Filosofia eleatilor

FILOSOFIA ELEATILOR

Scoala eleata apare catre sfirsitul sec VI i.e.n. in orasul Eleea si se menaine pina la mijlocul secV i.e.n.Din aceasta scoala sau direcaie filosofica fac parte Xenofan,Parmenide,Zenon si Melissos.

Xenofan

Spre deosebire de mizelieni,pythagoriceni, Heraclit, care pornesu de la caracterul multiplu,divers si transformatoral universului,Xenofan si toti urmatii sai poreneau de la conceperea cosmosului ca pe ceva unic vesnic si neschimbator.Apoi eleatii nu mai cauta temeiul ultimo al univesrsului , ci introduce in circulatia filosofica notiunile de existenaa si non-existenaa,gindire si raporturile dintre ele.

La Xenofan,un loc deosebit il ovupa invatatura despre existenta,care este conceputa ca divinitate. Dupa parerea lui dace ceva este atuncie imposibil ca acest ceva sa se fi nascut.Fiindca ceea ce este nascut nascut poate fi nascut ori din ceva asemanator cu el saudin ceva deosebit de el.Daca am presupune ca ceva moale se naste din ceva tare, ceva rau se naste din ceva buna atunci ar trebui sa zicem ca nasterea ca avut loc de la nefiinta, ceea ce este imposibil.Existenta care este divinitate este vesnica si ea este un UNU.Ea e la fel in toate partile sale,altfel unele dintre parai s-ar gasi intr-o stare de superioritate fata de altele.

Trasaturile lui UNU:

Este sferic, caci nu poate la fel doar ici colo, ci pretudindeni.

Nu-i nici marginit nici nemarginit.Nemarginita este nefiinta caci ea nu are nici inceput nici sfirsit.UNU nu este identic nici cu nefiinta si nici cu o pluralitate de fiinte.

Nici nu se misca nici nu-i nemiscata.Nemiscata e nefiinta,caci nici spre ea nu vine nimic  si nici ea nu trecec spre ceva.

Este etern , vesnic,extratemporal.

Din cele expuse putem conchide faptul ca nefiinta nu exista.Adica tot ce este exista.Nefiinta care este vid,nimic nu poate exista .Aici putem vedea un panteism, adica o identificare a divinitatii cu existenta., deci cu intreaga natura.Xenofan este primul cugetator care inainteaza ipoteza ca omul nu este creatiunea teilor ci zeii sunt produsul fanteziei umane.

Dupa parerea sa , exista mai multi Sori si ami multe Luni.Soarele este necesar pentru existenta in timp ce Luna este de prisos.

Potrivit teoriee de cunostere a lui Xenofan, facultatile de cunoastere ale omului sunt marginite si superficiale.El susaine ideea ca simturile sunt inselatoare, iar raaiunea este considerata superficiala.Astfel,adevarul ramine inaccesibil.cunostintele omului sunt doar niste pareri,adica poarta caracter superficial si subiectiv.

Parmenide

Elev a lui Xenofan.In memoria lui Parmenide.Platon a scris un dialog care-i poarta numele. Lucrarea principala poarta denumirea  "Despre natura", in care manifesta o profunzome neobisnuita a cugetului.Parmenide a fost nu numai filosof renumit, ci si un om politic inaintat pe timpul sau.

Parmenide este considerat teoreticianul scolii eleate.In general ontologia lui Parmenide continua pozitia lui Xenofan.Tot odata el inlatura complet conceptiile pythagoricienilo si ale lui Heraclit care recunosteau atit realiatea fiintei cit si a nefiintei,cit si caracterul lor schiombator.Pentru Parmenide exista numai fiinta, nefiinta nu exista.Fiinta este vesnica si necreata, extratemporala..Ea nu provine nici dintr-o alta fiinta.Soarta constringe fiinta, o condamna le nemiscare.Are o forma specifica, este "asemenea masei bine rotunjite a sferei".

Spre deosebire de pythagoriceni si Heraclit, care abordau cosmosul ca o integritate diversa si schimbatoare,Parmenide vedea Universul ca ceva imuabil si marginit.

O importanta deosebita in filosofia lui Parmenide o are teza despre raportul dintre fiinsa si gindire, unde inainteaza ipoteza despre coincidenta fiintei si a gindirii. Aceasta idee este exprimata in felul urmator: "E  totuna a gindi si a fi".Acesta teza a fost tratata in diferite moduri, atit de pe pozitii meterialiste cit si de pe pozitii idealiste.O prima abordare este ca fiinta ca si gindirea nu poate fi perceputa senzitiv si ca este nemiscata corporal.Al doilea aspect consta in aspectul sau logic : daca tot ce este exista, atunci si neexistenta nu este, daca gindirea exista , reiese ca ea este identica cu fiinsa.

Diversitate pluralista a existentei empirice are 2 cauze: focul si pamintul.Aceste 2 elemente creaza lumina-intuneric, activ - pasiv, cald - rece, miscare - stationare.Focul este izvorul miscarii,el indeplineste functia de creator,iar pamintul indeplineste functia de materie.Dupa el pamintul este in centru Universului.El ramine intotdeauna in echilibru si sta pe loc,nemiscat.

Omul,fiind facut din sarina, are 2 facultaai de cunoastere: inteligenta si simturile. Adevarul obiectiv poate fi reliefat doar de ratiune. In timp ce aparenta, partea superficiala a fiintei apartine senzatiilor. Parmenide considera simturile inselatoare.El ignora definitiv realiatatea senzoriala.De aici el trage concluzia ca exista 2 tipuri de filosofi: unii redau adevarul,altii doar isi exprima parerile.

Zenon,

discipol si sustinator al lui Parmenide.El a fost primu7l filosof care lua plata pentru invatatura.Aristotel il numeste "nascocitorul dialecticii".Dialectica , pe timpul lui Zenon , insemna arta de a discuta,de a argumenta, de a contesta logic,arta de a combate oponentul si , prin anumite rationamente , de a -l sili sa se contrazica singur pe sine.

Fiind intrebat pentru ce e buna filosofia , Zenon raspunde : "ca sa dispretuiesti moartea".

Lucrarile: "Interpretarea lui Empedocle", "Disputa", "Tratat despre natura".

Zenon se manifesta nu atit ca generator de idei noi filosofice , cit prin metodele de sustinere a ideilor lui Parmenide care deseori erau luate in deridere de catre contemporanii sai.Astfel,acolo unde argumentele lor impotriva lui Parmenide nu erau eficace, erau considerate de catre Zenon ca argumente in favoarea sa si in defavoarea criticilor.

Zenon a ramas vestit in filosofie datorita aporiilor sale - exerciaii d egindire logica la baza carora sta absurditatea, adica imposibilitatea de soluaionare.O trasatura specifica a aporiilor consta in aceea ca judecaaiile logice si datele empirice se contrayic reciproc.El pornea de la aceea ca unicul izvor al cunostintelor este dor ratiunea ,iar simturile nu ne furniseasa decit cunostinte superficiale si inlelatoare . Aporiile lui Zenon se impart in 2 categorii.

aporii ce au ca scop de a nega posibilitatea existentei spatiului gol, a diversitatii si multiplicitatii lucrurilor

aporii ce urmaresc scopul de a nega posibilitatea existentei miscarii.

Zenon incearca sa demonstreze ca pluralitate este straina fiintei, folosindu-se de metoda tertului exclus. "Daca am admite pluralitatea , de vreme ce o puralitate este alcatuita din mai multe unitati,urmeaza in chip necesar ca trebuie sa existe main mlte unitati di care s-a ivit pluralitatea. E cu neputinta sa existe mai multe unitati, deci e cu neputinta sa existe pluralitate.

Un alt argument al lui Zenon in favoarea tezei carcterul unitar al fiintei este urmatorul: " o marime trebuie sa fie neaparat nesuceptibila de impartire, de vreme ce intr-un timp marginit, e cu neputinta sa se atinga un nr nemarginit de parti." Altfel zis: chiar daca fiinta ar fi divizata in parsi , totusi in cele din urma se ajunge la o asa stare cind diviziunea devine imposibila, se ajunge la o marime indivizibila, care ramine intreaga.Asadar impartirea nu este infinita.Deci totul este integru si diversitatea fiintelor se exclude.

In acelasi mod Zenon neaga existenta spatiului gol,liber.Daca spatiul exista el trebuie sa fie in ceva,sa stea in ceva, caci nu poate sa existe si sa nu ocupe loc.Deci,daca spatiul este atunci se afla in alt spatiu.La rindul sau si acesta trebuie sa fie undeva si tot asa mai departe pina la infinit.Insa infinitul nu poate fi caci fiinta este marginita.Deci ipoteza este absurda si inaccesibila.

Un loc deosebit in creatia lui Zenon il ocupa argumentarea neexistentei miscarii. Pentru a dovedi aceasta teza el foloseste 4 aporii-argumente.

Aporia "Dichotomia" ori impartirea in 2 parti.Esenta ei consta in demonstrarea imposibilitatii miscarii din motivul ca ea nu poate sa inceapa. Daca sa presupunem ca un mobil trebuie sa parcurga o anumita distanta el trebuie sa parcurga jumatate din ea,iar mai itii el trebuie sa parcurga jumatate din jumatate adica ¼ din distanta si tot asa mai eparte ,pina ajungem cu impartirea la punctul initial de pornire.Astfel judecind, miscarea nici nu va incepe.Printre primii care i-au ripostat aceasta judecata a fost Aristotel.

Aporia  "Achile". Conform acestei aporii, Achile niciodata nu va ajunge broasca testoasa, care se misca inaintea lui.,deoarce pina a ajunge broasca, Achile va trebui sa ajunga la locul de unde a pornit broasca.Oricum s-ar misca Achile trebuie sa se tina seama ca ca in acelasi timp se misca si broasca.De aceea, cu toate ca distanta dintre ei se micsoreaza, totusi broasca testoasa d fiecare data se va gasi inainte lui Achile.

Aporia "sageata".Daca er fi sa reprezentam zborul sagetii aruncate din arc printr-un sir de puncte, atunci am avea efectul ca sageata sta pe loc in fiecare punct.

Aporia "Statiile".Esenta ei consta din: din 2 puncte opuse pe linii paralele,fata de un corp nemiscat, cu aceiasi viteza se misca unul in intimpinarea altuia 2 corpuri.Daca presupunem ca fiecare corp constituie niste puncte consecutive,apoi fiecare din punctele corpurilor miscatoare parcurg aceeiasi distanta in intervale de timp diferit.Fata de corpul care se misca in intimpinare aceasta distanta va fi parcursa intr-o perioada de timp de 2 ori mai mica decit fata de corpul nemiscat.