Politica blogului. Blogurile politicii

Politica blogului. Blogurile politicii

Unul dintre cele mai controverstate domenii in care manipularile de tot felul sunt frecvent intalnite este politica. In ultimii ani, mai ales in preajma campaniilor electorale, o serie de personalitati ale scenei politice romanesti au apelat la bloguri ca fiind o alta maniera mult mai la indemana pentru eventualele tertipuri electorale.

Politicieni mai mult sau mai putin importanti isi exprima cu ajutorul acestor pagini electronice, de la crezuri politice pana la judecati proprii. Dar cel mai important motiv pentru care aceste bloguri au fost create este cel evident electoral. Campania electorala poate fi realizata mult mai usor si cu costuri semnificativ reduse, atat timp cat se desfasoara la nivel online.

Unul dintre cei mai ferventi politicieni bloggeri este fara indoiala, Adrian Nastase. Nu putem spune cu certitudine ca posturile sunt intr-adevar redactate de el sau de un administrator al blogului insa, cu siguranta subiectele abordate sunt cele de actualitate. Tinand cont de caracterul personajului politic Adrian Nastase si de numeroasele controverse si scandaluri in care a fost si este implicat, putem afirma ca blogul pe care il detine il reprezinta in totalitate.

De altfel, chiar de la prima vedere ne putem da seama de caracterul prezentarii informatiilor de pe acest blog, prin prezenta motto-ului deosebit de sugestiv: "Cititorii mei sunt mai inteligenti decat scriitorii altora". Cu toate acestea, problema nu ar fi atitudinea domnului fost prim-ministru, cat calitatea publicului care il citeste.

In post-ul "Certificatul de buna purtare electorala" (N. Adrian, "Certificatul de buna purtare electorala", [Online] la adresa, https://nastase.wordpress.com/2008/05/26/certificatul-de-buna-purtare-electorala/ , 01.06.2008, 13:32, Anexa 19) Adrian Nastase comenteaza pe baza unui articol aparut in presa, in care se spunea despre domnia sa ca s-a lasat fotografiat cu un cunoscut personaj interlop, din Ploiesti. Si cum Nastase este prea obisnuit cu astfel de atacuri din partea rivalilor sai si acest post se dorea a fi o forma de riposta. In stilul sau caracteristic, Nastase incearca sa se disculpe spunand ca nu poate verifica fiecare persoana in parte cu care se fotografiaza.

Mai mult, Nastase incearca intr-o forma relativ subtila sa-si manipuleze eventualii adepti, prin felul sau carcateristic de a poza drept victima inocenta, in fata atator agresiuni, create sau reale.

In acest fel, userii care acceseaza blogul sau si citesc acest post, cei care nu sunt la curent cu trecutul politic al personajului Nastase il vor considera la randul lor o victima, hartuita de adversarii politici.

Chiar daca materialul nu abunda in mesaje subliminale sau tehnici manipulatorii consistente, spre finalul acestuia, Nastase nu pierde ocazia sa aminteasca de cel mai de temut adversar al sau, presedintele Basescu, fara nici o legatura cu subiectul postului: "Nu in ultimul rand, miile de romani cu care ma voi intalni in zilele urmatoare vor trebui sa detina cate un certificat semnat de Traian Basescu din care sa rezulte ca nu se afla in vizorul DNA si ca Daniel Morar nu le asculta convorbirile telefonice."

Si daca pana la aceasta afirmatie, materialul publicat de Nastase putea trece drept o relatare obisnuita in stilul propriu politicianului, aceasta ultima fraza nu face altceva decat sa intareasca ideea conform careia Nastase incearca sa manipuleze opinia publica prin sugerarea ideii ca presedintele Romaniei este un fel de watch dog, care nu face altceva decat sa stea cu ochii pe el, incercand sa-l discrediteze aruncandu-l mereu in haturile DNA-ului si punandu-l pe Daniel Morar sa-i asculte telefoanele. Prin aceasta manie a persecutiei impinsa la extrem, Adrian Nastase poate crea unui public neavizat imaginea unui presedinte care este dornic de razbunare si de denigrare a eventualilor adversar politici. Ideea conform careia Adrian Nastase este un potential adversar destul de puternic pentru Traian Basescu este si ea intarita prin aceasta ultima afirmatie a politicianului Nastase.

Replicile la adresa acestui material nu au trecut nici ele neobservate. Chiar daca o parte dintre comment-uri sunt clar in favoarea autorului, unii useri nu agreeaza deloc felul caracteristic lui Nastase de a poza in victima, mai ales in fata personajului Basescu: " . asta este boala cronica dle AN, si ma refer la basescita, nu pierde nici-o ocazie sa se manifeste. In numele respectului pe care poate vi-l mai purtati, vindecati-va!" de aici putem trage cu usurinta concluzia ca, indiferent in ce fel incearca Adrian Nastase sa atraga de partea sa adepti, mediul online isi are barierele sale, iar o parte dintre cei care ii citesc blogul nu se lasa manipulati, chiar daca strategiile de manipulare folosite sunt unele ascunse.

Un alt material in care politicianul Nastase prezinta o replica la un discurs parlamentar de-al presedintelui, material in care Nastase se foloseste de tertipuri pentru a demonstra invaliditatea faptelor presedintelui este "Prietenii sunt mai importanti decat romanii?" (N. Adrian, "Prietenii sunt mai importanti decat romanii?", [Online] la adresa, https://nastase.wordpress.com/2008/05/21/prietenii-sunt-mai-importanti-decat-romanii/, 01.06.2008, 13:43, Anexa 20).

In postul acesta, Adrian Nastase vorbeste consumatorilor de media despre corectitudinea electorala a presedintelui, despre relatia sa cu romanii care l-au ales, vis-a-vis de cea pe care o are cu prietenii ocazionali, asa cum a fost si premierul Tariceanu.

Manipularea subtila la care fostul premier recurge se poate observa din fraze precum: "Ne-a dezvaluit din nou atasamentul sau democratic, dar a uitat sa ne spuna cat de consecvent a fost el insusi fata de principiile democratice" "Dar, pentru ca el s-a considerat mai presus de romani, a decis sa nu tina cont de asta"; "Acum presedintele ne vorbeste despre importanta institutiilor, dar el este cel care le-a subminat mereu, prin nerespectarea lor si a regulilor lor". Astfel de remarci la adresa presedintelui se doresc a fi un mijloc de denigrare, de impunere in fata sefului statului, prin faptul ca pe blogul personal, Nastase poate arunca cu noroi dupa bunul plac in absolut oricine doreste. Dincolo de faptul ca informatiile prezentate in articol pot fi pertinente si adevarate, maniera in care sunt formulate creeaza fara doar si poate senzatia de manipulare, mai ales ca astfel de materiale, dincolo de faptul ca sunt realizate toate in aceeasi maniera sau stil, ele sunt postate intr-o perioada de interes maxim pentru public, si anume in timpul campaniei electorale.

Mai mult, finalul materialului, desi redactat in acelasi stil, aduce un element nou, in atentia consumatorilor de media. "Personal, abia astept sa-l vad pe presedinte cum va explica infrangerea partidului sau de suflet la alegerile locale. Fiindca, sunt convins, vom auzi din nou o teorie despre voturile care conteaza si voturile care nu conteaza. Si vom vedea, inca o data, ca prietenii lui, tot mai putini in ultima vreme, sunt mai importanti decat toti ceilalti."

Elementul de noutate se rezuma tocmai la faptul ca, Adrian Nastase, prin statutul sau de om politic are o anumita influenta in sferele celor interesati de activitatea sa. In acest sens, consumatorii de media, la vederea unui verdict politic enuntat de Adrian Nastase nu pot reactiona decat ca fiind de acord cu parerile sale sau, in cel mai fericit caz, le pot ignora. Prima varianta este si cea care demonstreaza ca manipularea folosita de Nastase in materialele sale, functioneaza. Autoritatea pe care o impune statutul de politician ii confera acestuia credibilitate, o calitate care poate folosi in avantajul ei tehnicile manipulatorii.

Am aratat cu ajutorul a doua dintre materialele ce se regasesc pe blogul politicianului Adrian Nastase maniera in care acesta foloseste parerile personale, impreuna cu dezinfomarea, pentru a-si impune punctul de vedere si pentru a crea, in mod intentionat, o imagine negativa celor despre care acesta discuta in randurile scrise. Am putea spune ca domnul Nastase a pornit chiar o campanie personala de schimbare a modului in care domnul Basescu este vazut de catre oamenii care citesc blogurile fostului premier si care, in opinia dansului, sunt mai inteligenti decat cititorii altora.

De altfel, limbajul si tonul folosit in post-urile sale nici nu mai au nevoie de elemente manipulatorii ajutatoare, deoarece materialele sale sunt, prin esenta lor, adevarate tehnici de manipulare a opiniei publice. De altfel si majoritatea userilor prezenti cu comment-uri pe blogul sau reprezinta persoane apropiate fostului premier, drept pentru care, manipularea folosita de Nastase, cel putin in ceea ce priveste userii obisnuiti ai blogului sau, nu isi are rostul.

Un alt politician de vaza in sfera de profil din Romania este Elena Udrea. Personaj controversat, suficient de important incat presa de la noi din tara sa isi atinteasca ochiul critic in directia ei, Elena Udrea este de altfel si bloggerita. Pagina electronica pe care o administreaza se refera evident la domeniul sau de activitate.

Desigur ca, majoritatea posturilor sale il vizeaza intr-o masura mai mult sau mai putin directa, pe nimeni altul decat seful statului. Fostul consilier prezidential adopta o maniera relativ neutra de prezentare a faptelor si informatiilor pe blogul personal. Cu toate acestea, vom incerca sa descoperim eventualele tehnici de manipulare, folosite in definitv de orice politician, in masura in care acestea exista si pe blogul doamnei Udrea.

Materialul semnat de fostul consilier prezidential si intitulat "Oprescu al lui Iliescu" (U. Elena, "Oprescu al lui Iliescu", [Online] la adresa, https://www.elenaudrea.ro/blog/oprescu-al-lui-iliescu.html, 01.06.2008, 13:50, Anexa 21) prezinta realitatea imediat electorala din prezenta campanie pentru primaria capitalei ce sa desfasurat in anul 2008 in Bucuresti.

Fara a se dezice, sprijinul pe care Elena Udrea il acorda actualului presedinte este evidentiat si in acest material, inca de la inceputul sau. "Dupa ce Traian Basescu si-a aratat public sustinerea pentru candidatura lui Vasile Blaga la Primaria Capitalei, carcotasii au amutit". "Presedintele este cetatean al Bucurestiului si chiar si el voteaza Primarul orasului, si-a exprimat optiunea transant, fara sa lase loc la interpretari. Acum stim pe cine alege Traian Basescu". Incercarea Elenei Udrea de a evidentia transparenta politica de care seful statului da dovada este incununata de succes. Totusi, nu putem vorbi aici despre manipulare, ci, mai degraba despre exprimarea fatisa a unei opinii, care de altfel se stie cat este de subiectiva.

Materialul doamnei Udrea face in continuare referire la un alt personaj politic controversat si anume, Ion Iliescu. Elena Udrea isi exprima prin intermediul articolului sau indignarea fata de ezitarea lui Iliescu de a-si exprima optiunile electorale in ceea ce priveste sustinerea unui candidat la Primaria Capitalei: "Dar tot nu am aflat, vorba vine, cu cine voteaza Ion Iliescu! In continuare, acesta face ceea ce a facut toata viata: nu isi asuma optiunea, evita sa spuna care este candidatul social democratilor pe care il sprijina si, incearca sa induca lumea in eroare folosind un limbaj dublu". Observatia omului policic Elena Udrea referitoare la limbajul pe care fostul presedinte Iliescu il foloseste se dovedeste a fi una constructiva, in conformitate cu realitatea. Fara alte ocolisuri, Elena Udrea reuseste sa transmita userilor, exact ideea definitorie a caracterului dual al lui Iliescu. Cu toate acestea, fraza imediat urmatoare poate fi interpretata ca avand un grad relativ scazut de persuasiune, deoarece Elena Udrea, chiar daca in cunostinta de cauza, lanseaza ipoteze, pe care mai apoi le si expima ca fiind sigure: "Sigur ca el il sustine pe Sorin Oprescu! Numai ca nu o recunoaste".

Userii care privesc aceasta informatie o pot foarte usor interpreta ca fiind sigura, numai pentru simplul fapt ca aceasta vine din partea unui om politic. Pe de alta parte, consumatorii de media online, care citesc blogul Elenei Udrea nu vor fi foarte usor manipulati de aceasta formulare a informatiei, deoarece gradul de cultura al celor care frecventeaza astfel de medii online este unul peste medie.

Un alt material sugestiv pentru prezentul studiu de caz este cel intitulat: "Traian Basescu si campania electorala" (U. Elena, "Traian Basescu si campania electorala", [Online] la adresa, https://www.elenaudrea.ro/blog/traian-basescu-si-campania-electorala.html, 01.06.2008, 14:10, Anexa 22). Impartialitatea pe care Elena Udrea doreste sa o afiseze in ceea ce priveste actiunile presedintelui Basescu nu reuseste nici in acest material sa fie reflectata de stilul omului politic, Udrea. Prin felul in care isi ataca adversarii mai mult sau mai putin directi, Elena Udrea reprezinta in esenta un factor de manipulare, considerand ca daca ii ia peste picior sau ii ataca folosind limbajul pe adversarii lui Basescu, consumatorii de media, in speta userii isi vor modifica opiniile si convingerile in ceea ce-l priveste pe seful statului. De asemenea, strategia adoptata de Elena Udrea nu este deloc una usor de trecut cu vederea. Remarci precum: "Dar nu la fel de suparati erau cand se faceau speculatii despre cum Blaga nu ar avea sprijinul lui Traian Basescu pentru aceasta competitie. Dar mai ales, nu erau deloc suparati ca toti candidatii la Primaria Capitalei isi fac campanie atacandu-l pe Presedinte" nu fac altceva decat sa intareasca ideea conform careia Elena Udrea este ingerul pazitor autoales al presedintelui Basescu. Efectul acestor replici nu este in opinia noastra, cel scontat de catre fostul consilier prezidential. Si asta nu pentru ca maniera de abordare nu ar fi una care sa intareasca spusele Elenei Udrea, ci, pentru simplul motiv ca userii se asteapta la astfel de replici din partea doamnei Udrea.

Simpatia evidenta pentru presedintele statului este prezentata in ultimul paragraf al materialului, de altfel deosebit de sugestiv pentru o persuasiune subtila: "Atat timp cat unii isi permit sa verse galeti de mizerii si acuzatii in capul lui Traian Basescu, trebuie sa isi asume si riscul de a primi replica acestuia. Nu poti sa ii pretinzi sa taca si sa accepte toate minciunile care se spun despre el, invocand existenta campaniei, in timp ce toata aceasta campanie este construita pe atacurile impotriva sa". Nimic mai simplu, nimic mai evident. Persuasiunea despre care vorbeam se refera la faptul ca, aceasta ultima fraza care il vizeaza direct pe presedintele Romaniei, poate fi interpretata drept un avertisment si la adresa eventualilor adversari politici ai Elenei Udrea, in sensul ca, nu numai presedintele nu va tace si nu va accepta minciunile pe care adversarii sai le spun despre el, ci si autoarea blogului. Atat timp cat Elena Udrea copiaza un model care in speta este principalul model in stat este evidenta aluzia subtila pe care o face Udrea la adresa adversarilor sai politici. Mai ales ca, in ceea ce o priveste pe Elena Udrea, adversarii politici ai presedintelui reprezinta si adversarii fostului consilier prezidential.

In cele doua bloguri analizate mai sus, doamna Udrea ne arata cu cata usurinta pot fi atacati oamenii politici chiar de catre oameni politici, atac pe care aceasta il lanseaza fara sa realizeze ca ceea ce dansa face prin demonstrarea transparentei politice de care da dovada domnul Basescu, pe care il apara mai ceva ca o mama care isi apara pui, nu face decat sa isi expuna propriile crezuri, cu simpla intentie de a schimba perceptia oamenilor asupra presedintelui si de a crea, din toti cei ce au de spus ceva impotriva acestuia, adversari la nivel politic ai statului. Armele de care se foloseste fostul consilier al presedintelui sunt parerile personale sau mai bine zis lipsa de obiectivism ce se regaseste cu usurinta in randurile scrise de aceasta.

Cel de-al treilea politician cu blog reprezentativ pentru prezentul studiu de caz este Adrian Paunescu. Controversatul personaj nu este usor de digerat, nici in viata politica dar nici cand vine vorba despre scriitura de presa. Stilul pe care il adopta este de cele mai multe ori unul vehement, aproape insultator. Limbajul este unul poate deloc caracteristic unei figuri publice, cu pretentie de poet. Cu toate acestea, printre posturile lui Paunescu exista si relatari neinflorite ale realitatii, prezentarea informatiilor fiind facuta in cel mai pur mod jurnalistic. Daca jurnalistica lui Paunescu adopta si tehnici de manipulare a opiniei publice, asta ramane de vazut in analiza urmatoare.

Materialul intitulat "Paradoxal sunt prezenti Blaga si Orban, lipseste Diaconescu" (P. Adrian, "Paradoxal sunt prezenti Blaga si Orban, lipseste Diaconescu", [Online] la adresa,  https://paunescuadrian.blogspot.com/2008/05/paradoxal-sunt-prezeni-blaga-i-orban.html, 01.06.2008, 14:25, Anexa 23) face referire la publicitatea pe care primii doi si-au facut-o in timpul campaniei pentru primaria orasului Bucuresti in anul 2008. Autorul isi exprima consternarea fata de publicarea in revista "Flacara lui Adrian Paunescu" a cate o pagina electorala, pentru fiecare candidat de drepata, in vreme ce Cristian Diaconescu, cel de drept motivat sa-si faca publicitate in revista cu pricina, tocmai el lipseste.

Remarci precum "Poate ca sunt zile complicate pentru colegul si prietenul nostru. Poate ca dumnealui considera prioritara prezenta la radio, la televiziune, in ziare, nu intr-un saptamanal de stanga" vin sa demonstreze dezamagirea pe care o incearca Paunescu vis-a-vis de alegerile pe care le face un membru al stangii, atat de aparata de cunoscutul poet si politician. Fiind totusi in toiul unei campanii electorale pentru Primaria Capitalei, aceasta remarca a lui Paunescu poate fi usor interpretata drept o sugestie pentru eventualul electorat. Cum domnul Diaconescu nu s-a obosit, din anumite considerente sa lucreze la imaginea sa in presa, remarca facuta de Paunescu poate sugera ca nici in cazul in care va fi ales nu va face mare lucru pentru imaginea Bucurestiului. In consecinta, cei doi contracandidati care si-au cumparat spatiu electoral in revista lui Paunescu, chiar daca sunt de dreapta, pot reprezenta cu succes Capitala si nevoile ei.

Daca judecam mai adanc, putem spune ca Paunescu prin acest material incearca sa isi justifice oarecum si eventuala sustinere a celor doi, Blaga si Orban, motivand ca "Fireste, ca director al revistei, puteam sa n-am aceasta deschidere, de a gazdui, in paginile ei, adversari politici. Dar eu sunt, nu un politician (in primul rand) ci un om al tarii mele. Eu nu dezvolt dusmanii, ci doar, maximum, adversitati. Cunosc intelesul profund al notiunii de empatie. Cred in ideea de competitie loiala. Si n-as vrea sa ajung la concluzia ca, pentru a ma bucura de o apreciere meritata, din partea colegilor mei de miscare politica, ar trebui sa ma departez de ei". O asemenea justificare, ajunsa in fata ochilor unor useri neformati cu sfera politica poate cantari mult in luarea unei decizii. Daca un om ca Paunescu, trecut prin multe si care se mai si afla in mijlocul evenimentelor ia partea adversarilor in detrimentul candidatului de stanga, evident ca acel candidat este un factor nociv pentru Capitala. In general, fiecare om politic sprijina acei candidati in care cred. Iar Paunescu, recunoaste voit sau nu, ca de aceasta data este un om de dreapta. Blaga si Orban sunt candidati cu o mai mare valoare politica decat Cristian Diaconescu. Si asta pentru simplul fapt ca pentru Diaconescu, cititorii revistei Flacara lui Adrian Paunescu nu reprezinta un eventual electorat.

"Locomotiva de rugina" (P. Adrian, "Locomotiva de rugina", [Online] la adresa,  https://paunescuadrian.blogspot.com/2008/05/locomotiva-de-rugin.html, 01.06.2008, 14:37, Anexa 24) cel de-al doilea material semnat de inconfundabilul scriitor Adrian Paunescu se doreste a fi un pamflet adresat actualei clase politice, in fruntea caruia se afla eternii vinovati, Basescu si Tariceanu. Revolta autorului, justificata de altfel, se refera la atitudinea pe care ar trebui sa o aiba in problema ungurilor care incearca sa ne ocupe Ardealul.

Maniera in care este redactat articolul incita la luarea unei atitudini, nu atat de catre sefii statului, cat de noi romanii ce suntem direct vizati de aceasta problema. "Si fac tot ce fac, nu pentru ca sunt curajosi, de-si ies din cizme, ci pentru ca suntem noi slabi. Statul nostru sta. Vin astia cu locomotiva pavoazata cu stema si drapelul Ungariei, freamata, ca un gulas, pe aragaz, rosalbverzimea, se emit semne de statisor independent, inauntrul statului national unitar roman, si autoritatile Romaniei saluta cu mana la chipiu una din ghearele vulturului bicefal".

Stilul vehement de care autorul da dovada pe tot parcursul materialului prezinta persuasiunea pe care Paunescu incearca sa ne-o insufle, ca pe o stare de fapt, ceva normal. Mai mult, in opinia autorului, atitudinea pe care ar trebui sa o adoptam noi, ca tara, este normal sa plece de la varf, de la cel sau cei care reprezinta un exemplu pentru toti romanii. Acest exemplu nu exista de fapt, iar Paunescu puncteaza deosebit de clar carenta guvernului: "Sfiosul guvern liberal se maghiarizeaza pe vot ce trece. Pufaie in cimitirele memoriei locomotivele moarte, imbracate asemanator celei care s-a rastit la traverse".

Vehementa de care Paunescu da dovada in acest material se amplifica spre finalul acestuia, cand autorul, evident intrigat de subiect, isi tine cu greu emotiile in frau: "Cum isi permit niste demnitari ai unui stat european, cum se pretinde Ungaria, sa incalece locomotivele provocarii antiromanesti si sa cante imnul lor impotriva legilor tarii unde vin in ospetie si contra spiritului european unificator. Si, hai sa zicem, hai sa acceptam, astia sunt cum sunt. Dar noi? S-a pustiit Romania? Un portar de bloc ar fi reactionat cu mai mare si mai vioaie demnitate, daca dadeau astia cu stema Ungariei peste el, decat Guvernul Romaniei, care, parca s-a mutat urna de vot si pregateste colectia de vestminte de vara, fara Ardeal, ca sa nu ne fie cald"! Aproape ca nu instiga la violenta, cu acest limbaj de care abuzeaza nevrotic.

Cu toate ca problema ungurilor din Ardeal este una reala si perfect pertinent prezentata de Paunescu, vehementa de care da dovada nu face decat sa amplifice in mintea celui care citeste aceste randuri ideea ca ungurii ar trebui dati afara din Romania. Consumatorii de media, deja expusi unei agresivitati pe toate canalele mediatice, chiar ar putea lua atitudine, mai ales ca sprijinul, cel putin verbal, vine din partea unei personalitati publice.

Din acest motiv pericolul unei astfel de exprimari, mai ales in mediul online este nociv. Din acest motiv fiecare dintre cei care emit judecati de valoare ar trebui sa fie deosebit de atenti in exprimarea lor, mai ales ca media de varsta a celor care apeleaza la asemenea surse de informare este relativ mica, in sensul ca peste 80% din useri au varste cuprinse intre 12-25 de ani. Si cum comportamentul violent este incurajat si sustinut de majoritatea stirilor televizate care prezinta tot felul de orori, macar in mediul online permisivitatea unei astfel de exprimari ar trebui sa fie controlata.

Domnul Paunescu ne demostreaza ca nu se da in laturi de la nimic pentru a-si arata propriile convingeri publicului care, orbit de credibilitatea acestuia, pica prada cuvintelor scrise de acesta. Opiniile personale apar inca o data, ca si in blogurile domnului Nastase si a doamnei Udrea, cu intentia de a oferi celor ce citesc, un alt unghi de a privi lucrurile ce se intampla la nivel politic.  

Prezentul studiu de caz, structurat pe trei domenii de interes major (sport, fashion si politica) a vizat descoperirea unor eventuale forme de manipulare a opiniei publice, cu ajutorul limbajului folosit de catre autori. Am putut astfel observa ca, in aceste arii de interes, exista autori care si-au facut un adevarat obicei din a manipula userii prin comentariile pe care si le permit in materialele lor.

Am observat ca exista si autori care, daca doresc, pot fi obiectivi, iar informatiile prezentate in materialele lor denota profesionalism si deontologie profesionala. Faptul ca am ales fashion-ul drept model pentru manipularea maselor nu este deloc intamplator. Asa cum sustineam anterior, lumea modei reprezinta un domeniu in care granitele dintre obiectivitate si subiectivitate pot fi trecute oricand, foarte usor. Este aproape imposibil sa emiti o parere obiectiva cand vine vorba despre moda. De la preferinte pana la interese si atractia catre anumite linii si stiluri vestimentare, toate sunt supuse influentei proprii a autorului. De aceea nu putem vorbi strict de o manipulare voita cand vine vorba despre lumea modei. Putem spune insa, cu certitudine, ca obiectivitatea in fashion este intr-adevar un cuvant tabu. Oricat s-ar stradui fiecare autor in parte, ochiul sau percepe obiectivitatea, nuantat. La fel ca si culorile. La fel ca si materialele din care sunt realizate hainele.

O comparatie destul de apropiata de lumea modei este accea cu inclinatiile catre gastronomie. Fiecare percepe aceeasi mancare dupa gustul propriu. La fel putem spune si despre moda. Anumite tendinte si stiluri pot fi agreate intr-o mare masura de catre un stilist, iar altele pot trece neobservate de ochiul sau, chiar daca poate cele din urma sunt mult mai aproape de tendintele in materie de moda.

De aceea fashion-ul a fost ales pentru prezentul studiu de caz, drept exemplu atipic pentru manipularea opiniei publice. Influentele realizate de catre stilistii care isi exprima propriile pareri prin intermediul blogurilor nu sunt de cele mai multe ori voite. De aceea consumatorii de media ar trebui poate sa nu se lase manipulati de preferintele si parerile stilistului. Pentru ca un stilist nu poate, oricat s-ar stradui, sa fie obiectiv.

In ceea ce priveste sportul, lucrurile nu stau tocmai la fel. Si asta pentru ca, daca in moda batalia care vizeaza notorietatea unuia sau altui creator nu este chiar acerba (pana in prezent nu exista titlul de cel mai mare creator de moda, la nivel mondial), in sport, cu precadere in fotbal, lupta este crancena. Fie ca ea se desfasoara la nivel national, european sau mondial, batalia dintre echipele de fotbal se duce, dincolo de culise, in randul fanilor. Milioanele de useri care acceseaza zilnic prosport.ro sau Gazeta Sporturilor nu cauta decat un singur lucru: suprematia echipei favorite. Iar podiumul pentru o echipa se cantareste si in numarul de fani. Drept pentru care, jurnalistii sportivi au o mare responsabilitate: in primul rand respectul fata de meserie si in al doilea, nu neaparat in aceasta ordine, respectul fata de cititor (in speta, fata de useri).

Desigur ca exista si jurnalisti care ar face orice pentru a castiga cat mai multti useri. Desigur ca exista jurnalisti care manipuleaza opinia userilor doar pentru propria lor notorietate. Traficul pana la urma se masoara in certurile de pe bloguri. In dispute inflacarate care, cu cat se lungesc mai mult cu atat aduc o mai mare notorietate blogului respectiv si implicit, autorului acestuia.

Cu toate acestea, limita in manipularea opiniei publice, cel putin in acest domeniu se pare ca nu prea exista. Din cei trei jurnalisti sportivi analizati in prezentul studiu de caz, unul singur a dat dovada de impartialitate in materialele sale. Nu putem sti insa cu certitudine ca aceasta impartialitate este constanta si in ce priveste restul de materiale pe care acesta le publica. De aceea, concluzia noastra este aceea ca sportul este unul din domeniile in care opinia publica poate fi foarte usor influentata, cu atat mai mult cu cat, tehnicile de manipulare sunt aruncate, de catre autori, precum manusa. In definitiv, sportul traieste foarte mult din intrigi si mult prea putin din valoare si munca.

Cat priveste politica, putem spune cu certitudine ca, la aceasta ora, blogurile reprezinta mai mult un mijloc de propaganda electorala cat si unul publicitar. Politicienii nostri sunt direct interesati sa fie in pas cu moda, in sensul ca blogurile lor apar in functie de rivalitatile si interesele politice, nu drept un adevarat mijloc de informare al userilor. Cel putin la aceasta ora, persuasiunea si manipularea consumatorilor de media cu ajutorul blogurilor este relativ scazuta. Nu putem spune insa ca ea nu exista. Vorbim totusi de oameni politici. Nivelul ei insa nu este atat de ridicat cum este in sport de exemplu, dar nici mai scazut ca in lumea modei.

Politicienii bloggeri sunt inca in faza de tatonare, deoarece, daca in alte tari blogurile politice sunt printre cele mai accesate de useri, in Romania, acest curent a aparut acum aproape un an. Ori, in aceste conditii, cand nici blogosfera cu toate categoriile ei nu este inca un curent mediatic bine impamantenit, cu atat mai putin blogurile politice vor fi adevarate surse mediatice.

Manipularile opiniei publice reprezinta un pericol real, mai ales in mediul online. Daca ziarele, televiziunile sau radiourile reprezinta canale mediatice aflate sub directa influenta a vremelniciei, internetul are cu totul alte caracteristici. Blogurile, la fel de bine cum pot fi sterse sau modificate de fiecare user in parte pot reprezenta si adevarate biblioteci virtuale care sa contina infinite informatii. Mai mult, blogurile dau posibilitatea de a crea adevarate interactiuni umane, de a dezbate subiecte si a rezolva polemici, modalitati de exprimare pe care niciunul dintre canalele mediatice mentionate mai sus nu le pot oferi.

Aici intervine disponibilitatea fiecarui autor in parte de a adopta o atitudine si un limbaj adecvate, curate si impartiale sau de a manipula, mai mult sau mai putin direct, opinia publica. Userii, acesti consumatori de media online atat de diferiti pot alege din ce surse isi pot lua informatiile. Dar de aici pana la a alege sa fii sau sa nu fii manipulat, mai ales cand aceasta manipulare este una subtila, este un drum lung.

Internetul ofera la ora actuala posibilitatea alegerii tipului de informatie dorita. Blogurile, in curs de dezvoltare, indiferent de domeniul acoperit, aleg directia autorului. Granita dintre impartialitate si subiectivitate insa nu o poate stabili decat userul. Iar atitudinile, perceptiile, convingerile si crezurile sale sunt aspecte care pot fi foarte usor modificate, mai ales cand gradul de cultura al userilor nu este unul ridicat. Singura forma de protectie impotriva manipularilor voite de pe bloguri o reprezinta pana la urma liberul arbitru si libertatea de gandire. Singuri hotaram care sunt directiile pe care mergem, in functie de permisivitatea acordata unui anumit stil de prezentare a informatiilor. Manipularile sunt prezente in viata noastra, aproape in fiecare zi. Depinde insa de taria fiecarui caracter in parte de a nu fi modelat, in sensul in care vor altii sa il modeleze.

Concluzii

Nu pretindem ca lucrarea de fata este un studiu exhaustiv asupra a tot ce inseamna mass- media, mediul online si, in principal, limbajul folosit pe blogurile jurnalistilor sau oamenilor de specialitate. De asemenea, nu pretindem ca partea practica a acestei lucrari este reprezentativa pentru presa romaneasca. Sustinem insa, fara riscul de a exagera, ca paginile anterioare prezinta principalele caracteristici pe care le implica notiunile de manipulare, comunicare online si bloguri.

In privinta studiului de caz se poate afirma ca acesta este reprezentativ in ceea ce priveste stilul celor care semneaza materialele analizate.

Totodata, scopul acestei lucrari a fost acela de a oferi o viziune asupra a ceea ce inseamna corelatia dintre limbaj, manipulare prin limbaj si mediul online la nivelul mass-media romanesti.

Insa nu trebuie sa uitam intrebarile de la care am pornit la inceputul acestei lucrari, intrebari precum "Cat de simplu sau cat de usor poate fi manipulat un consumator online cu ajutorul blogosferei? Care este limita dintre exprimarea obiectiva a unor fapte/pareri/trairi/evenimente si propriile convingeri asupra acestora? Cum poate fi modelata personalitatea consumatorilor de media online cu ajutorul blogurilor? Unde incepe si unde se termina nevoia de comunicare, manipularea voita a maselor si formarea de opinii colective?".

Limbajul este pana la urma cel care face din mass-media elementul care diferentiaza fundamental presa specifica unei societati democratice de cea dintr-o societate autocratica.

In cadrul lucrarii am incercat sa arat ca pentru a putea fi manipulat sau persuadat cu ajutorul blogosferei, in primul rand consumatorul online trebuie sa isi doreasca schimbarea, fiindca in esenta persuadarea sau manipularea au la baza o schimbarea fie ca este in folosul acestuia sau nu, sau mai bine zis trebuie sa fie de acord cu informatiile pe care le primeste prin intermediul blogului ce poate fi considerat un discurs.

Discursul jurnalistic este, prin excelenta, unul etic si deontologic numai in cazul in care presa indeplineste cu adevarat functia de "watch dog of democracy". In presa specifica unei societati democratice, corelatia dintre limbaj si norme etice, fie ele scrise sau nescrise, reprezinta o conditie sine va non nu numai pentru ca presa sa poata fi caracterizata ca una adevarata ci si pentru dezvoltarea unor relatii sociale si interumane normale.

Nu trebuie sa uitam insa, ca pentru ca un discurs cu caracter persuasiv sau manipulativ, sa aiba success trebuie sa fie prezenti cei trei factori descrisi de catre Aristotel in teoria sa - ethos, pathos si logos -, elemente ce insa nu se regasesc sau cel putin nu impreuna, in blogurile analizate in studiul de caz.

Elementele ce se gasesc sunt insa, opiniile personale si omiterea deliberata a informatiilor, elemente ce ne arata cat de fina este limita dintre obiectivism si subiectivism, si cat de usor poate un jurnalist sau oricine, sa cada dintr-o extrema in alta.

Jurnalistul, pazitor de porti ale democratiei, este canalul de legatura dintrre cei care vor sa spuna ceva societatii si masa eterogena, anonima, a publicului. El filtreaza informatiile si le ofera publicului doar pe acelea pe care le considera utile, interesante si benefice pentru userii sai. Doar din aceasta filtrare - in care voluntar sau involuntar isi face aparitia subiectivismul - ne putem da seama ca informatia bruta va ajunge la nivelul nostru rational, deformata prin prisma ochilor autorului ei. Pana la urma, acest subiectivism este specific fiecarui membru al speciei umane si nu va putea fi niciodata inlaturat. De aici insa, pana la manipularea opiniei publice nu mai este decat un pas foarte mic. Formarea de opinii, idei si credinte fiind una din datoriile fundamentale ale presei.

Prin intermediul blogurilor, personalitatea consumatorilor de media online poate fi modelata cu usurinta, insa aceasta modelare asa cum aratat in cadrul lucrarii este conditionata de anumiti factori, precum credibilitatea sursei, calitatea mesajului transmis si taria argumentelor insa cel mai important lucru in ceea ce priveste blogurile il reprezinta faptul ca oricand un blog poate fi reciti si astfel reanalizat, si astfel persuadarea initiala poate sa aiba un alt rezultat.

Ceea ce sa putut observa in urma analizei blogurilor prezentate in studiul de caz, este ca autorii cand au compus mesajul ce urma a fi transmis, nu s-au gandit ca cititorii lor vor reciti randurile scrise de acestia, si au considerat ca mesajul va avea rezultatul scontat din prima. Cititorii vor observa, daca vor citi iar blogurile o lipsa de impartielitate in randurile citite, ceea ce reprezinta o lipsa de profesionalism din partea autorilor, si la o analizare mai atenta si chiar o comparare a infomatiilor primite de la acestia cu informatii primite de la o alta sursa, vor constata chiar ca anumite informatii au fost omise.

Ramane acum la latitudinea fiecaruia dintre noi sa apreciem daca, implementarea la nivel macrosocial a unor convingeri dictate de propria noastra constiinta, este sau nu o practica jurnalistica ce contravine normelor de etica si deontologie.

Dupa 18 ani de libertate, presa romaneasca este inca in formare, cu atat mai mult, presa care se dezvolta in ultima vreme, cu ajutorul internetului. Unele principii si norme sunt incalcate in fiecare zi; altele devin incalcabile tocmai pentru ca sunt respectate cu strictete. Calea de mijloc insa este proprie fiecarui autor in parte. 

Asa cum am aratat, puterea cuvantului este foarte mare. Poate cladi idei, credinte, convingeri, la fel cum foarte bine le si poate darama. Comunicarea mass-media este, prin excelenta, tot la fel de instabila ca si limbajul: la fel, dar in acelasi timp, diferita de la autor la autor. Urmarea unei cai etice care sa nu afecteze nici adevarul faptelor si nici dreptul la propriile convingeri reprezinta, intr-adevar, o povara grea pentru autor, mai ales in mediul online unde regulile pot fi oricand incalcate. Ramane de vazut insa, daca autorul, in speta jurnalistul online, va accepta provocarea sau va urma o cale fara compromisuri si manipulari in exercitarea meseriei sale.