JOHANN SEBASTIAN BACH
Comparate cu viata si cariera majoritatii celorlalti compozitori, cele ale lui Johann Sebastian Bach au fost continute intr-o sfera destul de restransa. Nascut si crescut in Turingia, el nu a calatorit niciodata mai la nord de Hamburg si Lübeck, sau mai la sud de Carlsbad. Intr-un mod la fel de restrans se regasesc si calatoriile sale de la est la vest intre Dresda (est) si Kassel (vest). Intreaga sa desfasurare geografica se poate gasi pe harta de alaturata, copiata din lucrarile lui Christoph Wolff despre Bach (Chr. Wolff - Bach, Essays on His Life and Music. Harvard University Press, Cambridge, 1991).
In Eisenach, locul de nastere al lui Johan Sebastian, tatal sau Johann Ambrosius Bach (1645 - 1695) impreuna cu fratele sau geaman Johann Christoph au venit in anul 1671, cel dintai fiind trompet la curte, un rang important al orasului. In 1668 el s-a casatorit cu Elisabeth Lämmerhirt (1664 - 1694) nascuta intr-o alta familie de muzicieni la Erfurt. Johann Sebastian s-a nascut ca al optulea copil la 21 Martie 1685. Cei doi bunici de la care a luat numele sunt Sebastien Nagel, muzician in orasul Gotha, si Johann Georg Koch, padurar ducal in Eisenach. Johann Sebastian a fost botezat in Biserica Sfantului Ghorghe (Georgenkirche). Inregistrarea botezului s-a facut la 23 Martie 1685.
Familia Bach era una din cele cateva familii traditionale de muzicieni, care isi duceau existenta ca muzicieni ai orasului, oraganisti si cantori. Cativa dintre ei, in special verii lui Johann Ambrosius Johann Michael si Johann Cristoph au devenit compozitori de marca.
Mama lui Johann Sebastian a murit in 1964 iar tatal in 1965, asa ca, la 9 ani si-a pierdut ambii parinti in decursul unui singur an. Dintre cei cinci copii in viata Johann Sebastian si Johann Jacob au plecat sa locuiasca la fratele lor mai mare, alt Johann Christoph, care era organist in Ohrdruf.
Acesta era organist la Biserica Sfantului Mihail (Michaeliskirche) inca din 1690. Johann Christoph era un muzician desavarsit dar din pacate nu a avut o cariera stralucita. Facuse parte dintre studentii lui Johann Pachelbel, un faimos organist Thuringian din Erfurt care suferise influnetele muzicii italienesti a vremii. Astfel, de la fratele sau, a luat Johann Sebastian primele lectii de claviatura, cel putin aceasta este parerea generala. Dar date fiind traditia familiei Bach, si talentul de necontestat al lui Johann Sebastian, este foarte probabil ca el sa fi fost deja un muzician versatil, inca dinainte de a pasi pragul fratelui sau. A urmat de asemenea liceul in Ohrdruf, a studiat latina, si a cantat in corul scolii. Cand fratele sau nu l-a mai putut intretine, a plecat spre Lüneburg pe 15 Martie 1700, impreuna cu colegul sau de scoala Georg Erdmann.
Conform unor vechi regulamente in Biserica Sfantului Mihail din Lüneburg veneau copiii cu o slaba conditie materiala, pentru a canta in cor, si a-si plati studiile de limba latina in scoala din oras. Bach care avea o minunata voce de sopran, impreuna cu Erdmann cantau in "Corul de Dimineata" (Mettenchor). Pasul lui Bach catre acest cor, pe langa evidentele avantaje materiale, se poate interpreta si ca un pas inainte in cariera sa muzicala. Scoala avea o impresionanta traditie muzicala si de asemenea o faimoasa biblioteca muzicala, careia cantorul Friedrich Emannuel Praetorius (1623 - 1695) i-a adaugat numeroase manuscrise muzicale. In total biblioteca numara peste 1022 de titluri din 175 de compozitori la moartea lui Praetorius. Asa se explica probabil marea eruditie muzicala a lui Bach, ca si profunda cunoastere a muzicii corale traditionale germane a secolului al XVII-lea.
Sfantul Mihail era de asemenea gazda "Ritterakademie"-ei, un colegiu pentru tinerii nobili unde se cultivau muzica si manierele franceze. Se organizau periodic concerte ale faimoasei orchestre franceze, patronata de catre ducele de Celle.
La sfarsitul acestei scurte perioade in Lüneburg, Bach devenise un virtuoz organist, cu ceva renume. Din moment ce este imposibil ca talentul sau sa apara din neant, este clar ca in afara de practica pe care a avut-o in familie, a avut destule posibilitati de a canta si la Lüneburg. Desi nu se stie nimic sigur despre asta, nu este exclus faptul ca a luat lectii de la colegul sau mai in varsa Georg Böhm. Acesta era organist la Biserica Sfantului Ion (Johanniskirche), si a scris melodii pentru orga de inspiratie franceza, iar influenta sa asupra creatiei timpurii a lui Bach este evidenta.
Cel putin la fel de importanta este si influenta lui Johan Adam Reinken, organistul in varsta de 78 de ani al Bisericii Katharinenkirche din Hamburg si probabil fostul profesor al lui Böhm, care se stie ca fusese in Hamburg timp de cativa ani. Bach a calatorit la Hamburg de cateva ori tocmai pentru a se familiariza cu opera lui Reinken. Spre exemplu in vacanta de vara a anului 1701 el a mers pe jos pana la Hamburg (48 de km spre nord) pentru a-l asculta pe Reinken. Reinken de origine olandeza, face parte din scoala marelui compozitor olandez si organist al orasului Amsterdam, Jan Pietersz, influentat la randul lui de catre muzica engleza (Bull, Byrd, Gibbons, sa.). Astfel Bach a suferit nu numai influentele muzicii franceze, cat si pe cele olandeze si chiar engleze. Sfarsitul perioadei de la Lüneburg este intrucatva obscur, dar se stie ca a parasit orasul in jurul sarbaorii de Paste a anului 1702.
Arnstadt, in vremea lui Bach era un orasel de numai 3800 de locuitori. Si aici a primit prima sa slujba. In august 1703 este numit organist al Bisericii Noi (Neue Kirche) care era a treia ca marime din oras. Deja se pare ca Johann Sebastian avea o oarecare valoare ca organist, avand in vedere ca a primit un salariu de doua ori mai mare decat succesorul sau in 1907, varul sau Johann Ernst. Datorita obsesiei pentru orga el refuza sa repete serios cu baietii din corul scolar al bisericii. A intrat in conflict, apoi in vara anului 1705 chiar intr-o bataie de strada cu basul corului Geyersbach (dupa ce, se pare, ca Bach i-a vorbit urat).
Mai tarziu in 1705 a primit un concediu de 4 saptamani ca sa poata pleca la Lübeck sa il poata asculta pe Dietrich Buxtehude si astfel in octombrie 1705 a mers pe jos 200 de mile pana la acolo. Inca din acea perioada a fost profund influentat de muzica de orga a lui Buxtehude, care era de asemenea si un compozitor prolific de muzica vocala.
In loc de 4 saptamani, Bach s-a reintors la Arnstadt la mijlocul lui Ianuarie 1706. Autoritatile bisericii nu au fost multumite, iar folosind noile tehnici de orga in timpul slujbei religioase a reusit sa semene confuzie in randul congregatiei. Mai mult, a fost acuzat ca a coborat in crama in timpul ceremoniilor, si ca a facut muzica cu o necunoscuta in biserica. Cei mai multi biografi presupun ca era verisoara sa de-a doua, si apoi sotie Maria Barbara. Este evident ca Bach nu a trait ca un sfant in timpul petrecut la Arnstadt.
Foarte putine lucrari au supravietuit perioadei din Arnstadt, poate "Capriccio sopra la lontananza del suo fratello dilettissimo". Mai departe, preludiul coral din "Wie schön leuchtet der Morgenstern". O alta lucrare din tineretea sa este si "Prelude and Fugue in G Minor".
Dupa ce a obtinut demisia din Arnstadt, a plecat spre o noua perioada a vietii sale in Mühlhausen. Aici pe 2 decembrie 1706 murise Johann Georg Ahle, organistul bisericii Blasiuskirche, si astfel in dupa-amiaza de Paste a aceluiasi an, Johann Sebastian Bach dadea concurs pentru aceasta slujba (cantata "Christ lag in Todesbanden"). A obtinut prestigioasa pozitie in iunie a aceluiasi an. Aici lucrurile au mers mai bine decat la Arnstadt, ba mai mult o mica mostenire de la unchiul sau Tobias Lämmerhirt, a facut posibila casatoria sa cu Maria Barbara Bach, verisoara de a doua. Pe 17 octombrie 1907 Sebastian si Barbara au celebrat ceremonia la Biserica din Dornheim.
In Mühlhausen, Bach a prins interes pentru compunerea muzicii vocale de biserica. Acest interes isi poate avea radacinile in Abendmusiken-ul lui Buxtehude. Cert este ca biserica de aici avea o traditie a muzicii vocale mai bogata si se constituia intr-un decor mai favorabil muzicii vocale decit biserica din Arnstadt.
In orice caz primele cantate ale lui Bach sunt capodopere ale genului, "Gott ist mein König" fiind chiar tiparita. Ea a ramas de fapt singura tiparita in timpul vietii sale. Nici una din operele lui Telemann sau ale lui Händel nu fusesera tiparite inca, asa ca era un mare succes pentru compozitorul de numai 22 de ani. Nu a trecut mult, insa si Bach a devenit nesatisfacut de posibilitatile acestei muzici. Datorate si disensiunilor din cadrul bisericii, cat mai ales incendiului care mistuise un sfert din orasul Mühlhausen pe 30 mai 1907. Aceasta catastrofa a avut un impact economic mare, si a dus la u climat mai putin favorabil muzicii de biserica. Un alt motiv ar putea fi ambitia lui Bach, nerabdator sa isi imbunatateasca pozitia sociala si condisia materiala. Cu reputatia sa de virtuoz al orgii, ca si cea de compozitor, a putut sa isi depaseasca pozitia din Mühlhausen in numai un an. In ciuda acestor lucruri Bach a reusit sa isi mentina o buna relatie cu orasul Mühlhausen. A continuat sa supravegheze construirea orgii bisericii Blasius, care s-a facut la recomadarile sale. Prietenia sa cu pastorul Eilmar a continuat de asemenea, acesta din urma devenind nasul primei fetite a lui Bach, Catharina Dorothea.
Operele majore ale acestei perioade sunt "Toccata and Fugue in D Minor", "Prelude and Fugue in D Major". O alta capodopera este piesa scrisa pentru orga "Passacaglia in C Minor". Alte cantate ale acestei perioade au deseori stilul folosit de motetele secolului al XVII-lea, cu texte biblice si coruri.
In perioada urmatoare, la curtea orasului Weiemar, una din cele mai importante ale regiunii, Bach s-a ridicat la faima de care se va bucura ulterior. Faptul ca s-a mutat aici, la doar 40 de mile de Mühlhausen, a constituit un important pas inainte in cariera sa, atat din punct de vedere financiar (salariul i s-a dublat), cat si profesional. Bach mai fusese aici, pentru o scurta perioada in 1703, ca violonist, iar noi deja am cunoscut pe unul din ducii de Weiemer, Johann Ernst, care a murit in 1707. Weiemer, guvernat cu greutate de nu mai putin de doi duci, ii avea in acea perioada pe Wilhelm Enst si pe succesorul, si nepotul lui Johann Ernst, Ernst August. Primul dintre ei, Wilhelm Ernst (1662 - 1728) era un conducator luteran si sponsor al muzicantilor de la curte. El l-a angajat pe Johann Sebastian ca organist si membru al orchestrei, dar l-a si incurajat sa isi urmeze talentul in compozitiile pentru orga. Bach era de asemenea in relatii bune si cu August Ernst (1688 - 1784) si cu fratele vitreg mai tanar al acestuia Johann Ernst Jr. (1696 - 1715). Din nefericire aceasta dubla loialitate fata de conducatorii ducatului, i-a adus necazuri, datorita existentei tensiunilor, intrigilor, si chiar a conflictelor deschise intre curtile celor doi duci Wilhelm Ernst si August Ernst. Tanarul Johann Ernst Jr., talentat muzician a luat lectii de la prietenul lui Bach din Weiermar, Johann Gottfried Walther, dar din pacate a murit la doar 19 ani. El a avut ideea de a face o calatorie la Amsterdam, pentru a se reintoarce in 1917 cu o bogata colectie de muzica italiana. Johann Sebastian a facut diverse transpuneri pentru orga dupa materialul italian, dar mai ales a colectiei de concerte ale lui Vivaldi din 1712, mai ales "L 'Estro armonico" a avut o profunda influenta asupra stilului de compozitie al lui Bach. Acesta a fost de fapt un moment foarte important in dezvlotarea lui Bach: din acest moment a reusit sa combine stilul sau timpuriu de contrapunct cu influentele nord Germane si Franceze, impreuna cu armoniile preluate de la Vivaldi.
Astfel se gasea Bach la varsta de 23 de ani, relativ bine platit, si casatorit cu Maria Barbara. Curand dupa sosirea la Weimar in 1708 s-a nascut si primul lor copil, Catharina Dorothea. Spre deosebire de Wilhelm Friedmann, nascut pe 22 noiembrie 1710, si de Carl Philipp Emanuel, nascut pe 8 martie 1714, ea nu se nascuse pentru a deveni un mare compozitor. Desi la inceput este data impresia unei vieti fericite de familie, ei au pierdut gemenii pe care Maria Barbara ii nascuse in 1713. Copiii aveau de asemenea ca nasi oameni de vaza si cunoscuti ai orasului, ca Georg Philipp Telemann, Director Musices la Frankfurt inca din 1712 care avusese o relatie buna cu familia Bach, si a fost nasul fiului lor Carl Philipp Emanuel.
De-a lungul intregii sale vieti, Bach a fost preocupat cu imbunattirea orgilor bisericesti, iar cea din Weimar a fost remodelata de catre Heinrich Trebs la sfaturile lui Johann Sebastian. In special intre anii 1708 - 1714, se presupune ca Bach s-a dedicat in mare parte cantatului la orga si compozitiei: majoritatea compozitiilor de orga dateaza din aceasta perioada. Totusi melodiile pentru coruri nu au fost neglijate, pentru ca in 1713 cantata "Hunt", cantata "Was mir behagt, ist nur die muntre Jagd", au fost prezentate ducelui local. Acestea au fost primele cantate seculare, si de asemenea primele in noul stil italian cu pasaje recitative si arii da capo. Ducele Christian de Saxonia-Weissenfels, era din intamplare un despot extravagant, care si-a adus ducatul in pragul crizei. Bach nu avea ezitari in a cauta prietenia si favorurile unor asemenea conducatori, daca acest lucru ii putea imbunatati pozitia. Acest mare vanator din Weissenfels era cunoscut drept "blandul Christian" si ca "pastorul cel bun" in piesele lui Bach.
In 1713 Bach a avut ocazia de ai urma lui Friedrich Wilhelm Zachow, fostul maestru al lui Handel in biserica Liebfrauenkirche din Halle. Bach a oferit aici un concert de orga si o mostra din cantata "Ich habe viel Bekümmernis" (piesa foarte controversata). Ca proba a afost inchis intr-o camera pentru a scrie pe loc o cantata pe versurile pastorului din Halle, Johann Michael Heineccius. A fost gazduit in cel mai bun hotel "Zum goldenen Ring" ("La Inelul de Aur"), unde, potrivit legendei a fost rasfatat cu tutun si mancare si alte delicii. Cel mai important este faptul ca i s-a oferit slujba, dar a decis sa ramana in Weimar atunci cand ducele Wilhelm Ernst i-a dublat salariul. In cele din urma ducele l-a numit Konzertmeister pe 2 martie 1714. Datorita faptului ca avea de sustinut o familie mai degraba numeroasa , incluzand-o si pe sora mai mica, nemaritata a Barbarei, Friedelena Margaretha pana la moartea acesteia in 1729, Bach era un om cu idei comune in ceea ce ii privea cariera.
