Nicolaus olahus

NICOLAUS OLAHUS

Nicolaus Olahus (1493-1568) a fost o vreme aprod la curtea regelui Ungariei, Vladislav al II-lea (1490-1516), incepand astfel o cariera politica si ecleziastica de exceptie in sfera Europei Centrale in epoca Renasterii. Imbratisand cariera preoteasca, a fost pentru o vreme secretarul regelui Ungariei, Ludovic al II-lea (1516-1526) si, ulterior a ajuns secretarul reginei Maria, vaduva regelui Ungariei, pe care a insotit-o in Tarile de Jos, stabilindu-se la Bruxelles, unde a ramas pana in 1538. Inapoiat din Tarile de Jos, Olahus a parcurs cele mai inalte trepte ale ierarhiei bisericii catolice, ajungand in 1553, arhiepiscop primat de Strigoniu(Ungaria) si in 1562 regent al Ungariei habsburgice, ca loctiitor al imparatului Ferdinand. In 1548, Nicolaus Olahus a fost innobilat de Ferdinand, regele Ungariei Superioare (stapanite de Habsburgi) iar in 1558 a fost ridicat de acelasi suveranla rangul de baronal Imperiului.

Diploma de innobilare acordata de Ferdinand lui Olahus il elogia pe umanistul roman pentru " excelenta cunoastere a tuturor artelor frumoase, pentru priceperea in limba greaca si latina, pentru talentul la scris, la vorbire, pentru talentul sau poetic". Olahus a folosit originea sa ilustra - era fiu al judelui regesc Stoian (devenit prin botezul catolic Stefan), descendent din ramura Draculestilor a dinastiei Basarabilor si probabil fiind si nepot de sora al voievodului Iancu de Hunedoara - pentru a-si justifica si in acest fel innobilarea. Deoarece era roman de descendenta princiara si urmas al romanilor, Nicolaus Olahus considera ca merita aceste onoruri si pentru ca romanii erau aparatorii civilizatiei europene.

Spre finalul vietii sale a trait in Slovacia, unde a desfasurat o vasta opera culturala si unde a murit, din aceasta cauza fiind revendicat si de cultura slovaca. Olahus insa a fost in primul rand un european, un umanist stralucit, un savant al Renasterii europene, dar care niciodata nu a uitat originea sa romaneasca, dovada clara fiind numele pe care l-a purtat. In Slovacia, a reorganizat la Tirnavia(Trnava), vechea scoala capitulara din Strigoniu (ocupata de turci) si a pus bazele celui dintai seminar teologic catolic din Ungaria Superioara. In veacul al XVII-lea, seminarul infiintat de Olahus se va transforma in Universitatea din Trnava. A fost un puternic sustinator al catolicismului si a combatut protestantismul (mai ales luteranismul sasilor) de pe pozitiile Contarreformei si Reformei Catolice. Olahus a decedat la Trnava in 14 ianuarie 1568   si a fost inmormantat la biserica catolica Sf. Nicolae din acelasi oras.

Nicolaus Olahus a scris 4 epitafuri la moartea lui Erasmus (1536)si alte versuri in latina. A corespondat cu umanisti belgieni, germani, spanioli, danezi si italieni. Din corespondenta sa cu celebrul Erasmus de Rotterdam s-au pastrat vreo 40 de scrisori. Dintre poetii latini, Ovidius l-a influentat pe Olahus cel mai mult.

A dovedit talent in poeziile sale, caracterizate printr-o sensibilitate remarcabila, fie ca erau scrise in limba greaca, fie in latina, intre care se remarca Elegia cea mare, la mormantul lui Erasmus de Rotterdam. Este autorul a 4 epitafe dedicate lui Erasmus din Rotterdam, in limbile latina si greaca. In opera sa istorica, Hungaria sive de originibus gentis, regionis, situ, divisione, habitu, atque opportunitatibus (1536) se simte influenta istoricilor greci si latini (Tucidide, Xenofon, Sallustius). Olahus este cel dintai dintre carturarii romani care subliniaza clar ideea originii latine a poporului roman si unitatea limbii romane, peste granitele artificiale ce desparteau Tarile Romane din punct de vedere politic. Cuprinde in aceasta lucrare numeroase informatii istorice, geografice, etnografice despre Ungaria, Transilvania si Banat, Moldova si Tara Romaneasca. Olahus a redactat si un Chronicon, in care sunt prezentate si explicate evenimentele timpului sau, de la Matia Corvinul pana la Ferdinand I.

Pe langa limbile clasice, Olahus stapanea la perfectie limbile romana, maghiara, franceza, germana si turca, fapt rarisim in epoca. Idealul lui Nicolaus Olahus era frumosul si binele, ca atribute ale divinului si fericirea care se poate raeliza prin practicarea virtutilor autentic crestine. Si-a scris operele doar in limba latina. A elaborat un Tratat de alchimie(publicat la Frankfurt in 1525), Istoricul si diplomatul (Bruxelles, 1536), Principiile religiei crestine catolice(Viena, 1560), Catehism (Trnava, 1560), precum si alte opere de valoare, istorice sau geografice. Viziunea lui Olahus referitoare la natiune este moderna, fundamentata pe criteriile etnice si lingvistice, in contrast cu viziunea medievala, care accentua privilegiul. Nicolaus Olahus este cel dintai organizator al invatamantului primar si superior din Ungaria. Opera lui nu este o istorie propriu-zisa, cat mai ales un gen de descriere geografico-etnografica, care se origineaza in modelul oferit de scrierile umanistului Silvio Piccolomini. Olahus este un om al Contrareformei care cauta sa faca cunoscute Europei realitatile istorico-geografice ale acestei parti de lume, amenintate de dominatia otomana.

Conceptiile umaniste ale lui Olahus se vadesc in atitudinea sa fata de problemele sociale ale vremii, de sprijinire a iobagilor si de infierare a abuzurilor nobilimii. In calitate de cancelar al Ungariei Superioare stapanite de Habsburgi, infruntand opozitia inversunata a nobililor, a determinat dieta din 1547 sa anuleze prevederile draconice cu privire la legarea de glie a iobagilor si sa le acorde dreptul de libera stramutare.