Utilizarea polimerilor pentru conditionarea si/sau remedierea solurilor contaminate sau poluate

utilizarea polimerilor pentru conditionarea si/sau remedierea solurilor contaminate sau poluate

1. Introducere, notiuni, definitii

Polimerii sunt combinatii chimice de tip catenar cu masa moleculara mare, ce respecta un principiu comun de formare care consta in repetarea, de-a lungul lantului macromolecular, a unei grupari minime de atomi numita unitate structurala. Aceste unitati sunt identice sau similare in compozitie cu monomerii din care polimerii au fost (sau ar fi putut fi) sintetizati. Numarul de unitati

structurale cuprinse intr-un lant macromolecular reprezinta gradul de polimerizare (GP ) al polimerului. Clasificarea polimerilor se poate face dupa mai multe criterii, ca de ex. provenienta, modul de aranjare a unitatilor structurale, tipul reactiei de sinteza, comportarea la incalzire. Un criteriu de clasificare semnificativ pentru lucrarea de fata este solubilitatea in apa. Din acest punct de vedere polimerii se clasifica in polimeri insolubili in apa si polimeri solubili in apa; acestia din urma pot fi neutri sau purtatori de grupe ionice (polielectroliti).

Polielectrolitii (PE) sunt polimeri ale caror unitati monomere poseda grupe ionizate sau ionizabile. In solutie apoasa PE disociaza in macroioni polivalenti (poliioni) si un numar mare de ioni mici de semn opus - contraioni - (Mandel, 1988). In schema 1 este exemplificata disocierea unui polielectrolit slab acid - poli(acidul acrilic).   

Schema 1

Disocierea unui polielectrolit - poli(acidul acrilic)

In functie de natura grupelor ionizabile polielectrolitii se pot clasifica in:

poliacizi sau polielectroliti anionici, care poseda ca grupa functionala gruparea carboxilica -COOH, gruparea sulfonica -SO₃H sau gruparea fosfonica -PO₃H;

polibaze sau polielectroliti cationici, care au ca grupa functionala gruparea aminica -NH₂, gruparea iminica >NH, gruparea cuaternara de amoniu -NRV' s.a.;

poliamfoliti sau polielectroliti amfoteri, care poseda pe lantul macromolecular atat grupari acide (carboxilice, sulfonice, fosfonice etc.), cat si grupari bazice (aminice, amoniu etc.).

Conditionarea solurilor consta in ameliorarea insusirilor fizice prin utilizarea unor substante de proveniente variate, cunoscute in literatura de specialitate sub denumirea de soil conditioners agenti de conditionare a solului. Prin contaminarea solului se intelege o crestere moderata a unor elemente/substante, nedaunatoare cresterii si dezvoltarii plantelor, dar care poate reprezenta faza incipienta a procesului de poluare. Poluarea solului este un stadiu avansat in care cresterea continutului anumitor substante chimice devine daunatoare pentru soluri, ape, plante, animale, fiinte umane, pentru mediul inconjurator in general. Separarea domeniului de incarcare/contaminare de cel de poluare a solurilor se face prin indicele de incarcare/poluare, care se stabileste in functie de continutul de substante poluante din sol si o valoare de referinta a acestuia (Lacatusu, 1995). Evaluarea cantitativa a incarcarii solului cu diferiti poluanti se realizeaza prin compararea continutului substantei poluante cu continutul normal al acelei substante in sol, sau cu continutul maxim admisibil, care se stabileste in functie de unele insusiri ale solului cum ar fi compozitia granulometrica, continutul de materie organica, valoarea pH-ului etc. (Florea, 2003).

Pentru minimalizarea efectelor/proceselor de contaminare/ poluare a solurilor pot fi aplicate diferite categorii de masuri cunoscute sub denumirea de masuri ameliorativ:

Prevenirea degradarii/contaminarii/poluarii solurilor se poate realiza prin folosirea unor metode care sa contribuie la evitarea producerii acestor procese sau sa contracareze efectele lor.

Reducerea efectelor implica utilizarea unor metode care sa contribuie la diminuarea intensitatii de manifestare a efectelor negative ale proceselor de degradare a fertilitatii solurilor si a celor de contaminare sau poluare.

Refacerea consta in aplicarea unor metode de remediere, de imbunatatire a insusirilor solului afectat de procese de degradare sau de factori limitativi, in scopul revenirii la starea de fertilitate si productivitate originala, mai ridicata, sau cel putin la o stare cat mai apropiata de cea initiala.

Reconstructia se refera la metode de aplicat pe terenuri care nu se preteaza la utilizarea agricola sau forestiera, ca de ex. unele halde provenite din minerit sau de diferite reziduuri, in vederea revenirii lor in circuitul ambiental.

Recultivarea se refera la lucrari similare, avand ca scop revenirea terenului la utilizarea agricola sau forestiera (I.C.P.A., 2002).

2. Utilizarea polimerilor pentru conditionarea solurilor

Folosirea polimerilor pentru ameliorarea insusirilor fizice ale solului este cunoscuta in ultimii 50 de ani, citeva lucrari de referinta in domeniu fiind deja accesibile (Azzam, 1980; De Boodt, 1990, 1992). Polimerii folositi in acest scop au structuri chimice si proprietati foarte diferite, asa cum se vede din clasificarea prezentata in schema 2.

Polimerii insolubili in apa administrati in doze de 3,3 t/ha in stratul arat al solurilor cu textura fina (luto-argiloase si argiloase), au avut ca efect imbunatatirea permeabilitatii si regimului termic, fara sa modifice regimul nutritiv. Imbunatatirea regimului termic se datoreaza continutului mai mic de apa inmagazinata, fiind cunoscut ca solurile umede se incalzesc mai greu decat cele uscate, datorita caldurii specifice mai mari a apei. Polimerii hidrofobi (polistiren, poliacrilati, bitum) micsoreaza scurgerea apei la suprafata, favorizand retinerea si acumularea apei in sol.

• Polimerii solubili in apa sunt eficienti la valorificarea superioara a solurilor cu textura fina (argila peste 32%). Efectul polimerilor asupra solurilor depinde de insusirile fizice ale acestora si de zona pedoclimatica in care se afla. Spre exemplu, rezultatele obtinute prin tratarea unor soluri din Bulgaria, Republica Buriata (Rusia), insula Hokkaido (Japonia), cu un polimer ca poliacrilamida au evidentiat o crestere a diametrului si a stabilitatii agregatelor structurale, micsorarea erodabilitatii, imbunatatirea drenabilitatii, cresterea nivelului productiei agricole.
• Polielectrolitii, definiti mai sus, sunt dintre cei mai importanti agenti de conditionare a solurilor agricole. Acesti polimeri imbunatatesc insusirile fizice, chimice si biologice ale solului, cu exceptia solurilor saraturate (salinizate si/sau alcalizate).

Acest efect ar putea fi datorat proprietatilor de adsorptie si floculare ale polielectrolitilor. Polimerii si copolimerii pe baza de acrilati si acrilamida sunt cel mai mult utilizati.    Poliacrilamida determina stabilizarea structurii solurilor nisipoase de duna, previne formarea crustei, micsoreaza intensitatea de imprastiere a particulelor de sol elementare de catre picaturile de ploaie si, implicit, intensitatea eroziunii prin apa. Imbunatatirea structurii solului are ca efect cresterea vitezei de infiltratie a apei. Caracterul hidrofil al poliacrilamidei mareste capacitatea solului de a retine apa si micsoreaza pierderea apei prin evaporare si infiltratie din solurile nisipoase.

Schema 2Clasificarea polimerilor utilizati ca agenti de conditionare a solului

3. Copolimerii acidului maleic (polielectrolitii maleici)

O categorie importanta de polielectroliti utilizata cu rezultate bune ca agenti de tratare a solurilor sunt copolimerii acidului maleic (polielectrolitii maleici), obtinuti din copolimeri ai anhidridei maleice. Structura fizico-chimica specifica a acestor polimeri le confera proprietati de utilizare deosebite, inclusiv in tratarea solurilor, confirmate de rezultatele experimentale obtinute in laborator, vase de vegetatie si campuri experimentale.

Anhidrida maleica (AM) nu homopolimerizeaza decat in conditii energice, in schimb copolimerizeaza relativ usor cu unul, doi sau mai multi comonomeri, obtinandu-se copolimeri binari, ternari sau multicomponenti. Mecanismul de copolimerizare al AM este deosebit de acela clasic, datorita faptului ca AM, care este un acceptor de electroni, poate forma cu monomerii donori complecsi cu transfer de sarcina (CTS). In functie de natura comonomerului, CTS participa, intr-o masura mai mare sau mai mica, la reactiile de propagare a lantului, astfel incat copolimerii AM au in general o structura alternanta, ceea ce conduce la o buna reproductibilitate a sintezei si a rezultatelor obtinute la utilizare. Formula generala a unui copolimer binar al AM este prezentata in schema 3.

Schema  3 Structura chimica a unui copolimer al anhidridei maleice (a) si a unui copolimer de acid maleic (polielectrolit maleic) (b)

Prin hidroliza blanda a copolimerilor anhidridei maleice (a), urmata de neutralizare cu hidroxizi sau carbonati, se obtin polielectrolitii maleici (b), sub forma acida sau sub forma de saruri de sodiu, amoniu, calciu etc.

In general, polielectrolitii, ca si alte categorii de polimeri, contribuie la ameliorarea insusirilor solului prin unul sau mai multe din urmatoarele efecte:

marirea gradului de agregare a elementelor structurale ale solurilor cu structura degradata

prevenirea formarii crustei in perioada dintre semanat si rasarirea plantelor, mai ales a celor cu seminte mici, care sunt foarte vulnerabile

marirea rezistentei la eroziune hidrica si eoliana a solurilor situate pe pante si a celor cu textura grosiera(argila sub 12%)

marirea permeabilitatii solurilor cu drenaj intern deficitar, cum ar fi luvisolurile, vertisolurile, solurile gleice si stagnogleice (Dorneanu, 1984).

Utilizarea polielectrolitilor maleici ca agenti de conditionare a solului

In Romania au fost utilizati polielectrolitii maleici in diferite domenii ca: stabilizarea structurii solului pentru prevenirea formarii crustei, agregarea particulelor de sol pentru formarea elementelor structurale, tratarea solului pentru obtinerea prismului filtrant al drenurilor absorbante de pe solurile cu exces pluvial temporar de umiditate, ameliorarea starii fizice a solului in vederea diminuarii procesului de eroziune prin factorul apa. Din rezultatele cercetarilor intreprinse s-a evidentiat ca tratamentele aplicate solului au avut efect imediat si remanent asupra structurii solului si implicit a productiei de sfecla pentru zahar (Chivulete, 1994). Un alt efect favorabil a constat in cresterea permeabilitatii pentru apa si aer a solului tratat pentru obtinerea prismului filtrant al drenurilor absorbante (Voicu, 1994). De remarcat ca experimentari ulterioare privind influenta polielectrolitilor maleici asupra capacitatii de retinere a apei, permeabilitatii substraturilor nutritive si implicit a regimului aerohidric din substraturile horticole au evidentiat de asemenea un efect favorabil al polielectrolitului (Tomita, in curs de publicare). In variantele tratate cu stabilizatori structurali in concentratie de 0,1% s-a constatat o ameliorare a starii fizice a solului tratat si diminuarea eroziunii de la 11,2 t/ha (martor) la 1,4 t/ha (Voicu, 1997).

5. Prevenirea formarii crustei prin tratarea solului cu polielectroliti maleici

Suprafata terenurilor agricole din Romania vulnerabile la formarea crustei este estimata la 2300 mii ha, iar suprafata care poate deveni vulnerabila este de circa 3000 de mii ha (Canarache, 1990). Crusta formata influenteaza negativ atat unele insusiri fizice ale solului (deteriorarea structurii, reducerea permeabilitatii pentru apa si aer, impiedicarea primenirii aerului etc.), cat si rasarirea, cresterea si dezvoltarea plantelor. In mod obisnuit combaterea crustei se realizeaza prin lucrari agrotehnice cum ar fi prasila oarba, executata intre semanat si rasarirea plantelor, sau prasile mecanice si manuale dupa rasarirea plantelor. In contextul unei agriculturi durabile si performante, care este de actualitate si in tarile dezvoltate, s-au efectuat experimentari privind prevenirea formarii crustei la diferite tipuri de sol (cultivate cu sfecla pentru zahar, foarte sensibila la formarea crustei) folosind polielectroliti maleici sintetizati prin metode proprii sau citate in literatura (Chitanu, 1993, 2001; Houben-Weyl, 1987). Compozitia si masa moleculara a polimerilor utilizati au fost evaluate prin metode specifice, prezentate anterior (Chitanu, 1993). S-au folosit trei copolimeri binari si trei copolimeri ternari ai anhidridei maleice cu acetat de vinil (AV), metacrilat de metil (MAM) sau stiren (S), deci cu comonomeri cu caracter hidrofil/hidrofob diferit, care au fost apoi hidrolizati si transformati in sare de amoniu. Structura chimica a polielectrolitilor maleici studiati este prezentata in tabelul

Tabelul Structura chimica a copolimerilor maleici utilizati pentru ameliorarea structurii solului si prevenirea formarii crustei

Se constata ca administrarea de polielectrolit Ponilit GT a avut ca efect cresterea stabilitatii hidrice a agregatelor structurale intre 7 si 30% in raport cu varianta martor. Valorile cele mai mari ale hidrostabilitatii agregatelor structurale s-au inregistrat in varianta tratata cu 4,4 kg/ha polimer. Tratarea solului cu polimer a avut efect favorabil la toate subtipurile de sol experimentate.

In alta serie de experimente a fost investigata influenta structurii chimice a sase polielectroliti maleici asupra capacitatii lor de a ameliora unele insusiri fizice ale cernoziomului cambic. Indicele de instabilitate structurala a fost calculat pe baza stabilitatii hidrice si a dispersiei probelor de sol (cernoziom cambic) tratat cu solutii de polielectoliti maleici cu concentratii cuprinse intre 0,1 si 0,9%. Rezultatele obtinute sunt redate in figura 1.

Tabelul 5.Efectul polimerului Ponilit GT1 asupra hidrostabilitatii agregatelor structurale

Figura.

Influenta structurii chimice a polielectrolitilor maleici asupra indicelui de instabilitate structurala. Concentratia solutiilor de polielectroliti a fost, de la stanga la dreapta: 0,1; 0,3; 0,5; 0,7; 0,9%.

Se observa ca polielectrolitii AS 1.1, ATMS 2.1 si ATS 27.1 prezinta eficienta cea mai mare. Din punct de vedere al structurii chimice ei contin unitati maleice si unitati de stiren cu sau fara unitati de metacrilat de metil sau acetat de vinil. Totusi, costul relativ ridicat al acestor polielectroliti limiteaza utilizarea lor in practica agricola. Polielectrolitul Ponilit GT1 prezinta un efect satisfacator si in acelasi timp poate fi obtinut la scara industriala si cu un pret de cost acceptabil. In ceea ce priveste modul de actiune al polielectrolitului, rezultatele obtinute sugereaza ca efectul de formare de agregate hidrostabile se realizeaza nu numai prin interactiunile electrostatice datorate unitatilor maleice, ci si fortelor slabe hidrofobe exercitate de unitatile comonomere de stiren sau metacrilat de metil.

Rezultatele acestor cercetari ne-au determinat sa testam posibilitatea extinderii domeniilor de utilizare a polielectrolitilor maleici la obtinerea de substraturi nutritive din sere, solarii si a celor destinate cultivarii plantelor ornamentale si legumicole in recipienti, platforme, ghivece etc. Intrucat volumul explorat de radacinile plantelor este limitat, asigurarea drenajului intern si mentinerea mediului de reactie sunt conditii esentiale pentru dezvoltarea normala a plantelor.

Testarile efectuate asupra principalelor componente folosite la obtinerea substraturilor nutritive au evidentiat efectul pozitiv al polielectrolitului maleic asupra capacitatii de tamponare la acidifiere si la alcalinizare, care creste odata cu marirea concentratiei solutiei de polielectrolit. Polielectrolitii maleici favorizeaza mentinerea mediului de reactie al mranitei si orizontului A molic al cernoziomului cambic intr-un interval al valorilor de pH optim pentru cresterea si dezvoltarea plantelor, prin marirea capacitatii de tamponare la alcalinizare si prin micsorarea usoara a capacitatii de tamponare la acidifiere (Filipov, 2002, 2003). Aceste rezultate contureaza posibilitatea recuperarii solurilor poluate accidental cu substante puternic acide sau bazice.

6. Posibilitati de utilizare a polielectrolitilor pentru decontaminarea - recuperarea solurilor poluate cu metale grele

Procesele de degradare a terenurilor prin activitati antropice sunt foarte variate. Uneori ele determina deteriorarea solului sau chiar anihilarea totala a functiilor pe care acesta le indeplineste in cadrul ecosistemelor. Degradarea terenurilor agricole din Romania are loc si prin procese de contaminare/poluare cu metale grele ca: fier, mangan, cupru, zinc, plumb, cadmiu, crom, cobalt, nichel. Ponderea acestor metale in solurile necontaminate este de ordinul a cateva procente (fier, mangan) sau parti per milion (cupru, cobalt s.a). Nivelul scazut al acestor elemente chimice din sol si planta, precum si rolul lor biologic au condus la desemnarea ca microelemente (Lacatusu, 2004). In anumite zone continutul acestor elemente chimice este mai mare decat limita maxima admisibila pentru dezvoltarea vegetatiei. Cauza acumularii metalelor grele in sol poate fi de natura geogena (rezultate in urma proceselor geochimice de alterare a rocilor si mineralelor, de transport si depunere) sau de natura antropogena (rezultate in urma activitatilor umane). Metalele grele pot ajunge in sol sau plante deoarece se gasesc in ingrasaminte, amendamente sau pesticide folosite in procesul de productie, sau pot sa provina din gazele degajate in atmosfera de la diverse industrii si din combustii. Pulberile si gazele sunt purtate de curentii de aer si depozitate in cele din urma pe plante, pe sol sau in apele de suprafata (Lixandru, 2003). Intensitatea efectului negativ al metalelor grele depinde de concentratie si de unele insusiri fizice si chimice ale solului, precum compozitia granulometrica, continutul de materie organica, pH-ul, potentialul redox etc. Datorita contaminarii/poluarii solului se depreciaza calitatea recoltei si se micsoreaza sau se compromite productia agricola, consecintele resimtindu-se in intregul lant trofic sol-microorganisme-plante-animale-om. Cand este contaminat cu deseuri organice sau insalubrizat solul are o capacitate naturala de autoepurare, fiind considerat ca o statie biologica de epurare cu multiple trepte de tratare (separare mecanica, oxidare biologica, schimb de ioni, precipitare chimica, adsorptie, absorbtie si asimilare de catre plante si organisme vii), a carei capacitate de prelucrare depinde de proprietatile solului si de conditiile climatice si, pentru a putea functiona corespunzator, nu trebuie supraancarcat cu produse reziduale (Florea, 2003). Efectul poluarii solurilor se resimte in mediu si se estimeaza in functie de impactul asupra activitatii biologice din sol si asupra cresterii plantelor, in functie de concentratia elementului chimic in furaje sau alimente si in functie de impactul asupra calitatii apelor freatice si subterane.

Pentru protectia solului impotriva poluarii este nevoie sa se identifice sursele potentiale de contaminanti si sa se evalueze riscurile de contaminare/poluare. In functie de aceasta se stabilesc masurile de limitare sau contracarare a efectelor nedorite: instalatii de epurare a apelor uzate, tehnologii adecvate de prelucrare a produselor reziduale. In unele cazuri se aplica in sol, ca ingrasamant, namoluri sau ape uzate care contin pe langa elemente nutritive si contaminanti potentiali. In aceste situatii se impune respectarea normelor de aplicare, fara a depasi concentratiile maxime admisibile, intrucat contaminantii care se acumuleaza in sol nu prezinta efecte nefavorabile un anumit timp (Florea, 2003). Principalele metode recomandate in remedierea solurilor poluate sunt: stabilizarea, instalarea unor bariere de protectie, tehnici de depoluare termice si microbiologice. Se pot utiliza de asemenea tratarea chimica si separarea fizica (Ellis, 1995).

Cercetarile efectuate privind contaminarea/poluarea solurilor cu metale grele au evidentiat mai multe posibilitati de remediere ca: extragerea din sol prin cultivare de plante cu capacitate mare de absorbtie a elementelor poluante, cultivarea, pentru consum, de plante cu foarte slaba afinitate pentru elemente poluante, amendarea cu carbonat de calciu. Aceste masuri pot fi stabilite numai in urma unor cartari minutioase ale fiecarui caz in parte (Lacatusu, 2004). In cazul solurilor puternic poluate se poate recurge la masuri mai drastice cum ar fi decopertarea solului pe o grosime de 30 cm, copertarea solului, asociate cu alte masuri complementare (Rauta, 1983).

Prin structura lor chimica polielectrolitii si in special polielectrolitii maleici au capacitatea de a interactiona cu ionii metalelor grele, dand compusi solubili sau insolubili, in functie de raportul polielectrolit/metal, de compozitia chimica a polielectrolitului maleic (natura comonomerului) si de conditiile de lucru (prezenta sau absenta unor saruri cu molecula mica). Aceasta proprietate este citata in literatura (Mandel, 1988) si a fost confirmata de o serie de rezultate proprii. Astfel, s-a demonstrat ca adaugarea unor cantitati mici de polielectrolit maleic (sub 1%) favorizeaza retinerea ionilor de crom in pieile tanate cu saruri bazice de crom, conducand la scaderea drastica a cromului in efluentul de la tanare (Costas, 1997 ; Chitanu, 2002-2005; Gaidau, 2004). Studiul in laborator al interactiei intre copolimeri maleici cu structura chimica diferita, colagen, ca principal component al pieilor, si ioni de crom a pus in evidenta o interactie specifica intre polielectrolitii maleici si ionii de crom (Chitanu, 2002; Anghelescu - Dogaru, 2004). In consecinta, apreciem ca exista premize favorabile pentru a estima un efect benefic al tratarii solului cu polielectroliti maleici ca o masura complementara in decontaminarea solurilor poluate cu metale grele. Polielectrolitii maleici ar putea actiona fie prin retinerea ionilor metalici in sol, fie, dimpotriva, prin mobilizarea acestora. Identificarea modului de actiune va necesita studii in laborator privind fiecare specie ionica in parte, in diferite conditii de sol.

7. Concluzii

Din datele de literatura si rezultatele prezentate se contureaza o serie de posibilitati de utilizare ca masura complementara a polimerilor/polielectrolitilor, in speta a polielectrolitilor maleici, in gestionarea unor situatii limita de agresiune a unor factori naturali sau antropici asupra solului, inclusiv prevenirea riscurilor majore si asigurarea unei dezvoltari economice si sociale durabile.

In principal, polielectrolitii maleici ar putea fi utilizati in urmatoarele situatii:

Prevenirea sau diminuarea intensitatii de manifestare a eroziunii hidrice sau eoliene si a fenomenelor negative pe care aceasta le implica;

Favorizarea formarii agregatelor structurale hidrostabile pentru imbunatatirea permeabilitatii solului, regimului aerohidric, infiltratiei apei, cu efecte benefice in retinerea apei in sol si atenuarea efectelor negative ale secetei prelungite in sezonul de vegetatie;

Modificarea mobilitatii si accesibilitatii catre plante a metalelor grele din solurile poluate/contaminate. Acest efect ar putea fi utilizat in cazul solurilor poluate cu metale grele in urma bombardamentelor sau a zonelor poluate din apropierea unitatilor metalurgice.

Aplicarea in Romania a tratamentelor cu polielectroliti maleici sau alti polimeri pentru gestionarea unor situatii limita de agresiune a unor factori naturali sau antropici asupra solului necesita, evident, activitati de cercetare care nu pot fi efectuate decat in cadrul unei colaborari interdisciplinare, cu echipe formate din specialisti din diverse domenii: chimie/chimie macromoleculara; stiinta solului; climatologi, geografi, agrotehnicieni.

Bibliografie

Anghelescu-Dogaru, A. G., Popescu, I., Chitanu, G. C. (2004). Maleic polyelectrolytes as ecologically favorable additives in chrome tanning process, Journal of Environmental Protection and Ecology (JEPE),

Azzam, R. A. (1980). Agricultural polymers. Polyacrylamide preparation, application and prospects in soil conditioning, Commun. Soil Sci. Plant Analyses,

Canarache, A. (1990). Fizica solurilor agricole., Editura Ceres, Bucuresti

Chitanu, G. C., Carpov, A., Asaftei, T. Rom. Pat.

Chitanu G. C., Chivulete, S., Carpov, A. (1993). Anionic polyelectrolytes containing maleic acid units as soil conditioners, Internat. Agrophysics,

Chitanu, G. C., Zaharia, I. L., Anghelescu, A. G., Carpov, A.

Rom. Pat.

Chitanu, G. C., coordonator, Noi materiale multifunctionale pe baza de copolimeri maleici pentru protectia mediului si bioaplicatii, Proiect MATNATECH Cm www.icmpp.ro/~chita/

Chitanu, G. C., Creanga, D. M., Hirano, T., Badea, N. (2002). Supramolecular structures in complex systems from natural and synthetic polymers. I. Interaction between collagen, maleic polyelectrolytes and chromium ions, Rev. Roum. Chim.,

Chivulete, S., Chitanu, G. C., Carpov, A., Tatu, M.,

Dorobantu, N. (1994). Cercetari privind efectul imediat si remanent al tratamentului cu Ponilit GT 1 si Ponilit A 1 asupra structurii solului cernoziomic cambic de la Fundulea, Lucrarile Conferintei Nationale pentru Stiinta Solului, Tulcea 29 aug - 3 sept., Bucuresti,

vol. 28 A, pp. 95-109

Costas, D. I., Chitanu, G. C., Carpov, A. s.a. Procedeu de tabacire cu saruri bazice de crom a pieilor de bovine pentru de fete de incaltaminte, Rom. Pat. 112518/1997

De Boodt, M. F. (1990). Application of polymeric substances as physical soil conditioners. In: Soil colloids and their association in aggregates (ed. M. F. de Boodt et al.), Plenum Press, New York, 517-556

De Boodt, M. F. (1992). Synthetic polymers as soil conditioners: 35 years of experimentation. In: Water saving techniques for plant growth. (ed. H. J. W. Verplancke et al.), Kluwer Academic Publishers, Netherlands, 137-161

Dorneanu, A. (1984). Conceptii moderne in fertilizarea organica a solului, Editura CERES, Bucuresti

Ellis, S., Mellor, A. (1995). Soils and Environment, Routledge, London and New York

Filipov, F., Chitanu, G. C., Tomita, O., Suflet, D., Draghia, L. (2003). Caracterizarea capacitatii de tamponare a componentelor substraturilor nutritive tratate cu solutii de polielectroliti maleici, Lucrarile celei de-a XVII-a Conferinta Nationala de Stiinta Solului, Timisoara, 25-30 aug.

Filipov, F., Chitanu, G. C., Tomita, O., Suflet, D., Draghia, L. (2002). Influenta polimerului Ponilit GT1 asupra capacitatii de tamponare la acidifiere a unor componente ale substraturilor folosite in horticultura