ORDINUL EPHEMEROPTERA - CARACTERIZARE GENERALA

I. 1. Istoricul cercetarilor asupra ephemeropterelor in general si la noi in tara

Prin viata lor scurta si prin roirile pe care le efectueaza deasupra sau in apropierea apelor in timpul zborului nuptial, efemeropterele au atras atentia multor cercetatori.

Primul care a facut o remarca justa asupra acestora a fost Aristotel, care a urmarit si a descris viata de 24 ore a genului Ephemera si a denumit-o 'Musca de o zi'.

Mai tarziu, C. Linné da o definitie clasica efemeropterelor: 'Larvele inoata in apa; devenind aripate, ele se bucura de o fericire foarte scurta, sarbatorind intr-o singura zi imperecherea, ponta si moartea lor '. Din punct de vedere sistematic, el grupeaza efemeropterele in doua sectiuni, avand drept criteriu numarul de cerci, si anume efemeroptere cu trei cerci si cu doi cerci.

J. Swammerdam este primul cercetator care studiaza oarecum stiintific biologia efemeropterelor. In 'Biblia Naturae' (1737) descrie viata si dezvoltarea la specia Palingenia longicauda, cunoscuta atunci sub numele de Hemerobius sau Ephemerum.

Ulterior, J. A. Pictet publica o lucrare despre efemeroptere intitulata 'Histoire générale et particulière des insectes Névroptères ' (1834), iar Albert Vayssière contribuie la cunoasterea larvelor prin lucrarea: ' Recherches sur l'organisation des larves des Epheméres '.

Dintre publicatiile sistematice, lucrarea de baza o constituie 'A revisional Monograph of the recent Ephemeridae or Mayfles ' a lui E. A. Eaton, publicata in perioada 1883-1888, ce serveste ca punct de plecare pentru toate lucrarile moderne.

In Romania, prima lucrare mai vasta despre Ephemeroptere este publicata in 1914 de catre A. Pongracz -'Enumeratio neuropteroidum Regni Hungariae' care cuprindea si 20 genuri de efemeroptere cu 26 specii apartinand la 16 familii.

Din 1930 apar diverse publicatii despre biologia si sistematica efemeropterelor (C. Bogoescu, C. Motos, I. Malacea).

In volumul de 'Fauna - R.P.R.' cu privire la efemeroptere, sunt citate 31 genuri cu 72 specii.

I. 2. Caracterizarea generala a efemeropterelor

Ephemeropterele sunt insecte amfibii, cu caractere primitive. Dezvoltarea lor se face prin metamorfoza incompleta (heterometabole).

Adultul are corpul delicat, tegument moale, lipsit de peri sau spini. Antenele sunt scurte, setiforme; au doi ochi compusi, mari, laterali si 3 oceli in regiunea frontala.

Aparatul bucal este nefunctional. Aripile sunt fine, membranoase, lipsite de perisori, necutate, inegale si prevazute cu numeroase nervuri transversale. Aripile posterioare sunt mai mici, uneori foarte reduse sau absente. In repaus au o pozitie verticala, lipite una de alta.

Picioarele sunt prevazute cu doua gheare inegale. Abdomenul este terminat cu 3 apendice setiforme multiarticulate: 2 cerci laterali si un apendice median numit paracerc sau metacerc, care la unele genuri poate fi foarte redus sau absent.

Larvele sunt acvatice, avand aparat bucal triturator functional. Aparatul respirator este reprezentat de branhii traheene, expansiuni tegumentare perechi situate in partile laterale ale primelor segmente abdominale. Posterior, abdomenul prezinta cei doi cerci si un metacerc (paracerc) care in general este scurt sau poate lipsi. Picioarele au tarsele uniarticulate si terminate cu cate o singura gheara.

Nimfa este considerata ultimul stadiu larvar si se caracterizeaza prin tecile aripilor (pteroteca) foarte dezvoltate si inchise la culoare; sub exuvia larvara se observa conturata forma aripata.

Intre 'nimfa' si imago exista un stadiu inaripat intermediar numit subimago, cu infatisarea adultului, dar aripile sunt opalescente si au marginile cu perisori fini, corpul avand un colorit mai sters.

Pentru reproducere, masculii se strang in roiuri si incep dansul nuptial. In timpul acestor dansuri, masculii executa diverse zboruri care difera de la gen la gen. In timpul acestor roiri apar femelele si are loc acuplarea care poate dura de la cateva secunde pana la 4 - 5 minute.

Roirea si imperecherea au loc de obicei seara si dimineata pana dupa rasaritul soarelui, sau chiar in timpul zilei (dupa-amiaza cand timpul nu este calduros). Temperaturile optime de roire sunt de 20 - 24^oC. Exista genuri care executa dansuri si in plin soare (Leptophlebia, Habrophlebia).

Dupa imperechere, unele femele se indreapta spre apa depunind ouale, acestea fiind deja mature (Oligoneuriella, Ephemera, Palingenia); altele se retrag in locuri ascunse unde stau in repaus 8 - 10 zile, apoi se indreapta spre apa pentru a depune ponta (Baëtis). Exista si specii vivipare (Cloëon) la care perioada de repaus este de 2 - 3 saptamani. In acest timp, embrionul se dezvolta in ou, astfel incat, in momentul depunerii oualor de catre femele, ponta si eclozarea se produc aproape simultan.

Majoritatea femelelor depun ouale intre orele 16 - 20, altele (Baëtis) dimineata intre 9 - 12, un numar mic de specii (Oligoneuriella) sunt nocturne, intre 21 - 24. Unele femele depun ouale din plin zbor la suprafata raurilor sau lacurilor (Heptagenia, Ephemerella, Polymitarcis, Caenis, etc.), altele intra in apa, se tarasc pe pietrele sau plantele submerse pana in regiunea unde viteza apei este medie si depun ouale, fixandu-le pe pietre sau alte corpuri din apa, si asezandu-le unele langa altele in forma de crusta (Rhithrogena, Baëtis).

Aceste femele indoaie aripile acoperind partile laterale ale abdomenului, oprind un strat de aer suficient intre abdomen si aripi, care le serveste la respiratie in timpul scufundarii.

Numarul de oua depuse variaza dupa gen: Baëtis 80 - 300 oua, Paraleptophlebia 800, Leptophlebia 1.500 - 2.000, Ephemera 5.000, Polymitarcis 6.000.

Specile genului Cloëon sunt ovipare in regiunile nordice, si vivipare in cele sudice. Forma si dimensiunule oualor variaza dupa gen si specie. Cele mai mici oua sunt la Baëtis pumilus (0,154 mm) si Rhithrogena (0,270 mm). Unele sunt ovale sau elipsoidale, cu corionul slab ornamentat (Baëtis, Pseudocloëon), sau pronuntat ornamentat (Centroptilum, Pseudocentroptilum), Altele au un capat trunchiat (Ephemera) sau prevazut cu un capison (epitema) (Ephemerella) sau filamente polare (Caenis) sau in diferite puncte ale corionului (Potamanthus). Aceste prelungiri care stau stranse ghem, se desfac in apa ancorand ponta de plantele submerse.

Durata dezvoltarii difera dupa temperatura. La Palingenia este de 4-6 saptamani la 20-25^oC, la Ephemera de 10 zile, la Polymitarcis de 6-7 luni. Cu cat temperatura apei este mai scazuta, cu atat durata dezvoltarii este mai mare.

Din oua apar larvele, mai primitive decat adultii (fig.1 a,b).

Morfologia externa a larvelor

Corpul este alungit, cilindric sau turtit dorso-ventral, alcatuit din cap, torace si abdomen.

Capul este aproape la fel de lat ca si protoracele (Baëtis), alteori mai ingust (Ephemerella, Caenis) sau latit (Ecdyonurus, Rhithrogena, Oligoneuriella). Pozitia capului functie de axa longitudinala difera, putand fi prognat (Oligoneuriella, Ephemera, Polymitarcis,), oblic in jos (Ecdyonurus, Rhithrogena) sau ortognat (Baëtis, Cloëon).

Antenele sunt setiforme, alcatuite din numeroase articole, mai scurte decat corpul, dar mai lungi decat capul si protoracele. La genul Cloëon antenele intrec lungimea corpului. In general antenele nu au peri sau tepi, exceptie fac larvele de Ephemera la care antenele sunt lungi si mult paroase.

Pe laturile capului exista doi ochi compusi (cu fatete) si trei oceli situati in regiunea frontala. La masculi sunt mai mari si au aspectul celor de la adulti.

Aparatul bucal este de tip triturator, bine dezvoltat. Labrumul este adesea mult mai lat decat lung, cu marginea anterioara mai mult sau mai putin scobita.

Fig. 1. Stadii evolutive in dezvoltarea ephemeropterelor.

A. Larva neonata. B. Larva avansata. C. Nimfa

Mandibulele sunt puternice si asimetrice, in general cu fatete molare si cu doi dinti puternici terminali (canini) ce amintesc aspectul mandibulelor de la crustaceii amfipozi. Caninul intern este prevazut cu un apendice articulat sau fix, numit lacinia mobilis (prosteca), sau cu un grup de peri. Lacinia mobilis poate fi dezvoltata (Caenis), redusa (Ecdyonurus, Rhithrogena) sau sa lipseasca fiind inlocuita cu grupul de peri (Cloëon). Marginea externa a mandibulelor este adesea paroasa sau prezinta un dinte (Potamanthus). La genurile Ephemera si Polymitarcis mandibulele sunt prelungite intr-un pinten lung si ingust.

Maxilele se termina cu un lob care reprezinta, probabil, galea si lacinia fuzionate, iar pe laturile externe se gasesc palpii maxilari ale caror articole variaza ca numar intre 2 si 4. Labiumul, normal constituit, prezinta doi palpi formati din cate 2-3 articole, iar in partea anterioara se termina cu glosele si paraglosele. Deasupra labiului se gaseste hipofaringele dezvoltat si constituit din trei lobi, unul median si doi laterali foarte dezvoltati.

Toracele este alcatuit din trei segmente: protorace, mezotorace si metatorace. Protoracele este ca un inel si este separat de mezotorace printr-un sant adanc. Meza- si metatoracele prezinta dorsal inceputul unor expansiuni laterale (pteroteca) in care se vor forma aripile adultului.

Picioarele sunt formate din cinci articole, tarsul fiind uniarticulat, terminat cu gheara. Forma picioarelor difera dupa familie, fiind de tip sapator la Ephemeriidae, Palingeniidae, Polymitarcidae. La Oligoneuriella prima pereche de picioare este lung paroasa pe marginea interna servind ca filtru pentru detritus. La alte larve, femurul si tibia sunt latite ca niste lopeti si servesc la inot. La Baëtidae gasim picioare subtiri, cu gheare ascutite, servind la catarat (fig.2).

Fig. 2 Tipuri de picioare la larve.

A. Picior sapator (Ephemera);

B. Picior pentru filtrat (Oligoneuriella)

C. Picior inotator (Ecdyonurus);

D. Picior pentru catarat (Baëtis)

Abdomenul este format din zece segmente distincte, primele 7 purtand lateral cate o pereche de branhii traheene cu diferite conformatii. Forma abdomenului variaza de la cilindrica la larvele inotatoare si sapatoare, la cea turtita dorso-ventral la cele torenticole.

Branhiile sunt anexate mobil la abdomen. La unele genuri (Caenis, Euricaenis, Ephemerella) ele pot lipsi pe primele doua segmente. Branhiile pot fi simple, foliacee (Baëtis), lanceolate (Centroptilum) sau filiforme dispuse in manunchiuri (Habrophlebia). La unele specii sunt duble si au ramurile in forma de frunza (Cloëon), lanceolate (Leptophlebia) sau filiforme (Paraleptophlebia, Habroleptoides), penate ( Ephemera) sau cele doua ramuri sunt diferite, una fiind foliacee, cealalta sub forma de fascicole de filamente (Ecdyonurus, Rhithrogena, Heptagenia) (fig.3). La alte larve se gasesc branhii filiforme la baza maxilelor (Oligoneuriella). Branhiile au un rol taxonomic deosebit.

Abdomenul se termina cu doi cerci si un metecerc care poate fi la fel de lung (Ephemera), mai scurt (Baëtis) sau lipseste complet (Acentrella).

Apendicii terminali pot prezenta peri mai mult sau mai putin lungi, diferite inele, avand rol taxonomic.

Fig. 3. Tipuri de branhii la larve

A. Foliacee simpla; B. Lanceolata simpla; C. Foliacee dubla; D. Lanceolata dubla;

E. Dubla cu o ramura foliacee si una multifida; F. Dubla cu ambele ramuri multifide;

G. Dubla cu ambele ramuri inguste si penate; H. Dubla cu ramurile inguste, simple

Ultimul stadiu larvar se numeste nimfa si se deosebeste de larva in primul rand prin prezenta pterotecilor foarte dezvoltate acoperind primele trei segmente abdominale, si prin culoarea lor inchisa spre negru. Pterotecile apar din faza de larva si cresc o data cu cresterea corpului acestora, trecand prin stadii de naparlire succesive.

Formele neonate au o organizatie simpla, cercii si antenele fiind formate din mai putine articole. La unele specii metacercul lipseste (Cloëon, Baëtis), el apare numai in perioada de crestere dupa cateva stadii de naparlire. Branhiile si pteroteca lipsesc, aparand mult mai tarziu. In acest stadiu, larvele sunt apneustice, respiratia fiind cutanata. Se considera ca, in acest stadiu, si rectul poate sa joace un anumit rol.

Numarul naparlirilor difera dupa gen. La Cloëon sunt aproximativ 20, la Baëtis 27. Din nimfe apare un stadiu foarte asemanator cu adultul, subimago, dar corpul are un colorit mai sters, iar aripile sunt opace si ciliate. Dirata acestui stadiu este de cateva minute pana la 2-3 zile, dupa care mai naparleste o data rezultand stadiul de imago cu coloritul viu si aripi hialine.

I. 3. Ecologie

Ephemeropterele petrec cea mai mare parte din viata in stadiile larvare si nimfale. Sub aceste forme se gasesc in ape dulci statatoare, slab curgatoare, fluvii, rauri si torenti. In apele statatoare se intalnesc cele mai putine genuri si specii, urmeaza apele slab curgatoare, apele repezi de deal si de munte fiind cele mai populate (atat cursurile raurilor de deal, cat si paraiele reci de munte). S-au descoperit cateva larve si in paraiele subterane din pesteri (forme trogloxene).

In apele muntilor inalti se gasesc specii de temperaturi joase, stenoterme, la temperaturi de 3 - 13⁰C (Rhithrogena alpestris, Epeorus alpicola, Ecdyonurus helveticus, Baëtis carpaticus), la altitudini de 1.000 pana la 2.500m. Baëtis alpinus traieste la 2.200 - 2.500m altitudine in ape cu temperatura de 3-8⁰C.

Formele semistenoterme si euriterme coboara pana la ses, esalonandu-se pe grupe de genuri si specii. La temperaturi de 13 - 18⁰C gasim Ephemera danica, Habrophlebia vernus, Baëtis tenax, la 15 - 25⁰C Oligoneuriella rhenana, Ephemera vulgata, Ephemerella, Baëtis pumillus, iar la 15 - 28⁰C Palingenia, Polymitarcis, Cloëon, Procloëon. Cloëon coboara pana la nivelul marii.

Toate larvele de ephemeroptere prezinta in general un fototactism negativ si un reotropism pozitiv.

Dupa feluil lor de viata exista trei tipuri ecologice de larve: sapatoare, taratoare (petricole, de fund, planctice) si inotatoare.

Larvele sapatoare isi sapa galerii in forma de U deschise la ambele capete, pe fundul sau malurile submerse ale apelor, unde stau ascunse ziua si ies dupa hrana noaptea (Palingenia, Polymitarcis, Ephemera). Acestea au corpul cilindric, capul prevazut anterior cu o creasta clipeala, picioarele anterioare foarte puternice si mandibulele cu canini mult prelungiti. Branhiile sunt orientate posterior intr-o pozitie care le apara de vatamari. Pentru sapat folosesc caninii si creasta clipeala. Sunt prost inotatoare deplasandu-se prin ondularea corpului asemeni unui sarpe.

Larvele petricole au corpul mult turtit dorso-ventral (Ecdyonurus, Rhithrogena, Heptagenia), aderand astfel la substrat si evitand sa fie luata de curent. Unele au organe de fixare specializate. Astfel, branhiile de la Rhithrogena sunt modificate si dispuse ventral functionand ca un organ adeziv, in forma de ventuza.

Larvele care se tarasc pe fundul malos sau nisipos si cele care stau agatate de plantele submerse se gasesc in apele linistite sau usor curgatoare (Ephemerella, Caenis) avand corpul usor turti dorso-ventral si presarat cu peri fini. Sunt slab inotatoare.

Larvele inotatoare au corpul fusiform, picioare subtiri, cerci egali si paracercul mai scurt. La cele din torenti se observa o reducere accentuata a paracercului pana la disparitie (Baëtis alpinus, Baëtis carpathicus). Deplasarea se face pe distante mari, prin inot. Organul propulsor este reprezentat de cerci si perisorii grupati pe laturile interne ale cercilor si pe ambele laturi ale paracercului (cand exista), fiind dispusi astfel incat maresc suprafata organului propulsor cu care lovesc apa in sens vertical.

Larvele ephemeropterelor se hranesc de obicei cu alge, detritus si chiar cu mal organic. Larvele sapatoare sunt limivore, ele se hranesc cu mal incarcat cu substante organice pe care il sapa in timp ce isi croiesc galeriile in maluri sau pe fundul apelor. Cele petricole din apele stagnante sau slab curgatoare se hranesc cu alge si detritus de pe suprafata superioara a pietrelor; cele din curenti au un regim de hrana algivor. Ele rod algele de pe suprafata pietrelor cu caninii, le strang cu palpii maxilari si le sfarama cu fatetele molare. Pe langa detritus si alge, ele ingera si micronevertebrate (protozoare, rotiferi, gastrotrichi, etc.), unii autori considerandu-le cornivore, dar nutritia carnivora joaca un rol secundar in alimentatie.

La larvele de Ephemerella s-a constatat ca in stadiile larvare tinere sunt detritofage si algivore, iar in stadiul nimfal, cand se dezvolta organele genitale, femelele devin carnivore.Se pare ca au nevoie de azot pentru dezvoltarea ovarelor, pe care il procura prin consumarea altor animale (larve ranite de Baëtis).

Durata vietii larvare este in general destul de mare, cu atat mai mare cu cat viata adultului este mai scurta, fiind cuprinsa intre 1 si 3 ani. Un an traiesc speciile alpine de Baëtis, Caenis, 2 ani Ephemerella, Ecdyonurus, Rhithrogena, Heptagenia, 3 ani Palingenia, Polymitarcis, Ephemera, Oligoneuriella. Larvele de Cloëon si speciile de ses si sudice de Baëtis pot sa aiba cate doua generatii pe an. In general, genurile si speciile din regiunile sudice, cu veri lungi si ierni blande, au viata larvara mai scurta decat cele din tinuturile temperate si reci (nordice si alpine).

Stadiul de subimago are o durata variabila in functie de gen, fiind de 24 - 48 ore la Baëtis, 30 - 36 de ore la Ecdyonurus si Rhithrogenia, iar la Oligoneuriella doar de cateva minute.

Adultii incep sa apara de primavara, la temperaturi de peste 15^oC, in luna martie, pana in luna octombrie, cand temperaturile scad sub 15^oC. Cele mai multe specii apar insa in lunile iulie - septembrie.

Durata lor de viata este foarte scurta, depinzand de specie si sex. Genurile Ephemera, Oligoneuriella traiesc o zi, Ecdyonurus, Rhithrogena 2 - 3 zile, Baëtis 9 - 11 zile, iar Cloëon, Procloëon depasesc doua saptamani. In general masculii mor dupa dansul nuptial, iar femelele traiesc pana depun ponta, asa cum s-a aratat anterior.

I. 4. Distributia geografica

Ephemeropterele sunt raspandite pe toata suprafata pamantului, exceptie facand cateva insule izolate ca Islanda, Sf. Elena, Insulele Feroe si Hawai. Datorita vechimii acestui ordin, multe familii au o distributie foarte larga, cateva genuri fiind chiar ubicviste; unele au o arie discontinua, iar altele par a fi paleoendemice.

Genurile Baëtis si Caenis sunt considerate ubicviste lipsind numai in Noua Zeelanda. De asemenea genul Centroptilum este larg raspandit in Holartic si in regiunea etiopiana, in timp ce genul Pseudocloen are o repartitie mare in regiunile tropicale, astrala, indoneziana, etiopiana, netropicala si in Neartic, iar in Palaeartic este reprezentat pana in prezent numai prin doua specii: una in Rusia si alta in Romania.In sfarsit, genul Calibaetis este restrans ca raspandire numai in partile calde ale Americii.

Familia Oligoneuriiidae se caracterizeaza prin genuri neotropicale si etiopiene, doar Oligoneuriella fiind si in regiunea Holarctica. Genul Ecdyonurus are o raspandire holarctica, dar a patruns si in regiunea orientala si etiopiana, iar genul Heptagenia, holarctic, are cateva specii si in regiunea neotropicala. Familia Ephemereliidae are o distributie neoartica, putine genuri (Ephemerella) ajungand in palearctic. Familiile Polymitarcidae si Ephemeridae sunt bine reprezentate in regiunile tropicale si australe, insa au specii care au ajuns in regiunea holarctica. Genul Onicigaster se afla la cealalta extrema, fiind un paleoendemism, reprezentat numai in Noua Zeelanda.

I. 5. Importanta stiintifica si economica

Studiul ephemeropterelor prezinta un interes stiintific, cat si practic.

Importanta practica deriva din faptul ca atat adultii, cat si larvele constituie hrana de baza pentru pestii dulcicoli. Experientele au aratat ca pestii hraniti exclusiv cu Ephemeroptere cresc in greutate mult mai repede decat cei care se hranesc cu viermi sau pestisori. S-a constatat ca larvele Ephemeropterelor reprezinta aproape jumatate din hrana consumata de pastrav si lipan, dar constituie si hrana preferata de unii pesti mai mici (boistean, grindel, porcusor) care constituie o parte din hrana pestilor carnivori (pastrav, biban, stiuca). Unii pesti, ca pastravul, se hranesc si cu adulti pe care-i captureaza sarind din apa.

In acelasi timp, larvele de Ephemeroptere consuma o mare cantitate de substante organice in descompunere (detritus), ajutand la curatirea apelor de impuritati.

Pe langa importanta in piscicultura, larvele constituie si hrana altor grupe de animale, dar care nu au importanta practica directa, cum ar fi gasteropode acvatice, larvele si nimfele de heteroptere, plecoptere, odonate, larve de coleoptere si trichoptere, precum si pentru mormoloci. Adultii constituie hrana si pentru pasari.

Larvele de Ephemeroptere au si o importanta economica negativa, fiind gazde intermediare pentru diverse genuri si specii de trematode (Allocreadium isosporum, Opistogliphus rastellus, Crepidostomum farionis) care paraziteaza diferiti pesti.

Importanta stiintifica deriva din faptul ca larvele fiind in numar mare si putand fi crescute in laborator, ofera posibilitatea efectuarii unor importante studii biologice. La larvele tinere, datorita transparentei tegumentului, se poate observa usor cu o lupa binoculara, organizatia interna (distributia traheelor, sistemul circulatorsi sistemul nervos ganglionar) fara a fi nevoie de disectii.

Ele ofera si posibilitatea studierii fenomenului de raspandire si tot pe aceste larve s-au facut studii amanuntite asupra globulelor albe.

I. 6. Metode de colectare si conservare

Colectarea larvelor se face diferit, dupa biotopul fiecarei specii. In general, larvele se colecteaza cu un fileu circular care se trece prin apa, printre plante, pe fundul malos sau nisipos, in cazul baltilor si lacurilor si cu un fileu triunghiular, avand coada prinsa de unul din varfuri, pentru speciile din apele repezi (petricole si inotatoare). Se aseaza fileul pe fund cu latura opusa cozii, iar pietrele sunt ridicate in apa, miscate.

Dupa colectare, fileul se spala intr-un cristalizor sau tavita, larvele fiind separate cu ajutorul unei pense fine sau cu o lingura ciuruita. Pentru larvele sapatoare, fileul triunghiular tebuie sa aiba latura rezistenta si taioasa. Cu aceasta se rade de pe fund, sau din malul submers o cantitate de mal, nisip sau detritus dupa care fileul se spala in cristalizor.

Larvele pastrate vii pentru cercetare se pun in vase cu nisip sau pietris, in functie de biotopul respectiv si se acopera cu o sita. Pentru cele din torenti este necesara cuplarea la o pompa cu aer.

Larvele pentru conservare se pun in tuburi de sticla cu alcool 75%.

Indivizii subimago se prind la suprafata apei, cand ies din nimfa, cu ajutorul unui fileu din panza subtire si usoara. Se conserva in alcool 75%.

Stadiul de imago este prins in timpul roirii, in zbor folosind un fileu care se pune in calea acestora, apoi sunt prinsi de aripi astfel incat sa nu se zbata si pusi in tuburi de sticla cu alcool 75%.

Toate tuburile sunt etichetate (data, locul colectarii, altitudinea, temperatura si viteza apei, inaltimea zborului) si puse intr-un borcan mai mare cu dop rodat in care se pune alcool si sunt tinute la intuneric pentru a evita depigmentarea.

I. 7. Indexul sistematic al speciilor din Romania