Numele acestor patru frati redau fiecare in parte puterea simbolica a celor patru regiuni: Manco, Anca, Cachi si Uchu. Cel mai dotat dintre frati a fost ayarul Cachi. Din aceasta cauza ceilalti frati s-au sfatuit sa-l piarda pe Cachi. L-au atras intr-o cursa in afara inaltimii care domina cetatea Cuzco numita Huanacauri. Aici l-au bruscat si l-au inchis intr-o pestera adanca. Viracoccha, observand sacrilegiul isi pedepseste copiii: pe ayarul Uchu il transforma intr-o stanca, numita huacua, care cu timpul va deveni obiect de cult, pe ayarii Anca si Manco ii face sa fie supusi de triburile barbare. Apoi pe ayarul Anca il petrifica din cauza unei greseli, iar pe ayarul Manco numit si Capac il iarta si il face sa ajunga capetenia tribului barbar sub puterea caruia suferise ca inrobit.
In jurul anului 1200 Manco Capac, eliberat de pedeapsa paterna cucereste toate triburile din jurul cetatii Cuzco inlocuieste capeteniile acestora numite caracas, cu capetenii incase si instituie monarhia ereditara, absoluta si teocratica. Construieste marele templu al zeului Soare, numit Inti apoi bastionul Sacsahuaman, in cele din urma un palat magnifc si alte constructii de ordin public. Moare in plina glorie.
Copiii eroului incas Manco Capac pe nume Sinchi Rocca si Lloque Yupanqui domnesc in fratietate peste formatia de stat construita prin bravura celor doi fii ai lui Manco Capac, ca imparati. Istoria poporului incas trece din faza povestirilor mitice in cea a legendelor istorice si a naratiunilor cronicaresti. Faptul cert este ca astazi suntem mai in masura sa ne dam seama de cele patru mari etape din istoria imperiului incas:
etapa ascensiunii prin ramura imperiala din Hurin - Cuzco (secolul XII), cu cei patru mari imparati Sinchi Rocca, Lloque Yupanqui, Mayta Capac si Capac Yupanqui
etapa de restructurare a imperiului (secolele XIII - XIV) datorita ramurii din Hanan Cuzco cu imparatii Rocca, Yahuer Huaecac, Viracoccha, Pacacutec, Yupanqui si Huyan Capac
etapa lupetelor fratricide si de succesiune (secolul XV) cu imparatii Huascar si Atahualpa
etapa de destramare, cucerire spaniola si desfiintare a Imperiului Incas (secolul XVI)
In timpul domniei lui Viracoccha Inca, al optulea imparat, incasii stapaneau un teritoriu de 40 km in jurul orasului Cuzco. Incasii si-au extins simtitor teritoriile dupa cucerirea chancasilor sub domnia fiului lui Viracoccha, Pachacutec Inca Yupanqui. El a reorganizat sisitemul Incas social si politic. Impreuna cu fiul sau Topa Inca Yupanqui a extins Imperiul de la nordul Ecuatorului de azi pana in dreptul Chilelui. Acesti conducatori au adus civilizatia incasa la apogeul dezvoltarii, au transformat capitala Cuzco intr-un centru incas de societate si guvern, au dezvoltat o religie de stat si au instaurat un sistem administrativ pentru a putea controla largile vai si numerosii supusi.
Organizarea politica
Societatea incasilor a fost organizata strict de la imparat si familie regala la simplii tarani si oameni de rand. Imparatul era considerat descendent al zeului soarelui Inti si conducea cu autoritate divina. Toata puterea statea in mainile lui.
Numai influenta obiceiurilor si frica de revolta contracarau puterea imparatului. Imparatul alegea pe cei mai importanti administratori dintre fiii sai. Urmatoare clasa sociala dupa imparat era aristrocatia, care cuprindea descendenti si rude ale imparatului. Acestia detineau cele mai importnate posturi din: guvernare, religie si armata. Nobilii dintre popoarele cucerite faceau si ei parte din aristrocatie si erau considerati "incasi adoptati". Din motive administrative, imperiul care era condus de un monarh absolut (Saja - Inca) - singurul Inca, imparatului fiului Soarelui, care trebuia sa impuna respect supusilor sai, a fost impartit in mai multe organizatii, cunoscute ca: "Cele patru suyus (sfert) ale lumii" cu capitala Cuzco in centru. Incasii si-au numit imperiul Tahuatinsuyo" care insemna "Taramul celor patru sferturi". Un suyu, Antisuyo se intindea la est de Cuzco si continea vai adanci, acoperite cu paduri, care se prelungeau pana la junglele bazinului Amazon. Unele grupuri de indieni din aceasta regiune nefiind impacate cu incasii dupa ce au fost cucerite, continuau sa-i atace pe incasi. Contisuyo continea toate pamanturile de la vest de Cuzco pana la Arequipa. Kollasuya era cea mai intinsa parte. Era situata la sud de Cuzco si continea lacul Titicaca si regiunile din Bolivia, Chile si Argentina. Chinchasugo continea toate pamanturile ramase din nord de Cuzco. Mai tarziu incasii au impartit fiecare parte in unitati mai mici, progresive, fiecare cu oficiali care supravegheau activitaile locuitorilor acestor unitati. Fiecarui guvernator ii serveau inca zece guvernatori distincti, fiecare dominand peste un district de zece mii de tarani. Alt oficial, conducatorul unui stat mare domnea peste o suprafata mai mica, care continea aproximativ 1000 de tarani. La cel mai jos nivel de organizare, un oficial supraveghea un grup de zece tarani. Guvernantii pastrau date stricte in legatura cu numarul populatiei, aurului, pamanturilor, recoltelor si proiectelor imperiului. Cum incasii nu cunosteau scrisul, ei pastrau aceste date cu ajutorul quipului - o serie de fire, sfori innodate agatate la anumite intervale pe un alt fir lung. Prin varietatea culorilor, tipurile de fire care le foloseau, spatiul dintre fire si noduri, ei inregistrau datele.
Treptat, statul a trecut de la magistratura militara la monarhie teocratica.
Tara era impartita in mai multe provincii conduse de tucuryricuc (cei care vad totul), model adoptat si de Darius I, ai carui satrapi erau considerati "ochii si urechiile regelui". Limba oficiala a incasilor era "quitchua".
Societatea
Baza societatii incase era ayllu-ul, un fel de clan format din mai multe familii care traiau impreuna pe o suprafata limitata si care isi imparteau pamantul, animalele si recolta.
