De asemenea numit si argint viu, element chimic, metal lichid, apartine grupei IIb sau grupa zincului din tabelul periodic. Mercurul a fost cunoscut inca din antichitatea chineza si hindusa si au fost gasite urmele lui intr-un mormant egiptean din jurul anului 1500 i.Ch.
Mercurul este singurul metal lichid in conditii normale de temperatura si presiune (Cesiul se topeste la ~28.5 C (83 F), Galiul la ~30 C (86 F), si rubidiumul la ~39 C (102 F) ). Mercurul are culoarea argintie-albicioasa, usor intunecata in aer liber, ingheata sub forma unui solid moale, ca plumbul la
~ -39 C ( -38 F ), si poate forma cu majoritatea metalelor amalgamuri.
Istorie
Extragerea si intrebuintarea mercurului au fost descrise inca din antichitate. Folosirea lui la inceputul mileniului 2 i.Ch. in Egipt a fost sugerata, dar nu autentificata, deoarece se uzitau sinonime in scrierile vechi, obscure ale anumitor scriitori, dar extragerea cinabrului - cel mai raspandit minereu al mercurului - a fost in mod cert descrisa in secolul al IV-lea i.Ch.
In China se intrebuintau pomade cu mercur la vindecarea leprei cu 3000 de ani i.Ch. Arheologii au descoperit intr-un mormant din Egipt un vas plin cu mercur, care pare sa dateze din secolul al XVI-lea sau al XV-lea i.Ch. Teophrast (300 i.Ch.) mentioneaza despre "argintul lichid"(hydro arghyros) pe care il obtinea din cupru. Romanii extrageau cinabrul din minele din Almaden (Spania), pe care-l foloseau la prepararea pigmentilor si a produselor cosmetice.
Alchimistii din China incercau sa foloseasca mercurul in transformarea metalelor bazice in aur, la inceputul secolului al II-lea i.Ch. si scriitorul roman Pliniu cel Batran a scris in secolul I despre obtinerea mercurului prin distilare si condensare, premergatorul metodelor moderne de tratament metalurgic. De asemenea, Pliniu cel Batran a mentionat si despre schimburile de mercur si cinabru intre Spania si Roma.
Mercurul, prin starea lichida, culoarea argintie stralucitoare si prin volatilitatea care il caracterizeaza, a impresionat in mod deosebit pe alchimisti, considerandu-l un component al tuturor metalelor.
Alchimisti la lucru
Deoarece folclorul mentiona Mercurul ca avand puterea de a feri oamenii de spiritele rele, si de a vindeca diferite boli, a fost folosit in scop terapeutic si agricol. Catre secolul al XVI-lea, cuptoarele primitive de tratare a cinabrului prin distilare si condensare au cunoscut o crestere a cererii Mercurului, folosit in medicina si pentru amalgamarea minereurilor de aur si argint.
La inceputul secolului al XVII-lea , dezvoltarea stiintei si tehnologiei au adus o crestere continua a cererii Mercurului, folosit la fabricarea termometrelor, a barometrelor si alte aparate electrice.
Inca de cand s-a inceput extragerea cinabrului si Mercurului , minerii prezentau simptome de otravire, dar nu se cunosteau nici cauza si nici tratamentul bolii. Deoarece operatorii au invatat sa reduca scaparile de gaze in atmosfera, imbunatatind cuptoarele si condensatoarele si promovand igiena personala, incidenta otravirilor a scazut.
De-a lungul istoriei, cinabrul a fost folosit ca pigment sau colorant, datorita rosului sau atractiv. In secolul al XIX-lea, cativa amerindieni din California s-au imbolnavit, boala diagnosticata ca fiind otravire cu Mercur, cauzata de folosirea cinabrului la vopsirea fetei in culorile caracteristice tribului respectiv.
Putin s-a stiut despre prezenta Mercurului in mediul inconjurator datorat aparatelor electrice, chimice, bateriilor, pana in secolul al XX-lea, cand medicii de boli profesionale si agentiile guvernamentale au inceput sa evalueze uzinele si modul lor de functionare. Dupa aceea, legile privind reducerea constanta a emisiilor de Mercur in aer ale uzinelor, au imbunatatit calitatea mediului in interiorul uzinelor si in mediul inconjurator.
Natura metalica a acestui element a fost mult controversata, pana in anul 1759, cand J. A.Braun a reusit sa-l solidifice. Alchimistii reprezentau mercurul prin acelasi simbol cu al planetei Mercur, de unde ii provine si denumirea. Simbolul mercurului, Hg, este in legatura cu denumirea latineasca hydragyrum, adica argint lichid.
Raspandire
Mercurul se gaseste in scoarta terestra in medie cam 0.08g/tona de piatra. Mercurul nativ apare in picaturi izolate si ocazional in mase fluide mai mari, de obicei cu cinabru, in apropierea vulcanilor sau a izvoarelor termale. Metalul liber a fost gasit in Spania ( la Almaden); in Jugoslavia (muntele Avala), in Slovenia (Idrija),in Germania (Moschellandsberg) si in SUA (Terlingua - Texas, Almaden - California).
Foarte rar, Mercurul a fost gasit ca moschellandsbergit (cu argint), potartite( cu palladium ) si amalgam cu aur.
Cel mai important mineral al mercurului este cinabrul, HgS, care reprezinta aproape unica sursa de obtinere a mercurului.
Mercurul este extras prin arderea cinabrului in aer , urmat de condensarea vaporilor de mercur.
Este foarte toxic. Otravirea poate rezulta din inhalarea vaporilor de Mercur, din inghitirea unor compusi ai lui sau din absorbtia lui prin piele.
Mercurul natural se gaseste sub forma a sapte izotopi stabili : Hg(0.15%), Hg(10.02%), Hg(16.84), Hg(23.13), Hg(13.22), Hg(29.80%) si Hg( 6.85%). Pentru experimente de mare precizie este folosit M. pur (Hg-198) din punct de vedere izotopic, obtinut prin bombardarea cu neutroni a aurului pur (Au-197).
Cinabrul se recunoaste usor dupa culoarea rosie stralucitoare, greutate specifica mare (~8g/cm3) si duritate mica (2-2,5 pe scara Mohs).
Principalele zacaminte de cinabru se gasesc in Spania (Almaden), Italia, CSI, Jugoslavia, SUA (California), Mexic, Canada, Peru, Chile, Argentina, China, Japonia. In tara noastra se gasesc minerale de mercur in Muntii Apuseni.
Exista mai mult de 25 minereuri cunoscute, care contin Mercur, dar principalul minereu este cinabrul, de culoare rosu spre maron roscat. Unele depozite de cinabru pot sa contina, de asemeni Mercur elementar. Mineralul a fost gasit pe toate continentele, cu exceptia Antarcticii. Se intalneste in toate tipurile de roca, de orice varsta, de obicei singur, dar, uneori si in asociatie cu antimoniu, aur, fier si zinc.
Depozitele de Mercur sunt mici si neregulate, cel mai adesea sub forma de filoane. Cea mai obisnuita metoda de descoperire a zacamantului este saparea subterana, cu freze conventionale si dinamitare, urmate de incarcare mecanica in vagoane speciale pentru transportul minereurilor.
Deoarece cinabrul contine mai putin decat 1 % mercur, diverse metode de prelucrare a mineralului, precum sitarea, flotarea, decantarea, au fost practicate pentru obtinerea minereului de Mercur.
Mercurul se gaseste in cantitati mici si in atmosfera, unde patrunde mai ales sub forma de vapori, in toate cazurile cand mercurul lichid nativ sau preparat artificial, se gaseste in contact direct cu atmosfera.
Mercurul mai patrunde in atmosfera si prin eruptiile vulcanice, prin izvoarele fierbinti, din emanatiile gazoase, prin arderea carbunelui de pamant,a lemnelor si a diferitilor combustibili, deoarece el este totdeauna prezent in substantele organice. Cantitati mari de mercur patrund in atmosfera si prin prelucrarea metalurgica a minereurilor.
Extragerea Mercurului in diverse regiuni ale Terrei
Tara Productia Productia Rezerve Rezerve
miniera mondiala cunoscute minierere
in 1991 miniera in 1991 cunoscute
( tone )* (%) ( tone )* % din prod______
Africa
Algeria 600 10.
