Comunicarea prin corespondenta

Comunicarea prin corespondenta

• Elevul-expeditor, Invatatorul-destinatar Invatatorul-expeditor, Elevul-destinatar

Scriu si elevii ravase Invatatorii sunt modesti la raspunsuri

Scriu elevii ceea ce e pe sufletul lor Invatatorii sunt duri cu ei

Scriu elevii ceea ce ii intereseaza Invatatorii dau note pe ceea ce ii intereseaza

• Ce vom face daca nu acordam elevilor nostri un pic de atentie, atunci cind astern "scrisori"pe caietele de teme?

Comunicarea scrisa in istorie a stirnit razboaie, tot ea a anuntat pace. De ce?

Fie ca nu se intelegeau gindurile expuse , fie ca nu erau talmacite indeajuns, fie ca lipsea un cui de la caruta sau cineva - si taia singur creanga de sub picioare. Cert e ca urciorul nu merge de mai multe ori la apa.

Ravasele elevilor cuprind de cele mai multe ori exercitii, alcatuiri de propozitii, probleme, dictari, compuneri, expuneri etc. E limpede, ca odata ce elevul a lucrat, el cere rasplata. Vorba inteleapta a lui A. Silvestru:"E placut nu sa muncesti, ci sa nu muncesti degeaba"

"Batem saua ca sa priceapa calul" Vorbeam , de facto, despre verificarea caietelor. O munca atit de anevoioasa, dar atit de modest platita. Cu toate acestea cel ce fuge de aceasta responsabilitate, risca sa nu urneasca roata din loc, risca sa nu afle multe despre copil, iar aceasta ar fi veriga slaba in arta educationala -evitarea comunicarii pedagogice.

Ne suparam cind vedem un scris dezordonat. Ne miram cind un elev bun a esuat la o tema. Admiram o tema scrisa cu multa grija si darnicie. Ne intristam cind un elev n-a inteles tema si a gresit totul. Ne bucuram la momentul in care discipolul mediocru a lansat o idee originala. Ce facem de fapt? Exteriorizam niste emotii, luam anumite atitudini, ce prin harul si pasiunea didactica se transforma imediat in strategii: fie de recuperare, fie de dezvoltare, ori de individualizare si diferentiere.

Ce se-ntimpla cu elevul nostru in cazul cind primeste "scrisoarea"- caietul verificat? Ce emotii va trai el atunci cind vede nota 10, 5, 4, 9,7,3,8,6,etc

Elevul, cel care scrie, asteapta din partea dascalului sau o apreciere, o incurajare, desigur si o nota. Din pacate, nota de multe ori e dura, e rigida, e saraca si-l lasa pe copil doar cu o stampila- rau, binisor, foarte bine.

Paradoxal - foarte bine- sau "excelent" sa fie o nota dura?! Evident ca ea spune multe, dar elevul parca ar vrea si argumentul! Valorificarea lucrului independent cere o evidentiere a calitatii, a unui moment ce intr- adevar se cere atentionat. Dar sa vedem cu ce se alege elevul ce a luat o nota mica, doar cu o nota ce de multe ori e nemotivata si nestimulata. Desigur ca apar si altfel de ravase didactice de tipul: Rau! Murdar! Unde e tema pentru acasa? De ce n-ai finisat?etc. Ce simte elevul? Nimic incurajator! Nimic din ce ai putea sa inveti

S- o luam de la ceea ce am pornit: ravasul, scrisoarea, corespondenta. Tema - o scrisoare, evaluarea - raspunsul invatatorului.

Expeditor - elevul

Destinatar- invatatorul

Expeditor-invatatorul

Destinatar- elevul

De ce n-am pune pe balanta intelectul nostru, ori intelepciunea populara, cea care adesea ne face sa zimbim, ne energizeaza, ne incurajeaza, ne face sa gindim si in cele din urma sa pornim la treaba? E mai putin ofensant, e cognitiv, e distractiv, e amuzant, e educativ!

Elevul nostru care adesea omite litere, evident ca nu va tine cont de atentie in activitatea ulterioara, caci i-am acorda doar o nota. Sa-l stimulam deci cu "Nu fi flamind ca si gaina morarului!" Ce ziceti, nu va atentiona elevul nostru?

Celui care si-a facut temele cu maxima neatentie, de repezeala, incit nu este niciun efect din efortul depus, putem sa-l indemnam:"Nu zvirli nucile-n pod cu furca"sau ! "Nu cara lemne la padure!" Sa speram ca pentru urmatoarea tema elevul nostru va avea mai mult curaj, fiind stimulat in asa mod.

Din pacate firea omeneasca e variata, caci deosebim si personalitati care mai mult "cotcodacesc"decit " dau oua". Bunaoara, vom intilni si elevi, care scriu mai mult decit trebuie si fara rost. Acestia, de obicei, ocolesc subiectul, toarna apusoara la moara si in rezultat nu au succese. Ii vom scrie in ravas de genul:"Cine cerne toata ziua , nu maninca mamaliga"

Elevul bun a omis o gresealaSe intimplaDar pentru

presedintele,inginerul, ambasadorul

de miine nu vom admite nici o greseala, caci "Din lipsa unui cui se desface caruta" sau "Picatura mica gaureste piatra mare"

Ca sa-l indemnam pe elev spre o munca calitativa ii vom scrie in scrisorile noastre didactice

• "Lucrul bun nu se face iute";
• "Cu prea multa graba nu faci mare treaba"
• "E mai bine sa intrebi de doua ori decit sa gresesti odata"
• "Cine intreaba, nu greseste"
• "De 7 ori masoara si o data taie"

Elevilor lenosei, celor care mai uita de anumite responsabilitati, iar nota"2" nu-i mai incurajeaza, le vom da urmatoarele povete :

• "Munca e cea mai rodnica odihna"
• "Nu-ti taia singur creanga de sub picioare"
• "Cum iti vei asterne asa vei  dormi"
• "Apa tulbure e bucuria pescarului"

In practica noastra ne bucuram de copii destepti, dotati, dar care ti-ar spune de 10 ori decit sa scrie o data, iar caietele lor seamana de cele mai multe ori a ciorne decit a caiete exemplare. Noi dascalii, cei plini de rabdare, toleram situatiile similare mai ales cind elevii se deosebesc printr-un spirit creativ deosebit; intelegem ca raportul dintre flexibilitatea, rapiditatea operatiei de gindire cu cel al realizarii calitative si , in special, cind e vorba de "scriere"este neproportional; dar acu-i acu! Calitatea trebuie sa fie in cantitate!Asadar ii vom scrie un ravas didactic de genul:

"Dupa coaja se vede pomul,dupa scris-omul!"

"Cine se grabeste, se caieste"

"Nu cara lemne la padure"

"Cu rabdarea treci si marea"

"Ce-i scris cu penita, nu tai cu bardita"

"Cum innozi, asa deznozi"

"Atentia e cheia intelepciunii"

"Treaba prost facuta trebuie faucta de doua ori"

Pesemne ca tot am dat-o cu ocara, iar elevului nostru- dotat, straduitor, mai lenosel nu-i prea place dojeneala, ci mai mult lauda.Omul traditiei a stiut intotdeauna sa-si laude poporul. Prin urmare si invatatorul, continuatorul traditiei va transmite scrisori cu raspunsuri destul de incurajatoare:

"Radacina e amara, dar roadele sunt dulci"

"Cine invata in tinerete se odihneste la batrinete"

"Cine a gustat amarul, stie ce e zaharul"

"Ceea ce-i frumos se realizeaza cu nesfirsita osteneala"

"Muncesti astazi ca sa maninci miine"

"Invatatura e cea mai sigura avutie"

"Mintea  celui intelept este pentru el zid de aparare"

"Ferice de cel care are minte"

Intrucit finisam pagina ,iar elevul are si el situatia cind finiseaza caietul il povatuim astfel:

Ai sansa s-o iai de la inceput !

Consideram ca o comunicare prin intelepciunile populare, descrise anterior il va apropia pe elevul nostru de valorile nationale autentice si vom cistiga discipoli cultivati, iar noi tot vom scrie ravase.

P.S Ca orice articol publicat de mine   anterior, acesta isi are istoria sa. Impartasindu-mi experienta in cadrul orelor de la cursurile ISE, despre comunicarea prin corespondenta, o invatatoare destul de creativa a adaptat situatia la viata de toate zilele si a remarcat: "Asadar domnilor cinovnici, ungeti bine rotile, daca vreti sa mearga carul" (N.B cu referinta la verificarea caietelor"