Sparceta (Onobrychis viciifolia)

Sparceta (Onobrychis viciifolia)

Importanța. Sparceta a fost introdusa in cultura in sudul Franței (Provence), in secolul al XV-lea, cunoscand o extindere mai ampla in secolele XVII-XVIII. In țara noastra a fost cultivat mai

intai in Transilvania (sec. XIX), apoi și celelalte zone. In zonele secetoase și pe versanți , sparceta da producții mai bune decat lucerna. Valoarea nutritiva a furajului este mai ridicata (17 UN/100 kg m.v. sau 60,1 UN/100 kg fan). Sparceta este bogata in proteina de buna calitate (3,6% in m.v. și 15,4% in fan) și conține insemnate cantitați de saruri minerale (Cu, Ca și P) și vitamine. Spaceta este o foarte buna planta melifera, cu durata perioadei de inflorire de circa 23-27 zile, realizandu-se pana la 300kg/ha miere. Ca și celelalte leguminoase, spaceta are o puternica acțiune amelioratoare asupra solului, prin cantitați mari de radacini (pana la 6 t/ha) și azot ce le lasa in sol.

Insușiri morfologice. Sparceta (Fig. 2.5.) este o leguminoasa perena, cu radacina pivotanta, care ajunge pana la 50-150 cm in sol in anul I și pana la 3-5 m. in anii urmatori.

Fig. 2.5. Sparceta (Onobrychis viciifolia)

(Sursa: www.eplante.ro)

Tulpinile sunt erecte sau arcuite, ramificate, fistuoase, inalte de 100-500 cm, albicios, paroase și cresc sub forma de tufa.

Frunzele sunt mari, imparipenat-compuse, cu 11-25 foliole eliptice pana la alungit-obovate, ușor emarginate și alipit paroase.

Florile sunt de culoare roșie-violacee, grupate cate 20-100 in racem terminale, de pana la 20 cm.

Fructul este o pastaie monosperma, indehiscenta, semicirculara și comprimata, cu suprafața reticulara, prevazuta cu 4-8 dinți scurți, pe creasta. Samanța este ovat-reniforma, bruna inchis, cu MMB de circa 15 g. In cultura se gasesc doua tipuri de sparceta comuna: Onobrychis viciifolia var. communis (sparceta de o singura coasa) și Onobrychis viciifolia var. bifera (sparceta de doua coase, dubla sau gigant).

Sistematica și soiuri. Pe glob se cunosc circa 100 de specii ale genului Onobrychis, din care in țara noastra se intalnesc doar cinci: Onobrychis viciifolia, O. alba, O. arenaria, O. gracilis, O. transilvanica. In țara noastra se cultiva soiuri și populații locale din specia Onobrychis viciifolia, dar in lume se mai cultiva și soiuri din: Onobrychis arenarie, O. transilvanica, O. altissima. Cele mai raspandite in cultura, sunt soiurile: Splendid, omologat in anul 1992 și Mara, omologat in 1997.

Cerințe fața de clima și sol. Sparceta da rezultate bune in zona de cultura a lucernei. Temperetura minima de germinare este de 2-3°C, iar cea optima pentru creștere și dezvoltare, de 20-25°C. Sparceta de o coasa are o mare rezistența la temperaturile scazute și factorii nefavorabili din timpul iernii. In primele faze de creștere, cerințele fața de apa sunt ridicate, insa dupa inradacinare profunda, plantele de sparceta sunt foarte rezistente la seceta, putandu-se cultiva și in zone cu 400-500 mm precipitații anale. Sparceta nu suporta excesul de umiditare. Cele mai indicate soluri sunt cele permeabile, drenate și bogate in calciu, insa se obțin rezultate bune și pe solurile nisipoase. Pe cele erodate, cu strat arabil subțire, de pe coline și coaste aride. Plantele suporta o anumita salinitate a solului și reacției alcalina pana la pH=8,5, dar nu dau rezultate bune pe soluri acide, impermeabile, ude și reci,cu apa freatica aproape de suprafața solului. Zonele de cultura, pentru sparceta, se suprapun, in mare parte, cu cele ale lucernei, cele mai favorabile se gasesc in Podișul Transilvaniei, nord-estul, centrul și sudul Moldovei și centrul Munteniei (Șt. ERDELYI, 1972).