Drogul in sens farmacologic este o substanta utilizata sau nu in medicina, a carei folosire abuziva poate crea dependenta fizica si psihica sau tulburari grave ale activitatii mintale, ale perceptiei si ale comportamementului. In sensul dat de catre conventiile internationale, prin drog intelegem substantele supuse controlului prin Conventia Unica asupra stupefiantelor din 1961 si substantele psihotrope al caror control este prevazut de Conventia din 1971. Conventiile si protocoalele aplicabile drogurile au dat substantelor psihotrope un sens particular, diferentiindu-le de stupefiante.
In acest modul nu vom face referire la alcool, tutun si cofeina, societatea privindu-le ca fiind diferite de celelalte droguri. Acest curs se refera in special la folosirea drogurilor ilegale. Abuzul acestora poate duce la afectarea fizica si psihica, iar prin actiunile celor care le folosesc, afecteaza si comunitatea.
Organizatia Mondiala a Sanatatii (OMS) defineste abuzul de droguri ca fiind orice utilizare excesiva, continua ori sporadica, incompatibila sau in relatie cu practica medicala, a unui drog.
Consumul poate fi:
. exceptional, in scopul de a incerca odata sau de mai multe ori un drog, fara a continua insa;
. ocazional, sub forma intermitenta, fara a ajunge la dependenta;
. episodic, intr-o circumstanta determinata;
. sistematic, caracterizandu-se prin dependenta.
In toxicomanie, inclinatia de a consuma droguri conduce la o stare de subordonare, de cele mai multe ori tiranica, a unui individ fata de un drog, care ii conditioneaza comportamentul, existenta, relatiile familiale si sociale.
OMS defineste dependenta ca fiind starea fizica sau psihica ce rezulta din interactiunea unui organism cu o substanta, caracterizata prin modificari de comportament si alte reactii, insotite intotdeauna de nevoia de a lua substanta in mod continuu sau periodic, pentru a-i resimti efectele psihice si pentru a evita suferintele.
Toate drogurile adictive au doua lucruri in comun: ele produc initial un efect de placere ("high") urmat de un recul al unor efecte neplacute. Acest lucru se intampla ca efect al supresiei productiei normale al unor substante chimice in creier, care in mod normal produc efectul de "placere". Dupa suprimare, creierul intra intr-o stare de depresie. El necesita din punct de vedere fizic mai mult drog ca sa ajunga la normal si sa se simta bine din nou. Acest ciclu de placere/tensiune duce la o pierdere fizica a conrolului asupra utilizarii drogului.
Exista variate necesitatati ale corpului cum ar fi: foame, sete, sex, prietenie. Cand aceste nevoi sunt satisfacute, sau cand durerea dispare, un semnal este trimis la celulele creierului, care fabrica o substanta chimica drept semnal de recompensa . Aceasta substanta chimica ajunge si stimuleaza centrul recompensarii ("zona placerii"), ducand la o senzatie de placere, de "high".
Majoritatea drogurilor care duc la dependenta sunt capabile sa produce efecte de "bine", mimand un mesager (o substanta) secretat in mod normal de creier - care in mod obisnuit produce o senzatie de "bine". Un exemplu sint narcoticele care mimeaza endorfinele (analgezic natural). Acest lucru scurtcircuiteaza mecanismele de supravietuire, pentru ca celulele centrului de recompensare din creier nu pot face diferenta intre un drog si o substanta naturala. Rezultatul este dependenta.
Prima asociere cu consumul unui drog adictiv este depozitata in memoria subconstientului. Subconstientul invata prin asociere imediata ca utilizarea unui drog adictiv duce imediat la placere. Subconstientul rememoreaza "high"-ul initial si te forteaza sa doresti aceasta stare. In mod obisnuit o persoana care utilizeaza droguri adictive, nu ajunge la o stare intensa de "high" daca este la prima doza. Consumatorul incepe sa utilizeze tot mai mult drog si se straduieste intens sa ajunga la starea de varf de placere. Starea de dependenta este insotita de toleranta.
Toleranta consta in disparitia treptata a efectelor unei substante ce este administrata repetat, pe o anumita perioada de timp, incat pentru a obtine acelasi efect se impune cresterea progresiva a dozei. Se caracterizeaza prin reversibilitate (dupa un timp de la intreruperea consumului se restabileste sensibilitatea initiala), specificitate (toleranta nu este o proprietate generala pentru toate substantele, ci numai pentru unele dintre acestea) si selectivitate (toleranta nu se instaleaza pentru toate efectele pe care le exercita o substanta asupra unui organism). De mentionat ca obisnuinta nu creaza insa o imunitate totala si nelimitata in timp la organismul care s-a obisnuit cu toxicul. Efectul pe termen relativ lung este instalarea unei intoxicatii cronice, cu consecinte grave asupra starii de sanatate.
Motive care duc la consumul de droguri :
. curiozitatea
Nu inseamna ca devenii dependent doar pentru ca ai incercat, dar nu continua - utilizarea sistematica duce la dependenta, iar in cazul drogurilor puternice, prima doza poate fi fatala (heroina, cocaina, LSD, Extasy, amfetamine, fenciclidina)
. teribilismul
Consumul de droguri poate fi vazut ca excitant si provocatori. Unii sunt tentati sa infrunte riscurile implicate, departe de a fi impiedicati de vorbe precum "pericol". Poti sa iesi in evidenta si in mod pozitiv, fara sa consumi droguri! Cauta alternative!
. presiunea grupului
Este important sa stii sa spui "NU" - asta dovedeste ca ai o personalitate puternica. Incearca sa fii tu insuti, chiar daca cei din jurul tau au alta opinie
. probleme (in familie, scoala, cu prietenii)
Unii tineri pot folosi droguri pentru a acoperi problemele existente (divortul parintilor, abuz sau neglijenta din partea parintilor sau a scolii). Trebuie inteles sa folosirea drogurilor rezolva doar aparent si temporar problema, ea continuand sa existe si sa se agraveze.
. neintegrarea in colectivitate si societate
Consumul de droguri poate fi un raspuns la singuratate, la probleme privind integrarea in colectivitate sau dispretul fata de sine. Este important sa va ajutati unii pe altii, sa treceti peste probleme fara sa recurgeti la droguri
Tot ce produce fum sau se afla sub forma de vapori ce pot fi inhalati si produce stare de high se numesc inhalanti.
Sunt multe tipuri de inhalanti, incluzand oxizi de azot, azotati de amil, butil, diluanti, solventi, sprayuri cu vopsea, hidrocarburi precum gazolina, lipici, fumul multor chimicale de uz casnic (fixativ, corector de masina de scris, acetona etc.) ce pot fi inhalate pentru a produce starea de high.
Efectul inhalantelor depinde de tipul de inhalant. Motivul pentru care sunt consumate este detasarea de realitate , indiferenta, abolirea senzatiilor neplacute de foame, frig etc..
Alte efecte imediate ale inhalantilor includ stare de voma, stranut, tuse, hemoragii nazale, oboseala, pierderea coordonarii, pierderea apetitului.Solventii si aerosolii scad frecventa batailor inimii si a respiratiei si duc la tulburari de gandire. Azotatii de amil si butil duc la cresterea pulsului, dureri de cap si eliminari involuntare de urina si fecale.
Efectele consumului de lunga durata sunt: pierderea in greutate, dereglari ale echilibrului electrolitilor, oboseala musculara, hepatita sau hemoragii cerebrale. Inhalarea repetata a vaporilor concentrati pot duce la distrugeri ireversibile ale creierului, sistemului nervos si plamanilor precum si a cailor respiratorii.
Inhalarea profunda a vaporilor ori folosirea unor cantitati mari pe o perioada scurta de timp poate duce la dezorientare, comportament violent, pierderea cunostintei ori moartea. Concentratii mari de inhalanti pot cauza sufocare, inlocuind oxigenul din plamani sau deprimand sistemul nervos central pana in punctul in care respiratia se opreste.
La noi in tara, cel mai frecvent utilizat inhalant este Aurolacul.
Opiaceele reduc durerea si in doze mari induc somnul. Din aceasta categorie fac parte opiul, morfina, codeina si heroina care este un narcotic derivat din morfina. Petidina si metadona sunt droguri sintetice care actioneaza asemanator morfinei.
Opiul se extrage din capsula macului opiaceu - Papaver somniferum. Consumul de opiu este cunoscut in Asia de mii de ani, dar fumatul de opiu a aparut in China numai dupa ce a fost introdus tutunul.
Morfina a fost izolata din opiu la inceputul secolului al XIX-lea si a fost denumita dupa zeul grec al somnului - Morpheus.
Narcoticele si in mod special morfina s-au dovedit a fi foarte folositoare pentru efectele lor analgezice si anestezice. Oricum, un efect major negativ este acela ca ele produc o dependenta fizica intensa. Acest lucru duce la dorinta de a utiliza drogul permanent. Au fost facute cercetari pentru descoperirea unui anestezic mai sigur, care nu duce la dependenta si ca urmare au fost descoperite metadona si petidina. La inceput s-a crezut ca aceste droguri nu vor duce la dependenta fizica. Din pacate, nu a iesit asa, si aceste droguri si aceste droguri duc si ele la dependenta.
Datorita efectului mai puternic, heroina este narcoticul "strazii" si este folosita in mod ilegal. Oricare dintre narcotice pot fi folosite in loc de heroina, daca aceasta a fost consumata in doze mici. Exista o diferenta considerabila intre puterea diferitelor narcotice, dar ele toate produc efecte similare, daca doza este ajustata.
Cea mai pretioasa proprietate a narcoticelor este abilitatea lor de a "lua" durerea. Ele nu opresc practic durerea, dar altereaza reactia persoanei la durere, in asa fel incat nu o deranjeaza asa de mult. Cateva dintre narcotice sunt folosite in doze mici pentru combaterea diareii si a tusei. In unele state metadona este folosita in tratamentul dependentei de narcotice. Atractia spre narcotice este data de abilitatea lor de a da senzatie de bine.
Doze mici pot induce entuziasm, fericire, multumire, pace sufleteasca.
Doze mari produc stare de visare placuta si somn. In plus, apare senzatie de somnolenta, ameteala, incapacitate de concentrare, apatie si letargie. Raspunsul fizic include incetinirea ritmului respirator, constrictia pupilelor, incalzirea tegumenteor, intensificarea transpiratiei, constipatie grava si cateodata voma.
O supradoza poate duce la soc, coma si moarte.
Toleranta si dependenta.
Folosirea regulata a narcoticelor duce rapid la dependenta psihica si dezvolta toleranta si dependenta fizica. Pe masura ce se instaleaza toleranta, senzatia de "high" dispare. Consumatorul are nevoie de drog pentru a se simti normal si pentru a evita starea de rau datorata sevrajului. Aceasta duce la o nevoie incontrolabila in a continua sa foloseasca drogul. Simptomele de sevraj in mod obisnuit se dezvolta in 6-12 de la ultima doza administrata. Totusi, la narcotice cum ar fi metadona, simptomele pot sa nu apara cateva zile. Aceastea pot fi: agitatie, tremuraturi, respiratie accelerata si superficiala, cascat, crampe, voma si diaree, rinoree, lacrimare, dureri musculare, tremor si frisoane. In cazurile mai severe pot sa apara halucinatii terifiante.
