Terapia cu plante in dermocosmetologie

TERAPIA CU PLANTE IN DERMOCOSMETOLOGIE

AFIN (Vaccinium myrtillus), fam. Ericaceae.

Arbust repent indigen, amfitolerant, microterm, foarte acidofil. Intalnit in soluri montane insorite, taieturi de padure, pajisti montane si subalpine, pe intreg lantul carpatic, mai ales pe versantii umbriti si umezi; se mai numeste afene, afine negre, asine, coacaza. Solicita soluri brune, puternic acide fiind raspandit in zona montana din Europa, Asia, America de Nord.

Radacini superficiale, foarte dese, intretesute ca o pasla, in general lipsite de perii absorbanti. Tulpini foarte ramificate, inalte pana la cca 50 cm. Lujeri verzi, glabri, cu muchii ascutite. Muguri alterni, mici, turtiti, alipiti de lujer. Frunze rotund-ovate pana la eliptice, acuminate. Flori roz-palid, solitare, cu caliciu gamosepal, corola globulos-urceolata; androceu din 10 stamine.

Inflorire, V-VI. Fructe bace, sferice, negre-albastrui, zemoase, gust acrisor, comestibile.[13, 22, 33, 56]

Compozitie chimica: fructele contin: apa (16%), zaharuri (7-13%), zaharoza (1-2%), cenusa (0,45-0,50%), proteine (0,8-l,2%), acizi organici (cca l%) din care acid uric (cca 0,9%), acizii benzoic, tartric, malic(0,05-0,15%), substante pectice (0,350-0,490%), tanin (0,300-0,430%), vitamina C (12-20 mg%), vitamina A (280 U.I.), vitamina PP (0,2 mg%), vitaminele B si B (0,02 mg%), vitamina E, saruri minerale de potasiu (50 mg%), calciu (10 mg%), fosfor (8 mg%), sulf (8 mg%), magneziu (6 mg%), clor (5 mg%), mangan (3 mg%), fier (1 mg%). Frunzele si lastarii contin tiamina, riboflavina, vaccinina, arbutina, ericolina, acizii chininic, miristic, palmitic; alcoolii cerinic, miricilic. [8, 48, 50, 56, 59]

Bioterapie. Frunzele si fructele au importanta terapeutica in medicina umana si veterinara. Principiile active din frunze au rol astringent, bacteriostatic, hipoglicemiant. Recomandate in tratarea diareei, diabetului, infectiilor urinare, uremiei, gutei, reumatismului. Principiilie active din fructe au rol diuretic, antiinflamator, antidiareic, antihelmintic, antiseptic intestinal, antiseptic urinar, adjuvant in tratamentul de baza al diabetului; usor coronaro-dilatatoare, asigura reglarea cardiovasculara, protejeaza peretii vaselor sanguine, protejeaza organismul impotriva radiatiilor, activeaza regenerarea purpurii retiniene si sensibilizeaza fotoreceptorii.

Recomandate intern in diaree, enterocolite de fermentatie, enterocolite de putrefactie, oxiureaza, diabet, infectii urinare, ateroscleroza cerebrala si tulburari de circulatie encefalica, hipertensiune arteriala, sechele dupa infarct, tulburari vasculare, maladii vasculare ale diabeticilor.[4, 17, 18, 34]

Extern, in faringite, stomatite, afte, micoza, eczeme, rani sangerande.

Recoltare. Frunzele (Myrtilli folium) se culeg manual in perioada de la sfarsitul lunii iulie, inceputul lunii septembrie. Se usuca la umbra, in strat subtire. Uscare artificiala, la 35-40°C. Fructele (Myrtilli fructus) se recolteaza in iulie-august.[56]

ARDEI (Capsicum annuum), fam. Solanaceae.

Planta erbacee, anuala in conditiile tarii noastre, bienala sau perena in regiunile de origine, autogama, originara din America Centrala si America de Sud. Se mai numeste A. borcanos, A. gras, A.iute. Cultivat din timpuri stravechi in Mexic, Guatemala, Peru, Brazilia.

In Romania a fost cultivat in sec. XIX, mai intai in partile sudice si apoi in restul tarii. Suprafete mari sunt cultivate in S.U.A., Franta, Italia, Bulgaria, Ungaria, C.S.I.

Sensibil la temperaturi scazute. Pretentios fata de lumina. Cerinte ridicate fata de sol. Le prefera pe cele nisipo-lutoase, fertile, bogate in elemente minerale, cu valoarea pH-ului in jur de 6,8.

Radacina pivotanta, cu numeroase radacini secundare. Tulpina ramificata simpodial, inalta de 40-200 cm, in functie de varietate, soi si tipul de cultura. Frunze simple, lanceolate, cu petiol lung. Flori hermafrodite, albe, solitare, dispuse cate doua la locul de ramificare a tulpinii. Polenizare autogama, dar si alogama pentru soiurile cu flori erecte. Fruct, baca de forme si dimensiuni diferite, colorate verde-inchis, verde-galbui la rosii-inchis, rosu-deschis sau portocaliu. Gust dulce sau picant, in functie de soi. Seminte rotund-turtite, galbene-aurii. Putere de germinatie 4-5 ani.

Inflorire, VI-IX. Cultivate: soiuri de A. gras, A. gogosari, A. lung, A. de boia, A. iute

Compozitie chimica: fructele contin glucoza (7,33% s.p.), fructoza (1,99% s.p.), zaharoza (0,34% s.p.), amidon (1,78-4,40 g% s.u.), hemiceluloza (0,85-3,14 g% s.u.), substante pectice (7,8-9,8 g% s.u.), celuloza (14,83 g% s.u. in fructele verzi si 1330 g% s.u. in fructele uscate), lipide (0,33%), carotenoide (127-284 mg/kg s.p.), mici cantitati de ulei eteric, vitamina C (139-160 mg% g s.p. in fructele verzi si 211 -300 mg% g s.p. la fructele rosii), vitamina B (0,05 mg% g s.p.), vitamina B; (0,05 mg% g s.p.), vitamina PP (0,33 mg% g s.p.), vitamina E (0,65 mg% g s.p. in fructele verzi si 1 mg% g s.p.in cele rosii), vitamina A (0,75-6,00 mg% g s.p.), vitamina P (citrina 75-300g s.p), enzime (peroxidaza, lipozidaza, celulaza), capsicina - substanta iritanta, revulsiva, intalnita la varietatea iute, macroelemente ca K, S, P, Mg, Na, si microelemente Fe, Mn, Cu, Co.[22, 31, 34, 56, 77]

Bioterapie. Fructele de ardei iute au importanta terapeutica in medicina umana. Principiile active au rol eupeptic, rubefiant, revulsiv, insecticid. Intern, intensifica activitatea cortexului suprarenal si secretia de hormoni corticosteroizi; stimuleaza digestia (in doze de 0,10-0,30 g); capsaicina, administrata intravenos conduce la apnee si scaderea presiunii arteriale. Extern, tinctura alcoolica sau diverse lotiuni sunt folosite in combaterea durerilor reumatice, nevralgice, lumbago. Aplicarea lor pe piele in doze moderate determina senzatia de caldura, in doze mari apare senzatia de arsura. De asemenea, ardeiul este utilizat cu succes in tratamentul calvitiei.[22, 56]

Recoltare. Pentru scopuri medicinale, fructul (Capsicii fructus) se culege cu mana cand a ajuns la maturitate. Uscarea se face la umbra. Se pastreaza la loc uscat, in pungi de hartie sau insirat pe ata.[21]

ARNICA (Arnica montana), fam. Asteraceae

Planta erbacee, perena, acid-neutrofila, raspandita in regiunea subalpina, rar in zona alpina, rar prin poieni si tufarisuri, in tot lantul carpatic; se mai numeste ciuda, podbal. Raspandita in Europa si Siberia.

Rizom cilindric, gros, din care pornesc radacini fibroase. Tulpina erecta, cilindrica, simpla, rar ramificata, cu peri scurti, terminata cu o inflorescenta. Frunze bazale ovate sau eliptice, sesile, glabre sau cu peri aspri, dispuse in rozeta; frunze tulpinale mici, opuse. Flori galbene, dispuse intr-un calatidiu, cele marginale ligulate, iar in centru tubuloase.

Inflorire,VI-Vlll. Fructe achene paroase, cu papus aspru.[8, 13, 21]

Compozitie chimica: florile contin ulei volatil (0,04-3,8%), arnidiol, arnisterina, faradiol, astragalina, izo-cvercetina, o parafina, acizii cafeic, carotenoizi (xantofila, xantofilepoxidul, zeaxantina). Radacinile contin ulei volatil (0,5-1,5%), acid cafeic, fumaric, succinic, inulina, timol, derivati timo-hidrochinonici si metilesteri, zaharoza.

Bioterapie. Florile sunt folosite in medicina umana. Principiile active au actiune antiseptica, antiinflamatoare, antisclerotica, coleretica, colagoga, diuretica, hipotensiva. Actioneaza si asupra fluxului sanguin, marind viteza de circulatie a sangelui la nivelul coronarelor, dezvoltand efecte inotrop pozitive si cronotrop pozitive. Experimentarile clinice au evidentiat efecte favorabile in tratamentul afectiunilor coronariene. Extern, florile au actiune ocitocica, vasoconstrictoare si vulnerara. Prin aplicatie locala irita pielea rezultand vezicatii si eruptii erizipelatoase. Trebuie sa se cunoasca modul de aplicare corect. In unele cazuri, preparatele din florile acestei plante pot fi abortive.

Recoltare. Florile (Arnicae flos) se recolteaza in iunie-iulie, la inceputul infloririi, prin taierea sau ruperea inflorescentelor. Uscarea se face la umbra, in strat subtire. Uscarea artificiala la 40-50sC.[21]

BRUSTURE (Arctium lappa), fam. Compositae.

Planta erbacee, bienala, mezofita, mezoterma, slab-acid-neutrofila, rezistenta la seceta si la temperaturi extreme. Este intalnita pe marginea drumurilor, cailor ferate, pe langa garduri, zavoaie inundabile, comuna in intreaga tara, de la campie pana in zona montana; se mai numeste capul-calugarului, clococean, lapuc, lipan. Raspandita in Europa si Asia.

Radacina pivotanta, puternica, ramificata, bruna, lunga pana la 60 cm. Tulpina erecta, cilindrica, paroasa, ramificata, inalta de 1-2 m, se formeaza in anul al doilea. Frunze, in primul an sub forma de rozeta, foarte mari, cu limb lung pana la 50 cm, pe fata superioara glabre, verde-inchis, pe fata inferioara albicios-tomentoase, petiol lung de cca 30 cm, compact; in anul al doilea, frunze tulpinale cu aceleasi caractere, dar descresc ca dimensiune cu inaltimea. Flori purpurii cu corola tubuloasa, protejate de un involucru cu tepi ce au varful intors.

Inflorire, VII-VIII. Fructe, achene negre, putin comprimate lungi de cca 6 mm, late de 2 mm.[8, 13, 21, 56]

Compozitie chimica: radacina contine inulina (cca 40%), acizii palmitic si stearic, sitosterol, stigmasterol, acid cafeic, ulei volatil (0,10%), vitamine din complexul B, saruri de potasiu. Frunzele contin substante antibiotice insuficient studiate; in fructe se gaseste achena.[21, 22, 56, 64]

Bioterapie. Radacinile prezinta importanta terapeutica pentru medicina umana. Principiile active la om au actiune diuretica, sudorifica, depurativa, coleretica, hipoglicemianta, antitumorala. Este utilizata in tratamentul maladiilor renale si cutanate. Maladiile cutanate pot fi eczeme cu descuamare, seboree a fetei, exantem hepatic cu ulceratii, seboree uscata a pielii capului. Mai este folosita in tratamentul alopeciei (cheliei), afectiunilor hepatobiliare, furunculozei si tumorilor. Stimuleaza functiile hepatobiliare si cresterea parului. Actioneaza eficient in tratarea furunculozei. Extractul din radacini poseda actiune antitumorala.[56]

Recoltare. Radacinile (Bardanae radix) se recolteaza primavara, pentru plantele de 2 ani si toamna (X-XI), pentru cele de un an. Se usuca la soare in strat subtire. Uscare artificiala la 35-50sC. Frunzele (Bardanae folium) se recolteaza fara petiol in lunile mai-iunie, inainte de inflorire. Se usuca la umbra intr-un singur rand, in poduri acoperite cu tabla. Se intorc zilnic. Uscarea artificiala la 40°C.[22]

CARTOF (Solanum tuberosum),fam. Solanaceae.

Planta erbacee, perena, alimentara si industriala, medicinala; se mai numeste alune, alune de pamant, barabule, boambe, ciulini. Originar din America. Nu se cunoaste precis cand a fost introdus in Romania. Temperaturile optime de formare si crestere a tuberculilor, 16-18sC. Temperaturile ridicate ii sunt daunatoare. La 25sC nu se mai formeaza tuberculi, iar la 29sC cresterea inceteaza. Cere o continua aprovizionare cu apa. Seceta si excesul de apa ii sunt daunatoare. Lipsa apei din sol impiedica formarea tuberculilor. La un sol bine aprovizionat cu apa cere lumina intensa, la apa putina solicita o lumina mai putin intensa. Foarte pretentios fata de sol. Prefera soluri nisipo-lutoase, luto-nisipoase, si lutoase. Contraindicate solurile grele.

Radacina putin dezvoltata, reprezentand sub 8-10% din masa intregii plante. Are o buna capacitate de absorbtie. Stolonii se formeaza (12-20) din muguri tulpinali subterani. Sunt scurti, oblici, mai grosi decat radacinile, cu solzi (frunze modificate) la fiecare nod. Tuberculii se formeaza prin ingrosarea varfului fiecarui stolon. Tulpini aeriene ierboase, erecte sau putin arcuite, inalte de 30-80 (120) cm, cu 3-4 muchii proeminente, alipit-scurt-paroase, ramificate. Frunze imparipenat-compuse, glandulos-paroase pe fata inferioara, miros caracteristic. Foliolele pe ax sunt asezate variabil in functie de soi. Flori albe, rosiatice, albastre sau violet-inchis, de diferite nuante, grupate intr-o inflorescenta cimoasa. Florile se deschid dimineata intre orele 6-7 si se inchid seara

sau pe timp noros. Polenizarea autogama; alogamia nu este exclusa.

Inflorire, VI - VIII. Fruct, baca rotunda, carnoasa, de marimea unei cirese, verde sau usor antociana, la maturitate albicioasa. Contine 50-150 seminte ovoide, albe sau usor cenusii.[18, 22, 50, 70]

Compozitie chimica: tuberculii contin apa (66,1-88% din substanta proas-pata), amidon (8,7-26,2% din substanta proaspata si 72,5-79,2% din substanta uscata), celuloza (0,2-2,5% din substanta proaspata si 1,66-730% din substanta uscata), sodiu (445 mg%), calciu (13 mg%), fosfor (60 mg%), fier (0,9 mg%), vitamina A (5 mg%), vitamina B (0,10 mg%), vitamina B (0,05 mg%), vitamina B(0,2 mg%), niacin (1 mg%), vitamina C (20 mg%), acid pantotenic (0,3-0,6 mg%), acid folic (0,1 mg%), mici cantitati de acizi citric si malic, microelemente (magneziu, mangan, cupru), solanina (3-7 mg/100 g substanta proaspata). Lujerii, frunzele si tuberculii verzi contin alcaloizi toxici (cachonina, demissina, solanina).[21, 56, 70]

Bioterapie. Tuberculii plantei prezinta importanta pentru medicina umana. Aliment hranitor si foarte usor digerabil. Sucul crud este diuretic, emolient, calmant, cicatrizant al mucoaselor digestive, antispasmodic, antiulceros. Recent s-a izolat din tuberculul de C. un steroid cu proprietati anticonceptionale, un alt steroid cu efect hipotensor, un compus antitumoral si o substanta care inactiveaza virusul hepatic. Indicat in artritism, obezitate, diabet. Copt sau inabusit poate inlocui painea. Sucul crud obtinut din tuberculi poate fi folosit cu foarte bune rezultate in gastrite, ulcere gastrice si duodenale, dispepsii, hepatopatii, litiaza biliara, constipatie, hemoroizi, glicozurie si diabet florid, scorbut.

Extern, poate fi utilizat in flecmoane, arsuri, erizipel, plagi atone, ulcere ale gambei, eruptii, crapaturi ale pielii.[13,21,22,33, 35, 56]

CASTRAVETE (Cucumis sativus), fam. Cucurbitaceae.

Planta erbacee, anuala, alogama, legumicola cu valoare terapeutica, originara din Asia se mai numeste castraveti, crastavete, cucumar pepene, ugorci.

In Romania se cultiva in toate judetele, mai ales pe terasa raurilor. Pretentios la caldura. Semintele germineaza la temperatura minima de 14sC. Vegeteaza normal la temperaturi de 25-30sC. Sub 12sC plantele pot pieri. Nu suporta oscilatiile bruste de temperatura si curentii reci de aer. Pretentii ridicate fata de lumina, dar nu excesive. Cerinte ridicate fata de umiditatea din sol si aer. Prefera soluri usoare sau mijlocii, afanate, cu drenaj bun, bogate in substante nutritive, cu reactie usor acida pana la neutra, inclusiv (pH 6,5-7).

Radacina trasanta, superficiala, lunga de pana la 150 cm, adanca in sol pana la 20-30 cm. Tulpina taratoare, ramificata, aspru-paroasa, prevazuta cu carcei simpli, lunga pana la cca 2-3 m. La locul de contact cu solul emite radacini adventive. Frunze mari, trilobate sau pentalobate, dispuse altern, acoperite cu perisori aspri.[22]

Flori galbene cu corola in forma de palnie, unisexuate. Florile mascule, scurt-pedunculate, numeroase, cu stamine aproape sesile, apar inaintea celor femele. Flori femele solitare, cu ovar aspru-setaceu-paros, apar mai tarziu. Caliciu paros.

Inflorire, VII-IX. Fruct, melonida alungita, multisperma, adeseori acoperita cu verucozitati. Miezul fructului verde sau albicios. Seminte mici, turtite, alungite, ingustate spre ambele capete, albe sau alb-galbui.[18, 21]

Compozitie chimica: fructul contine apa (pana la 95%), proteine (0,70-1,1 %), cantitati reduse de lipide, hidrati de carbon (1 %), sodiu (6 mg%), potasiu (105 mg%), calciu (11 mg%), fosfor (15 mg%), fier (0,4 mg%), zinc, mangan, molibden, iod, vitamina A (21 mg%), vitaminele B, B; (0,01-0,02 mg%), vitamina C (5-25 mg/100 g). Valoare energetica redusa, 7 kcal/100 g. [22, 56]

Bioterapie. Fructul prezinta importanta pentru medicina umana. Proprietati: racoritor, depurativ, diuretic, usor hipnotic, antiinflamator, antihelmintic, decon-gestionant al pielii, detoxifiant sanguin, laxativ, litotriptic, calculi urici, sedativ.

Intern, indicat in starile subfebrile, intoxicatii, colici si iritatii intestinale, temperamente bilioase si sanguine, guta, artritism, litiaza renala si vezicala, iritatii ale cailor urinare, iritatii ale cailor respiratorii, diabet zaharat, dureri abdominale, hemoroizi, colibaciloza.

Extern, recomandat in prurit, pecingine, crapaturi ale pielii (crevase), eczeme, eritem, inflamatii ale pielii, riduri, taieturi, ingrijirea pielii.[8, 13, 21, 22, 35, 49, 56]

CAPSUN (Fragaria moschata), fam. Rosaceae.

Planta erbacee, perena, viguroasa, mezoterma, la pH amfitoleranta, intalnita in paduri rare, tufisuri, margini de padure, fanete umbrite, stancarii umede, marginea santurilor, parcuri, gradini, pe soluri jilave, bogate in humus de la campie pana la limita superioara a fagului din etajul montan, rar in paduri de conifere; se mai numeste C. de gradina, fraga, fragi de camp, pomnite. Cultivat in S.U.A., Japonia, Polonia. Suprafata cultivata in Romania este de cca 5000 ha.[56] Solicita lumina directa. In aceste conditii culoarea, aroma si cantitatea de zahar sunt la cote maxime. Cerinte moderate fata de caldura. Prefera verile racoroase. Neprotejat, nu suporta geruri sub minus 12sC. Cerinte mari fata de umiditatea solului. Prefera soluri usoare, afanate, fertile, cu pH 6-6,5.

Rizom orizontal, oblic sau vertical, acoperit cu resturi de frunze. Stoloni supraterestri, subtiri, scurti; adesea lipsesc. Tulpina erecta, acoperita cu peri simpli sau glandulosi, patenti si vilosi. Frunze trifoliate, lung-pedunculate, cu foliole ovate, pe margine dintate si fata inferioara putin paroasa. Stipele lanceolate, acute, pe fata glabre, pe dos paroase (mai ales pe nervura principala). Flori albe, tipul 5, bisexuate, cu receptacul paros.

Inflorire, V-VI. Fructe, nucule infipte intr-un receptacul globulos, gustos, aromat.[21, 22]

Compozitie chimica: capsuna contine apa (89%), protide (0,8%), hidrati de carbon (7%), saruri de potasiu (140 mg%;), fosfor (30 mg%), sodiu (2 mg%), calciu (25 mg%), fier (0,9 mg%), substante uleioase (0,150 g%), acid salicic (0,01 g/kg), sulf, siliciu, iod, brom, vitamine A, B, B; (0,03-0,05 mg%), vitamina C (60-80 mg%). Dintre zaharuri predomina levuloza (cca 5%).[18, 62, 56]

Bioterapie. Fructele au importanta terapeutica in medicina umana. Sunt diuretic active, stimuland eliminarea acidului uric si a toxinelor din corp. Asupra tubului digestiv au actiune usor laxativa si antioxiurica. Actiune favorabila asupra ficatului. Au proprietati hipotensive si efecte diuretic-depurative. Provoaca eliminarea excesului de colesterol din sange. Au actiune tonica si remineralizanta. Recomandate in afectiuni hepatice, litiaza renala, hipertensiune, nefrite, diabet, constipatie cronica, guta, reumatism articular, ateroscleroza, in combaterea oxiurilor, ingrijirea pielii.[24, 35, 56]

Recoltare. Fructele (Fragariae moschati fructus) se recolteaza la maturitatea deplina. Se folosesc imediat.[8, 13]

CATINA ALBA (Hippophae rhamnoides). fam. Elaeagnaceae.

Arbust tufos, amfitolerant la umiditate, mezoterm, intalnit in palcuri sau tufarisuri intinse, pe nisipuri si pietrisuri indeosebi pe formatiuni geologice salinifere, din regiunea litorala pana in etajul montan; se mai numeste catina cenusie, catina de rau. Extrem de rezistenta la seceta si ger. Nepretentioasa fata de sol. Are nevoie de lumina directa, nu suporta sa fie acoperita. Raspandita in Europa, Asia. Cultivata in S.U.A. si Germania unde s-au obtinut si selectii valoroase.

Radacini superficiale cu nodozitati azotoase (asimileaza azotul din atmosfera). Tulpina ramificata, inalta de 2-3(6) m, scoarta brun-inchisa, care se transforma in ritidom brazdat. Lujerii anuali solzosi, cenusii-argintii, ramuri laterale cu spini numerosi, puternici, cu mugurii mici, semiglobulosi, parosi, aramii. Frunze liniar-lanceolate 1-6 cm lungime, cu nervura mediana evidenta, intregi, scurt-petiolate, pe fata inferioara cenusii-argintii cu solzi ruginii, dispuse altern. Flori unisexuat-dioice, galbene-ruginii, cele mascule grupate in inflorescente globuloase, iar cele femele in raceme.

Inflorire, III-IV. Fructe, drupe "false", de 6-8 mm, ovoide, carnoase, portocalii, cu un sambure tare, se mentin peste iarna pe ramuri. Fructifica la varsta de 4-5 ani. Lastareste si drajoneaza puternic.[21, 22, 56]

Compozitie chimica: fructele contin substanta uscata (15-20%), zaharoza (0,06-0,49%), acizi organici (l,5-4,1%), pectina (0,14- 0,50%), substante tanante (1,8%), celuloza (0,9%), proteine (1,2%), ulei (8-12%), betacaroten (3,5-10%),

calciu (211,8 mg%), fosfor (194,4 mg%), magneziu ( 186,1 mg%), potasiu (165,1 mg%), sodiu (2,8 mg%), fier (13,84 mg%), vitamina C (129,2-272,7 mg%), vitamina B (0,016-0,39 mg%), vitamina B (0,03-0,056 mg%), vitamina F (8 mg%), vitamina E (16 mg%), vitaminele P, K, Bs.a. Uleiul contine de 10 ori mai mult caroten decat morcovul.[56]

Bioterapie. Fructul plantei are mare importanta pentru medicina umana. El reprezinta o intreaga farmacie.

Proprietati: tonifiant general, actiune puternic antiscorbutica, astringent, vermifug, bactericid. Recomandate in tratarea urmatoarelor afectiuni: avitaminoze, diaree, reumatism, urticarie si stari alergice, maladii neuroendocrine, anemii, boli de ficat, boli circulatorii si astenie de primavara. Datorita proprietatilor bactericide, se recomanda indeosebi in infectiile gastrointestinale si dermice (stimuleaza epitelizarea tesuturilor); se foloseste cu bune rezultate in geriatrie si chiar in oncologie. Uleiul extras din coaja fructelor are actiune antiinflamatoare. Se recomanda in ulcere, afectiuni ginecologice, arsuri.[21, 22]

Recoltare. Fructele (Hippophae fructus) se recolteaza din august pana la primul inghet, prin taierea lor de pe ramuri cu o foarfeca. Uscare artificiala la 50-60°C. Se pot congela, in prima faza racire la 2°C, apoi la - 35 - 40°C.[56]

CEAPA (Allium cepa), fam. Liliaceae.

Planta erbacee, perena, in cultura bienala sau trienala, alogama, legumicola, cu valoare terapeutica, cultivata, originara din Asia de Vest si Asia Centrala. Se mai numeste arbagic (bulbi mici), caba, cebula, ceapa de apa, C.de gradina, orceag,. Raspandita in cultura pe toate continentele. In Romania este cultivata in toate judetele, ocupand o suprafata de cca 40000 ha. Pretentii mici la caldura. Temperatura minima de incoltire 3-4sC, optima 18-20sC, iar pentru formarea bulbilor, 20-25sC. Cerinte relativ mari de apa, respectiv 80-90% din capacitatea de camp de la formarea si pana la terminarea cresterii bulbului. Pretentii mari la lumina, de 14-16 ore pe zi. In locurile umbrite nu formeaza bulbi si tulpini florifere. Solicita soluri cu textura nisipo-lutoasa, fertilitate mijiocie, reactie usor acida pana la neutra spre alcalina (pH 6,5-7,8).

Radacina firoasa (fasciculata). Bulbul rezulta din modificarea frunzelor care, prin ingrosarea lor la baza, devin suculente, iar cele din exterior pergamentoase. In interiorul bulbului exista 1-3 muguri prinsi de disc. Culoarea frunzelor reprezinta un caracter de soi. Frunzele sunt fistuloase. Tulpina florifera fistuloasa, pronuntat fusiforma, glauca. Flori albe sau albicios-verzui, rareori liliachii, odorante, grupate in medie cate 400-500 intr-o inflorescenta globuloasa. Polenizare alogama entomofila.[21, 36, 56, 62]

Inflorire, VI-VIII. Fruct, capsula trilobata. Seminte cu integumentul zbarcit negre.

Compozitie chimica: substanta proaspata contine protide (1 %), hidrati de carbon (9%), lipide (0,25%), sodiu (8 mg%), potasiu (160 mg%), calciu (30 mg%), fosfor (40 mg%), fier (0,5 mg%), I, Si, S, Zn, Al, Mo, Ni, F, Co, Cr, Cu, Mn, vitamina A (5 mg%), vitamina B, B (0,03 mg%), acid nicotinic (0,2 mg%), vitamina C (8 mg%), E, PP, acid fosforic, acid acetic, ulei volatil, bisulfit de alil, bisulfit de propil, enzime, glucochinina.[36, 56]

Bioterapie. Bulbul de C. (Allii cepae bulbus) are importanta in medicina umana. Proprietati: stimulent al sistemului nervos, hepatic, renal; diuretic puternic, dizolvant si eliminator al ureii si al clorurilor; antireumatismal, antiscorbutic, antiseptic si antiinfectios, secretor, expectorant, digestiv (ajuta la digestia fainoaselor), echilibrant glandular, antisclerotic si antitrombozic, afrodisiac, hipoglicemiant, antiscrofulos, vermifug, hipnotic, usor curativ al pielii si al sistemului pilos.

Intern, recomandata in astenii, surmenaj fizic si intelectual, crestere, retentii lichidiene, hidropizie, azotemie, cloruremie, reumatism, artritism, litiaza biliara, fermentatii intestinale (diaree), infectii genitourinare, afectiuni respiratorii (guturai, bronsita, astm, laringita), gripa, atonie digestiva, dezechilibre glandulare, obezitate, ateroscleroza (prevenirea trombozelor), prevenirea senescentei, impotenta, diabet, adenite, limfatism, rahitism, paraziti intestinali.[8, 22, 21, 56]

Extern, se foloseste in abcese, panaritiu, furuncule, intepaturi de viespi sau albine, degeraturi, crapaturi ale pielii, migrene, congestie cerebrala, surditate, tiuituri in urechi, nevralgii dentare, negi, plagi, ulcere, arsuri, pistrui, indepartarea tantarilor.

CICOARE (Cichorium intybus ), fam. Asteraceae.

Planta perena, mezoterma spre moderat termofila, slab-acid-neutrofila spre neutrobazofila, alogama, melifera, medicinala. Se mai numeste cicoara, C. de camp, C. de vara, C. salbutica, dorulet, dudau, mestica, scai voinicesc, scaiuset de casa. Raspandita in Europa si Asia. In Romania, cultura C. a inceput dupa 1920, o data cu infiintarea unei fabrici pentru surogat de cafea la Brasov. In cultura este tratata ca planta anuala. Pretentii diferite la caldura in functie de varietati, rezistente sau mai putin rezistente la frig. Cerinte mari de umiditate in timpul germinarii semintelor si la inceputul vegetatiei. Prefera vreme racoroasa si umeda. Planta de zi lunga. Pretentioasa la lumina, mai ales la inceputul vegetatiei. Prefera soluri cu textura mijlocie sau usoara, fertile, bogate in humus, profunde.

Radacina pivotanta. Tulpina erecta, inalta de 30-120 cm, ramificata, cu santuri, glabra sau cu peri aspri. Frunzele din rozeta sunt petiolate, verzi inchis, mate, cu limbul oval-lanceolat, adanc si neregulat-crestat, cu lobul terminal mai mare; cele tulpinale mai mici, sesile, oval-lanceolate, cu baza cordata. Flori albastre, ligulate, grupate in calatidii.

Inflorire, VII- IX. Polenizare entomofila. Fruct, achena obovata, cu papus foarte scurt.[18, 56]

Compozitie chimica: radacinile contin apa (75,8%), proteine brute (1,1%), grasimi brute (0,3%), substante extractive neazotate (20,3%), celuloza (1,3%), substantele minerale K, Na, P, Ca, Cl, S, M, Si (1,2%). Dintre substantele organice mentionam lactucinina, lactupicrina, inulina, intibina, fructoza, rizine, tanin, ulei volatil. Frunzele contin apa (45,6%), proteine brute (9,2%), grasimi brute (2,3%), substante extractive neazotate (25,2%), celuloza (8,2%), substante minerale K, Ca, Na, Cl, P, S, Mg, Si (9,5%). Dintre substantele organice mentionam cicorina, inulina, arginina, colina, acid cicoric, levuloza.[21, 22, 56]

Bioterapie. Frunzele si radacina plantei au importanta in fitoterapia umana.

Proprietati: tonic general, remineralizant, antianemic, aperitiv, stomahic, depurativ, coleretic si colagog, diuretic, laxativ usor, vermifug, febrifug, sedativ, antiaritmic si hipotensiv, hipoglicemiant. Se recomanda in: anorexie, astenii, anemie, insuficienta biliara, icter, colici hepatice, congestii hepatice si splenice, atonie gastrica si digestiva, dermatoze, guta, litiaza renala si vezicala, infectii urinare, hidroptizie, constipatie, paludism. Planta se afla in compozitia ceaiului depurativ Plafar.[18, 21, 24, 56]

Recoltare. Partile aeriene (Cichorii herba) se culeg in prima parte a infloritului VII-VIII pana la lignificarea tulpinilor. Se taie planta de la baza, inclusiv cu frunze. Radacinile (Cichorii radix) se recolteaza in septembrie-octombrie. Se spala intr-un curent de apa. Se usuca la soare, in poduri cu tabla sau in incaperi incalzite. Uscarea artificiala, pentru ambele, la 40-50sC.[56]

COADA-SORICELULUI (Achillea millefolium). fam. Asteraceae

Planta erbacee, perena, hemicriptofita, microterma, acid-neutrofila, specie indicatoare de zirconiu (element radioactiv), intalnita de la campie pana in regiunea subalpina. Se mai numeste alunele, bradatel, iarba stranutatoare. Raspandita in Europa si Asia.

Prezinta rizom lignificat, oblic sau orizontal, cu stoloni subterani. Tulpina erecta, glabra sau usor-paroasa, striata, simpla sau ramificata in partea superioara, inalta pana la 80 cm. Frunze alterne, de 2-3 ori penat-sectate, usor paroase. Flori dispuse in calatidii ovoide iar acestea grupate in corimburi. Florile marginale sunt albe, uneori nuantate cenusiu.

Inflorire, VI-IX. Fructe, achene mici.[21, 22, 62]

Compozitie chimica: planta contine ulei eteric, acizii achileic, formic, acetic, aconitic, ascorbic, folic, probionic, valerianic, palmitic, stearic, oleic, linoleic, miristic, succinic, urme de acid salicilic, cafeic, alcool etilic si metilic, flavone, maltoza, zaharoza, glucoza, arabinoza, galactoza, dextrine, aminoacizi, proteine, taninuri, substante anorganice continand Fe, Mg, Zn, Cu, Cd, Ni, Si, Ca. Substantele sunt concentrate mai ales in inflorescente, apoi in frunze, mai putin in tulpina sau radacina.[56, 62]

Bioterapie. Planta are importanta terapeutica in medicina umana. In farmacopei figureaza monografia utilizarii intregii plante. Uleiul volatil si proazulenele ii confera proprietati stomahice, astringente, antiinflamatoare, calmante, usor antiseptice si tonic-amare.

Intern actioneaza ca bronhodilatator, expectorant, antiseptic bronsic, dezinfectant si calmant in inflamatiile gastrointestinale, carminativ, topic - ,modificand local reactia pielii sau mucoaselor, analgetic, hemostatic, decongestiv antihemoroidal, antiseptic si calmant al mucoasei ano-rectale.

Extern: calmant, antiinflamator si dezinfectant (bai sau comprese); regenereaza tesuturile.[22, 57]

Recoltare. Partea aeriana (Millefolii herba) si florile (Millefolii flos) se recolteaza in zilele senine, intre orele 12-14 cand continutul de azulen este maxim. Uscarea se face la umbra, in strat subtire. Uscarea artificiala la 33-35grade C. Florile sa nu fie brunificate. Se pastreaza in pungi de hartie sau saci textili, la loc uscat.

CRIN ALB (Lilium candidum), fam. Liliaceae.

Planta erbacee, perena, bulboasa. In Romania a fost adus din Asia Mica de catre turci se mai numeste C. de gradina, lilie, liliom alb, stanjenel alb, zambac. Prefera soluri usoare, bogate in humus, cu pH 6,2-7, in special calcaroase. Raspandit in regiunea mediteraneana orientala, dupa unii autori spontan si in Balcani.

Bulb ovoidal, galben sau albicios, cu numerosi solzi. Incep sa vegeteze in septembrie. Tulpina erecta, plina, verde, inalta de 60-80 (150) cm. Frunze glabre, cele bazale dispuse in rozeta, petiolate, apar toamna; cele tulpinale, alterne, numeroase, sesile. Flori albe, imaculate, mari, infundibuliforme, lung-pedicelate, puternic si frumos mirositoare, grupate in racem terminal; perigon cu foliole oval-lanceolate; androceu din 6 stamine cu filamente liniar-filiforme, antere galbene, mari; gineceu cu ovar lung (12-18 mm), stil lung (50-55 mm) si stigmat capitat, mare.[21, 56]

Inflorire, V-Vl. Capsula ovoidala.

Bioterapie. Florile, frunzele si radacina au utilizari in medicina umana. Tepalele florilor si frunzele au proprietati antiseptice, bactericide si cicatrizante. Bulbul poseda principii active cu rol sedativ antifebril, sudorific, antibiotic si galactogen. In medicina umana tepalele sunt folosite in tratarea ranilor, arsurilor, inflamatiilor urechii externe, otitelor, durerilor de ochi. Bulbul este folosit pentru ameliorarea tusei uscate provocate de inflamatiile cailor respiratorii superioare, in faza de debut (faringita acuta); actioneaza asupra inimii si sistemului nervos central cu un puternic efect sedativ. Recomandat in stari de agitatie nervoasa, cu insomnii sau somn nelinistit, cu cosmaruri, palpitatii cardiace, stari de neliniste si tulburari de memorie.[21, 56]

Recoltare. Florile (Liliumae candidumi flos) si frunzele (Liliumae candidumi folium) se recolteaza in mai-iunie. Se usuca separat in strat subtire, la umbra, de preferat in poduri acoperite cu tabla. Se pastreaza in pungi de hartie. Bulbii (Liliumae candidumi bulbus) se recolteaza toamna, la sfarsitul perioadei de vegetatie. Se folosesc cruzi sau uscati.[21]

FUMARITA (Fumaria officinalis), fam. Papaveraceae.

Planta erbacee, anuala, medicinala, terofita, mezofita, la temperatura amfitoleranta, acid neutrofila spre slab-acid-neutrofila, heliofila, intalnita la marginea drumurilor, pe santuri, buruiana in miristi, in zona de campie si de dealuri, mai putin in nordul Transilvaniei si Moldovei, unde este rara. Se mai numeste corcodun, fierea-pamantului, saftarea. Vegeteaza pe locuri puternic insorite. Cerinte reduse fata de umiditate si sol. Suporta bine temperaturile ridicate. Raspandita in Europa, Asia, Africa de Nord.

Radacina pivotanta. Tulpina erecta, ramificata, glauca, slab-brazdata, inalta. Frunze petiolate, bipenate, cu segmente liniare. Flori roz cu varful purpuriu, pintenate, grupate in raceme terminale. Inflorire, V- IX. Fruct globulos, slab zbarcit.[24, 35, 56]

Compozitie chimica: planta contine acid fumaric, alcaloizi (protopina, criptopina, coridalina), derivati fenantrenici (bulbocapnina, dicentrina), tanin, rezine, mucilagii, substante amare, saruri minerale. [21, 56]

Bioterapie. Partile aeriene ale plantei au utilizare terapeutica in medicina umana traditionala (etno-iatrica), ca tonic, depurativ, diuretic, diaforetic, purgativ, antiinflamator, antiaritmic. Alcaloizii ii confera plantei si calitati hepatobiliare, spasmolitice de tip papaverina care se manifesta la nivelul cailor biliare. Cercetarile au demonstrat ca infuzia administrata intravenos produce o crestere a colerezei, daca aceasta era scazuta, si o scadere a ei, daca era prea ridicata. Efectul nu se produce in canalul unei bile normale. Deci actiunea este amficoleretica, efect de regularizare a colerezei. Clinic, este un bun hepatobiliar atat in crizele acute, cat

si in dischineziile biliare cronice.

Recoltare. Partile aeriene ale plantei se recolteaza in lunile mai-septembrie. Se usuca la umbra in strat subtire. [21]

GALBENELE (Calendula officinalis), fam. Asteraceae.

Planta erbacee, anuala, rustica, cultivata, adeseori salbaticita, cu origine nesigura, probabil Europa de Sud; se mai numeste boance, cilimica, coconite, craite, filimica, floare galbena, galbenare. Cerinte ecologice moderate. Nepre-tentioasa fata de temperatura. Cere lumina directa. Pretentii moderate fata de umiditate. Creste bine pe toate tipurile de sol, dar mai ales pe cele fertile si profunde. Raspandita in Europa de Sud.

Radacina pivotanta, lunga de cca 20 cm. Tulpina erecta, ramificata, inalta pana la 20 cm, pubescenta, foliata. Frunze sesile, intregi, glabre sau pubescente, cele inferioare spatulat-lanceolate, rotunjite la varf, alterne. Flori portocalii, grupate intr-un calatidiu; cele marginale sunt ligulate, cele din centru tubuloase. Seara se inchid.[8, 21, 35, 36, 50, 56, 62]

Inflorire, VI-IX. .Fructe, achene curbate in forma de secera, dorsal scurt-spinoase.  Compozitie chimica: florile contin ulei volatil (0,02%), saponozide triterpenice, carotenoide (licopina, alfa si beta caroten, neolicopina A, rubixantina, luteina, xantofila, flavoxantina, crizantemaxantina), flavonoizi si glicozizi flavonici, substante amare, gumirezine, mucilagii, vitamina C, acid malic, substante proteice, esteri colesterinici ai acizilor lauric, margaric, miristic si palmitic.[8, 21]

Bioterapie. Florile au utilizare terapeutica in medicina umana. Actiune emenagoga, coleretica, colagoga antispastica, cicatrizanta, antiinflamatoare, bactericida, antitricomonazica. Are bune rezultate in tratamentul plagilor, ranilor, intepaturilor de insecte, degeraturilor, arsurilor. Au mai fost semnalate proprietati antivirale, antitumorale si estrogene. Actiunea emenagoga se manifesta mai ales la femeile anemice. Folosite intern in dischinezii biliare, ulcer gastric si duodenal, enterocolite, hemoroizi, dismenoree (menstruatii cu dureri), provoaca aparitia fluxului menstrual intarziat; iar extern in rani, plagi greu vindecabile, hemoroizi, degeraturi, arsuri, eczeme, ulceratii tegumentare, acnee, metroragii (hemoragie uterina in afara perioadelor menstruale), leucoree, Trichomonas vaginalis, apare la cosmetica.[56]

Recoltare. Florile ligulate ale calatidiului (Calendulae flos) sau calatidiile florale (Calendulae cum receptaculis), se recolteaza cu mana prin rupere, dupa ce s-a ridicat roua. Se usuca in straturi subtiri, asezate pe rame, la umbra. Dupa uscare se inlatura cele decolorate. Se pastreaza in pungi de hartie.[21, 56]

HAMEI (Humulus lupulus), fam. Cannabacene.

Liana hemicriptofita, mezofita, spre mezohidrofita, mezoterma, slab acido-neutrofila, cu centrul de formare in Europa si Asia, intalnit spontan catarat pe arbori la marginea padurilor, de-a lungul raurilor. Se mai numeste H. salbatec, himei, mei, vita de H. Forma cultivata isi are originea in forma salbatica europeana. In Romania a fost introdus in cultura la sfarsitul sec. XIX. Solicita microclimate umede si racoroase. Prefera regiuni cu precipitatii bogate ce imprima mediului un caracter racoros. Seceta si excesul de umiditate ii sunt daunatoare. Prefera soluri cu textura mijlocie, profunde, permeabile, bogate in calciu. Raspandit in Europa, Asia, America de Nord.

Radacina puternica, cu multe ramificatii secundare pornite dintr-un rizom subteran. Tulpina formata din butuc, din care, in fiecare an, apar lastari numiti coarde sau curpeni, volubili, cu peri simpli si bifurcati pe muchii, in forma de carlige care servesc la prinderea de suport. Frunze opuse, aspre, lung- trilobate in partea mijlocie si simple spre varf, cu marginea lobilor serat-dintata, fata superioara paroasa, cea inferioara glabra; stipele interpetiolare. Flori unisexuate dispuse dioic. Polenizarea determina pierderea calitatii tehnologice a conurilor femele.

Inflorire, Vll-VlII. Fruct, achena ovala, galbena-cenusie.[18, 21, 47, 56]

Compozitie chimica: conurile contin apa (proaspete 70-80%, uscate 10-12%), ulei eteric (0,4-2,5%), format din hidrocarburi monoterpenice (83,9%), camiricen (79,9%), apinen, p-pinen, limonen; hidrocarburi sesquiterpenice (7,8%), ca alfa-humulen, beta-humulen; alcooli monoterpenici si oxidul monoterpenic substante de natura flavonica, tanin, trimetilamina, colina, betaina, asparagina, glutamina, histamina, substante estrogene: mici cantitati de lipide (trigliceride, steride, ceruri); mici cantitati de acizi: oxalic, malic, citric; pigmenti carotenoidici, clorofile; saruri minerale de N, P, K, Mg, Ca. Frunzele proaspete contin apa (70-75%), aminoacizi liberi, flavonide (camferol, leucocianidina, leucodelfinidina), citokinine, acid clorogenic. Florile contin aminoacizi liberi, poliglucide, flavonide, compusi esterogeni. Semintele contin proteine, gliceride (acizi linoleic, linolenic, oleic, hexadecanoic, octadecanoic), antociani. Radacinile contin glucide.[21, 56]

Bioterapie. Conurile femele au utilizare terapeutica in medicina umana. Poseda principii active cu actiune sedativa, anafrodisiace, antibacteriene, antispastice, tonic amar. Se recomanda intern in tratamentul insomniilor, gastropatiilor de natura nervoasa, nevrozelor sexuale, afectiunilor renale, cu efecte sedative, gutei, iar extern pentru tratarea vaginitei si tricomonazei.[47, 56]

Recoltare. In scopuri medicinale, conurile formelor salbatica si cultivata, se recolteaza in august-septembrie. Produsul mai vechi de un an nu trebuie sa fie utilizat.[56]

IENUPAR (Juniperus communis), fam. Cupressaceae.

Arbust conifer, rasinos, spontan, microfanerofit, circumpolar-boreal, xeromezofit, amfitolerant la temperatura si pH, intalnit in palcuri sau formand tufarisuri, in raristi si margini de paduri, poieni, pasuni, uneori tinoave, din regiunea colinara pana in etajul montan; se mai numeste anaperi, bradisor, bradul-ciumei, brazi pitici. Prezent in intreg lantul carpatic, intre 700 si 1 500 m altitudine, in M-tii Apuseni, Podisul Transilvaniei si M-tii Rodnei coboara pana la 200 m. Rezistent la ger si seceta, nepretentios fata de sol. Prefera locuri luminoase, aerisite, cu umiditate atmosferica ridicata, nepoluata cu fum, praf, gaze.

Raspandit in Europa, Asia de Nord, Africa de Nord, America de Nord.

Tufa deasa, cu ramuri ascendente. Lemn cu duramen galbui sau brun-rosiatic. Alburn ingust-galbui sau alb-rosiatic. Raze medulare vizibile cu lupa. Miros aromatic. Lujeri tineri in trei muchii, bruni. Frunze aciculare, cu o dunga alba pe fata, verzi-inchis pe dos, drepte, intepatoare, asezate cate 3 in verticile pe lujer. Flori unisexuate, dispuse dioic, mici; cele barbatesti galbene, iar cele femeiesti verzi.

Inflorire, IV-V. Polenizarea anemofila. Galbule (seminte + invelis carnos) sferice (0,66-0,9 mm), la inceput verzui, apoi negre-albastrui, brumate. Maturizarea la 2-3 ani. Seminte, cate 3, brune, in trei muchii.[21, 56]

Compozitie chimica: "fructele" contin ulei volatil (0,8-1,5%) format din alfa-pinen, camfen, cadinen, 1-4-terpineol, mici cantitati de alcooli sesquiterpenici, beta-pinen, diterpene, mircene, iuniperina (principiu amar), iunenul, iunenolul, zahar invertit (cca 30%), zaharoza, grasimi, pentozani, substante proteice, acizi glicerici, glicolic, glucoronic, 1-ascorbic, acetic, malic, formic, rasini, saruri minerale cu K, Ca.[21, 47]

Bioterapie. Galbulele (impropriu numite fructe) si uneori frunzele au utilizare terapeutica in medicina umana. Principiile active actioneaza diuretic, sudorific, expectorant, antitusiv, antispastic, stomahic, eupeptic, antifermentescibil. Se utilizeaza indeosebi ca diuretic, antiseptic al cailor urinare si balsamic. Administrarea indelungata provoaca iritatii renale. In prima faza conduc la albuminurie. Cura nu se prescrie in nefrita acuta si cronica, in nefroza, deoarece provoaca hematurie si chiar hemoragii intestinale. Se recomanda celor care sufera de artroza, afectiuni neuromusculoreumatice, in tendopatii, miogeloze. Sucul concentrat se prescrie copiilor ca tonic, in angine si raceli. Spirtul de ienupar se foloseste ca frectie in reumatism. Intern, orice tratament cu aceasta planta poate actiona ca avortiv, prin provocarea de contractii uterine. Poate produce efecte secundare toxice. Intra in compozitia ceaiului antireumatic. Se considera ca intervine asupra metabolismului, producand reglarea si normalizarea acestuia. Nici un preparat de ienupar nu se administreaza mai mult de 6 saptamani.[56]

Recoltare. Galbulele (Juniperi fructus sau Juniperii baccae) sunt culese incepand cu luna octombrie pana in iarna, prin scuturarea usoara a ramurilor. Sub

ramuri se asaza o prelata. Se indeparteaza impuritatile. Uscarea naturala, in strat subtire (cca 10 cm). Se lopateaza la 2-3 zile. Uscarea artificiala, la 35°C.[47]

IZMA BUNA (Mentha piperita), fam. Lamiaceae.

Planta erbacee, perena, cu stoloni rezistenti la temperaturi scazute, cerinte ridicate de umiditate, cu o buna vegetatie, soluri fertile de lunca, luto-nisipoase, cu apa freatica la mica adancime, temperament de lumina (heliofila); se mai numeste camfor, diana, giasma, iasma, ninta. Planta a aparut ca hibrid spontan al speciilor Mentha aquntica si Mentha spicata. In Romania, cultura pe suprafete mai mari a inceput in 1926, in jurul Brasovului.

Rizom orizontal, lignificat, aflat la mica adancime, din care pornesc numeroase radacini adventive fibroase si stoloni subterani albiciosi, la nodurile caruia se formeaza radacini adventive si noi tulpini aeriene. Tulpina erecta, in patru muchii, verde-inchis, uneori cu nuante violacee, glabra sau cu peri scurti pe muchii, inalta pana la 100 cm. Frunze oval-lanceolate, acute la varf, pe fata superioara netede, iar pe cea inferioara cu nervuri proeminente, cu peri secretori de ulei eteric, marginile serate. Flori violacee, grupate in cime, la subsuoara frunzelor, la randul lor dispuse intr-o inflorescenta spiciforma conica, alungita (4-10 cm); caliciu tubulos cu 10 nervuri proeminente si 5 dinti; corola tubuloasa, glabra, cu 4 lobi; androceu cu stamine mai scurte decat corola; gineceu cu stilul si stigmatul bifurcate, care ies din corola.

Inflorire, VI-IX. Fructe, nucule ovoidale, brune, lucioase, foarte mici (0,75/0,5 mm). [8, 21, 47, 56, 62, 66]

Compozitie chimica: frunzele si toate partile verzi ale plantei contin ulei eteric (0,20-3,60%), lipide (3,60%), acizii oleic, oleanolic, linolic, melisic, ursolic, sisterol, ergocalciferol, amestec de parafine (triacontan, hentriacontan), acizi fenolici (cafeic, clorogenic, ferulic, cumaric, labiatenic), taninuri, flavonoide (hesperitina, hesperidina), glucide (ramnoza, galactoza, glucoza, fructoza, zaharoza, rafinoza, stachioza, verbascoza), carotenoide (rodoxantina, criptoxantina, violoxantina), carotina, enzime (catalaza, peroxidaza, polifenoloxidaza), vitamina C, vitamina D; tocoferoli, acid nicotinic, saruri minerale cu K, Ca, P, Mg, Na, Fe, Mn, Zn, B, Cu, Mo. Uleiul eteric este format din mentol (52,6-63,2%), mentona, mentofuran, hidrocarburi terpenice (pinen, terpinen, felandren, limonen, camfen, fenchen, terpinolen, sabinen, cimen, mircen, cadinen, murolen, bourbonen, cubeben, cariofilen, bulgaren, copaen), numerosi alcooli, fenolii, carvacrol si timol. Florile contin mai mult ulei eteric decat frunzele. Radacinile sunt lipsite de ulei eteric 21, 56, 62, 66]

Bioterapie. Partile aeriene ale plantei, dar in special frunzele, au utilizari terapeutice in medicina umana. Principiile active din frunze actioneaza bacteriostatic, antiseptic gastrointestinal, calmant al colicilor hepatobiliare, carminativ-coleretic, colagog, antidiareic, antireumatic, antispastic, sudorific, diuretic, sedativ, fortifiant al sistemului nervos, usor analgezic. Mentolul actioneaza antiemetic si antiseptic, iar compusii flavonici coleretic si colagog; taninurile actioneaza antidiareic: acizii polifenolici actioneaza colagog si spasmolitic. Prin aplicatii pe piele sau mucoase, mentolul este un excitant al terminatiunilor nervoase sensibile la frig. La nivelul mucoasei bucale are actiune paralizanta fata de elementele gustative. Inspirat pe nas mentolul si uleiul de I. actioneaza antiinflamator la nivelul sinusurilor. Este un vasodilatator al mucoasei nazale. La inspiratie ochii se tin inchisi pentru a evita iritarea mucoasei oculare. Planta este recomandata de medicina umana in colecistopatii, litiaza biliara, afectiuni cronice ale pancreasului, infectii gastrointestinale, balonari abdominale, diaree, voma, greturi, nervozitate, litiaza renala, reumatism, urticarie, ca dezinfectant bucal 8, 13, 21, 34, 35, 50, 56, 62, 66]

Recoltare. Frunzele (Menthae piperatae folium) se recolteaza cand ajung la lungimea de 6 cm. Se rupe frunza cu frunza. Partile aeriene (Menthae herba) se recolteaza pentru uscare cand plantele sunt inflorite in proportie de 15-20%, iar pentru extragerea uleiului volatil (Oleum Menthae) cand plantele sunt inflorite peste 25%. Pentru extragerea uleiului nu se recolteaza decat necesarul pentru o zi; se prelucreaza in stare proaspata. Uscarea frunzelor si partilor aeriene se face la soare sau la umbra, intinse pe rogojini, in strat subtire. Uscarea artificiala, la 35sC. Se pastreaza in saci de hartie 21, 56, 66]

LAMAI (Citrus limon), fam. Rutaceae.

Arbust spinos, sempervirescent, pretentios la caldura, sensibil la temperaturi scazute, cerintele la lumina variaza in raport cu fenofaza, nu suporta razele de lumina directa, prefera soluri usor acide sau neutre, potrivit de revene, frecvent cultivat in ghivece; se mai numeste alamai, chitra, lemonie, mar de titron. Originar din India. Raspandit in regiunea mediteraneana.

Sistem radicular cu micorize, lipsit de peri absorbanti. Se transplanteaza dintr-un vas in altul cu tot pamantul pentru a nu se distruge micorizele. Prezinta tulpina inalta 2 (4) m, lujerii tineri rosiatici-violacei, cu 2-3 valuri de crestere in cursul unui an. Frunze pieloase, alungit-ovate sau alungit-lanceolate, slab si neregulat dintate pe margine. Flori galbene cu nuanta purpurie, solitare sau in perechi.

Inflorire, II-IV. Fruct, baca cu coaja bogata in uleiuri aromatice, galbena 56, 70, 78]

Compozitie chimica: lamaile contin apa (86-88%), proteine (0,3%), hidrati de carbon (5%), acid citric (6-8% in suc), acid malic, citrat de calciu, citrat de potasiu, saruri minerale de sodiu (2 mg), potasiu (95 mg), calciu (7 mg), fosfor (10 mg), fier (0,3 mg), oligoelemente (Si, Mn, Cu), vitamina C (68-76 mg in 100 g suc si 163 mg in coaja), vitaminele A, B , B, B, D, E, PP in cantitati mici. Coaja de lamaie contine ulei volatil format din limonen, pinene, camfen, felandren, sesquiterpene, linalol, acetat de linalil, acetat de garanie, citronelol, citrol, aldehide 21, 50, 56, 77]

Bioterapie. Fructele de lamai au numeroase utilizari in terapeutica medicala umana. Proprietatile pulpei in uzul intern: bactericid, antiseptic, activator al globulelor albe, febrifug, racoritor, tonic al sistemului nervos central somatic si al sistemului nervos vegetativ simpatic, tonic cardiac, diuretic, alcalinizant, antigutos, antiartritic, antireumatismal, antiacid gastric, antiscleros (previne senescenta), antiscorbutic, tonic venos, antianemic cu actiune buna hematopoetica, hemostatic, carminativ, vermifug, remineralizant, antipruriginos; coaja (pericarpul) este tonifianta, carminativa, iar semintele au insusiri febrifuge si antihelmintice. Pentru uzul extern ca: antiseptic, antitoxic, cicatrizant, antipruriginos, antiveninos in intepaturile de insecte (viespi, albine, furnici), citofilactic (intretinerea pielii). [56, 70]

Recomandate intern in inflamatii diverse (pulmonare, intestinale, hepatice), paludism, stari febrile, astenie, inapetenta, ascita, reumatism, guta, artritism, litiaza renala, litiaza biliara, hiperaciditate gastrica, ulcer gastric, dispepsii, aerofagie, scorbut, ateroscleroza, varice, flebite, fragilitate capilara, hipertensiune, obezitate, hipervascozitate sanguina, tuberculoza pulmonara si osoasa, demineralizare, stimularea cresterii, convalescenta, anemie, icter, insuficienta hepatica si pancreatica, congestie hepatica, hemofilie, hemoragii (epistaxis, gastroragii, enteroragii, hematurii), meteorism, dizenterie, diaree, oxiuri, astm, bronsita, gripa, blenoragie, sifilis, senescenta, cefalee.

Extern, se recomanda in guturai, sinuzite, angine, otite, hemoragii nazale, stomatite, glosite, afte, sifilide bucale, blefarite, eruptii tegumentare, furuncule, pecingine, migrene, negi, herpes, degeraturi, plagi infectate, intepaturi de insecte (viespi, albine), scabie, pistrui, seboreea fetei, prevenirea ridurilor, ingrijirea mainilor, indepartarea moliilor si furnicilor 8, 21, 56]

LASNICIOR (Solanum dulcamara), fam. Solanaceae.

Semiarbust agatator, camefit, mezohidrofit spre hidrofit, mezoterm, slab-acid-neutrofil, intalnit prin tufarisuri umede si umbroase, zavoaie, marginea apelor, taieturi de padure, din regiunea de campie pana in regiunea montana; se mai numeste buruiana de bube rele, buruiana de dalac. Raspandit in Europa, Africa de Nord, America de Nord.

Rizom lemnos, ramificat. Tulpina lemnoasa la baza, ramificata, inalta de 30-150 cm, flexuoasa, uneori taratoare. Frunze alterne, ovate, ascutite, intregi sau cu doi lobi la baza, paroase pe ambele fete. Flori violacee, hermafrodite, grupate in cime. Inflorire, VI-VIII. Fruct, baca rosie, polisperma, toxica. [8, 21, 34, 35, 47, 56]

Compozitie chimica: ramurile nelignificate, frunzele si fructele contin solanina, soladulcidintetraozid, acizii dulcamaric si dulcamaretic, sapogenine steroidice, vitamina C.[21, 35]

Bioterapie. Varfurile inflorite ale plantei sau chiar bucati de tulpina au utilizari terapeutice in medicina umana traditionala. Principiile active din planta au actiune expectoranta, laxativa, antimicotica, diaforetica si antidiscratica neta, mareste secretiile renale si cutanate. Actiunea diuretica este slab narcotica. Planta este folosita in tratamentul reumatismului, gutei, scrofulozei, bronsitei, in astm, furunculoza, impetigo, psoriazis, eczeme cronice. Empiric, este folosita pentru tratamentul antraxului, bolilor splinei, afectiunilor vezicii urinare, ca antiinflamator si antispastic.[8, 21, 35, 56]

Recoltare. Lastarii tineri (Dulcamarae stipes) se culeg primavara, cand varfurile sunt inflorite, sau toamna IX-X. Bucatile de tulpina (Dulcamarae lignum) se recolteaza catre toamna, la sfarsitul lunii august inceputul lui septembrie. Se usuca in poduri cu tabla. Se macina sau se piseaza pentru obtinerea pulberii 56]

LEVANTICA (Lavandula angustifolia), fam. Lamiaceae.

Semiarbust cu aspect globulos, peren, cultivat; se mai numeste aspic, levand, livant, spichinel. Origine mediteraneana. Vegeteaza in flora spontana de pe coastele insorite ale Muntilor Alpi inferiori. Raspandita in Europa Meridionala, mai ales in sudul Frantei, Italiei, Spaniei, Greciei. In anul 1923 din cca 60 t ulei eteric de L. realizate pe glob 90% au provenit din colectarea plantelor spontane, iar in 1956 din cele 70 t ulei de L. 90% au provenit din plante cultivate 56]

Radacina lignificata, lunga pana la 2 m, groasa pana la 2-3 cm. Tulpina puternic ramificata incepand de la baza (sau de la colet), ramificatii care, la randul lor, se ramifica din nou, inalta de 30-70 (100) cm. Ramurile tinere patrunghiulare, cu perisori desi, cenusii, cele batrane lignificate, cu scoarta exfoliata. Frunze opuse, liniare, intregi, sesile, acute, lungi de 2-3 cm, late de 3-5 mm, cele inferioare cenusii, paroase, cele superioare cenusiu-verzui, mai putin paroase. Flori albastre-violet, pubescente, glanduloase, grupate in varful ramurilor in mai multe verticile distantate false (dicazii), cate 3-7 intr-un verticil.

Inflorire, VI-VIII. Polenizare alogama, entomofila. Fructe, nucule ovoidale, lucioase, brune, grupate cate patru. Longevitate, 20-30 ani 8, 35, 56]

Compozitie chimica: florile contin ulei eteric (0,7-1,4%), compus din acetat de linalil (30-40%), acetat de linaliol, geraniol, nerol, lavandulol, borneol, (+) citronelol, (+)-terpinen-l-01, (+)-epoxi-dihidro-linalool, izogeraniol, alcool cumi-nic, urme de alfa-bisabolol, alcool amilic si izoamilic, alcool n-hexilic, acizii valerianic, izovalerianic, propionic, capronic, hidrocarburi terpenice, cumarina, herniarina, furfurol, tanin, un principiu amar, substante minerale. Miros placut, aromat, gust usor amarui. Frunzele si tulpinile contin cantitati mici de ulei eteric.

Substantele anorganice evidentiate contin N, P, K, Ca, Mg, B, Fe, Mn, Cu. Continutul maxim de ulei eteric se gaseste la inceputul infloririi si intre orele 9-14. Este utilizata pentru extragerea uleiului eteric sau esenta de L., care contine cca 60% linalol, folosit in parfumerie si cosmetica, pentru obtinerea unei game largi de creme necesare intretinerii fetei si mainilor, sapunuri, ape de colonie si detergenti. Uleiul de L. este folosit in industria farmaceutica pentru corectarea mirosului unguentelor si cremelor medicinale si in industria portelanurilor pentru realizarea unor picturi manuale 8, 13, 21, 56]

Bioterapie. Florile plantei si uleiul extras din flori au importanta terapeutica in medicina umana. Principiile active din flori actioneaza intern antiseptic, usor antispastic, carminativ, calmant, diuretic si colagog iar extern analgezic si calmant. Recomandate intern in migrene, cefalee, afectiuni cardiace cu substrat nervos, boli de rinichi si ficat, tulburari digestive, balonari abdominale, reumatism, anxietate, afectiuni ale cailor respiratorii, tuse, tuse convulsiva, laringita. Extern sunt indicate in raceala, gripa si stari febrile. Uleiul de L. determina normalizarea functiei cardiace, prin reglarea starii de excitabilitate a unor receptori interni. Sub forma de emulsie concentrata se adauga in bai terapeutice. Asigura reconfortarea si calmarea dupa surmenaj si iritabilitate nervoasa. Uleiul de L. intra in compozitia preparatelor farmaceutice Acetum aromaticum, Spirtus Lavandulae si in vechea formula a alcoolului vulnerar Tinctura vulneraria 35, 56, 74]

Recoltare. Inflorescentele se recolteaza in prima jumatate a zilei, cand contin cea mai mare cantitate de ulei si respectiv, principii active. Nu se indeasa in cosuri. Se transporta imediat la locul de extragere a uleiului sau la cel de uscare 56]

MASLIN (Olea europaea), fam. Oleaceae.

Arbust sau arbore sempervirescent, cultivat in regiunea mediteraneana, Asia de Vest, America Centrala si de Sud, Africa de Sud, Australia; se mai numeste masin, maslin. In Romania se cultiva in apartament sau in sere. Raspandit in tinuturile mediteraneene, Asia de Vest.

Tulpina inalta pana la 10(20) m. Lujerii mai mult sau mai putin muchiati, uneori spinosi, in prima faza parosi. Frunze lanceolate pana la alungit-ovate, opuse, intregi, pe fata inferioara argintiu-paroase. Flori albe, grupate in panicule axilare.

Inflorire, V. Fruct, drupa, la inceput verde, apoi rosie si la maturitate neagra-albastruie, cu un sambure striat, ovat-alungit. Seminte alungite. Embrion cu mult albumen 56, 78]

Compozitie chimica: fructele proaspete contin apa (75%), protide (0,75-1%, in cele verzi si 2 - 3 %, in cele mature), ulei (15 %, in cele verzi, 58% in cele mature), celuloza (1-3,6%), vitamine A, B, B, C, E (8 mg%), saruri minerale de K (pana la l g %), Ca, Fe, Cu, Mg, S, P, Mn. Constituentul principal al M. este trioleina care trece de 80% (uleiurile de provenienta italiana si spaniola) si pana la 70% in uleiul grecesc si tunisian. Energie calorica, 224 kcal/l00 g masline si 900 kcal/KM ml ulei 56, 78]

Bioterapie. Uleiul de masline are utilizari terapeutice in medicina umana culta si traditionala 56]

Proprietati: uleiul este emolient, colagog, laxativ usor si purgativ mecanic in doze de 30-60 g. Stimuleaza contractia vezicii biliare si a cailor biliare provocand golirea continutului lor, purgativ usor favorizand defecatia sau purgativ mecanic foarte activ daca se ia in doza mai mare. Se comporta ca un antidot fata de otravuri iritante. Recomandat in afectiuni ale pielii, anemie, ulcer, dischinezie biliara, afectiuni hepatice, constipatie spasmodica, viermi intestinali, paradontoza, alergii reumatismale. Frunzele au proprietati hipotensive, diuretice, antidiabetice. Fructele (maslinele) au insusiri laxative si colagoge 56]

MUSETEL (Matricaria recutita), fam. Asteraceae

Planta erbacee, anuala, terofita, mezofita, mezoterma spre moderat-termofila, intalnita in locuri necultivate. Se mai numeste mamorita, matricea, moruna, musatea, musetel de camp, romanita, etc. Prefera locuri insorite, pe soluri diferite, de la cele nisipoase pana la cele argiloase. Rezista bine la temperaturi scazute. Cultivat in campiile Burnazului, Moldovei, Crisurilor, Timisului. Este raspandit in Europa si Asia.

Prezinta radacina pivotanta, ramificata, superficial. Tulpina este erecta, striata, glabra, adesea ramificata de la baza, fiecare ramura terminata cu o influorescenta inalta pana la 60 cm. Frunzele sunt alterne de 2-3 penat sectate, cu cate 6-10 perechi de lacinii liniare. Florile sunt adunate intr-un antodiu cu un involucru semiglobulos, verde. Marginal, flori ligulate albe, femele, orizontale la inceput, apoi brusc rasfrante.

Inflorire: V-VIII. Fructe, achene putin curbate. Numarul lor poate ajunge la 45 000 pe o singura planta.[8, 12, 13, 21, 36, 48, 50, 56, 66, 77]

Compozitie chimica: influorescentele contin ulei eteric (0,38-0,81%), glucide simple, solubile, poliglucide, cantitati mici de lipide, acizi (oleic, lindeic, cerotic, palmitic, stearic), acizi organici (clorogenic, salicilic, caprinic), colina (0,32-0,38%), acid nicotinic, vitamina B, vitamina C, substante minerale cu P, K, Si, Fe, Mg, Ca, Ph, CU, MO, Zn, Zr, Mn. Uleiul eteric este format din hidrocarburi monoterpenice (terpinen, caren, miricen), hidrocarburi sesquiterpenice (farnesen, cadinen, calamenen, mucirolen, cubeben, chamazulena (2,80-14,20%). Dintre prochamazulene au fost izolate matricina si matricarina.[21, 35, 50, 56, 66, 77]

Bioterapie. Florile plantei au utilizari terapeutice in medicina umana culta si traditionala. Prezinta urmatoarele proprietati: antiinflamatorii, antiseptice, anal-gezice, antihistaminice, antispastice, stomahice, antialergice, emoliente, sudorifice, antidiareice, anestezice locale, cicatrizante. Extractele de musetel normalizeaza metabolismul pielii, activeaza epitelizarea si in ansamblu au actiune cicatrizanta. Din florile de musetel se obtine produsul Romazulan, extract alcoolic, deproteinizat folosit ca antiinflamator in afectiuni genitale, prurit, unele dermatoze, faringite, amigdalite, spasme intestinale, abces dentar.[12, 13, 21, 35, 36, 48, 50, 56, 66, 77]

Recoltare. Florile (Matricariae flos) se recolteaza dupa ora 10, prin ciupirea influorescentelor inainte de maturitate, cand florile ligulate s-au desfacut si sunt dispuse orizontal. Uscarea se face la umbra in incaperi curate si aerisite, in strat subtire pe hartie, rame, prelate. Uscarea artificiala se face la 30-35s C. Se pastreaza in pungi de hartie sau saci de hartie.[56, 66, 77]

NALBA MARE (Althaea officinalis), Familia Malvaceae

Planta erbacee, perena, hemicriptofita, mezofita, moderat-termofila, slab-acid-neutrofila, intalnita prin fanete umede. Se mai numeste nalba alba, nalba bruna, nalba de camp, nalba de padure. Preponderent vegeteaza in zona de campie. Este putin exigenta fata de caldura. Vegeteaza bine pe soluri luto-nisipoase, nisipo-lutoase sau chiar nisipoase. Este o planta rapace, saracind solul in elemente nutritive. Poate reveni pe acelasi teren dupa sapte ani.

Este originara din regiunea de est a Marii Mediterane. Raspandita in Europa, Asia, Africa de Nord.

Prezinta o radacina carnoasa, cilindrica, lunga de 20-30 cm, cu ramificatii putine, alba-galbuie in interior, cenusie deschis la exterior. Tulpina este erecta, cilindrica, lignificata la baza, putin ramificata sau simpla, dens-paslos-paroasa, inalta de 0,50-150 (200) cm. Frunzele, usor lobate, cele inferioare cu 5 lobi, cele superioare cu 3 lobi, catifelat-paroase, nervuri proeminente pe dos, scurt-petiolate. Florile albe-riz, tipul 5, dispuse in raceme axilare; caliciul cu sepale concrescute la baza, paslos-paroase, dublu; corola actinomorfa, cu petale triunghiulare de 1-2 cm, papiloase pe fata.

Inflorire: VII-IX. Fruct, capsula turtita, pasloasa. Seminte netede, reniforme, turtite lateral.[18, 21, 35, 56, 66]

Compozitie chimica: radacinile contin amidon (20-37%), mucilagii (10-35%), glucide simple libere (glucoza 10,2%, zahar invertit 0,78%, glucozamina), ulei gras (1,7%), format din acizii palmitic, oleic, butiric, asparagina (2%), taninuri, flavonoide, mici cantitati de lipide si proteine, saruri minerale. Frunzele contin mucilagii (9-15,65%), glucide simple libere (zaharoza, glucoza), ulei eteric (0,022%), plastochinone, saruri minerale cu K, Ca, Mg, Na, Fe, Mn, Zn, B, Cu, Mo. Florile contin mucilagii (6%), ulei eteric.[21, 56, 66]

Bioterapie. Radacina, frunzele si florile plantei au utilizari terapeutice in medicina umana culta si traditionala. Planta nu contine produsi toxici. Actiunea farmacodinamica majora o are mucilagiu. Este utilizata ca emolient sub forma de macerat la rece.

In ansamblu, prezenta mucilagiilor (frunze, flori, radacina) confera produsului actiuni emolienta, calmanta si antidiareica. De asemenea este des utilizata in tratamentul bolilor de piele si de ochi.[18, 21, 56]

Recoltare. Frunzele (Althaceae folium) se recolteaza fara petiol inainte de inflorire si numai acelea care au ajuns la maturitate. Se usuca la umbra, in strat subtire, in incaperi bine aerisite. Uscarea artificiala, la 40-50s C. Florile (Althaeae flos) se recolteaza impreuna cu caliciul la inceputul infloririi. Se usuca la fel ca frunzele. Radacinile (Althaeae radix) se recolteaza in lunile octombrie-noiembrie, dupa ce se usuca partea aeriana si primavara in martie si prima jumatate a lunii aprilie. In aceste perioade continutul in substante active este maxim. Se scot din pamant, se curata pamantul de pe ele cu peria, nu se spala, se cojeste scoarta cu cutitul pana la primul strat alb, se sectioneaza in fragmente de 20 cm in rondele sau cuburi de 1-2 cm. Se usuca la soare sau in incaperi bine aerisite in strat subtire. Uscarea artificiala se realizeaza la maxim 40s C.[56, 66]

NUC (Juglans regia) Familia Juglandaceae.

Arbore foios, moderat-termofil, slab-acid-neutrofil, intalnit sporadic prin paduri de amestec din regiunea dealurilor pana la cca 800 m altitudine, frecvent cultivat in livezi, vii, gradini, curti, marginea drumurilor de la campie, pana in regiunea dealurilor; se mai numeste nucar, nuc costeliv. Vegeteaza bine pe soluri bogate, revene sau jilave. Raspandit in Europa de Sud Est, Asia de Est, Hymalaia, China. Foarte pretentios la lumina.

Prezinta radacina pivotanta, puternica, cu ramificatii laterale pana la 14m. Tulpina dreapta in masiv, pana la 30 m inaltime, izolat ramane mai scund. Scoarta neteda, argintie-cenusie, la batranete cu ritidom cenusiu inchis cu crapaturi mari. Coroana stransa in masiv si larga, globuloasa cu ramificatii puternice cand creste izolat. Lujerii vigurosi, bruni-verzui, lucitori, glabrii, miros aromat, cu maduva lamelar-intrerupta. Mugurii cenusii, tomentosi, adeseori grupati cate doi. Frunze imparipenat-compuse, cu 5-9 (11) foliole obovate, mari (6-12cm lungime), asimetrice, acute sau acuminate, pe margini intregi, pe fata glabre, pe dos cu smocuri de peri la subsuara nervurilor. Flori unisexuat-monoice, cele mascule in amenti negriciosi, pendenti cele femele terminale, sesile, cu stigmate rasfrante, purpurii. Inflorire:V. Polenizare anemofila. Fructe, drupe globuloase mari, cu invelis carnos, verde care la maturitate crapa neregulat; nuca ovoida, brazdata neregulat, in interior cu o samanta mare, comestibila. Prima fructificatie la varsta de cca.10 ani.[18, 35, 56, 70, 78]

Compozitie chimica: semintele contin foarte putina apa, protide 15%, grasimi 63%, hidrati de carbon 14%, saruri de Na 4 mg% , K 545 mg%, Ca 70 mg%, P 430 mg%, Fe 2,1 mg%m , vitamina A 4micro-grame%, vitamina B 0,35 mg%, vitamina B0,10 mg%, niacin 1mg%, vitamina C 15 mg%. Frunzele contin tanin 4-5%, acid galic, acid elagic, inozitol, iuglona, alfa si beta-hidroiuglona, cantitati mici de ulei volatil, vitamina C, tirozina. Cojile verzi de nuca (pericarpul) contin iuglona, taninuri, ulei eteric, vitamine, clorofile, amidon, pectine, acizi organici, aminoacizi liberi si multe substante minerale (As, Ba, Ca, Cl, Co, Fe, K, Mg, Mn, Na, Ni, P, S, Zn). Nu contine iod.[56, 70]

Bioterapie: Frunzele si pericarpul fructelor au utilizari terapeutice in medicina traditionala umana. Principiile active pe care le contin actioneaza bactericid, bacteriostatic, astringent, usor hipotensiv, hipoglicemiant, calmant, cicatrizant, emolient, antitoxic, antimitotic, antidiareic, tonic-stomahic, antisudoral, antigalactogog, antieczematos si antireumatismal. Farmacodinamic principiile active impiedica inmultirea bacteriilor, produc o strangere a tesuturilor, a capilarelor sanguine si a orificiilor imprimand o actiune hemostatica locala, realizeaza o usoara scadere a tensiunii arteriale, scade concentratia de glucoza din sange, diminueaza excitabilitatea nervoasa inlaturand spasmele musculare, favorizeaza procesul de epitelizare si vindecare a ranilor, relaxeaza tesuturile si determina scaderea starilor inflamatorii, inlatura toxinele din organism, stimuleaza digestia prin excitarea sucurilor gastrointestinale, actioneaza impotriva transpiratiei, suprima diareea si inlatura inflamatiile acute ale intestinului, diminueaza si opreste secretia de lapte a glandelor mamare, actioneaza activ impotriva eczemelor. Actiunea cea mai pregnanta este cea astringenta si amaro-tonica, cu aplicatii in tratamentul dispepsiilor si inflamatiilor catarale gastro-intestinale. Astazi se admite prezenta in frunzele de nuc a unui principiu hipoglicemiant, alaturi de unul hiperglicemiat. Eczemele cronice ale copiilor sunt mai greu de vindecat. Raspund in mica masura la tratament, in comparatie cu eczemele acute. Pentru vindecarea lor, multi dermatologi acutizeaza o eczema cronica si apoi o trateaza pentru vindecare. Acutizarea se face prin aplicarea de comprese cu decoct concentrat obtinut din radacina de patrunjel. Dupa acutizare eczemele raspund favorabil la tratamentul cu preparate din frunze de nuc. Medicina traditionala foloseste pericarpul verde al nucilor ca depurativ (elimina din organisrn toxinele, produsii rezultati din dezasimilare), si ca antireumatic. Frunzele de nuc intra in compozitia Ceaiului antidiareic si a Ceaiului dietetic PLAFAR.[56,70, 78]

Recoltare. Frunzele de nuc (Juglandis folium) se recolteaza cu mana in mai-iunie, iar coaja verde a fructelor (Juglandis pericarpium), august-septembrie. De la frunze se culeg numai foliolele. Se usuca in strat foarte subtire in poduri acoperite cu tabla. Uscarea artificiala, sub 40⁰C sau la 100°C, ultima protejeaza mai bine

continutul in vitamine. Coaja verde a fructelor se obtine la recoltarea nucilor, alegand fragmente tari, verzi. Coaja moale, galbena sau negricioasa se arunca. Se usuca in poduri acoperite cu tabla, asezate cu scobitura in sus, intr-un singur strat. Uscarea artficiala la cel mult 40°C. Se ambaleaza in saci textili.[56]

OBLIGEANA (Acorus calamus), fam. Araceae.

Planta erbacee, perena, geofita, mezoterma spre moderat-termofila, slab-acid-neutrofila, intalnita la marginea baltilor si apelor curgatoare, se mai numeste calamar, calm, calmena, colm, crin de apa, paporotnec, papura rosie. Solicita umiditate in exces. Prin desecare planta isi restrange permanent arealul. Se poate cultiva pe terenurile irigabile cu substrat argilos aflate in lungul raurilor, baltilor sau lacurilor. In Romania se cultiva populatia De Bega. Raspandita in sudul Asiei.

Prezinta rizom orizontal, gros, carnos, articulat, lung pana la 1 m, din care pornesc radacini adventive groase, ramificate, galbui. Tulpina erecta, cu 4 muchii evidente, inalta de 60-120 (150) cm, poarta o singura frunza, la subsuoara careia exista o inflorescenta. Frunze pornite din rizom, cu teaca lunga ce inconjoara baza tulpinii si limb ensiform (ca o sabie), lung pana la 70 cm, lat de 1-2 cm, pe ambele fete cu nervura mediana proeminenta. Flori verzui sau verzui spre galben, mici, grupate in numar de cateva sute, intr-o inflorescenta de tip spadice, carnoasa, lunga de cca 10 cm; perigon cu 6 tepale, cu varf incovoiat; androceu cu 6 stamine; gineceu cu stil scurt si stigmat papilos.

Inflorire, V-VII. Fructe, bace rosiatice, alungite.[13, 21, 48, 56]

Compozitie chimica: rizomul contine ulei volatil (1,5-3,5%), principii amare si sescviterpenice, ca acidul acoric, acorona si criptoacorona, calmeol, calacona, acorager-macrone, epishiobunona, izoshiobunona, acalmona, tanin, amidon, zaharuri, rezine, vitamine B si C, saruri minerale. Uleiul volatil este format din azarona, aldehida azarilica, sescviterpene, apinen, calamol, calamen, camfen, camfor, eugenol.[48, 56]

Bioterapie. In India si SUA, rizomul plantei este folosit de multa vreme in tratamentul febrelor, tusei, durerilor in gat, bronsitelor, bolilor de stomac, indigestiilor, dizenteriei, colicilor la copii, muscaturilor de sarpe. In Romania rizomul plantei are importanta terapeutica in medicina umana, culta si traditionala. Are miros placut, aromat, gust aromat si amar. Principiile active au proprietati tonice, aromatice, carminative, calmante, analgezice, antispastice, diuretice, usor sedative si slab revulsive. Creste secretiile salivare, gastrice si intestinale, fiind un excelent stimulator al apetitului, (mareste pofta de mancare chiar si bolnavilor de cancer gastric), favorizeaza eliminarea gazelor din intestine, diminueaza sau inlatura spasmele muschilor netezi din organele interne, actioneaza asupra hemoroizilor si epiteliului renal marind cantitatea de urina eliminata. Ca tonic nervos actioneaza favorabil asupra sistemului nervos central, imbunatatind memoria. Are efecte sedative in tratamentul isteriei, dementei, epilepsiei, inlatura senzatia de frig si stabilizeaza reactiile auditive. Are proprietati insecticide si bactericide, datorate aldehidei azarilice. Recomandata intern in anorexie, meteorism, gastrite hiperacide, ulcer gastric si duodenal, ulceratii intestinale, insomnii, stari depresive si nervoase, epilepsie, hemoroizi.[21, 56]

Planta intra in compozitia ceaiurilor sau retetelor PLAFAR pentru sindroame dispeptice (anaciditate, hipoaciditate), diaree, dismenoree, tonice generale si a preparatului Ulcerotrat. Dintre principiile active azarona se presupune ca este cancerigena. Constatarea a fost facuta in ultimul timp. Aceasta substanta apare doar la formele poliploide (triploide si tetraploide). Ea lipseste la formele diploide. Se impune cultivarea unor varietati fara azarona.[56]

Recoltare. Rizomii se recolteaza toamna IX-XI, dupa evacuarea apei si zvantarea terenului. Din cultura se recolteaza la sfarsitul anului al doilea. Rizomii mici se introduc in mal pentru a asigura perpetuarea speciei. Imediat dupa recoltare, se spala, se curata de radacini, li se indeparteaza partile aeriene, se taie in fragmente de 10-15 cm. Cei grosi se despica. Se decojesc daca se solicita un astfel de produs. Uscarea se face in incaperi bine aerisite, incalzite.[48, 56]

ORZ (Hordeum vulgare), fam. Poaceae.

Cereala erbacee, anuala, comuna in cultura agricola, uneori subspontana; se mai numeste icimie, Orz de primavara, Orz de toamna, orzoaica de primavara. Provine din specia spontana Hordeum agriocrithon descoperita in Tibet. Prima planta cerealiera cultivata pe Terra. Locul de cultivare, Egiptul antic. Orzul cultivat astazi corespunde subspeciilor: vulgare, cu spiculete asezate in spic pe 4 randuri, si hexastichon, cu spiculete asezate pe 6 randuri. In primul caz spicul este 4 muchiat, iar in cazul doi spicul este cilindric. Larga arie de raspandire; incepe in zonele arctice si ajunge pana in oazele Saharei. Rezistent la temperatura scazuta. Orzul de toamna suporta, la nivelul nodului de infratire, -10°C. Devine sensibil la temperaturi joase, cand gerul urmeaza dupa o vreme umeda si calda. Rezistent la sistavire. Prefera soluri cu textura mijlocie, luto-nisipoase si nisipo-lutoase, fertile.

Radacina fasciculata slab-dezvoltata. Greutatea cea mai mare a masei de radacini este atinsa in faza de inspicare-inflorire, apoi scade catre maturitate. Tulpina, pai (culm) inalt de 30-150 cm, cu 5-7 internodii, netede, glabre. Frunze liniare, verzi-pal, glabre, cu auricule (urechiuse) foarte mari la baza laminei, albe sau violete, glabre; ligula putin dezvoltata, scurta, trunchiata, ciliata. Spic lung de 4-13 cm, cu rahisul puternic comprimat, paros pe margine, format din segmente drepte. Spiculete fertile, cate 3 pe un calcai. Palei ovat-lanceolate, galbene sau negre, alipite de cariopsa sau libere, cea inferioara terminata cu o arista lunga pana la 10 cm. Inflorire, VI-VII. Polenizare anemofila. Fruct cariopsa fusiforma, imbracata, rar golasa, umflata la mijloc si ascutita la ambele capete.[56, 68]

Compozitie chimica: cariopsele (boabele) contin apa (13,92%), proteina bruta (10,53%), grasimi (2,08%), substante extractive neazotate (66,18%), celuloza (2,78%), substante minerale (2,5%), cu P, K, Si, Mg, Ca, Fe. Proteinele sunt formate din prolamine (35-45%), glutenine (35-40%), globuline (10-20%), albu-mine (3-4%). Substantele extractive neazotate sunt alcatuite din amidon (97%) si zaharuri simple (3%). Glutenul este in cantitate foarte mica sau lipseste, de unde slaba insusire panificabila a fainii.[56]

Bioterapie. Cariopsele si planta verde in stadiul tanar au utilizari terapeutice in medicina traditionala umana. Principiile active ii confera proprietatile de: emolient, tonic general, tonic al sistemului nervos, tonic cardiac, stimulator digestiv, drenor hepatic, antidiareic, hipotensor, reglator al tensiunii arteriale, stimulator al potentei sexuale, antiinflamator, racoritor. Cariopsele (boabele) sunt recomandate in afectiuni pulmonare (tuberculoza, bronsite cronice), demineralizare, atonie gastrica si intestinala, insuficienta hepatica, dischinezie biliara, enterite, diaree, febra tifoida, inflamatii ale cailor urinare (nefrita, cistita), hipotensiune, stari febrile, stimulare a cresterii. Orzul verde este folosit pentru extragerea sucului sau se usuca si se transforma in pudra. Sub o forma sau alta este folosit in anorexie, anemie, stomatite, cancer, gastrita, ulcer, colita, pancreatita, afectiuni hepatice (hepatita virala, hepatita cronica, ciroza), dischinezie biliara, diabet, astm, bronsite, (tuberculoza pulmonara, viroza pulmonara, rinita alergica, cardiopatie ischemica, infarct miocardic, hipotensiune si hipertensiune arteriala, astenie, schizofrenie, epilepsie, nevralgie de trigemen, nevralgie faciala, insomnie, artrita, acnee, pistrui, eczeme, ulcer varicos, tromboflebite, hemoragii, fistule perianale, hemoroizi, dismenoree, sterilitate, impotenta sexuala, avitaminoze, alopecie, reumatism articular acut, lombo-sciatica.[56, 68]

Recoltare. Cariopsele de orz (Hordeumi semen) se recolteaza in faza maturitatii galbene. Sunt destinate alimentatiei si au utilizari terapeutice. La maturitatea deplina se recolteaza loturile semincere. Se treiera. Este folosit in aceasta stare pentru obtinerea sucului sau este uscat si macinat obtinandu-se pudra de orz verde.[56]

PAPADIE (Taraxacum officinale), fam. Asteraceae.

Planta erbacee, perena, hemicriptofita, cosmopolita, mezofita, la temperatura si pH amfitoleranta, prezenta in toata tara, in locuri insorite sau semiumbrite, in pasuni, fanete, poieni, locuri necultivate, in culturi, pe marginea drumurilor de la campie pana in zona subalpina. Se mai numeste buh, galbinele gruac, gusn-gaimi, laptuca.

Raspandita in Europa si Asia. Rizom gros vertical, ramificat, lung de 1-2 cm, continuat cu o radacina pivotanta lunga pana la 15 cm, din care se desprind putine radacini secundare. Tulpina aeriana cilindrica, goala in interior, fara noduri, terminata cu o inflorescenta. Frunze lanceolate. atenuate in petiol cu marginea inegal scobita, rezultand lobi. Nervura mediana are pe fata superioara aspect de sant. Flori galbene mari, grupate cate 100-200 intr-un calatidiu, care se deschide dimineata si se inchide seara.

Inflorire, IV-IX (X). Fructe, achene globuloase (3-4 mm), fin brazdate, cu papus alb in forma de umbrela.[8, 13, 21, 35, 40, 56]

Compozitie chimica: partile aeriene contin gliceride ale acizilor oleic, palmitic, stearic, ulei volatil, colina, glucoza, polioze, flobafene, acid tartric, substante proteice, substante antibiotice, alcooli triterpenici (arnidiol, taradiol), carotenoide, xantofile, flavoxantine, vitaminele A, B, C, D, saruri de azot, calciu, fosfati. Radacinile contin alcooli triterpenici (taraxerol, taraxasterol), fitosterine (sitosterina, stigmasterina), glucide (inulina, fructuoza, levuloza), substante proteice, rezine, tiamina, colina, gliceride ale acizilor palmitic, oleic, linoleic, arginina, asparagina, acid nicotinic si amida acidului nicotinic, vitamine B, C, substante minerale.[18, 21,33, 35,56]

Bioterapie. Radacina si partile aeriene ale plantei au utilizari terapeutice in medicina umana culta si traditionala.

Proprietati: tonic amar, tonic general, drenor hepatobiliar, depurativ sanguin, diuretic azoturic, decongestiv, antiputrid, antiscorbutic, circulator, tonifiant al pielii, colagog, eupeptic, astringent. Stimuleaza secretiile salivare si prin act reflex sau direct secretiile gastrice si intestinale. Activeaza procesele de eliminare a toxinelor din sange; mareste cantitatea de urina eliminata; scoate acidul uric din organism; modifica peristaltismul normal al ureterelor in crizele de calculoza renala, asigurand tranzitul calculilor sau al cristalelor dislocate si eliminarea lor. Stimuleaza pofta de mancare. Aprovizioneaza organismul cu vitamine (A, B, C, D) si saruri minerale. Planta este recomandata in angiocolita cronica, congestia ficatului, insuficienta hepatica, litiaza biliara, hepatita, hipercolesterolemie, litiaza renala, insuficienta renala, afectiuni ale cailor urinare, oligurie, tulburari circulatorii (cianoza, varice), obezitate, constipatie, fermentatii intestinale (entero-colite), hemoroizi, anemie, astenie, scorbut, celulita, pletora, paludism, entorse, pecingine, pistrui, negi, cataracta, acnee, boli endocrine. Pe langa acestea, medicina traditionala mai foloseste planta pentru stimularea secretiei pancreatice, in tratamentul cancerului si ca purgativ usor in prevenirea constipatiilor.[56, 62]

Recoltare. Planta intreaga (Taraxaci herba cum radicia) se recolteaza primavara inainte si la inceputul infloririi. Partile aeriene (Taraxaci herba) sau numai frunzele (Taraxaci folium) se recolteaza primavara in lunile aprilie-mai. Radacina (Taraxaci radix) se recolteaza toamna, in septembrie-noiembrie sau primavara de timpuriu, in martie-aprilie. Uscarea se face la umbra in strat subtire in locuri foarte bine aerate. Pentru tratarea multor afectiuni frunzele sunt folosite proaspete, imediat dupa cules.[56]

PATLAGINA MARE (Plantago major). fam. Plantaginaceae.

Planta erbacee, perena, hemicriptofita, mezofita, amfitoleranta la temperatura si pH, comuna in toata tara, intalnita de la campie pana la zona subalpina. Se mai numeste batlagina, iarba grasa de gradina, iarba-mare, limba-boului, limba-oii. Raspandita pe tot globul.

Prezinta rizom scurt, gros, din care pornesc radacini fasciculate. Tulpina scapiforma, cilindrica, neteda, inalta de 10-40 cm. Frunze lat-ovate, glabre, cu 3-7 nervuri, brusc-atenuate in petiol, dispuse in rozeta. Flori galbene-albicioase, grupate intr-un spic cilindric lung, caliciu cu sepale lat-eliptice, verzi, cu marginea alb-membranoasa, corola gamopetala, actinomorfa, cu lacinii inguste; androceu cu 2 filamente staminale iesite mult afara din corola si terminate cu cate o antera, la inceput palid-violeta apoi galbena; gineceu cu stigmat filamentos iesit mult din corola.

Inflorire, VII-X. Fruct, capsula ovoidala, biloculara. Seminte brune-inchis.[8, 18, 21, 56, 62, 66]

Compozitie chimica: frunzele contin aucubina, pectine care prin hidroliza se desfac in acid galacturonic, galactoza, arabioza, ramnoza, mici neocantitati de glucoza, xiloza, metilgalactoza; glucide solubile constand din glucoza, fructoza, xiloza, ramnoza, zaharoza, planteobioza, planteoza, rafinoza, stahioza; numerosi acizi organici, din 14 acizi hidroxicinamici, acizii ferulic, siringic, vanilic, hidroxibenzoic, cumaric, gentisic, clorogenic, neoclorogenic, cafeic, fumaric, benzoic, cinamic, salicilic, flavonele baicaleina, baicalina, scutelaeina, luteolina, apigeina, nepetina si hispidulina; taninuri (4-5,76%), acid oleanolic; saponine, aminoacizi aromatici si alti aminoacizi liberi (asparagina, acid glutamic, glicina, histidina, alanina, metionina, valina, lizina, leucina, serina, fenilalanina, triptofan), urine de alcaloizi, enzime (invertaza, emulsina, polifenoloxidaza, catalaza, peroxidaza), vitaminele A, C, K, acid nicotinic, ulei eteric (0,2%), urme de rasina, ulei gras, saruri minerale de Ca, K, Na, P, Fe, Mn, Zn, Cu.[21, 35, 56]

Bioterapie. Frunzele au utilizari terapeutice in medicina traditionala umana. Principiile active au proprietati antisclerotice, hipotensive, diuretice, astringente, antiinflamatorii, cicatrizante, emoliente. Folosite pentru tratarea aterosclerozei, in hemoragii, diaree, hipertensiune arteriala, tuse de diverse etiologii, bronsite cronice, astm bronsic, ulcer gastroduodenal, hipercolesterolemie, ulcer varicos, stomatite, laringite, traheite, rani purulente, ulceratii, combaterea intepaturilor de insecte.[18, 21, 35, 56, 62, 66]

Recoltare. Frunzele se recolteaza in timpul infloritului, pe timp uscat, dupa ce se ridica roua. Frunzele si scapul florilor se taie de la suprafata pamantului. Se usuca la umbra in strat subtire.[56, 66]

PATLAGELE ROSII (Lycopersicon esculentum), fam. Solanaceae.

Planta erbacee, anuala, in zonele cu climat temperat si perena, in climat tropical, legumicola, cu valoare terapeutica. Se mai numesc gogonele, patlagele rosii, patlagele de Paradis, patlagele galbene, tomate. Au fost aduse in Europa de conchistadorii spanioli. Se considera ca specia de origine este Lycopersicon esculentum, var, cerasiforme.

In Europa s-au cultivat prima data in Spania si in Portugalia. In America de Nord si Romania au aparut abia in sec. XIX. Au peretentii mari la apa in faza de formare a rasadului si la plantarea lui in camp. Umiditatea in exces este daunatoare.

Radacina pivotanta, ramificata, patrunde adanc in pamant. Tulpina inalta, erecta, cu mare capacitate de lastarire. Tulpina, in contact cu pamantul reavan, formeaza radacini adventive. Frunze intrerupt-imparipenat-compuse, acoperite cu perisori glandulari cu miros caracteristic. Foliole ovale, lanceolate, de diferite marimi, cu suprafata gofrata sau neteda, cu marginea dintata sau neteda dispuse altenativ. Flori galbene dispuse in racem cu aspect de ciorchine. Polenizare autogama, in cazuri rare polenizare alogama entomofila (5%). Inflorire, VII - VIII. Fruct, baca carnoasa de diferite forme si culori diferite (galbene, rosii, roz). Seminte oval-rotunjite, turtite, acoperite cu perisori, gri sau argintii.[18, 22, 48, 56, 62, 70]

Compozitie chimica: fructele contin apa (90%), protide (2%), lipide (0,3%), hidrati de carbon (3%), Na (6 mg%), K (285 mg%), Ca (13 mg%), P (25 mg%), Fe (0,5 mg%), vitaminele A (130 mg%), B, B si niacin (0,5 mg%), vitamina C (cca 25 mg%), vitamina E si K, microelemente (Mg, Zn, Cu, Ni, Co, Br), acizi organici (citric, malic, pectic). [22, 56, 70] 

Alimentatie. Folosite in stare proaspata sau in preparate culinare. (Salata de rosii pregatita cu mult timp inainte de masa isi pierde proprietatile). Recomandate ca aliment in acnee, astenii, inapetenta, intoxicatii cronice, stari congestive, ateroscleroza, afectiuni vasculare, artritism, guta, reumatism, azotemie, litiaza biliara si urinara, constipatie, enterita.[18, 24, 33, 56]

Bioterapie. Fructele, respectiv rosiile (tomatele), frunzele si tulpinele au utilizari in medicina umana traditionala si culta ca adjuvant in tratamentul bolilor. Actioneaza ca remineralizant, revitalizant, aperitiv, antiscorbutic, alcalinizant al sangelui dezintoxicant, antiinfectios, echilibrant celular, diuretic, dizolvant uric, eliminator al ureii, usureaza digestia. Utilizate intern in astenii, inapetenta, intoxicatii cronice, arterioscleroza, afectiuni vasculare, artritism, guta, reumatism, azotemie, litiaza urinara si biliara, constipatie, enterite, peraciditate gastrica, atonie gastrica, obezi-tate, inapetenta, hipervascozitate sanguina, boli de ficat, pletora manifestata prin roseata pielii si a mucoaselor, contractii puternice ale inimii insotite de palpitatii, puls arterial plin, vene pline si respiratii superficiale scurte determinate de cantitatea de sange sau lichide ce depasesc valorile normale in intreg corpul sau in anumite parti ale lui.

Extern sunt folosite in acnee si intepaturi de insecte.[35, 56]

Recoltare. Fructele se recolteaza cand ajung la maturitatea fiziologica. Ca adjuvant in tratarea anumitor boli, se recomanda rosiile cultivate in camp sau gradina, care beneficiaza de conditii naturale, si mai putin cele din sere sau solarii. Frunzele si partile aeriene se recolteaza la nevoie si se folosesc proaspete.[56]

PATRUNJEL (Petroselinum crispum), fam. Apiaceae.

Planta erbacee, bienala, legumicola, cu valoare terapeutica, cultivata pentru radacini si pentru frunze. Se mai numeste gagaut, patlagele, petrinjei de casa. Folosit ca planta alimentara si farmaceutica. Raspandit in regiunea mediteraneana. Cultivat si pe alte continente. Rezistent la temperaturi scazute. Pot ierna in camp. Temperatura optima de crestere este de 20°C. Cerinte mari fata de apa in timpul germinarii, rasaririi si imediat dupa rasarire. Plantele cu sistem radicular puternic rezista la seceta. Seceta si excesul de umiditate il sensibilizeaza fata de boli. Pretentios fata de lumina. Prefera soluri afanate, bogate in humus, fara buruieni, cu reactie usor acida sau neutra (pH 6,5-7).[56]

Radacina pivotanta, conica, tronconica sau alungita, alb-cenusie, gust dulce, miros placut, aromatic. Tulpina florifera inalta, cilindrica, usor striata, uneori fistuloasa, glabra, ramificata chiar de la baza. Frunzele bazale si cele din rozeta lung-petiolate, de 2-3 ori penat-sectate, cu foliole oval-cuneate, trifidate, cu lobii dintati, glabre, lucioase pe fata superioara, miros caracteristic. Pe tulpina frunze sesile, lanceolate, usor dintate in partea de jos, intregi in apropierea inflorescentei. Flori mici, albe-verzui sau galbene, hermafrodite, grupate in umbele mici, pedunculate, iar acestea intr-o umbela compusa. Polenizarea entomofila. Fructe, dicariopse mici, ovale, cu cinci coaste longitudinale, fine. Inflorire, VI-VIII.[52, 56, 62]

Compozitie chimica: frunzele contin ulei volatil (0,3%) format din apiol, miristicina, aliltetra-metoxibenzen, terpineol, p-cimol, felandren, vitaminele A, B, C (200 mg/100 g), mici cantitati de acid folic si saruri minerale. Radacina contine apa (85%), protide (3%), hidrati de carbon (6%), ulei volatil (format din terpene, pinene, apiol, apein), Na (20 mg%), K(600 mg%), Ca(145 mg%), P(75 mg%), Fe (4,8 mg%), microelementele I, Mg, Mn, S, Cu, vitaminele A (730 /<g), B (0,10 mg%), B (0,20 mg%), niacin (0,8 mg%), C (peste 100 mg%), mai mult de 2-3 ori decat portocalele, o enzima; semintele contin ulei gras (cca 20%), format din acizi grasi nesaturati ce au in constitutia lor acidul petroselinic si apiozidul-heterozid flavonic.

Bioterapie. Planta are utilizari terapeutice in medicina umana, traditionala si culta. Sunt folosite radacinile, frunzele, semintele, planta intreaga.

Principiile active au urmatoarele proprietati: stimulent general al sistemului nervos si al glandelor endocrine, tonic, antianemic, antirahitic, antiscorbutic, anti-xeroftalmic, antiasmatic, anticanceros, antiinflamator, antifebril, elimina toxinele din organism, afrodisiac, calmant, depurativ, diuretic, diaforetic, emenagog, expectorant, mineralizant, secretolitic, tonic nervos, capilar si uterin, vermifug, vitaminizant, vasodilatator, colagog, aromatic, aperitiv. Stimulent al fibrelor musculare netede intestinale, urinare, biliare, uterine. Radacina, frunzele,

semintele actioneaza benefic in astmul bronsic prevenind si eliminand crizele, actioneaza asupra epiteliului renal, marind cantitatea de urina eliminata, diminueaza tensiunea arteriala. Frunzele si radacina reprezinta un produs natural care regleaza ciclul menstrual. Provoaca sau fac sa reapara ciclurile menstruale intarziate. Consumul de frunze sau radacina elimina starea de anemie, rahitismul, scorbutul, impiedica xeroftalmia (uscarea conjunctivei si corneei), elimina sau limiteaza procesul inflamator, scade sau elimina febra generata de unele boli, diminueaza excitabilitatea nervoasa, stimuleaza eliminarea din corp a toxinelor pe cale gastrointestinala, renala sau prin glandele sudoripare (transpiratie), favorizeaza cresterea transpiratiei, stimuleaza expectoratia eliminand din bronhii si plamani substantele daunatoare, stimuleaza secretia bilei, vitaminizeaza si mineralizeaza organismul, produce marirea lumenului vascular si cresterea afluxului de sange prin actiunea pe care o are, de relaxare a musculaturii netede din peretii vaselor (tunica musculara), provoaca eliminarea viermilor paraziti din intestin.[56]

Intern, planta sau parti din planta sunt folosite pentru tratarea anemiei, stimularea cresterii, inlaturarea tulburarilor de nutritie, stimularea poftei de mancare, inlaturarea tulburarilor digestive (digestie dificila, greata, gaze intestinale, arsuri gastrice), vicii ale sangelui, in pletora (cresterea peste normal a cantitatii de sange din organism), celulita (procese inflamatorii ale tesutului adipos subcutanat), febre intermitente, infectii, reumatisme, guta, menstre dureroase, hepatism, nervozitate, atonie a vezicii biliare, cancer, paraziti intestinali, artrita, blefarita, litiaza renala si biliara, cardiopatie ischemica, diaree, edeme cardio-renale, flebite, hepatite, intoxicatii alcoolice si tabagice, ciclu menstrual neregulat, rahitism, afectiuni renale si ale cailor urinare, uremic, oligourie, palpitatii, paludism, hipertensiune arteriala, afectiuni splenice si gastrice.

Extern, este recomandata in leucoree, contuzii, plagi, nevralgii, oftalmii, intepaturi de insecte, pistrui, echimoze (vanatai).[21, 52, 56, 62]

Recoltare. Frunzele se recolteaza si se folosesc proaspete. Pentru anotimpul rece se recolteaza pe timp frumos si se usuca in camere bine aerisite sau in poduri acoperite cu tabla. Radacinile se recolteaza in octombrie si recoltarea poate dura pana toamna tarziu. Fructele se recolteaza cand ajung la maturitate.[56]

PIN (Pinus sylvestris), fam. Pinaceae.

Arbore conifer, rasinos, megafanerofit, amfitolerant, cu mare amplitudine ecologica, intalnit sporadic, in palcuri sau mici masive, pe soluri sarace, stanci, in etajul montan sau subalpin din Muntii Carpati, uneori coborand pana in regiunea dealurilor inalte. Se mai numeste brad, molid, P. de munte, zada. Raspandit in Europa si Asia. Putin pretentios fata de clima si sol. Prefera regiuni racoroase. Rezista la ger si seceta. Nu suporta poluarea.

Radacina trasanta pana la profunda. Tulpina cilindrica, relativ dreapta, inalta, cu ramuri orizontale. Coroana piramidala in tinerete, apoi devine tabulara. Lemn cu duramen rosiatic, rezistent, elastic, trainic. Raze medulare greu vizibile. Inele anuale bine vizibile. Scoarta prezinta un ritidom subtire, rosu-caramiziu ce se exfoliaza in foite lungi si subtiri. La batranete, in partea inferioara a trunchiului, ritidomul devine gros. Lujerii sunt verzi-cenusii, cu muguri ovoid-ascutiti, solzi lipiti si putin rasinosi. Frunze aciculare, rigide, usor rasucite, verzi-albastrui cu nuanta ce-nusie, cuprinse cate doua intr-o teaca. Canale rezinifere inconjurate de celule mecanice. Flori unisexuat-monoice, conuri solitare, pedunculate, brun-cenusii, mate.

Inflorire, V-VI. Polenizare anemofila.[56]

Compozitie chimica: mugurii si cetina de P. au aceeasi compozitie cu jneapanul.

Cetina si mugurii servesc pentru obtinerea extractelor si uleiului volatil folosite in medicina si cosmetica.

Bioterapie. Mugurii, frunzele si produsul de distilare a lemnului au utilizari terapeutice in medicina traditionala umana. Principiile active din muguri si frunze au actiune antispastica, antiinflamatoare, antiseptica, dezinfectanta, cicatrizanta, diuretica, modificatoare a secretiilor bronsice. Recomandate in inflamatii ale cailor respiratorii insotite de tuse, in bronsite, pielite, cistite, uretrite, nevroze, reumatism, rani. Esenta, intern are actiune antihelmintica, iar extern iritativ-revulsiva. Gudronul este format din fractiuni volatile grele (acizi organici, enoli, aldehide, acizi pirorezinici), este modificat oral secretiilor bronsice, balsamic, antiseptic, cheratoplastic P. in dilutie de 2-5%, cheratolitic in dilutie de 30-50%, antiparazitar extern si antipruriginos. Folosit in dermatoze diverse, eczeme cronice, psoriazis.[56]

Recoltare. Frunzele se recolteaza in tot timpul anului. Sunt folosite proaspete. Pentru uscare se recolteaza de primavara pana toamna. Se usuca la umbra, in strat subtire. Mugurii se recolteaza primavara si se folosesc imediat pentru diferite preparate.

PLOP NEGRU (Populus nigra), fam. Salicaceae.

Arbore foios, mezoterm, neutru-bazifil, heliofil, putin pretentios fata de clima, intalnit prin lunci, depresiuni umede, zavoaie, poieni umede, in paduri, din regiunea de campie si dealuri joase; se mai numeste pliop negru, plopotas, pluta, etc. Creste viguros pe soluri aluvionare, afanate, usoare, profunde, bogate in elemente minerale si aprovizionate cu apa. Suporta inundatii de lunga durata fara ca apa sa stagneze. Raspandit in Europa, Asia, Africa, America de Nord.

Radacina puternica.cu radacini adventive pe tulpina in regiunile inundabile. Tulpina inalta pana la 30-35 m adeseori cu umflaturi la baza (galme), produse prin aglomerarea mugurilor dorminzi. Scoarta cenusie cu ritidom format de timpuriu, negricios, brazdat longitudinal. Lemn cu duramen brun-deschis la cenusiu, alburn mai deschis, razele medulare nu se observa cu lupa, inele anuale vizibile, pete medulare mari, de culoare deschisa. Coroana larga, rara, nesimetrica. Lujerii slab muchiati, glabrii, galbeni-verzui, lucitori. Mugurii fusiformi, brun-galbui, conici, alungiti-ascutiti, vascosi-aromatici. Mugurii florali mai mari, departati de lujeri. Frunze lung-petiolate, rombic-ovate sau triunghiulare, lung-acuminate, la baza lat-cuneate, pe margini marunt-crenat-serate, glabre. Flori unisexuat-monoice, dispuse in amenti, mici ce cad de timpuriu. Amentii masculi au 4-6 cm lungime, cei femeli 10-15 cm lungime.

Inflorire, III-IV. Polenizare anemofila. Fructe, capsule de 7- 9 mm lungime, ovoide, drepte, lung-pedicelate. Longevitate, 300-400 ani. Mare capacitate de lastarire. Butaseste usor. Drajoneaza slab.[21, 56, 78]

Compozitie chimica: mugurii contin glicozizi fenolici (salicina, populina), ulei volatil, ulei gras, taninuri, rezine, acid malic, acid galic, saponine, manitol, compusi de natura flavonica (crizina si tectocrizina). Uleiul volatil este format din betulen, alfa, beta si gama-betulenol, d-humulen, alfa-cariofilen).[56]

Bioterapie. Mugurii au utilizari terapeutice in medicina umana culta si traditionala. Principiile active actioneaza astringent, usor antiinflamator si slab analgezic, balsamic, antiseptic, diuretic, antifebril, diaforetic, calmant (mai ales in inflamatiile cailor urinare), cicatrizant, expectorant. Substantele cu caracter fenolic au proprietatea de a distruge microorganismele, flavonele favorizeaza diureza cu eliminarea acidului uric. Glicozidele ii asigura actiunea antipiretica. Recomandat intern in tuse, bronsite, bronsite acute, afectiuni renale, reumatism, cancer, iar extern pentru tratarea hemoroizilor, arsurilor, rani, ranilor dureroase, dermatomicozelor. Mugurii intra in componenta formulei Unguentum Populeum, alaturi de extractele de beladona si hioscian.[21, 56]

Recoltare. Mugurii (Populi gemma) se recolteaza la sfarsitul lunii februarie pana la inceputul lunii aprilie, cand incep sa se umfle. Se desprind de pe ramuri cu mana. Uscarea se face in aer liber, intr-un singur strat. Uscarea artificiala, pana la 35°C.[56]

PORTOCAL (Citrus aurantium), fam.Rutaceae

Arbust sau arbore spinos, pretentios fata de temperatura, sol, umiditate si lumina, frecvent cultivat in apartamente. Se mai numeste naranza, neramce, pomoroanca, purdacalie.

Originar din China si India. Raspandit in Europa si Asia de Sud.

Tulpini inalte de 3-12 m. Frunze eliptice, acuminate la varf, slab-dintate pe margini, petioli aripati. Flori albe, cu caliciu paros, foarte mirositoare, solitare sau dispuse in corimbi panciflori. Inflorire, IV-V. Fruct, baca globuloasa, portocalie.

Compozitie chimica: portocalele contin apa (90%), proteine (0,7%), hidrati de carbon (cca 9%), acizi organici (1,5-25 g %), vitaminele C (35-50 mg%), A (11micrograme%), B (0,06 mg %), B (0,03 mg %), niacin (0,2 mg %), saruri de sodiu (2 mg %), potasiu (130 mg %), calciu (30 mg %), fosfor (15 mg %), fier (0,4 mg %). Valoare energetica 39 kcal/100 g pulpa, din care se resoarbe 89%.[56, 68]

Bioterapie. Fructele plantei, frunzele si florile au utilizari terapeutice in medicina traditionala umana. Principiile active din fructe actioneaza ca tonic muscular si al sistemului nervos, remineralizant, intareste capacitatea de aparare naturala, stimuleaza regenerarea celulelor si tegumentelor, previne hemoragiile si contribuie la oprirea lor, combate scorbutul, diminuiaza sau inlatura spasmele, limiteaza sau inlatura actiunea toxinelor, dezvolta pofta de mancare, favorizeaza secretia bilei si eliminarea ei in intestin, retrage din masa umorilor toxinele si provoaca eliminarea lor din corp, favorizeaza transpiratia, actioneaza asupra epiteliului renal marind cantitatea de urina eliminata, fluidifica sangele, protejeaza celulele hepatice (hepatoprotectoare), ocrotitoare si tonifiante a vaselor sanguine, usor laxative. Coaja (pericarpul) actioneaza febrifug si laxativ. Frunzele si florile contin principii active cu rol antiseptic si calmant. Fructele sunt recomandate intern pentru crestere, in convalescente si pentru prevenirea imbatranirii, anemie, lipsa poftei de mancare (anorexie), scorbut, demineralizare, astenie fizica si intelectuala, dispepsie, tendinte hemoragice si fragilitate capilara, boli hepatice, hipervascoziate sanguina, tromboza, ameteli, amortirea membrelor, infectii diverse, stari febrile, paludism, intoxicatii, dermatoze, eczeme, stomatite, gingivite, diabet, isterie, meteorism (gaze intestinale), laringita. Frunzele se recomanda in cefalee, insomnie, palpitatii, tuse, spasme. Florile sunt utile in tratarea cefaleei, insomnie, cuperozei (nas rosu), palpitatiilor, tusei, spasmelor gastrointestinale. Coaja (pericarpul) este indicata in febra, oboseala.[56]

RICIN (Ricinus communis), fam. Euphorbiaceae.

Planta erbacee, anuala, in sudul Europei, arbust sau arbore (1-3 m inaltime) in Africa, termofila, originara din Etiopia si sud-vestul Indiei, cultivata pentru seminte foarte bogate in ulei tehnic; se mai numeste boabe de turba, capuse, carlis, cicer, floare boiereasca, recin, ritin. Cultivat din Antichitate de chinezi, indieni, egipteni, greci si arabi. In Romania este cultivata in sudul tarii. Creste si se dezvolta bine la temperaturile de 20-30sC. Este distrus de brumele tarzii de primavara si de cele timpurii de toamna. Pretentios la umiditate. Pentru sintetizarea unui kg de substanta uscata consuma 417 l apa. Solicita soluri permeabile, usor drenabile, cu stratul arabil profund si reactie ionica usor-acida sau neutra (pH 6,8-8,5).  

Radacina pivotanta, adanca in sol pana la 2 m, cu radacini secundare de diferite ordine, pe un diametru de cca 2 m. Tulpina erecta, fistuloasa, cu 5-8 internoduri, inalta de 1-2 m, verzuie-albastruie sau rosiatica, ramificata, acoperita cu un strat de ceara. Frunze alterne, palmat-lobate, glabre, luciose, lung-petiolate. Flori unisexuate, femele si mascule, grupate distinct pe acelasi racem. Florile femele reprezinta 50-70% din inflorescenta, grupate in partea superioara a axului central iar cel superior, din 2 petale adanc-sectate. Androceul din 4 stamine (din care 2 rudimentare). La baza gineceului se afla un disc nectarifer.

Inflorire, IV -V. Polenizare entomofila. Fruct, nucula ovoidala, cafenie, neteda, grupate cate patru in caliciul persistent. Seminte fara endosperm.[21,35, 56, 66]

Compozitie chimica: frunzele si ramurile cu flori contin ulei volatil (0,5-9%), format din hidrocarburi terpenice (alfa-pinen, beta-pinen, camfen, limonen, dipenten, mircen, p-cimen, cariofilen, humulen, santen, alfa-tujen, fenechen, sabinen, caren, alfa si gama-terpinen, alfa si beta-felandren, tansocimen), alcooli (borneol, alfa si beta-terpineol, verbenol), oxizi (1,8-cineol), cetone (camfor, verberona, octanona). Frunzele contin flavonide libere (luteolina, diosmetina, 6-metoxiluteolina, 6-metoxiluteolin-7-metileter, gencvanina, gencvanin-4-metileter, 6-metoxigencvanina, hispidulina) si flavonide glexozidate (diosmina, 7-glucozida luteolinei, 7-glucozida 6-metoxilu-teolinei, 7-glucozida apigeninei). Mai contin o serie de triterpene alfa si beta-amirina, epi-alfa-amirina, etulina, germanicol), acizi triterpenici (ursolic, 19-alfa-hidroxi-ursolic, oleanolic, 2-beta-hidroxioleanolic), tanin, saponina neprecizata, beta-sitosterol, colina, acid glicolic, acid gliceric, urme de acid nicotinic, vitamina C. Semintele contin ulei gras compus din acid palmitic (8,9-11,7%), stearic (3,0-3,8%), oleic (16,4-20%), linoleic (53,5-64%), linolenic (2,1 -15,5%), elemente minerale printre care cupru (1,04-1,36 mg%), plumb (0,477 mg%), zinc (cca 0,3 mg%).[56-66]

Bioterapie. Planta are aplicatii insa in medicina traditionala umana si veterinara. Sunt folosite frunzele si uleiul volatil. Principiile active din frunze au proprietati coleretice, colagoge, antiseptice, diuretice si antigonadotrope. Stimuleaza secretia bilei si eliminarea ei in intestin; distruge microorganismele: actioneaza asupra epitelului renal marind cantitatea de urina eliminata; inhiba formarea celulelor sexuale. Uleiul volatil este emenagog si coleretic. Provoaca sau fac sa reapara ciclurile menstruale intarziate, stimuleaza eliminarea bilei in intestin. Uleiul volatil ajuns in plaman prin inspiratie se resoarbe, ajunge in sange si prin el la sistemul nervos central, exercitand un efect psihostabilizant fara a imprima o stare euforica. Contribuie la imbunatatirea irigarii si oxigenarii cerebrale. Se administreaza tinerilor palizi, cu debilitate fizica si varstnicilor cu stari de astenie, cu tulburari vasculare, in gripe, pneumonii, boli contagioase si dupa eforturi fizice mari. Tinctura se recomanda in lesinuri si colaps ortostatic. Pentru prevenirea sclerozei este bine ca persoanele trecute de 40 ani sa inceapa o cura cu tinctura, de 2-3 ori pe zi cate 5 picaturi. Pentru reconfortarea organismului se fac bai dimineata in care se adauga ulei de R. sau frunze de R. Uleiul este recomandat pentru intretinerea parului. Solutia alcoolica da rezultate bune in tratarea reumatismului si nevralgiilor. In tulburarile cardiace este indicata frectia cu ulei de R. in zona inimii. Sub forma de unguent se recomanda in dureri pectorale, stari anginoase, intepaturi la nivelul inimii, cu reflexe in umarul si bratul stang, tulburari de ritm cardiac si tendinta de sufocare. Intra in compozitia unor produse farmaceutice, ca opodeldoc, liniment si spirt camforat.[21, 35, 56]

Recoltare. Frunzele (Rosmarini folium) se recolteaza in timpul infloririi. Se taie cu o secera sau foarfeca de vie varfurile florale. Din cultura se fac anual doua recoltari. Se usuca la umbra, de preferinta in poduri acoperite cu tabla, pentru a fi folosite in timpul iernii. Pentru uleiul volatil materia prima recoltata imediat se transporta la statiile de distilare. Productia realizata este de 2500-3000 kg/ha materie prima in stare proaspata.[56, 66]

SALVIE (Salvia officinalis), fam. Lamiaceae.

Subarbust cultivat, originar din bazinul mediteranean, cerinte ridicate fata de caldura, eliofil, cerinte relativ reduse fata de umiditate, prefera soluri lutoase, permeabile, cu pH neutru sau usor-alcalin, intalnit in sudul tarii; se mai numeste cilvie, jale, jales bun.

Folosita ca planta medicinala din cele mai vechi timpuri. Cultivata in partea de sud a Europei, mai putin in Europa Centrala, in Marea Britanie, S.U.A. Uneori salbaticit. In Romania se cultiva in regiunile sudice dinspre Dunare

Rizom lignificat, ramificat, din care pornesc radacini. Tulpina erecta ramificata, uniform foliata, cu peri desi, albiciosi, alipiti, inalta pana la 80 cm, lignificata in partea inferioara. Frunze alungit-ovate pana la lanceolate, des-albicios-paroase si cu nervuri reticulate, proeminente pe fata inferioara; dispuse opus. Flori albastre-violete, dispuse in verticile si grupate in inflorescente spiciforme, simple sau ramificate; caliciu tubulos, despicat pana la jumatate, cu 15 nervuri scurt-paroase, intre nervuri se afla glande sesile; corola mai lunga decat caliciul, la exterior slab-paroasa, bilabiata; androceu cu stamine inchise sub labiul superior; gineceu cu stil mai lung decat corola.

Inflorire, VI-VII. Fruct, nucule brun-negricioase, ovoide, grupate cate 4 la baza caliciului persistent.[18, 35, 50, 56, 66]

Compozitie chimica: planta contine ulei eteric (0,385-2,54% in frunzele uscate, 0,38% in cele verzi), sitosterol (0,24%), stigmasterol, compusi parafinici (0,31%), flavone (1,66-1,92%) reprezentate prin derivati de luteolina si apigenina liberi sau glicozati, taninuri (13,70%p.u.) care, in timpul uscarii, se transforma in flobafene, acid rozmarinic (2%), acizii cafeic, clorogenic, p-cumaric, ferulic, fumaric, glicolic, gliceric, vitamina B, acid nicotic, vitamina C, enzime (fenolaze, peroxidaze, oxidoreductaze, biciclic-monoterpenol-dehidrogenaza), rasina, lipide, glucide, o saponina, un fitoncid cu actiune bactericida, substante minerale cu K, Ca, P, Mg, Na, Pe, Mn, Zn, B, Cu, Mo. Uleiul eteric contine hidrocarburi terpenice (pinen, camfen, mircen, terpinen, limonen, ocimen, alloocimen, cimen, terpinolen, tujen, tujan, triciclen, cubeben, copaen, bourbonen, gurjumen, cariofilen, izocariofilen, maalien, aromadendren, alloaromadendren, humulen, cadinen, calamenen) si compusi oxigenati (borneol, terpineol, linalol, sabinol, viridifloral, cariofil-enoxid, tujona, camfor, aldehida acetica, aldehida izovalerianica, acetat de bornil, acetat de linalil, acetat de sabinil, izovalerianat de metil etc.).

Se apreciaza ca uleiul, procentual, este constituit din 35% hidrocarburi terpenice si sesquiterpenice, 50% cetone, 12% alcooli, 3% esteri.

Bioterapie. Frunzele plantei au utilizari terapeutice in medicina umana, culta si traditionala. Principiile active au actiune coleretica, carminativa, antiseptica, antispastica, astringenta, antisudorala, antiflogistica, antigalactagoga, usor hipoglicemianta, cicatrizanta. Stimuleaza secretia bilei de catre celulele hepatice; favorizeaza eliminarea gazelor din intestine; participa activ la distrugerea microorganismelor; diminueaza sau inlatura spasmele muschilor netezi; are actiune hemostatica locala prin precipitarea proteinelor, contracta capilarele si diminueaza secretiile; diminueaza transpiratia; diminueaza inflamatiile; limiteaza procesul de secretie lactata; scade usor tensiunea arteriala; favorizeaza procesul de epitelizare si vindecare a ranilor. Folosite intern in afectiunile cronice ale cailor biliare, pentru oprirea transpiratiei nocturne la cei bolnavi de tuberculoza, in inflamatiile gastrointestinale urmate de balonari, in bolile de ficat pentru a mari secretia de bila, in menstruatii neregulate, diabet, circulatia defectoasa a sangelui, bronsite cronice, dischinezii, varice, nervozitate, reumatism, vaginita atrofica, micsorarea secretiei de lapte la femeile care alapteaza.[35, 56]

SAPUNARITA (Saponaria officinalis), fam. Caryophyllaceae.

Planta erbacee, perena, mezofita, mezoterma, la pH amfitoleranta, heliofila, intalnita pe locuri nisipoase, insorite, pe marginea raurilor, a drumurilor, pe langa garduri, in zona de ses si deal; se mai numeste, berbecei, buruiana alba, ciuin, saponel. Prezenta mai ales in partea de vest a tarii (jud. Cluj) si in jud. Suceava, Dambovita, Prahova. Raspandita in Europa, Asia. Rizom cilindric, ramificat, tarator, cu suber roscat, din care pornesc radacini. Tulpina erecta, putin sau deloc ramificata, inalta de 30-70 (80) cm. Frunze eliptice, opuse, cu 3 nervuri putin concrescute la baza, marginea limbului intrega. Flori albe sau roz pal cu caliciu gamosepal, tubulos, frumos mirositoare. Inflorire VI-IX. Fruct, capsula cu o loja, in interior cu numeroase seminte reniforme, usor turtite, negre. [48, 56]

Compozitie chimica: rizomul si radacinile contin saponine triterpenice (gimnosegina, acizi glicolic si gliceric), flavone (saponarina), glucide, substante albuminoide, substante minerale. [56]

Bioterapie. Partile aeriene ale plantei au utilizari terapeutice in medicina umana culta si traditionala. Se mentioneaza utilizarea plantei inca din Antichitate, ca expectoranta, depurativa, diuretica. In medicina traditionala romaneasca i se atribuie proprietati expectorante, colagoge, diuretice, detoxifiante, antihelmintice, cicatrizante. Favorizeaza expectoratia eliminand din bronhii si din plamani substantele daunatoare, favorizeaza secretia bilei, actioneaza asupra epiteliului renal, marind cantitatea de urina eliminata si o data cu ea a toxinelor din organism, elimina viermii intestinali, favorizeaza procesul de epitelizare si de vindecare a ranilor. Radacinile plantei sunt folosite intern in bronsite, dischinezii biliare, oxiuraza, iar extern pentru vindecarea plagilor (ranilor), eczemelor, furunculelor si sub forma de bai pentru distrugerea oxiurilor. Nu se supradozeaza, devine toxica. Radacina se utilizeaza maruntita, nu se pulverizeaza (fiind iritanta, produce stranut). [48, 56]

Recoltare. Din cultura, rizomii si radacinile (Saponariae rubrae rhizoma et radix) se recolteaza la sfarsitul anului al doilea sau al treilea an de vegetatie, toamna, dupa ce tulpinile s-au uscat. (De preferinta lunile august-septembrie, perioada in care continutul de saponine este maxim). Recoltate in luna noiembrie ele contin o cantitate mai mica de substante active, (saponinele scad aproape la jumatate). Uscarea se face la soare, in strat subtire, sau in poduri acoperite cu tabla. Uscarea artificiala, la 40-50°C. Se ambaleaza in saci de panza rara. Se pastreaza in incaperi uscate, curate, aerisite.[56]

SOC (Sambucus nigra), fam. Caprifoliaceae.

Arbust sau arboras indigen, mezofit, mezoterm, acid-neutrofil, subheliofil, intalnit pe soluri fertile, afanate, revene, bogate in humus; prezent in subarboretele padurilor de deal si campie, in luminisuri sau margini de padure, pe langa garduri

de la campie pana in partea inferioara a muntilor; se mai numeste haler, hoz, iboz, scorpat, soace, sog usuclu. In Romania, in anul 1975 s-a organizat prima cultura de concurs pentru obtinerea de biotipuri. Raspandit in Europa si Asia.

Tulpina inalta de 4-5(10) m, neregulat-ramificata, cu ramificatii direct de la baza, lungi si drepte, scoarta cenusie cu ritidom crapat. Lemnul galbui uniform. Coroana globuloasa, destul de deasa. Lujerii grosi, verzui-cenusii, cu lenticele proeminente si maduva spongioasa, alba-galbuie. Muguri opusi, mari, ovoid-ascutiti. Frunze imparipenat-compuse, cu 5-7 foliole eliptice sau ovat-eliptice, acute, pe margini neregulat-ascutit-serate, pe fata inferioara dispers-paroase in lungul nervurilor, miros neplacut. Flori albe, dispuse in cime umbeliforme, plane, mari, cu diametrul 12-20 cm, placut si puternic mirositoare.

Inflorire, V-VII. Fructe, bace negre, lucioase, sferice, gust dulceag- acrisor, cu 3-5 samburi.[8, 13, 21, 50, 51, 56]

Compozitie chimica: florile contin ulei volatil (0,03%), rutozid (3%), etil,

izobutil si izoamil-amine, p-D-glicozizi ai acizilor cafeic si ferulic, zaharuri, mucilagii, vitamina C. Frunzele contin sambunigrina, aldehide glicolice, oxalati, vitamina C, saruri minerale. Fructele contin zaharuri (9,l%), proteine (2,5%), potasiu (300 mg%), vitaminele C (65-120 mg%), A (300 micrograme%), B s.a. Scoarta contine colina, zaharuri, tanin.[8, 50,56]

Bioterapie. Florile, fructele, frunzele si scoarta au utilizari terapeutice in medicina umana, culta si mai ales traditionala care foloseste mai multe produse ale plantei. Florile au proprietati sudorifice, diuretice, laxative, galactogoge, antine-vralgice si antiseptice. Imprima un efect purificator prin marirea activitatii de secretie a glandelor sudoripare; actioneaza asupra epiteliului renal, marind cantitatea de urina eliminata in timp; favorizeaza evacuarea continutului intestinal; stimuleaza secretia glandelor mamare; distruge microorganismele; amelioreaza sau inlatura durerile cauzate de nevralgii. Fructele au actiune laxativa, vitaminizanta, mineralizanta, antinevralgica, antiseptica, diuretica, galactogoga. Frunzele au actiune antiinflamatorie, cicatrizanta. Scoarta are proprietati diuretice si purgative. Florile sunt indicate in gripe, bronsite, tuse, boli reno vezicale, furunculoze, abcese, arsuri, flictene. Fructele sunt utilizate mai ales in constipatie. In doze insa mari produc stari de voma, arsuri epigastrice, iritarea gatului, insuficienta respira-torie, convulsii. Frunzele proaspete zdrobite se recomanda in arsuri si in trata-mentele hemoroizilor. Scoarta se poate folosi in boli ale cailor urinare si in constipatie.[51, 56]

Recoltare. Florile (Sambuci flos) se culeg cu mana, pe timp frumos, dupa ce s-a ridicat roua. Se taie cu foarfeca sau cutitul intreaga inflorescenta. Se usuca la soare puternic, cu florile in sus, intr-un singur strat, pe rame acoperite cu hartie. Pe vreme nefavorabila se usuca in poduri acoperite cu tabla, bine ventilate. Uscarea artificiala, la 35-40°C. Dupa uscare, se freaca inflorescentele cu mana pentru obtinerea florilor. Fructele (Sambuci fructus) se culeg in sept.-oct., prin taierea in-

tregii inflorescente. Se usuca la soare cu fructele in sus, intr-un singur strat. Pe timp nefavorabil uscarea se face in poduri acoperite cu tabla. Uscarea artificiala, la 50-60°C. Dupa uscare se curata de pe pedunculi. Se pastreaza in saci de hartie sau de panza. Scoarta (Sambuci cortex) se recolteaza primavara pana la pornirea in vegetatie sau toamna dupa terminarea vegetatiei. Se folosesc ramurile de 2-3 ani. Se usuca in poduri acoperite cu tabla. Se pastreaza in pungi de hartie, saci de hartie sau saci textili. Frunzele (Sambuci folium) se recolteaza si se folosesc imediat, in stare verde.[50, 56]

SUNATOARE (Hypericum perforatum), fam. Hypericaceae.

Planta erbacee, perena, mezofita, mezoterma, la pH amfitoleranta, heliofila, intalnita in toata tara, pe locuri destul de uscate, calcaroase sau silicioase, prin fanete, de la campie pana in zona subalpina, mai abundenta in zona deluroasa; se mai numeste asunatoare, buruiana de pe razor, floare de foc viu, floare de

naduf. Are amplitudine ecologica mare. Suporta regim hidric sarac sau precipitatii abundente. Rezistenta la temperaturi joase din iarna si ridicate din timpul verii. Suporta soluri acide si bazice. Pretentioasa la lumina. Raspandita in Europa, Asia, Africa de Nord, America, Australia.

Rizom scurt, din care se desprind numeroase radacini adventive. Tulpina erecta, lemnoasa in partea inferioara, cu 4 muchii longitudinale, inalta de 20 - 100 cm, cu numeroase ramuri sterile formate la axilele frunzelor. Frunze sesile, ovate pana la eliptice, semiamplexicaule, glabre, opuse, pe margine cu un rand de puncte negre, in rest punctiforme stravezii (pungi secretoare). Flori galbene, grupate in inflorescente cimoase; caliciu din 5 sepale lanceolate, glabre, nefimbriate, cu puncte negre (glande); corola din 5 petale, de 2 ori mai lungi decat sepalele galbene si negru-punctate; androceu cu numeroase stamine; gineceu cu 3 loji. [8, 13, 21, 48, 50, 51, 56, 66]

Inflorire, VI-IX. Fructe, capsule ovale. Seminte cilindrice brun-negricioase.

Compozitie chimica: planta contine ulei volatil (0,05-0,10%, in partile verzi aeriene, 0,40-0,50% in flori), hiperina, hipericina, flavone (hiperozida), cvercetol, galactoza, cvercitrina, rutina, tanin catechic (12%), colina, caroten, acid valerianic, vitamina C, vitamina PP, saponine, saruri minerale. Uleiul volatil este format din alfa-pinen, carburi sescviterpenice, saruri minerale. In Norvegia este folosita la aromatizarea berii. I se spune "regele berii".[50, 56, 66]

Bioterapie. Partile superioare inflorite ale plantei au utilizari in medicina umana culta si traditionala. Proprietati: antispastica, cicatrizanta, vasodilatatoare, hipotensiva, antiinflamatoare si colagoga, antiseptica, antibiotica, antidiareica. Insusirile terapeutice sunt asigurate de complexul de principii active pe care le contine planta, unde componentul principal il constituie hiperacina, alaturi de o serie de izomeri, rezine, tanin, flavonozide (hiperozida, cvercitozida, rutozid), acizii cafeic si clorogenic, carotinoide provenite din petale, in special luteina. Principiile active au proprietati antispastice, cicatrizante, vasodilatatoare si hipo-tensive, antiinflamatoare, colagoge, antispastice, antibiotice, antidiareice, antide-presive. Ele diminueaza sau inlatura spasmele sau contracturile involuntare ale muschilor aflati in structura viscerala; taninurile asigura precipitarea proteinelor din lumenul intestinal, producand o actiune hemostatica locala; favorizeaza procesul de epitelizare, grabind vindecarea ranilor; determina o marire a lumenului vascular prin relaxarea musculaturii netede a vaselor realizand o crestere a fluxului sangvin in teritoriul respectiv; favorizeaza diminuarea si inlaturarea inflamatiilor; favorizeaza secretia de bila; diminueaza procesele inflamatorii hepatice cronice si pe cele intestinale; au proprietatea de a distruge microorga-nismele ce se gasesc pe mucoasa gastrointestinala sau pe tegument.

Intern, actioneaza eficient impotriva putrefactiilor din intestinul gros; actioneaza bacteriostatic, bactericid, antivirotic, antifungic; amelioreaza sau inlatura starile depresive fiind indicata in tratarea depresiilor simptomatice si reactive, depresii nevrotice, distoniei vegetative, sindromului psihovegetativ, in enuresis, pavor nocturn la copii. Planta este folosita in hepatite acute, hepatite cronice evolutive, colite cronice, ulcer gastric, diaree. Pe langa acestea, medicina populara ii acorda credit ca balsamic antiinflamator al cailor bronsice si genito-urinare, ca antihemoragic, antihemoroidal, antinevralgic, cicatrizant in tratamentul gingivitelor, arsurilor.[21, 50, 56, 66]

Alaturi de alte ingrediente extractul fluid al plantei face parte din compozitia preparatului Fiogastrin preparat de Oficiul Farmaceutic Iasi.

Recoltare. Partile aeriene inflorite (Hyperici herba) se recolteaza in timpul infloririi, pana in momentul formarii fructelor, pe timp frumos, dupa ce s-a ridicat roua. Fructificatiile se inlatura. Se usuca la umbra, in strat subtire. Se intoarce din cand in cand. O buna uscare se face in poduri acoperite cu tabla. Uscare artificiala, la 35°C. Se pastreaza in saci textili sau de hartie.[56, 66]

TATANEASA (Symphytum officinale), fam. Boraginaceae.

Planta erbacee, perena, intalnita la marginea apelor statatoare, marginea paraielor, in santuri, uneori ca buruiana prin culturi, in intreaga tara, de la campie pana in zona montana inferioara; se mai numeste barba-tatei, boracioc, buruiana lui Tatin, foaia lui Tatin, foaia-tatii, gavat.. Vegeteaza pe soluri grele, argiloase, cu apa stagnanta. Raspandita in Europa, Asia.

Rizom scurt, gros, ramificat, din care pornesc radacini fusiforme, carnoase, groase de 1 -2,5 cm, lungi pana la 30 cm, negre. Tulpina erecta, muchiata la baza, in partea superioara aripat-muchiata, ramificata, aspru-paroasa, inalta intre 10-120 cm. Frunze alterne decurente, cele inferioare eliptic sau ovat-lanceolate, cu petiol aripat, canaliculat, cele mijlocii si superioare din ce in ce ingust-lanceolate, ingustate intr-un petiol aripat, paroase, aspre, cu nervura mediana proeminenta. Flori rosii-violacee, grupate cate 5-10 in cime scorpioide; caliciu paros, cu diviziuni lanceolat-acuminate, campanulat; corola tubuloasa. Inflorire, V-VIII. Fructe, nucule (4-5 mm), grupate cate 4 in caliciu persistent. [8, 21, 50, 51, 56]

Compozitie chimica: rizomii si radacinile contin alantonina (0,6-0,8%), consolidina, consolicina, tanin, colina, asparagina, zaharuri, amidon, mucilagii, gumirezine, cantitati mici din alcaloizii simfito-cinoglosina, coniferina, substante minerale. Frunzele contin ulei volatil, mucilagii, colina, consolidina, simfitocino-glosina.[50,56]

Bioterapie. Frunzele, rizomul si radacinile plantei au utilizari terapeutice in medicina umana, culta si traditionala.

Proprietati: actiune antiinflamatorie si hemostatica, astringent-antidiareica si anti-

dizenterica, emolienta si expectoranta, cicatrizanta, decongestiva, antitumorala. Elimina sau limiteaza procesul inflamator, opreste hemoragiile, normalizeaza tranzitul intestinal; prin mucilagiile pe care le contine relaxeaza tesuturile si diminueaza starea inflamatorie; favorizeaza prin expectoratie eliminarea din bronhii si plamani a substantelor daunatoare; elimina congestia; favorizeaza epitelizarea si vindecarea ranilor, opreste dezvoltarea tumorilor. Experientele

efectuate cu alantonina, extrasa din planta au confirmat actiunea antitumorala. Utilizata stiintific si empiric in afectiuni respiratorii, bronsite, tuse, ulcer gastric, diaree, cancer, hemoroizi, ulcere varicoase, procese inflamatorii, abcese dentare, psoriazis, guta, diabet.[50, 51, 56]

Recoltare. Frunzele (Symphyti folium) se recolteaza in timpul infloririi, pe timp frumos, dupa ora 10. Se usuca la umbra, in strat subtire. Rizomul si radacinile (Symphyti rhizomu et radix) se recolteaza toamna, de la sfarsitul lunii septembrie pana la primele ingheturi, sau primavara, in martie-aprilie. Se spala bine intr-un curent de apa. Se taie in bucati mai mici, iar cele groase se despica. Se usuca intr-un singur strat la soare sau in poduri acoperite cu tabla. Uscarea artificiala, la 40-50°C. [56]

TEI ARGINTIU (Tilia tomentosa), Familia Tiliaceae

Arbore foios, indigen, megafanerofit, xeromezofit spre mezofit, mezoterm spre moderat-termofil, acid-neutrofil, intalnit pe soluri profunde, afanate, in regiunea de campie si de dealuri, mai ales in regiunile joase din sudul si estul tarii. Se mai numeste tei de toamna, tei balan, tei bun. Suporta bine uscaciunea in padurile de amestec cu cerul, garnita sau stejarul pufos. Este raspandit in sud-estul Europei.

Prezinta tulpina dreapta, cilindrica, cu coroana deasa si ramurile indreptate in sus, inalta pana la 40 m; lujerii verzi-cenusii, tomentosi, poarta muguri ovoizi, cu 2 solzi paslosi, aproape egali; lemn moale, albicios. Frunze alterne, cordiforme, 5-12 cm lungime, subrotunde, cu varf brusc-ascutit, serate pe margini, fata superioara verde-intunecat-lucioasa, pe cea inferioara argintii-stelat-tomentoase, petiol lung si tomentos. Flori mari, galbene-aurii, grupate cate 5-10 in cime pendente si prinse pe o bractee lanceolata, sesila, puternic si frumos mirositoare; caliciu cu sepale stelat-tomentoase; corola dialipetala, actinomorfa, cu petale mai lungi decat sepalele; androceu cu numeroase stamine si 5-11 staminodii subtiri; gineceu cu stil simplu si 5 stigmate. Inflorire: VII. Fructe, achene tomentoase, ovoide, netede sau cu coaste putin evidente. Lastareste sau drajoneaza puternic. [8, 21, 22, 35, 50, 51, 56, 62, 78]

Compozitie chimica: florile contin mucilagii formate din acid galacturonic, arabinoza, galactoza, ramnoza, ulei volatil, cvercetrina, izocvercetrina, rutozid, tilirozida, gume, taninuri galice si catechice, cantitati reduse de fraxozida si esculozida, o saponina nehemolitica, zahar, colina si acetilcolina. Uleiul volatil contine farnesol (alcool alifatic sescviterpenic) care imprima florilor mirosul caracteristic. Semintele contin ulei gras, albumine, zaharoza, stachinoza, rafinoza. [50, 56, 78]

Bioterapie. Florile plantei si alburnul scoartei au utilizari terapeutice in medicina umana culta si traditionala. Principiile active au actiune sudorifica, antitermica, emolienta, expectoranta, sedativa, decongestiva, antiinflamatoare, spasmolitica, diuretica. Uleiul gras izolat din fructele plantei este netoxic. Are proprietati terapeutice. Are actiune coleretic-colagoga.[22, 56, 62]

Recoltare. Florile cu bractei (Tiliae flos sine bracteis) sau florile fara bractei (Tiliae flos) se culeg la inceputul infloririi, cand o parte din ele mai sunt inca in faza de boboc. Recoltarea se face numai pe timp frumos, iar daca ploua, la un interval de 1-2 zile de la caderea ploii. Uscarea se face la umbra, in strat subtire, in incaperi sau poduri bine aerisite. Uscarea artificiala se face la 35sC. Partea interna alba a scoartei trunchiului (Tiliae cortex) se obtine prin decorticarea de suber, se taie in fragmente foarte mici si se usuca la umbra, in strat subtire. Se pastreaza in saci textili. Fructele (Tiliae fructus) se recolteaza toamna, cand ajung la maturitate.[22, 56]

TREI FRATI PATATI (Viola tricolor), Familia Violaceae

Planta erbacee, anuala sau hibernanta, intalnita la marginea padurilor, in lunci umede, stancarii din zona de deal pana in etajul subalpin. Se mai numeste barba imparatului, catifelute, carligei, flori domnesti. Solicita lumina directa, rezista la temperaturi scazute, nu suporta temperaturi prea ridicate vara. Vegeteaza bine pe soluri nisipo-argiloase, permeabile, bogate in substante nutritive. Este raspandita in Europa, Asia.

Radacina este subtire, lunga de 3-5 cm; tulpina arcuita de la baza sau ascendenta, simpla sau ramificata, glabra. Frunzele inferioare lat-ovate, lung-petiolate, devenind alungite lanceolate in partea superioara. Florile zigomorfe, petalele laterale albe, galbene sau violet-albastrui; petala superioara violet-inchis, mai rar violet-deschis, galbena sau alba; caliciu cu sepale liniare. Inflorire: V-VIII.

Fruct, capsula alungit-ovata (7-10 mm), in interior cu samanta cu caruncula.[21, 35, 50, 51, 56]

Compozitie chimica: planta contine mucilagii, saponozide triterpenice, derivati si esteri ai acidului metil salicilic, saruri minerale. Florile contin violacvercetina - pigment flavonic galben, violaxantine - carotenoide - , violanina care hidrolizand se desface in glucoza si ramnoza. Mai contine delfinina, acid p-cumaric, ulei volatil, tanin, beta-caroten, gume, vitamina C.[21, 50, 56]

Bioterapie. Partile aeriene ale plantei au utilizari terapeutice in medicina umana culta si traditionala, principiile active avand actiune diuretica, expectoranta, fluidificatoare a secretiilor bronsice, colagoge, depurative, antialergice, cica-trizante. Planta se recomanda in tuse, bronsite, dermatoze, eczeme, urticarii, acnee, furunculoza, constipatii.[50, 56]

Recoltare. Partile aeriene ale plantei (Violae tricoloris herba) se recolteaza in perioada infloririi, prin taierea tulpinilor de la baza. Se usuca la umbra, in strat subtire. Uscarea artificiala, la 45-50sC.[56]

URZICA (Urtica dioica), fam. Urticaceae.

Planta erbacee, perena, slab-acid-neutrofila, intalnita pe langa garduri, ziduri, drumuri, malul apelor de la campie pana in zona alpina; se mai numeste oisea, U. creata, , U. mascata, U. de padure, U. romanesti. Nu are cerinte specifice fata de lumina. Prefera locuri cu umiditate mai ridicata. Raspandita pe tot globul cu exceptia regiunii arctice, centrul si sudul Africii.

Radacini subtiri pasloase. Rizom cilindric, subtire, brun-deschis, repent, lung si ramificat. Tulpina cu patru muchii evidente, simpla, erecta, acoperita cu peri urticati, setacei, inalta pana la 1,30. Frunze opuse, ovate, lanceolate sau ovat-lanceolate, la varf ascutite, la baza cordate sau rotunjite, dintate pe margini, pe ambele fete cu peri urticati setacei, petiolate. Flori unisexuat-dioice, dispuse in panicule la axila frunzelor superioare. Inflorire, VI-X. Fructe, nucule ovale, verzi, cu perigonul persistent.[8, 21, 22, 48, 50, 51, 56, 62, 66]

Compozitie chimica: contine substante proteice cu un mare numar de aminoacizi, glucide, amine, steroli, cetone (metilheptenona, acetofenona), ulei volatil, substante grase, sitosteroli, acizii acetic, formic, pantotenic, folic, complex vitaminic (A, B, C, K), clorofila, protoporfirina, coproporfirina, beta-caroten, saruri de Ca, Mg, Fe, Si, P; in peri, se afla o substanta vezicanta pentru piele, constituita din acid formic, o enzima si o toxalbumina. Prezinta mare importanta pentru extractia (3-carotenului, ca sursa de provitamina A, si pentru obtinerea clorofilei - materie prima pentru diverse preparate medicamentoase si cosmetice (pasta de dinti, pomezi, aerosoli, sprayuri deodorante), guma de mestecat. Unele substante extrase servesc la tratarea dermatozelor, arsurilor, cu un bun efect cicatrizant.[21, 22, 48, 50, 56, 59, 62, 66]   

Bioterapie. Planta are utilizari terapeutice in medicina umana si veterinara, culta si traditionala. Folosita ca planta medicinala inca din Evul Mediu, semintele constituind un bun remediu natural. Principiile active din planta au un spectru foarte larg farmacodinamic. Elimina starea de anemie. Actioneaza asupra epite-liului renal, marind cantitatea de urina eliminata si o data cu ea a substantelor toxice din sange si, in general, din organism. Deplaseaza acidul uric din tesuturi in sange, favorizand eliminarea masiva a acidului uric pe cale renala. Stimuleaza secretia bilei, secretia pancreatica, gastrica si intestinala, stimuleaza peristaltismul intestinal si digestia. Stimuleaza secretia glandelor mamare la femeile lauze. Actioneaza hipoglicemiant provocand scaderea glucozei din sange. Alaturi de principiul hipoglicemiant exista insa si unul hiperglicemiant. Actiune hemostatica, oprind sangerarea. Stimuleaza hematopoeza, activand procesele fiziologice de formare a eritrocitelor, leucocitelor, trombocitelor. Fluidifica sangele. Fluidifica secretiile bronsice si favorizeaza eliminarea lor prin expectoratie. Activeaza regenerarea tesuturilor si epitelizarea, cicatrizand ranile. Provoaca scaderea temperaturii corpului in diferite stari febrile. Actioneaza revulsiv asupra tegumentului, cu efect decongestiv in profunzime. Remineralizeaza si vitaminizeaza organismul. Actioneaza bactericid, limitand sau inlaturand multiplicarea bacteriilor. Actioneaza impotriva viermilor intestinali, dereglandu-le metabolismul. Asigura disparitia nepurulenta a proceselor patologice, urmata de absorbtia acestora. Tonic capilar, urzica combate matreata. Recomandata in afectiuni renale, ale prostatei, vezicii urinare; afectiuni circulatorii, gastrice, hepatice, ale splinei si afectiuni intestinale, indigestii; enterita, diaree, dizinterie; insuficienta secretorie gastrica, hepatica, pancreatica si intestinala; ulcer duodenal; litiaza biliara si renala; retentie urinara, uremie, incontinenta urinara; hematurie; insuficienta galactogena; hemopizie, hemoragie interna si uterina; metroragie, menstre neregulate, vaginite, vaginitat rofica, leucoree; ascita, reumatism, guta; obezitate; lombago, sciatica; tumori, cancer (consumul de urzici folosit in profilaxia cancerului), pneumonie, varice, rani, urticarie, psoriazis, alergie, matreata, alopecie (chelie), amigdalite, hemoroizi.[21, 22, 48, 50, 51, 66]

Recoltare. Frunzele (Urticae folium) se recolteaza prin strujirea tulpinilor direct pe planta; tulpina cu frunzele (Urticae herba) se recolteaza prin cosire sau rupere manuala. Uscarea se face la umbra, in soproane, poduri, incaperi aerisite, in strat subtire. Lumina le decoloreaza. Uscarea artificiala, la 50-60°C. Semintele (Urticae semen) se recolteaza toamna cand ajung la maturitatea fiziologica. Se pastreaza in pungi de hartie. Radacinile (Urticae radix) se recolteaza toamna tarziu prin smulgere sau cu sapa. Se spala de pamant, se taie partile aeriene si se indeparteaza. Se usuca la soare. Uscarea artificiala, la 50-60°C.[56, 66]