Trunchiul cerebral

Trunchiul cerebral

Trunchiul cerebral este asezat in etajul inferior al endobazei si este format din trei segmente suprapuse: bulbul rahidian, puntea (lui Varolio) si mezencefalul. Din punct de vedere structural, toate segmentele sunt alcatuite din substanta cenusie si substanta alba.

Functiile trunchiului cerebral, ca si ale maduvei spinarii sunt: de conducere si reflexa.

1. Functia de conducere a trunchiului cerebral.

Este asigurata de substanta alba, alcatuita din fibre ascendente, descendente si de asociatie.

2. Functia reflexa a bulbului.

In bulb sunt localizati centrii unor reflexe de importanta vitala, leziunile acestui segment al nevraxului determinand moartea imediata. Bulbul reprezinta centrul  neuro-reflex al unor reactii somato-vegetative mai complexe decat cele medulare. In substanta reticulata a bulbului se gasesc centrii care controleaza functiile vitale ale organismului - respiratia, circulatia. De asemenea in bulb se afla centrii importanti ai deglutitiei, vomei, salivator inferior etc.

Cele mai importante reflexe bulbare sunt:

Reflexele somatice bulbare participa la controlul echilibrului si orientarii in spatiu, atat in repaus, cat si in stare de activitate. Astfel, nucleii olivari sunt implicati in producerea reflexelor tonice posturale ale cefei (de indreptare a capului pe trunchi sau invers). Reflexele oculocefalogire sunt reflexe de orientare in spatiu a capului si a globilor oculari in raport cu excitatiile de tip vizual, proprioceptiv, labirintic (de echilibru) si chiar exteroceptiv.

Reflexele vegetative  bulbare sunt esentiale pentru functiile vitale.

Reflexele respiratorii - se bazeaza pe existenta centrilor respiratori localizati in substanta reticulata bulbo-pontina. Sunt declansate de aferente multiple, dar si de modificarile compozitiei chimice a sangelui. Reflexele inrudite cu cele respiratorii, tusea si stranutul, au centrii in vecinatatea celor respiratorii.

Reflexul de deglutitie. Deoarece centrul deglutitiei este pozitionat in vecinatatea centrilor respiratori (in substanta reticulata), stimularea sa reflexa determina oprirea pentru scurt timp a respiratiei si inchiderea caii respiratorii in timpul impingerii bolului alimentar din faringe spre esofag.

Reflexul de voma - efectele reflexului de voma constau in contractia spastica a musculaturii stomacului, a diafragmului si a muschilor abdominali, fapt care determina evacuarea continutului gastric prin caile digestive superioare.

Reflexul de sughit.

Reflexele adaptative cardiovasculare - determina adaptarea circulatiei la nevoile variabile ale organismului si mentinerea presiunii sangvine in limite constante.

Reflexul salivar - consta in declansarea secretiei salivare a glandei parotide ca urmare a excitatiilor provenite de la nivelul mucoasei bucale, linguale si faringiene.

Reflexele secretorii si motorii digestive.

Reflexul oculo-cardiac (Danini-Aschner) - consta in inhibarea activitatii cordului in urma compresiunii globilor oculari.

Functia reflexa a puntii.

Cele mai importante reflexe somatice din punte sunt de masticatie, de sugere, maseterin, corneean de clipire, auditiv de clipire si auditivo-oculogir. Dintre cele vegetative sunt de mentionat reflexele lacrimal, de salivatie si respirator.

Reflexele somatice pontine.

Reflexul de masticatie se realizeaza prin nervul trigemen si consta intr-un lant de miscari masticatorii provocate de stimularea diferitelor regiuni din cavitatea bucala. Masticatia este un act invatat, asigurand actul alimentarii in perioada postnatala, el formandu-se odata cu dezvoltarea copilului.

Reflexul de supt (suctiune) asigura actul alimentarii la nou-nascut.

Reflexele vegetative pontine.

Reflexul lacrimal - este un reflex de aparare, declansat de iritatii si leziuni ale conjunctivei, corneei si mucoasei nazale.

Primeste si aferente corticale prin fibre cortico-pontine, fapt care explica lacrimarea psiho-afectiva centrala.

Reflexul corneean  de clipire - este un reflex de aparare declansat de stimuli tactili sau durerosi care actioneaza asupra conjunctivei si corneei, avand un rol de aparare. Reflexul se poate produce si voluntar, fapt explicat prin fibrele care vin de la scoarta cerebrala (este mai frecvent in starile emotionale). Clipitul survine si spontan, cu o frecventa variabila in functie de umiditatea globului ocular (in medie la 2-10 secunde), avand rolul de a mentine o pelicula fina de lichid la suprafata corneei.

Reflexul auditiv de clipire este de asemenea un reflex de aparare al globilor oculari, care consta in inchiderea fantei palpebrale in urma actiunii unui zgomot brusc si puternic. El are importanta medico-legala, fiind folosit la depistarea simularii surditatii.

Reflexul salivar controleaza secretia neuro-reflexa a glandelor submaxilare si sublinguale, centrul fiind nucleul salivator superior.

Reflexul auditivo-oculogir consta in intoarcerea rapida a globilor oculari in directia sursei unui zgomot puternic.

Functia reflexa a mezencefalului.

In pedunculii cerebrali se gasesc centrii nervosi ai reflexelor pupilare fotomotoare si de convergenta, precum si centrii celor mai importante reflexe statice si statokinetice.

Coliculii sunt centrii subcorticali legati de reflexele vizuale (cei superiori) si auditive (cei inferiori). Substanta neagra intervine in reglarea miscarilor si in procesele de somn-veghe. Nucleul rosu joaca un rol important in mentinerea tonusului normal.

Reflexul pupilar fotomotor este declansat de variatiile de intensitate a unei surse luminoase. El consta in scaderea bilaterala a diametrului pupilar dupa excitarea retinei de o lumina puternica. Fenomenul, numit mioza, este determinat de contractia musculaturii circulare a irisului si este de natura parasimpatica.

Reflexul pupilar de acomodare la distanta consta in diminuarea bilaterala a diametrului pupilar cand privirea fixeaza un obiect apropiat de ochi si insoteste modificarile active ale curburii cristalinului (bombarea sa prin interventia muschiului ciliar).

De mentionat ca ambele reflexe pupilare (fotomotor si de acomodare la distanta) sunt consensuale, solicitarea directa a unui ochi determinand indirect acelasi raspuns la ochiul opus. Fenomenul se datoreaza distributiei bilaterale a fibrelor retiniene in nucleii pretectali si cei ai nervului oculomotor comun (incrucisare partiala a fibrelor). In anumite situatii patologice, reflexul fotomotor poate fi absent, in timp ce reflexul de acomodare la distanta persista (semnul Argyll-Robertson, patognomonic pentru luesul nervos).

Reflexele oculocefalogire determina rotirea capului si a ochilor spre obiectul sau stimulul luminos aparut intr-o anumita zona a campului vizual. In continuare are loc urmarirea oculocefalica a stimulului, daca acesta se afla in miscare.

Reflexele statice si statokinetice sunt reflexe complexe prin care este mentinuta pozitia corpului si a segmentelor sale (mai ales a capului), atat in conditii de repaus, cat si in miscare. Ele intervin in toate circumstantele prin reglarea tonusului muscular si declansarea unor miscari corectoare adecvate.