Jules Perahim

Jules Perahim (Blumenfeld)

Bucuresti, 1914 - Paris, 2008

Ultimul dintre cei cinci copii ai farmacistului Jacob Blumenfeld si ai Rosei, nascuta Baumel, Jules se naste la Bucuresti, intr-un imobil de pe strada Calomfirescu nr.1, zona unde s-au stabilit mulți evrei instariti catre sfarsitul secolului al XIX-lea (cunoscuta sub numele de mahalaua Mantuleasa). Ramas de timpuriu in ingrijirea mamei (tatal moare in 1919), Jules se formeaza intr-o atmosfera familiala ce ii incurajeaza inclinatiile artistice. Intre 1916-1918, cand Bucurestiul s-a aflat sub ocupatia armatei germane, familia se refugiaza la Ramnicu Valcea, unde Jacob avea o farmacie. In 1918 se intorc in Bucuresti, intr-un apartament din Calea Vacaresti nr. 4. In 1921, Jules incepe scoala primara, iar din 1925 continua studiile secundare si liceale la liceul de baieti Libros. Din aceasta perioada dateaza primul desen cunoscut, un autoportret in carbune (1924), semnat Blumenfeld. Intre 1928-1929, ia lectii particulare de pictura cu Costin Petrescu, profesor la Academia de Arte Frumoase, ce se va declara revoltat de exercitiile libere ale elevului, si cu Nicolae Vermont.

Din 1930, Jules Perahim frecventeaza Laptaria lui Enache, unde ii cunoaste pe, Victor Brauner, Marcel Iancu, Geo Bogza, M.H.Maxy, Sasa Pana, Ilarie Voronca, Claude Sernet, redactorii revistei Unu, unde publica in acelasi an un desen. In septembrie 1930 apare revista de orientare suprarealista Alge care va exista pana in mai 1933; din comitetul redactional faceau parte, alaturi de Perahim, Aurel Baranga, Gherasim Luca, Sesto Pals si, ceva mai tarziu, Paul Paun. Cu un caracter provocator, nonconformist si pe alocuri imoral, grupul algistilor va revolta opinia publica si va atrage atentia autoritatilor. Pe aceeasi directie radicala, grupul va scoate in octombrie 1931 revista Organ universal, numar unic, nepusa in circulatie, iar in februarie 1932, revista Muci. Aceasta marca prima expozitie personala a lui Perahim, care a avut loc in aprilie 1932, la Pasajul Englez. Jules Perahim ilustreaza numeroase volume semnate Dan Faur, Ilarie Voronca, Gherasim Luca, Sasa Pana, Ignazio Silone, Max Blecher, Paul Paun. Petrece vara lui 1932 in casa din Bustenari a prietenului sau Geo Bogza.

In 1933 revista Alge iși reia apariția; grupul hotaraste sa ii trimita lui Nicolae Iorga un exemplar din revista Organ universal, cu dedicatie. In urma acestui gest insolent, desi minori, sunt arestati in martie, sub acuzatia de pornografie si atentat la bunele moravuri. Petrec 10 zile in inchisoarea Vacaresti; Perahim face cunostinta aici cu grupul de comunisti aflati in detentie (miscarea era declarata ilegala).

In contextul crizei social-politice, marcata de greve, revolte si saracie, ascensiunea spectaculoasa a miscarii de extrema dreapta, care promova antisemitismul, devine o amenintare la adresa firavei democratii romanesti. Perahim va continua sa militeze activ in sfera miscarii de stanga, singura ce ii promitea libertatea de exprimare. Va organiza frecvent intruniri subversive in locuinta sa din Calea Vacaresti; conform arhivei Sigurantei Statului a participat la demonstratia din 1 Mai 1935 si a publicat desene in publicațiile comuniste clandestine, Scanteia, Tanarul comunist, Noi vrem pamant. Desfasoara o bogata activitate publicistica colaborand la Cuvantul liber, Reporter, Pinguin, Lumea romaneasca. In vara lui 1935, calatoreste la Balcic impreuna cu Victor Brauner si Stefan Roll. In ianuarie 1936, deschide a doua expozitie personala la Sala Mozart, unde prezinta 21 de picturi si desene care starnesc proteste si amenintari din partea Garzii de Fier. In acelasi an, lucrarile vor fi expuse si la Sala Astra din Brasov alaturi de cateva sculpturi ale lui Hans Mattis-Teutsch. De aceasta data expozitia va fi inchisa ca urmare a protestelor violente. Lucrarile din aceasta perioada au exclusiv tematica sociala, susținuta prin formule plastice explicite sau alegorice, si o cromatica dominant rece. Artistul experimenteaza deformari si recompuneri ale formei de tip Dali, in compozitii ce utilizeaza un limbaj frust, de impact imediat, specific zonei publicistice in care imbina pictura cu grafica.

Intre 1936-1937 executa serviciul militar iar in februarie 1938 pleaca la Praga. Intra in contact cu grupul suprarealist ceh, ii cunoaste pe John Heartfield, artist dadaist al fotomontajului, critic acerb al lui Hitler, si pe Emil Frantisek Burian, fondator in 1934 al teatrului cu orientare de stanga D34 (numarul se schimba anual). Perahim expune in foaierul teatrului (D38) 29 de guase si desene. In martie 1938, Germania ocupa Austria, iar in septembrie regiunea sudeta. Sub amenintarea ocupatiei germane, Jules Perahim este nevoit sa paraseasca Praga. Nu reuseste sa obtina viza pentru Franta, consulatul roman fiind informat despre activitatile sale "revolutionare". Prin urmare este nevoit sa se intoarca in țara.

In 1940, este internat pentru cateva luni intr-un lagar de munca, dupa care, la sfarsitul aceluiași an, reuseste sa fuga la Chisinau, in Basarabia anexata de URSS in iunie 1940. Aici lucreaza ca machior pentru o trupa de actori si realizeaza o serie de ilustratii. In iulie 1941 Germania, impreuna cu aliatii sai, declanseaza operatiunea Barbarosa impotriva URSS, razboi in urma caruia Romania redobandeste Basarabia si Bucovina. Aceste teritorii au devenit teatrul unor deportari si executii abominabile ale populatiei evreiesti, care a fost exterminata aproape in totalitate. Jules Perahim scapa, el calatoreste mai multe saptamani intr-un tren ce transporta animale, pana in Caucazul de Nord. Ajunge in satul Volotarevka, unde lucreaza la o ferma avicola. In 1942, este internat intr-un lagar de munca obligatorie care se desfiinteaza in septembrie, o data cu apropierea trupelor germane. Reuseste sa fuga, traversand pe jos Muntii Caucaz; catre sfarsitul anului ajunge in Georgia, apoi, in 1943, in Armenia.

In 1944, data fiind noua conjunctura politica si militara, primeste un ordin de mobilizare si este convocat la Moscova pentru a se ocupa de partea grafica a jurnalului de front Graiul Nou, destinat popularizarii noilor "idei" in Romania. La sfarsitul lui august 1944, Jules Perahim se intoarce la Bucuresti cu aceleași convingeri dar cu teluri precise. In 1945, expune la Sala Wilson o serie de guase sub titlul Ororile razboiului (Plecarea in permisie a unui soldat fascist, cat.   ).

Dupa 1948 Perahim adopta realismul socialist ca unica modalitate de expresie artistica; realizeaza lucrari de grafica, scenografie si decoratii murale. Activeaza ca profesor la Institutul de Arta Teatrala si Cinematografica si la Institutul de Arte Plastice (pana in 1956). In perioada 1948-1969 ilustreaza numeroase volume (Eminescu, Macedonski, Arghezi, Gelu Naum, Dostoievski, Gogol, Anatol France) si realizeaza decoruri pentru numeroase piese de teatru. Expune in 1957 la Galeriile Fondului Plastic, in 1957 la Targul de carte de la Leipzig, in 1961 la Moscova, Leningrad, Riga, in 1962 la Milano, Belgrad, in 1965 la Sala Teatrului de comedie din Bucuresti. In 1969, obținand o viza turistica pentru Israel si Franta, parasește definitiv tara. Expune la Tel-Aviv si Ierusalim, iar in august ajunge la Paris, unde se stabileste in cartierul Montparnasse. Acum revine la pictura si la experimentele suprarealiste, abandonate in 1948 pentru activismul socialist. Arta primitiva a Africii negre il va ajuta sa isi recastige energia si inspiratia (1972). Participa la numeroase expozitii la Paris, Nisa, Bruxelles, Chicago, Ontario, Lisabona, Tel-Aviv, Anvers, Mexico City, Lyon, Gotteburg, Geneva, Monaco.