Sociobiologia

Sociobiologia

Prea recenta si prea inradacinata in darwinism pentru a nu fi controversata : conceptul se impune in 1975, prin tratatul cu acest nume, elaborat de Ed. Wilson, profesor de Biologie la Universitatea Harward (Cartea este tradusa si in limba romana in 2003, la Editura "Trei" ).

Obiectul de studiu al acestei noi discipline stiintifice il constituie "baza biologica" a oricarui comportament social (in formularea lui Denis Buican, profesor roman la Sorbona) sau, in exprimarea lui Ed. Wilson (in prefata din la editia din 1979) , "biologia populatiilor" (vertebrate si nevertebrate) . Autorul studiase populatiile de insecte, publicase cartea "The insect societies" (1971), trecuse la studiul aceleiasi teme in lumea vertebratelor si, acum, fonda o stiinta de sinteza (chiar asa este intitulata cartea, - Sociobiology : The New Synthesis, 1975 . Cu modestia cercetatorului stiintific de succes, profesorul Wilson atribuie valoarea tratatului emulatiei colegilor si studentilor care au receptat prompt si analitic capitolele elaborate si oferite succesiv, i-au oferit literatura, filme si material grafic ; suportul public i-a fost acordat de diferite societati stiintifice si de catre "National Science Fondation" .

Cele trei parti ale tratatului urmaresc parca sa rezolve consistent o tema rezultata dintr-un dialog mitologic indian, - "Sufletul nici nu ucide, nici nu va fi ucis", plasat ca motto al lucrarii : I. Evolutia sociala (incepand cu "Moralitatea genei") ; II . Mecanismele sociale si III . Speciile sociale .

In cartea lui D. Buican "Revolutia evolutiei", P.U.F., 1989 (aparuta in romaneste in 1994, Edit . Stiintifica ), intalnim unele referinte critice si, in general, o imagine contradictorie a ideatiei "Sociobiologiei" . Autorul francez de origine romana avea deja opera si cariera recunoscute, iar in anii '90 a tinut prelegeri de inalt interes in Aula Academiei Romane .

Cu un an inainte, in 1993, in Editura Academiei Romane aparuse al 2 - lea volum din tratatul "Din lumea mamiferelor", de D. Murariu ; curios, nici o referire bibliografica la cei doi autori invocati mai sus .

Patosul lui Wilson de a contribui la reformularea pe baze naturaliste a stiintelor sociale a creat controverse ; "biologizarea" stiintelor sociale ar fi un reductionism neadmis nici de stiinte, nici de teologie ; prin asertiunea generalizatoare ca "libertatea noastra nu este decat o iluzie", sociobiologia isi pierde din atractivitate, sfidand experienta sociala de milenii ce a insemnat eliberarea gradata prin cunoastere, cultura, civilizatie si jertfa .

Se impun atentiei o serie de pattern-uri experientiale ce mentin o viata sociala, cu statute, roluri, cooperari in utilitati bazale . Fenomenologia bogata, dar contradictorie, privind viata societala a insectelor a capatat o interpretare consistenta incepand cu W. D. Hamilton, autorul studiului "The genetical evolution of social behaviour", 1964, in "Journal of Theosetical Biology, vol. 7, pag. 1 - 52 .

Cercetatorul englez explica cel mai reprezentativ comportament societal altruismul, prin transferul functiei selectiei naturale de la individ (fenotipul trecator), la comuniune ( genotipul familial) :

- lucratoarele dintr-un stup sunt femele sterile, deci fara transmitere genetica ; misiunea lor este insa generoasa ; - isi hranesc matca si larvele (matca traieste cativa ani, pe cand ele doar cateva saptamani), produc mierea si pazesc stupul ; este un altruism autentic asigurat de o mostenire de 75 % din genele parintilor (matca si trantorul), aceasta pentru ca tatal este haploid, are deci "n" cromozomi, iar nu diploid ( 2n) ; albinele surori sunt deci mult mai apropiate genetic decat o mama de o fiica (cu 50 % comunalitate genetica).

Acest mecanism genetic este invocat de Hamilton pentru a explica altruismul martiric al albinelor lucratoare (tablou preluat de la M. Maeterlink, exeget al studiului vietii albinelor) : in intunericul absolut al stupului un intrus poate provoca o agresiune asupra uneia sau mai multor albine lucratoare ; celelalte surori declanseaza o razbunare in masa, cu pretul jertfei de sine ; in afara stupului insa, la agresiunea bicisnica ce poate distruge chiar un fagure intreg, cu lucratoare cu tot, nici o albina-sora nu intervine cu razbunare ; dimpotriva, manifesta o grija meticuloasa pentru a "recupera bunurile", strangand mierea din fagurii striviti, miscandu-se grabite peste cadavrele suratelor .

Asemenea comportamente dau de gandit asupra diferentei dintre oameni si animale, dintre moravuri (si aptitudini) si instincte . Aceasta a fost preocuparea majora a lui Karl von Frish, laureat al Premiului Nobel, autorul lucrarii "Vie et moeurs des abeilles", edit. J'ai lu, Documents, 1974 . Deci, sacrificarea pentru binele public este o aparenta amagitoare si trebuie apreciata cu precautie . In conditii de normalitate, cand matca stupului este in functie pentru cativa ani, albinele se sacrifica (prin munca si aparare) pentru frati, iar nu pentru fii (in tot cursul vietii lor de 4 - 5 saptamani) . Dealtfel, la termite, ce sunt colonii cu masculi diploizi, apropierea de fii este mult mai semnificativa decat atasamentul fata de cohabitantii neutrii.

Un modul comportamental cu functie de pilon al constructiei arhitecturale intraspecifice se dovedeste a fi comportamentul virtual. Abordarea acestei teme in literatura etnologie are o inalta frecventa si atractivitate. Un moment remarcabil este aparitia in 1971 a cartii "Le comportement rituel chez l`homme et l`animal", de J. Huxley (coord.), Paris, Galimard. Curiozitatea este provocata de autonomia dintre disponibilitatea ludica (considerata mult timp un epifenomen de gratuitate) si vectorul selectiei naturale cu punctul de aplicatie in "cel mai puternic" si cu sensul "perfectionarea specifica". Lupta dintre soim si porumbel este modelul cel mai agitat in analiza si interpretarea comportamentului ritual; evident, pentru a evita ranirea letala, porumbelul este cel care nu se lasa atras in escaladarea violentei, in teritoriul "oferit" de soim.

Comportamentul ritual este un castig al evolutiei, deoarece contribuie la conservarea speciei. A fost studiat in situatie de aparare a teritorialitatii pentru hrana, autoritate si curtare. Este in fapt o competitie, iar strategiile de succes pot fi multiple (si evitarea luptei este una dintre ele: in comportamentul uman, "dezangajarea" este un problem solving eficient in balanta avantajelor). Denis Buican in "Revolutia evolutiei" citeaza studii experimentale efectuate pe pasari, fluturi, babuini, lupi (p.234-237). Atitudinile de umilinta sunt mai eficiente, evident, la congeneri, deoarece semnalul trebuie inteles de ambii combatanti (K. Lorenz a semnalat la caini polari gestul "executiei in gol" a adversarului: imobilizandu-l, invingatorul isi intinde botul spre gatul supusului, dar in imediata apropiere inchide gura pentru a nu-l rani).

Un al treilea gen de comportament social in slujba individului este solidaritatea defensiva a fiintelor mici fata de un atacator mare si puternic. Cazuri ale mobilizarii rapide si de efect sigur sunt intalnite la randunele, corbi, stancute alpine, lupi, maimute, pinguini. Biologul roman de la Sorbona a surprins tabloul majestuos al interventiei unor mase compacte de randunele din Campia Romana impotriva unei pasari mari de prada, cum este soimul. Solidaritate este scutul pentru apararea cuiburilor impotriva agresivitatii interspecifice (dar si intraspecifice, cum este cazul pinguinilor si a pasarilor de curte, la care conflictele se aplaneaza prin interventia congenerilor autoritari.

O observatie interesanta (sugestiva pentru intelegerea conditiei umane) o prezinta autorul citat: in captivitate, comportamentele de "mentinere" iau intorsaturi ultraparadoxale; a urmarit cu studentii sai cum un porumbel adult a ranit un pui si a continuat sa-l loveasca pana la moarte; erau pasari captive intr-un cotlon al cladirii universitatii.

In conditii naturale, cercetatorii au urmarit scene in care un babuin depasit de lupta cu un advresar, a implorat cu priviri si gesturi repetate pe un al treilea sa-i vina in ajutor (acesta nefiind membru al familiei).

Generalizarile in Sociobiologie trebuie sa pastreze cadre de precautie. La o specie de maimute denimita Langurul cenusiu, se intalnesc fenomene de genocid in cadrul aceleiasi populatii. De regula, masculul dominant "face legea" in "haremul" sau (mentinut pentru putere si distinctie), in vazul grupului de celibatari: lupta pentru dominarea femelelor se finalizeaza cu uciderea progeniturilor tinere ce se alapteaza inca, pentru a-si asigura astfel o noua perioada de rut. Este, evident, o pierdere genetica, neacceptata de mame, care se lupta, apeland si la masculi deja subordonati stapanului, dar si la tactici de camuflaj si ipocrizie.

Vectorul economiei genetice nu este insa anihilat in toate societatile de maimute; se instaureaza si ierarhii, in care mai multe "haremuri", coabiteaza fara lupte. Comunicare (inclusiv expresia emotiilor) si traditia locala dau un colorit specific comunitatii.

Specia umana a instituit, prin imbogatiri succesive o cultura a altruismului, neagresiunii, emaptiei, generozitatii, a eticii cognitive si creatologice. Mijloacele civilizatiei, amplificate istoric prin problem solving inteligent, sunt puse in serviciul realizarii potentialitatilor de limbaj si cooperare, fie ele ereditare sau "cladite" in cursul evolutiei istorice.

Decalajele sau "intervalele", cum le numea poetul Tudor Arghezi, in viata oamenilor si a societatii moderne, dau de gandit: cu atat mai profund, cu cat sunt raportate la "societatile animale" cu cicluri homeostazice de milioane de ani.