Istoricul microbiologiei dentare

Introducere

Explozia actuala de date privind microbiologia orala confirma rolul microorganismelor in patologia dentara.

Studiul ecologiei orale, a modalitatilor de colonizare a microorganismelor pe suprafete dure (formarea placii dentare), precum si a factorilor naturali de aparare locala, sta la baza unei terapii si profilaxii corecte.

Principalele "maladii infectioase", caria dentara si peridontita cronica sunt rezultatul interactiunii complexe dintre ecosistemul oral indigen si reactivitatea tesuturilor, conditionat de rezistenta innascuta si dobandita, influentat de factori din mediul extern.

Pe baza acestor premise s-a acordat atentie sistematicei, fiziologiei si mecanismelor de patogenitate a microorganismelor prezente la nivelul cavitatii bucale. Pentru intelegerea etiopatogeniei "bolilor infectioase" orale si a complicatiilor acute si cronice cu microorganisme conditionat patogene sau accidental patogene, cele mai frecvente din infectiile actuale, s-au scos in evidenta relatiile acestora cu mediul biotic sau abiotic in care traiesc.

Manifestarea orala a bolilor sistemice, ca urmare a deficitului imun, la care se adauga efectul imunosupresiv consecutiv antibioticelor, sunt exemple din care reiese necesitatea cunoasterii particularitatilor microbiologiei orale de medici cu specialitati clinice diferite. Prezentarea etiopatogeniei microbiene a principalelor boli dentare si a factorilor ce conditioneaza aparitia acestora este necesara medicilor dentisti in vederea instituirii terapiei si a profilaxiei adecvate.

Istoricul microbiologiei cavitatii orale

Inceputul Microbiologiei cavitatii orale trebuie legat de numele lui Anthon van Leeuwenhoeck (1632 - 1723), considerat parintele microbiologiei cavitatii orale.

Leeuwenhoeck, nascut in Delf, in Olanda, era un marcant om politic care avea ca hobby fabricarea de lentile pe care le monta in suporturi metalice. A realizat astfel primul microscop rudimentar cu ajutorul caruia a descoperit lumea bacteriilor "animaliculelor". In urma cercetarilor efectuate asupra unei cantitati mici de produs din placa dentara si saliva a observat prezenta unor " animale foarte mici" de forme diferite: coci, bacili, filamente, spirili sau spirochete. Leeuwenhoeck deseneaza toate formele bacteriene observate in cavitatea orala, semnaleaza mobilitatea unora dintre acestea, face primele legaturi dintre procesele dentare si bacteriile observate.

Willoughby Dayton Miller (1853 - 1907), stabilit la Berlin, efectueaza numeroase studii asupra microorganismelor orale. Intre 1881 si 1907, publica 164 de articole si scrie tratatul "Die Mikroorganismen der Mundhöle" in care demonstreaza teoria chimico-parazitara prin care procesul carios este rezultatul decalcifierii smaltului si dentinei sub actiunea unor germeni producatori de acizi. Descrie in placa dentara o flora bacteriana mixta, formata din coci si bacilli, raspunzatoare de producerea de acizi ce determina caria. Alti cercetatori, E. V. Blank si J. L. William, au subliniat succesiv importanta placii dentare in formarea leziunilor carioase. Alte cercetari    s-au ocupat de etiologia polimicrobiana a infectiilor parodontiului marginal ( Pibbons, R.J., Jordan, H. V., Loesche, W.J.), importanta problema de sanatate publica. S-au publicat, de asemenea, multe observatii privind faptul ca un dinte cu granulom poate fi punctul de plecare al unei infectii la distanta, supuratii intracraniene, endocardita subacuta (Hollin, H.B., Webster, J.E., Scheld, W.M.). In afara de microorganismele cavitatii orale, imbolnavirile din zona buco - maxilo - faciala mai pot fi cauzate de microorganisme exogene. In 1970, Luccet raporteaza un caz de tetanos cu punct de plecare oral; in 1927, Rubin semnaleaza pentru prima data leziunile tuberculoase bucale, iar in 1947, Bsiggs descrie antraxul cavitatii bucale. In anii ce au urmat si in prezent, gama infectiilor microbiene ce se pot manifesta in zona cavitatii orale s-a largit considerabil.