosi fata de intentiile guvernului si, in general, foarte precauti.   

Pana in anii '50, populatia musulmana era majoritara in aproape toate regiunile din sudul arhipelagului. Dupa proclamarea Republicii (1946), guvernul filipinez a incurajat migrarea din zonele sarace si tulburate din punct de vedere politic din nord si centru catre insulele slab populate din sud. Insula Mindanao, mare, fertila si slab populata, a devenit principala destinatie a emigrantilor crestini. Spre sfarsitul anilor '60, populatia musulmana a devenit minoritara pe propriul pamant. De asemenea, guvernul a oferit mai mult sprijin emigrantilor din nord decat populatiei musulmane, iar serviciile guvernamentale de care puteau beneficia erau foarte diversificate, in comparatie cu ceilalti. Intre nou-infiintatele comunitati crestine s-au construit drumuri si au devenit importante centre comerciale, in timp ce comunitatile musulmane au ramas oarecum izolate. 

In 1965 vine la putere Ferdinand Marcos, care instituie un regim autoritar si manifesta intoleranta fata de populatia musulmana.

Asasinarea unui lider al opozitiei, Benigno Aquino, in 1983, accentueaza criza sistemului dictatorial, confruntat cu tendintele separatiste ale populatiei islamice si cu razboiul de gherila declansat in 1969 de o stanga comunista extremista.

Prima organizatie separatista musulmana este Frontul de Eliberare Nationala Moro (M.N.L.F.), fondat de Nur Misuari. Misuari este unul din semnatarii Acordului de la Tripoli (1976), primul acord de pace intre separatistii musulmani si guvernul filipinez. Pentru o lunga perioada de timp, M.N.L.F. a fost singura grupare separatista armata cu care guvernul a acceptat sa negocieze.

In 1984 a fost fondat Frontul Islamic de Eliberare Moro (M.I.L.F.). Liderul M.I.L.F. era Hashim Salamat, cel de-al doilea pe linia de comanda a M.N.L.F. pana in 1979. Noutatea cu care a venit M.I.L.F. o constituia aspectul islamic conferit miscarii separatiste si dorinta de a creea un stat islamic independent.

In 1986, dupa demisia lui Marcos, Corazon Aquino, vaduva liderului asasinat, este aleasa presedinte.

Organizatia Abu Sayyaf s-a desprins in 1991 din M.N.L.F si se bucura de un suport popular restrans. Desi este cea mai mica dintre cele trei grupari separatiste, Abu Sayyaf a ocupat mult timp primele pagini ale ziarelor datorita actiunilor sangeroase intreprinse. Atat M.N.L.F., cat si M.I.L.F. condamna actiunile gruparii Abu Sayyaf.

In 1996, M.N.L.F. a semnat cu guvernul filipinez un acord de incetare a focului. Acest acord prevedea de asemenea si implementarea in doua faze a acordului de la Tripoli. Prima faza se refera la crearea unei structuri administrative de tranzitie, denumita Consiliul pentru Pace si Dezvoltare in Sudul Filipinelor (S.P.C.P.D.). Nur Misuari a fost numit in fruntea acestui consiliu. De asemenea, el a castigat alegerile si a devenit guvernator al Regiunii Autonome a Insulei Musulmane Mindanao (A.R.M.M.). Cea de-a doua faza a acordului, programata a se desfasura incepand cu luna septembrie a anului 1999, prevedea stabilirea unui nou guvern al Regiunii Autonome. Insa implementarea acestor faze a fost amanata. Proiectul a ramas in prima faza si face foarte putine progrese. Acest fapt poate fi pus in parte pe seama limitarii autoritatii S.P.C.P.D.

Desi initial a fost ignorat, M.I.L.F. a semnat la randul sau cu guvernul un acord de incetare a focului (1997)si a acceptat negocierile. Negocierile au mers greu, datorita unor incalcari temporare ale acordului de incetare a focului. La sfarsitul anului 1999, pe fondul escaladarii conflictului, M.I.L.F. s-a retras din negocieri.

Ajutor extern: Are legaturi cu mai multe organizatii fundamentalist-islamice din intreaga lume, cea mai importanta dintre acestea fiind Al-Qaida, precum si cu Ramzi Yousef, condamnat pentru organizarea atentatului cu bomba comis in 1993 impotriva complexului WTC din New-York.

Infrastructura: Se estimeaza ca gruparea are cateva sute de membri, in majoritate tineri extremisti islamici, dintre care multi au fost recrutati din universitati si licee. De asemenea, gruparea are aproximativ 1000 de sustinatori in arhipelagul Filipine.

Conducere:

(in imagine Abduragak Abubakar Janjalani)

1991 - 1998: Abduragak Abubakar Janjalani. In luna decembrie 1998 el a fost ucis intr-un schimb de focuri cu politia in localitatea Lamitan, din Insula Basilan. Veteran al razboiului din Afghanistan, Janjalani a intretinut relatii stranse cu alti lideri extremisti islamici.

Dupa moartea lui Janjalani, organizatia s-a confruntat cu lupte interne pentru putere, castigate in final de fratele fostului lider, Khadafy Janjalani.

Surse de finantare: Gruparea isi finanteaza operatiunile prin jafuri, acte de piraterie si rapiri. Este posibil, de asemenea, sa fie finantata de reteaua terorista internationala Al-Qaida.

Actiuni teroriste: Printre acestea se numara atacuri cu bomba, asasinate, rapiri si extorcari de fonduri de la companii si oameni de afaceri prosperi.

1991 - Atac cu grenada, in care si-au pierdut viata doua turiste straine.

1992 - Atac cu bomba la docurile din orasul Zamboanga, aflat in sudul tarii, unde se afla ancorat MV Doulous, o librarie internationala plutitoare, patronata de predicatori crestini. Atacul s-a soldat cu ranirea a sapte persoane. Acest atac a fost urmat de atacuri similare cu bomba asupra Aeroportului din Zamboanga si asupra bisericilor romano-catolice din acest oras.

1993 - Atac cu bomba impotriva unei catedrale din Davao City, soldat cu uciderea a sapte persoane.

1993 - Rapirea lui Charles Walton, cercetator al unui Institut de Lingvistica din Statele Unite. Prizonierul a fost eliberat dupa 23 de zile.

1994 - In cursul unor incidente separate au fost rapiti trei calugarite si un preot din Spania.

1995 - Atac sangeros impotriva orasului crestin Ipil din Mindanao. O persoana inarmata a deschis focul in centrul orasului si a ucis 53 de persoane, civili si militari. 

1998 - Rapirea mai multor cetateni straini, printre care un cetatean din Hong Kong, un malaiezian si o taiwaneza.

Mod preferat de actiune: Rapirea strainilor.