Tipuri de comunicare umana

Tipuri de comunicare umana

Comunicarea umana este procesul prin care emitem opinii, valori, norme, perceptii catre un receptor.

Comunicarea este un proces prin care un individ transmite stimuli cu scopul de a schimba comportamentul altor indivizi.

Comunicarea reprezinta procesul prin care un Emitator transmite un mesaj sub forma unui Cod prin intermediul unui Canal catre un Receptor.

Comunicarea reprezinta un ansamblu de principii si norme care traverseaza planul gandirii si cel comportamental.

Prin procesul de comunicare incercam sa convingem, sa explicam, sa influentam, sa educam, sa informam sau sa indeplinim orice alt obiectiv.

Scopurile principale ale procesului de comunicare:

Sa fim receptati

Sa fim intelesi

Sa fim acceptati

Sa provocam o reactie

Cand nici unul dintre aceste obiective nu este atins inseamna ca procesul de comunicare nu s-a realizat. Acest lucru se poate intampla din cauza mai multor factori care apar in proces.

Factorii ce influenteaza comunicarea

Unul din factori il reprezinta intelesul cuvintelor. Individualitatea noastra este principala bariera in calea unei bune comunicari. In cursul procesului de invatare a limbii materne, am atribuit acelasi inteles cuvintelor, insa singura legatura dintre un cuvant si lucrul sau obiectul pe care il reprezinta, este asocierea pe care un grup de oameni a decis sa o faca.

Contextul sau situatia reprezinta un alt factor care influenteaza comunicarea. O persoana poate atribui intelesuri diferite acelorasi cuvinte la momente si in contexte diferite. Esential este sa adaptam sensul cuvintelor fiecarei situatii si sa stapanim bine aceste sensuri pentru a nu crea confuzii.

Barierele in calea comunicarii le constituie diferenta de perceptie, concluziile grabite, stereotipiile, lipsa de cunoastere, lipsa de interes, dificultatile de exprimare, emotiile si personalitatea.

Diferentele de perceptie reprezinta modul in care noi privim lumea. Acest mod este influentat de experientele noastre anterioare, astfel ca persoane de diferite varste, nationalitati, culturi, educatie, ocupatie, sex, temperamente vor avea alte perceptii si vor interpreta situatiile in mod diferit.

Concluziile grabite intervin in situatiile in care vedem ceea ce dorim sa vedem si auzim ceea ce dorim sa auzim, evitand sa recunoastem realitatea.

Stereotipiile reprezinta situatiile in care tratam diferite persoane ca si cand ar fi una singura (ex: Daca am cunoscut un miner, i-am cunoscut pe toti).

Lipsa de cunoastere vom intampina intotdeauna dificultati in a comunica cu cineva eficient atunci cand respectivul are o educatie diferita de a noastra sau ale carui cunostinte in legatura cu un anumit subiect de discutie sunt mult mai reduse.

Lipsa de interes - una din cele mai mari bariere in calea comunicarii este lipsa de interes a interlocutorului fata de mesajul emis. In astfel de situatii, se actioneaza cu abilitate pentru a directiona mesajul astfel incat sa corespunda intereselor celui ce primeste mesajul.

Dificultatile de exprimare apar atunci cand emitatorul are probleme in a gasi cuvintele potrivite pentru a-si exprima ideile. Lipsa de incredere, vocabularul sarac, emotiile pot duce la devierea sensului mesajului.

Personalitatile celor doi factori, Emitatorul si Receptorul, care intervin in procesul comunicarii joaca un rol extrem de important. Trebuie sa ne adaptam propria persoana, sa ne controlam temperamentul si limbajul in functie de personalitatea si de starea de spirit a interlocutorului, asa incat mesajul sa fie receptat in forma pe care noi am dorit sa o transmitem.

Tipuri de comunicare sociala

In functie de numarul participantilor si tipul de relatie dintre ei, exista cinci tipuri de comunicare:

Comunicarea intrapersonala, in care Emitatorul si Receptorul sunt aceeasi persoana. Desi nu presupune existenta unor comunicatori distincti, dialogul interior pe care il purtam cu noi insine reprezinta un autentic proces de comunicare, in care isi afla locul chiar si falsificarea informatiei in vederea inducerii in eroare a interlocutorului (ne referim la situatia, destul de frecventa, a oamenilor care se mint sau amagesc ei insisi).

Comunicarea interpersonala diadica presupune strict doi participanti si prezinta calitatea de a influenta opiniile, atitudinile sau credintele oamenilor.

Comunicarea de grup este o alta ipostaza a comunicarii interpersonale ce presupune insa mai mult de doi participanti. Limita superioara variaza de la caz la caz, dar, in general, sunt considerate tipice pentru aceasta forma de comunicare grupurile ,,mici", cu cel mult 10-15 participanti (ex: brainstorming).

Comunicarea publica implica prezenta unui Emitator unic si a unei multitudini de Receptori (este cazul prelegerilor, discursurilor).

Comunicarea de masa presupune prezenta obligatorie a gate-keeper-ului. El se prezinta ca un producator institutionalizat de mesaje adresate unor destinatari necunoscuti. Acest tip de comunicare se caracterizeaza printr-o slaba prezenta a feed-back-ului. Mesajele imbraca cele mai variate forme (carte, presa scrisa, transmisii radio sau TV).

Comunicarea verbala

Usurinta de exprimare depinde de:

caracteristicile personalitatii dvs.

calitatile vocale - enuntarea si pronuntarea

caracteristici ale personalitatii celor cu care veniti in contact.

Trasaturile comunicarii verbale eficiente

Claritate Presupune capacitatea de exprimare clara a ideilor. Exprimarea trebuie sa fie simpla, iar materialul sa fie astfel organizat incat sa poata fi usor de urmarit. Nu trebuie sa incercati sa impresionati auditoriul folosind cuvinte lungi si complicate. Uneori trebuie sa folositi un vocabular specializat sau argou, dar va trebui sa aveti grija sa explicati toti termenii care pot sa nu fie uzuali pentru auditoriul dvs.

Acuratete. Trebuie sa va asigurati ca expresiile si cuvintele pe care le folositi exprima exact ceea ce doriti sa spuneti. Veti avea deci nevoie de un vocabular suficient de bogat pentru a putea alege cuvintele cu inteles precis in vederea atingerii scopului propus. Faptele la care va referiti trebuie sa fie corecte. Explorati subiectul pana la capat si asigurati-va ca informatiile pe care le citati sunt de incredere. Evitati sa declarati lucruri neconforme cu realitatea si care pot fi contestate. Exprimari care incep cu ,,Toata lumea stie . " sau ,,Nici o persoana cu mintea intreaga nu ar accepta asta . " sunt intotdeauna periculoase si pot fi contestate, in special cand sunt pe punctul de a genera o reactie ostila.

Empatie Incercati intotdeauna sa fiti curtenitori si prietenosi. Oricat de suparati ati fi, incercati sa va stapaniti emotiile si sa ramaneti cel putin calm. Cel mai bun mod de a ramane prietenos si amabil este de a va pune in locul celeilalte persoane. Incercati sa simtiti ceea ce simte cealalta persoana. Punandu-va in locul ei, veti stabili o empatie cu aceasta. Totusi, nu trebuie sa fiti mereu de acord cu ea sau cu ideile sale, dar va va ajuta sa fiti intelegator si rabdator. Expresia fetei si tonul vocii sunt evident importante, in special in discutiile de grup sau interviuri.

Sinceritate Aceasta inseamna in realitate a fi natural. Este intotdeauna un pericol ca atunci cand se discuta cu persoane necunoscute sau cu un statut social mai inalt, sa devenim rigizi si stangaci sau sa incercam sa simulam. Asta provine din lipsa de incredere in sine. Desigur, nu vorbiti cu seful dvs. exact in acelasi mod in care ati vorbi cu un prieten sau un coleg. Straduiti-va pe cat posibil sa fiti dvs. insiva.

Relaxarea. Cea mai buna metoda de a va elibera de dificultatile de vorbire este relaxarea. Atunci cand suntem stresati si avem muschii incordati, nu mai putem fi naturali. Miscarile bruste sunt, de asemenea, rezultatul tensiunii acumulate. Incercati sa respirati profund. Daca ramaneti nemiscati si incordati, atunci va puteti bloca respiratia involuntar. Daca respirati natural, sau mai profund decat de obicei, atunci muschii vor fi mult mai relaxati iar efectul va fi in favoarea dvs.

Contactul vizual Limbajul trupului are o foarte mare importanta in comunicare. Directia privirii si mobilitatea ei sunt factori importanti in sincronizarea unui dialog. Un vorbitor care nu se uita niciodata spre cel care il asculta ar putea transmite mesaje de tipul: ,,Nu ma intresezi", ,,Nu-mi placi", ,,Nu sunt prea sigur ", ,Nu sunt sigur pe ce spun" sau chiar ,,Sa nu crezi ce-ti spun". Atunci cand vorbiti, stabiliti un contact vizual cu cel care va asculta. Nu va indreptati privirea spre birou, spre genunchi sau spre fereastra. Daca vorbiti unui grup mare, cuprindeti-l cu privirea astfel incat fiecare individ sa se simta observat. Ei vor prefera o usoara pauza a vorbitorului, care demonstreaza interesul lui in modul de a-i privi, asigurand o fluenta a discursului, spre deosebire de cel care citeste cu capul in jos, fara a da importanta auditoriului.

Infatisarea. Felul in care esti privit arata cat de bine va inteleg ceilalti. Infatisarea ta reflecta modul in care te privesti pe tine insuti - propria imagine. Cel care te asculta nu te poate ajuta prea mult, insa poate inregistra aparenta, infatisarea ta si atunci el va primi, prin metacomunicare, o imagine a modului in care te porti, cum te ingrijesti, chiar si ce vestimentatie preferati. In cele mai multe situatii de dialog oamenii privesc vorbitorul si il judeca chiar inainte de a vorbi. O haina atractiva, o tinuta vestimentara ingrijita este deosebit de importanta in situatiile formale: intalniri publice, interviurile pentru angajare, conferinte etc.

Postura Pozitia corpului este de asemenea importanta pentru procesul de comunicare. O persoana care se sprijina de perete sau sta aplecata inainte pe scaun in timp ce transmite un mesaj verbal unei alte persoane, surprinde neplacut, demonstrand o atitudine de oboseala, plictiseala sau neglijenta. Intotdeauna, in acest caz, ascultatorii vor fi impresionati neplacut. Un element important al comunicarii consta in examinarea posturii dvs. -cum stati in picioare cand vorbiti - pozitii care vor pune in evidenta si calitatea discursului dvs. dar, mai ales, va influenteaza vocea. Pentru a va ameliora si perfectiona postura cand vorbiti, trebuie sa aveti in vedere patru caracteristici foarte importante: vioiciunea, placerea, distinctia si expresivitatea. Ele vor influenta si calitatile vocale.

Stiluri de transmitere a informatiilor

Stilul rece caracterizeaza formele de comunicare necooperativa, in care Emitatorul nu isi cunoaste Receptorul, iar acesta din urma nu e in masura sa influenteze in vreun fel discursul celui dintai. E cazul unor emisiuni de radio sau TV, cu texte atent elaborate tocmai pentru ca se stie ca inexistenta feed-back-ului face imposibila ajustarea lor pe parcurs.

Stilul formal corespunde adresarii catre un auditoriu numeros, ale carui reactii sunt perceptibile pentru vorbitor. Discursul prezinta un nivel inalt de coerenta. Se evita sistematic repetitiile, recurgerea la expresii argotice sau prea familiare, elipsele si lasarea in suspensie a unor propozitii incepute. Atunci cand destinatarul este un singur individ, folosirea stilului formal corespunde intentiei de a marca o distanta in raport cu persoana acestuia.

Stilul consultativ e cel al discutiilor cu caracter profesional, de afaceri, al negocierilor si tratativelor. Participarea interlocutorului la dialog este aici activa.

Stilul ocazional e specific conversatiilor libere intre prieteni. Dispare aici baza informationala minimala pe care ar urma sa se construiasca dialogul. Participantii trec fara restrictii de la un subiect la altul intr-o maniera decontractata, dar si mai neglijenta. Isi fac aparitia expresiile eliptice, elementele de argou etc.

Stilul intim se caracterizeaza prin recurgerea la un cod personal, care nu mai are drept obiectiv comunicarea unor date exterioare, ci ofera informatii despre starile si trairile intime ale subiectului.

Comunicarea non-verbala

Pentru a comunica oamenii nu folosesc numai cuvintele. De cate ori comunicam, trimitem in exterior mesaje si prin intermediul altor mijloace. Chiar atunci cand scriem sau vorbim, noi totusi comunicam ceva, uneori neintentionat.

Comunicarea sonora

Circa 38% dintre mesajele transmise intr-o interactiune personala sunt de ordin vocal, fara a fi cuvinte. Ele apartin parametrilor ,,muzicali" ai limbajului (timbrul, intonatia, ritmul, pauzele, tonul, inaltimea, intensitatea vocii), fie repertoriului, destul de bogat, de sunete nearticulate pe care omul este capabil sa le emita. Acestea din urma indeplinesc functii diferite, de la cea expresiva a oftatului, trecand prin rolul fatic al cate unui ,,ihi" strecurat in conversatie pentru a-l convinge pe interlocutor ca este urmarit cu atentie, si pana la metalingvistica tuse semnificativa, ce semnaleaza necesitatea citirii mesajului intr-o cheie deosebita fata de modul de decodificare practicat pana atunci.

Comunicarea gestuala. Kinezica

Kinezica se defineste ca fiind modalitatea de comunicare prin intermediul gesturilor si al mimicii. Interpretarea diferita data aceluiasi gest in zone geografice diferite si posibilitatea exprimarii aceleiasi idei prin gesturi neasemanatoare pledeaza pentru prezenta arbitrariului si in acest domeniu. Astfel, desenarea unui cerculet cu degetele mare si aratator unite la varf inseamna ,,O.K." in America, ,,zero" in Franta, ,,bani" in Japonia si este o amenintare cu moartea in Tunisia. In locul semnului de O.K., rusul ridica degetul mare in pozitie verticala, francezul isi duce la buze aratatorul si degetul mare unite la varf, brazilianul isi strange intre degete lobul urechii iar sicilianul se ciupeste usor de obraz. Pe de alta parte insa, existenta unor gesturi universale nu poate fi negata. Pe toate meridianele, nedumerirea se exprima prin ridicarea din umeri, tristetea sau veselia sunt semnalate prin modificari fizionomice asemanatoare.

Comunicarea scrisa

Trasaturile specifice ale comunicarii scrise in raport cu cea orala au facut obiectul unui mare numar de cercetari. Textele scrise se disting de discursul oral prin urmatoarele particularitati:

tendinta de a utiliza cuvinte mai lungi;

preferinta pentru nominalizare acolo unde vorbitorii recurg, de obicei, la verbe cu acelasi inteles;

folosirea unui vocabular mai variat;

recurgerea mai frecventa la epitete;

ocurenta mai scazuta a pronumelor personale;

preferinta pentru propozitiile enuntiative in defavoarea celor exclamative;

grija de a formula idei complete;

eliminarea repetitiilor.

Atunci cind scriem e recomandabil ca elementele esentiale ale mesajului sa fie plasate in prima parte a frazei, unde prezinta sansele maxime de a se fixa in memoria cititorului.

Comunicarea in grup

Avantajele comunicarii in grup

1. Exista mai multa informatie disponibila

Exista posibilitatea de a creste artificial cantitatea de informatie produsa intr-un grup, in mod special informatie noua, imaginativa si creativa prin metodele tehnicii cunoscuta sub numele de brainstorming.

Regulile brainstorming-ului:

subiectul sau problema trebuie sa fie clar si simplu delimitata;

criticile adverse nu sunt permise si trebuie evitata autocritica mentala;

toate ideile sunt inregistrate;

asocierea libera a ideilor este incurajata;

numarul ideilor trebuie sa fie mare.

2. Sugestii mai multe si mai bune

Grupurile, caracterizate printr-un climat bun de comunicare, vor oferi solutii in numar mai mare si de inalta calitate decat cele obtinute ca rezultat al unei munci individuale.

3. Decizii mai riscante

O alta diferenta interesanta intre gandirea si comunicarea de grup si cea individuala este aceea ca oamenii par a fi mai doritori sa accepte o decizie mai riscanta luata in grup decat ar face-o singuri.

Dezavantajele comunicarii in grup

1. Timpul

Raportata la timp, munca individuala este mult superioara pentru ca nu exista probleme de coordonare a eforturilor cu ale altora. Individul nu trebuie sa asculte informatii pe care deja le stie, nu trebuie sa testeze climatul grupului inainte de a-si aduce contributia si nu exista riscul de a-si vedea multiplicat efortul personal.

2. Presiunea grupului

Tendinta de a lua decizii mai riscante in grup poate fi un fenomen de nedorit. Relatia psihologica de grup poate conduce la adoptarea de decizii mediocre.

3. A vorbi mai degraba decat a actiona

In multe situatii grupurile actioneaza mai putin. Astfel, unele grupuri tind sa discute aproape orice problema dar nu rezolva nici una.

Comunicarea tactila. Functiile ei.

1. Atingeri care transmit emotii pozitive, exprima sentimente calde, afectuoase (ex: adultul care mangaie un copil, seful care te bate pe umar spre a te incuraja intr-un moment dificil, omul care iti strange mana cu caldura dand astfel glas gratitudinii sale fata de un gest facut in favoarea lui).

2. Atingeri in joaca. Inzestrate cu un pronuntat potential metacomunicativ, acestea usureaza interactiunea, fara ca, totodata, sa angajeze raspunderea celui ce atinge pentru actul atingerii.

Dezmierdarea sau palmuirea in gluma poseda cu totul alte conotatii decat aceleasi gesturi facute cu toata seriozitatea, ceea ce nu inseamna ca ar fi lipsite de valoare comunicativa, ci doar ca transmit altceva, de multe ori un sentiment de apropiere, de solidaritate camaradereasca pe care gesturile serioase sunt mai putin capabile sa il comunice.

3. Atingeri ,,de control" care vizeaza dirijarea comportamentelor, a atitudinilor sau, chiar, a sentimentelor persoanei atinse. Un mic semnal tactil ii poate atrage atentia interlocutorului sa ne priveasca, dupa cum il poate indemna sa se dea la o parte, sa se grabeasca sau, dimpotriva, sa stea locului.

In majoritatea cazurilor, atingerile de control implica o relatie de dominare si, ca atare, ea nu poate fi efectuata decat unidirectional. Persoana cu statut social mai inalt sau cea care joaca rolul superiorului in situatia de comunicare data este universal recunoscuta, in toate culturile, drept mai indreptatita decat cealalta sa isi atinga interlocutorul.

4. Atingerea ,,rituala". Cea mai cunoscuta si mai frecvent utilizata este strangerea mainii in semn de salut la intalnire si la despartire. In functie de pozitia mainii, de felul in care aceasta este intinsa, acest gest are mai multe implicatii decat pare si imbraca nenumarate forme.

5. Atingerea in alt scop decat comunicarea propriu-zisa. Ea poate imbraca o multitudine de forme, de la sustinerea unei persoane care urca sau coboara dintr-un vehicul, la atingerea fruntii pentru a evalua temperatura unui bolnav. Chiar daca obiectivul urmarit este altul, in majoritatea acestor cazuri se transmit si informatii afective, deoarece gesturile ce presupun contactul fizic implica mai intotdeauna si prezenta unui sentiment, fie el pozitiv sau negativ.

Comunicarea vizuala

Functiile mai importante ale comunicarii vizuale din punct de vedere gestual:

Cererea de informatie. Privirea joaca un rol determinant in realizarea feed-back-ului, ea constituind principalul mijloc de reglare a interactiunii.

Informarea altor persoane ca pot vorbi. Intr-o comunicare de grup, selectarea vorbitorului urmator poate fi facuta pe cai lingvistice sau prin orientarea deictica a privirii.

Indicarea naturii relatiei. Sentimentele pozitive sau negative pot fi transmise prin intermediul privirii. Orientarea si durata privirii pot semnala si existenta unui raport social de un tip anume (ex: Emitatorul isi priveste partenerul de dialog mai mult decat o face receptorul insa lucrurile se pot inversa in cazul sefilor care cauta sa isi domine subalternii privindu-i insistent in timp ce le vorbesc sau, dimpotriva, evita sa-i urmareasca cu privirea cand acestia iau cuvantul pentru a sublinia ca nu acorda cine stie ce importanta opiniilor lor).

Compensarea distantei fizice. Interceptarea privirii cuiva aflat la distanta, intr-un loc aglomerat, ne face sa ne simtim mai apropiati de el, chiar daca, practic, ramanem departe unul de altul. De natura relatiei depinde si amplasamentul punctului catre care ne atintim privirea. Intr-o convorbire oficiala, se vizeaza, in cea mai mare parte a timpului, un loc situat in mijlocul fruntii interlocutorului. O conversatie amicala coboara ,,punctul ochit" undeva intre ochi si gura, pentru ca un grad mai mare de intimitate sa il aduca mai jos, intr-o regiune situata intre barbie si zona coapselor.

Verificarea perceptiei

In orice proces de comunicare, verificarea perceptiei duce la eliminarea uneia din cele mai des intalnite bariere in comunicare. Verificarea perceptie este operatiunea prin care cineva descrie ceea ce percepe a fi de fapt parerea celuilat pentru a verifica daca intr-adevar intelege ceea ce simte cealalta persoana.

Verificarea perceptiei

se face printr-o intrebare

tonul intrebarii trebuie sa exprime interesul de a afla raspunsul decat concluzia vorbitorului - comunicarea perceptiei se refera numai la comportamentul care tocmai a fost observat, nu la informatii obtinute din trecut

persoana cu care se verifica perceptia trebuie sa o traiasca in mod obiectiv

Verificarea unei perceptii se face prin descrierea comportamentului ce a generat respectiva perceptie.

Cu alte cuvinte, spuneti celuilalt ce facea in momentul in care l-ati observat. Apoi exprimati-va banuiala care include si o descriere a sentimentelor cauzate de comportamentul observat. Ex: "Maria, de cand am intrat in discutii, imi eviti tot timpul privirea. Pari suparata! Te deranjeaza subiectul?"

Feedback

Inseamna a descrie altei persoane comportamentul acesteia si ceea ce ati simtit ca reactie la acest comportament. Feedback-ul este un mod de a ajuta pe cineva sa se gandeasca sa-si schimbe comportamentul, inseamna a furniza cuiva aspecte referitoare la comportamentul sau si efectul acestuia asupra dvs. Feedback-ul ajuta individul sa afle daca comportamentul lui a avut efectul scontat. Emiterea si receptionarea feedback-ului sunt abilitati ce pot fi dobandite.

Cand feedback-ul nu este adresat la timpul potrivit, rezultatele vor fi in cele mai bun caz nefolositoare, daca nu chiar distructive.

Un feedback are nevoie de urmatoarele:

incredere reciproca

receptarea feedback-ului ca pe o experienta comuna

ascultarea atenta, mai ales din partea emitatorului

comportamentul emitatorului trebuie sa fie de natura sa-l ajute pe receptor sa vorbeasca.

Feedback-ul tine seama atat de nevoile receptorului cat si de cele ale emitatorului. Un feedback pozitiv in general este bine primit de receptor cand este un feedback adevarat.