Hepatita acuta virala tip a

HEPATITA ACUTA VIRALA TIP A

1. DEFINITIE

Hepatita epidemica este o boala infectioasa transmisibila, aparand spontan sub forma epidemica sau chiar pandemica.

Este provocata de un virus filtrabil specific (virusul hepatitic), care este introdus in organism pe cale digestiva, sau accidental, pe cale parenterala provocand o imbolnavire generala a organismului si in mod deosebit a parenchimului hepatic.boala se manifesta prin semne de infectie generala si prin simptome digestive si hepatice, insotite sau nu de icter.

2. ISTORIC

Inca din secolele XVIII si XIX au fost observate ictere febrile cu caracter epidemic in timpul razboaielor, denumite "boala militara" sau "icter soldatesc".

Astfel de epidemii s-au observat in cursul campaniei din Flandra (1793), cu ocazia razboaielor survenite in timpul lui Napoleon, in razboiul de secesiune din SUA (22.509 cazuri cu 161 morti).

Demn de remarcat este faptul ca in tara noastra s-a facut una din primele mentiuni asupra caracterului epidemic al acestor ictere.

Dupa Bologa (citat de Koppick) medicul Martinus Lange din Brasov a descris o epidemie de icter, observata in oras in 1784, pe care a comunicat-o la Academia naturalistilor din Berlin sub denumirea de "Historia icterorum epidemiorum".

O conceptie justa asupra icterului cataral, ca boala infectioasa generala, a emis, inca de la sfarsitul secolului al-XVIII-lea (1889), clinicianul rus Botkin, din care cauza Kisel a propus ca aceasta boala sa se denumeasca "boala Botkin".

3. TERMINOLOGIE

Boala figureaza sub mai multe denumiri : hepatita epidemica, hepatita infectioasa, boala Botkin, hepatita virotica epidemica.

CLASIFICAREA HEPATITELOR VIRALE

Hepatitele sunt infectii cu manifestari hepatice (cu sau fara icter) produse de un grup de virusuri hepatotrope (A, B, C, D si E) ce prezinta doua modalitati distincte de transmitere : una digestiva pentru virusurile A si E si alta parenterala pentru virusurile B, C si D.

a)    Hepatita virala A (HVA) - denumita candva si hepatita epidemica, este cauzata de un enterovirus (HVA) cu transmitere fecal-orala; evolueaza de regulafavorabil cu vindecare si imunitate durabila;

b)    Hepatita virala B (HVB - denumita candva serica, datorita transmiterii parenterale a agentului cauzal (HVB) un dezoxiribovirus, cu mare rezistenta in mediul extern; evolueaza uneori sever, cu deces prin coma hepatica, sau cu cronicizare in 10-15% din cazuri, putand duce la ciroza hepatica. Persistenta virusului in sange si pe tumori pe timp indelungat si marea lui rezistenta confera bolii particularitati epidemiologice;

c)    Hepatita virala C (HVC) - s-a desprins din grupul hepatitelor zise non-A, non-B (nici A, nici B); se transmite pe cale parenterala, ca si precedenta, survenind mai ales (dar nu numai), posttransfu-zional; este cauzata de un flavivirus din familia toga viridae, VHC, un ribovirus are evolutie similara cu hepatita B, posibil severa si deseori (pana la 50%) cu cronicizare;

d)    Hepatita virala D (HVD) - sau delta, cum a fost numita prima data, este cauzata de un ARN-virus, defectiv, care nu se dezvolta decat in prezenta VHB cu al carei invelis antigenic de suprafata (Ag HBS) se acopera. Boala evolueaza sever, potentandu-se cu HVB si se transmite tot parenteral ca si precedentele (B si C);

e)    Hepatita virala E (HVE) - s-a desprins si ea din grupul non-A, non-B, fiind determinata de un ARN-virus, calcivirus, distinct de VHA, desi epidemiologic si simptomatologic se apropie mult de hepatita A.

5. ETIOLOGIE SI EPIDEMIOLOGIE

Hepatita virala A este provocata de un enterovirus (HVA) cu transmitere fecal-orala, sau pe cale digestiva. S-au descris epidemii hidrice si mici focare epidemice dupa consum de stridii si moluste.

De regula contagiunea se face prin contact direct dar se poate face si indirect, in conditiile unor deficiente de igiena personala, comunala si alimentara.

Rezistenta virusului fiind mare in mediul extern, se explica intensa circulatie a virusului hepatitei A, care duce la o morbiditate mult mai mare decat arata cazurile icterice (10 cazuri anicterice la 1 caz icteric) mai ales in colectivitatile scolare. Se realizeaza astfel o imunizare natu-rala, de cele mai multe ori oculta, care creste cu varsta.

Eliminarea fecala a virusului dureaza de obicei o saptamana inainte de debutul icterului si o saptamana dupa.

Infectia cu virus A confera imunitate, neexistand purtatori cronici de virus hepatitic A.

6. MORFOLOGIA HEPATITELOR VIRALE

Pe primul plan se situeaza leziunile hepatice, la care se adauga modificari morfologice.

Leziunile ficatului : modificarile morfologice ale ficatului in hepatita epidemica sunt variate, in functie de gradele diferite ale procesului de hepatita.

La examenul macroscopic al formelor obisnuite, ficatul este putin modificat, uneori de culoare rosie. In formele severe, ficatul este micsorat, cu capsula zbarcita, de culoare deschisa cenusie-rosiatica sau galbuie (distrofie hepatica acuta);

In alte situatii, suprafata ficatului prezinta infundari alternand cu ridicaturi mai deschise la culoare (distrofie hepatica subacuta).

La examenul microscopic apar modificari atat in parenchim cat si in mezenchim. Celulele hepatice ( hepatocite) pot prezenta tumefieri si leziuni de tip degenerativ sau de tip necrotic; apar infiltratii celulare in spatiile porte si perilobulare, leziuni de vascularita, trombi biliari, proliferare Kuppferiana.

Reticulul de sustinere este pastrat. Concomitent cu aceste aspecte pot fi observate si semne de regenerare hepatocelulara. Arhitectonica hepatica este pastrata.

In formele severe (distrofie hepatica acuta) , leziunile de necroza sunt foarte extinse, multe celule prezinta leziuni de degenerescenta grava, arhitectonica nu mai este pastrata in intregime.

Examenul morfologic al celorlalte organe arata procese inflamatorii moderate, de tip edematos si cu caracter reversibil. Sunt interesate in mod deosebit caile biliare, duodenul si pancreasul, dar si stomacul si restul tubului digestiv pot fi cuprinse de procesul inflamator.

7. SIMPTOMATOLOGIE

Se afirma ca 10% din hepatitele virale de tip A sunt manifeste clinic, mai ales la adulti, copiii facand forme usoare sau asimptomatice.

Se descriu mai multe perioade ale bolii :

perioada preicterica ( prodromala ) - are o durata de 3-7 zile pana la 2 saptamani, poate uneori lipsi boala incepand cu icter sau poate dura mai mult.

Simptomatologia este de obicei polimorfa si se instaleaza relativ treptat. Incubatia este in medie 25 de zile (2-6 saptamani.

Principalele simptome sunt cele digestive si anume : anorexie, inapetenta, greturi, varsaturi, jena epigastrica cu caracter continu, balonari postprandiale , modificari de scaun (constipatie sau diaree). Pot prezenta dureri in hipocondrul drept sau fosa iliaca dreapta.

Simptomatologia prodromala poate fi dominata si de alte manifestari : febra in 2-4% din cazuri, cu intensitate si durata variabile ( 37,2*-37,5*C) si durand cateva zile, cefalee, dureri musculare generalizate (curbatura musculara), catar respirator (intalnit mai ales la copii), imbracand un aspect pseudogripal.

In alte cazuri, simptomele dau un aspect pseudoreumatismal (in 6% din cazuri) cu febra si artralgii care mimeaza un RAA care nu cedeaza la antiinflamatoare.

Debutul mai poate fi de tip nervos cu simptome neuropsihice ca : astenie, ameteli, cefalee, insomnie, irascibilitate, somnolenta.

Mai rar apar modificari cutanate ca eruptiile cutanate de tip urticarian ( in 2-5% din cazuri).

La examenul obiectiv se constata o hepatomegalie moderata, cu ficatul usor sensibil si eventual o splenomegalie discreta.

Examenele de laborator evidentiaza : urobilinogenurie, cresterea transaminazelor, VSH normal sau scazut.

Perioada icterica ( de stare ) - este dominata de aparitia unui sindrom icteric. El se instaleaza de obicei in cateva zile, incepand cu fata si mucoasa conjunctivala (unde fondul alb al sclerei permite observarea precoce a coloratiei galbene), apoi se generalizeaza pe trunchi si membre.

In aceasta faza, simptomele obiective din faza preicterica se atenueaza sau dispar , apetitul revine, starea subfebrila dispare.

In perioada de stare icterul se mentine la nivelul maxim de intensitate atins. El poate fi discret, moderat, intens sau foarte intens, iar nuanta lui este de obicei galbena (icter flavinic), sau poate fi franc (portocaliu sau rubiniu).

Durata icterului este in medie 2-4 saptamani, insa poate fi prelungita in formele colestatice, in care nuanta lui devine galben-verzuie sau galben-teroasa, amintind icterul obstructiv ("verdiu", "melas") si se insoteste de prurit.

Urina este hipercroma (colurica), iar scaunele usor decolorate (hipocolice). Diureza scade sub 1.000ml, putand ajunge la 500ml (oligurie).

Pe langa sindromul icteric, se evidentiaza marirea ficatului care depaseste rebordul costal cu cativa cm, fiind de consistenta moale si dureros la palpare, cu marginea ascutita, bine delimitata.

Caile biliare, stomacul, duodenul si pancreasul sunt implicate in procesul infectios, afectarea lor manifestandu-se prin diverse tulburari: constipatie, dureri, flatulenta, balonari, pirozis.

Splina este moderat marita, in special la tineri si cop

Tensiunea arteriala scade in cursul hepatitei, ritmul cardiac este bradicardic in timpul perioadei icterice.

Examenele de laborator evidentiaza :

- bilirubina crescuta la 10-30mg%;

- in urina exista bilirubina si saruri biliare;

- imunoglobinele cresc;

- transaminazele sunt crescute.

Perioada de declin - se caracterizeaza printr-o regresiune treptata, alteori mai rapida a simptomelor din perioada de stare. In aceasta perioada dispar tulburarile digestive majore, reapare apetitul, scaunul se recoloreaza, dispare astenia, apare poliurie cu decolorarea urin

Modificarile umorale din perioada de stare dispar : apare o hemodilutie, cu cresterea diurezei, bilirubinemia scade catre cifra normala, VSH-ul creste usor.

Perioada de convalescenta a hepatitei virale acute este lunga (2-4 luni); se manifesta prin disparitia sindromului icteric, bilirubinemia scade sub 10mg%, ficatul se normalizeaza, apetitul este prezent, scaunul are aspect normal.

Supravegherea atenta a convalescentei cu dispensarizarea fostilor bolnavi, sunt masuri foarte necesare si cu mare rol profilactic pentru impiedicarea complicatiilor si sechelelor bol

FORME CLINICE

Dupa etiologie - hepatita A se caracterizeaza prin prodrom digestiv febrilastenic, de scurta durata, evolutie favorabila a bolii, fara sfarsit letal si cronicizare.

Dupa evolutie si gravitate se deosebesc :

forme anicterice caracterizate prin lipsa sindromului icteric, caracterizate prin simptome digestive (greata, anorexie, balonare abdominala, uneori varsaturi), hepatomegalie dureroasa, dureri articulare si musculare, astenie, urini reduse si inchise la culoare. Recunoasterea lor se face in context epidemiologic si prin examen de laborator (probe functionale hepatice);

forma comuna.

Dupa durata bolii :

forme scurte (abortive, fruste) - evolueaza in cateva zile, cu astenie, greata, ameteli, tulburari abdominale minore;

forme prelungite - dureaza 2-3 luni, putandu-se intinde la 1-2 ani. Se caracterizeaza printr-un icter pronuntat, luand aspect cenusiu-verzui, cu mucoase intens colorate in galben, slabire pronuntata, o hepatomegalie de consistenta ferma, treptat dura, splenomegalie de consistenta crescuta, persistenta tulburarilor digestive si deseori oscilatii febrile si prurit;

forma prelungita simpla.

Dupa intensitatea bolii :

forme severe - in mai putin de 24 de ore evolutia se precipita catre marea insuficienta hepatica;

forma comatoasa (fulminanta) - apare cu totul exceptional, cam 1/10.000 cazuri, este numit si marea insuficienta hepatica, apare rar si numai in hepatitele B, posibil in C si D.

Distrofia acuta a ficatului (atrofia acuta) apare de obicei la tineri in cursul unei hepatite obisnuite, in prima parte a bol

Debuteaza cu agitatie psihomotorie, stare de torpoare si apoi coma; sindromul hemoragic este prezent, ficatul este mic, abia percutabil.

Distrofia subacuta hepatica (forma fulminanta) sfarseste fie printr-o ciroza, fie letal.

Dupa varsta :

la copil hepatita evolueaza de obicei mai usor decat la adult, dominand in etiologie virusul hepatitic A.

Hepatomegalia este accentuata si persista, icterul este mai putin intens si dureaza mai putin. Adenopatiile sunt mai frecvente decat la adult.

La inceputul bolii s-a observat un facies particular : pometii rosii, paloare periorala cu tonalitate subicterica si buzele colorate intens in rosu inchis (aspect de buze vopsite), amintind masca Filatov din scarlatina, "masca de hepatita".

la sugar hepatita virala evolueaza sever, cu letalitate de 8-17%, dominand in etiologie virusul hepatitei B.

la batrani hepatita virala apare mai rar, evolueaza mai sever, date fiind particularitatile varstei.

la gravida hepatita virala evolueaza mai sever in ultimile luni. In primele luni, hepatita evolueaza obisnuit, insa poate influenta nociv sarcina (nasteri premature, imaturitate, mortalitate fetala), putand sa constituie motiv de intrerupere a cursului sarcin

DIAGNOSTIC POZITIV

La diagnosticarea hepatitei virale tip A se vor lua in consideratie:

datele epidemiologice;

anamneza;

tabloul clinic;

rezultatele analizelor de laborator.

In caz de suspiciune asupra HVA, este in primul rand necesar examenul de laborator.

Testele enzimatice pun in evidenta leziunile celulare hepatice (citoliza), care elibereaza in sange o serie de enzime. Cele mai sensibile enzime sunt :

alaninaminotransferaza ( ALAT ), denumita TGP (transaminaza glutam piruvica;

fructozomonofosfataldolaza ( FIFA )

care pot fi apreciate ca un " adevarat seismograf" al leziunilor celulare hepatice. Valorile normale in sange sunt :

- ALAT - pana la 0,75 mmoli/l/ora;

- FIFA - pana la 2 u%.

In HVA acuta valorile cresc de 8-10 ori.

Determinarea sideremiei arata valoare crescuta la 200-500 mg% in cursul perioadei de stare.

Bilirubina directa si totala, arata valori intre 1,6-2,5 mg% la bolnavul cu subicter; valori de 5-15 mg% in formele icterice si peste 20-25 mg% in formele colestatice.

Cresterea concentratiei serice a bilirubinei determina aparitia in urina a pigmentilor biliari.

Proba de Tymol (valori normale 2-4Un) este crescuta in primele zile de boala si scade treptat la normal in convalescenta.

Testele de coagulare au valori ce deceleaza insuficienta hepatocelulara, fiind un indicator sensibil al severitatii acesteia. In acest scop se determina indicele de protrombina in sange (valori normale 80-100 %). In forma semigrava a HVA ea scade pana la 65-75% .

In analiza clinica generala a sangelui se constata leucopenia cu limfo- si monocitoza.

Viteza de sedimentare a hematiilor (VSH) este normala sau incetinita la 2-5 mm/ora.

Determinarea imunoglobulinelor ajuta la cunoasterea profilului imun al bolnavului (IgM crescute in hepatita tip A, iar IgG crescute in hepatita tip B).

Depistarea virusului A in materiile fecale a bolnavilor s-a reusit prin imunelectroscopie.

O valoare importanta in diagnosticul HVA o au anticorpii specifici care se depisteaza in ser prin testul radioimun ( RIA ) sau imunoenzimatic ( ELISA ).

10. DIAGNOSTIC DIFERENTIAL

Diagnosticul diferential va fi facut atat in perioada preicterica, icterica, cat si in perioada de declin.

In faza preicterica deosebim hepatita epidemica de :

dispepsiile febrile;

gripa;

reumatism articular acut;

gastrita;

toxinfectii alimentare;

debutul altor boli infectioase.

In perioada icterica diagnosticul va fi facut cu celelalte afectiuni insotite de icter :

mononucleoza infectioasa;

hepatita toxica;

icterul produs de colica biliara;

icterele hemolitice.

11. EVOLUTIE

Evolutia hepatitei epidemice prezinta in majoritatea cazurilor un caracter ciclic, dezvoltandu-se pe anumite perioade : incubatie, perioada preicterica, perioada de stare, declinul si convalescenta.

Hepatita virala evolueaza spre vindecare completa intr-un interval de 3-4 saptamani. Formele care trec de 3-4 luni au tendinta la permanentizare.

O parte din bolnavi raman cu suferinte extrahepatice, iar altii trec spre hepatita cronica , ca urmare a hepatitei acute.

Unii bolnavi de hepatita epidemica raman in stadiul preicteric, ulterior acestia suferind aceleasi consecinte, ca si cei care au prezentat o forma comuna.

In situatiile in care faza icterica dureaza pana la 6 saptamani, pot surveni si recaderi preicterice la intervale de cateva zile sau saptamani.

Daca icterul revine dupa 3 luni de la disparitie, se considera ca este vorba de o noua imbolnavire ( reinfectie ).

Recaderile si reinfectiile au in general o evolutie mai severa.

12. COMPLICATIILE SI SECHELELE HEPATITEI

VIRALE TIP A

In cursul hepatitei epidemicepot surveni, datorita anergiei create de infectia virotica si datorita unor factori favorizanti, complicatii ca: staza biliara, angiocolite si colecistite bacteriene, cu diferiti coci si colibacili, insotite de febra, frisoane, dureri puternice in hipocondrul drept si inrautatirea starii generale.

Datorita starii de anergie, bolnavii sunt expusi unor infectii intercurente bacteriene (mai ales streptococice), sau virale (viroze respiratorii).

In perioada de regresie a icterului, pot sa apara infectii biliare, favorizate de dischinezia posthepatica.

S-au descris cazuri foarte rare de anemie aplastica, cu pancitopenie prin aplazie medulara. O alta complicatie hematologica este anemia hemolitica, ce apare in convalescenta.

Dintre sechele, cele mai grave se refera la starea parenchimului hepatic.

Una din sechelele grave ale HVA este hepatita cronica. Ea survine intr-o proportie de aproximativ 10% dupa hepatita tip B si 40-50% dupa hepatita tp C si nu survine deloc dupa hepatitele D si E .

Cea mai grava sechela a hepatitei este ciroza hepatica, care se dezvolta treptat, dintr-o hepatita cronica icterica, alteori dintr-o hepatita anicterica.

Dintre sechelele biliare pot aparea : dischinezii, colecistite si angiocolite.

13. EXPLORARI SI INFORMATII PARACLINICE

Testele enzimatice pun in evidenta leziuni celulare hepatice (citoliza), care elibereaza in sange o serie de enzime. Cresterea activitatii enzimelor ALAT (TGP) si FIFA incepe foarte precoce, inca din perioada preicterica.

Numarul de leucocite este normal sau scazut, formula leucocitara arata limfocitoza si monocitoza.

Testele de coagulare au valori ce deceleaza insuficienta hepatocelulara.

Explorarea functiilor hepatice in perioada preicterica pun in evidenta lezarea parenchimului hepatic.

Determinarea bilirubinei totale, precum si a bilirubinei indirecte si directe este foarte utila in perioada preicterica. La inceput creste bilirubina indirecta si apoi cea directa.

Probele de disproteinemie cerceteaza stabilirea proteinelor in diferite solutii, punand in evidenta dezechilibrul acestora, tendinta la precipitare.

14. PROGNOSTIC

Prognosticul hepatitei cu virus A necesita masuri igienico-sanitare privind apa potabila, alimentele, toaletele si igiena personala. Nu trebuie omisa nici posibilitatea transmiterii prin muste. Izolarea este obligatorie.

Masurile de prevenire ale hepatitei epidemice vizeaza atat factorii epidemiologici principali, cat si pe cei favorizanti:

Profilaxia trebuie sa inceapa cu o depistare completa si precoce a tuturor formelor de infectie cu virusul hepatitei epidemice, omul bolnav si purtatorii sanatosi de virus.

Toate cazurile se vor anunta nominal, cu adresa. O mare atentie se acorda raportarii cazurilor din sectorul alimentar si din colectivitati.

Izolarea trebuie aplicata atat bolnavilor cat si suspectilor, pana la infirmare.

Izolarea se va face in spitale (sectii) de boli infectioase.

Organizarea spitalizarii trebuie sa aiba in vedere aplicarea masurilor de dezinfectie a rufelor si obiectelor bolnavilor, dezinfectia instrumentelor medicale prin fierbere (30 minute la 100 grade celsius).

Dezinfectia termometrelor se va face cu solutie de permanganat de K 1% sau cloramina 1%.

Personalul care ingrijeste bolnavii va respecta normele de asepsie si antisepsie in toate manoperele efectuate.

Dupa contactele infectante (cu sange sau materii fecale) se vor spala si dezinfecta riguros.

Se vor respecta masurile de igiena alimentara prin protectia alimentelor (fierberea laptelui, spalarea fructelor).

Se vor spala mainile cu apa curenta si sapun, se va efectua igiena individuala.

Se vor proteja sursele de apa de contaminarea cu dejectii umane.

In conditii speciale de expunere se recomanda utilizarea de apa fiarta (ceai) si alimente fierte sau curatate bine.

Se va efectua control sever al muncitorilor din sectorul alimentar (inclusiv contactii celor bolnavi).

Profilaxia specifica in hepatita virala tip A se face prin :

a) imunizare pasiva cu imunoglobuline standard 16% (gama-globuline ) administrate in primele 7 zile de la contact, intramuscular (IM) in doze de 0,02-0,05 ml/kgcorp; acestea confera protectie de 2-6 luni. Este indicata la contactii cu risc crescut, in cazurile individuale sau la grupuri care se deplaseaza in teritorii cu endemie crescuta, ori cu conditii precare de igiena;

b) imunizarea activa cu vaccin produs pe celule diploide umane, inactivat cu formol, administrat intramuscular (IM) in 2 doze, la interval de o luna si cu rapel la 1 an, care asigura protectie de 99%, cu durata de minim 10 ani.

TRATAMENT

16.1. Tratament igieno-dietetic

La un bolnav cu HVA , repausul fizic si intelectual este obligatoriu. De la debutul bolii si pana la disparitia icterului, repausul va fi la pat, apoi in perioada de convalescenta, va fi relativ (10-12 ore culcat), timp de 2-3 luni.

Bolnavul de hepatita, odata considerat vindecat, isi va putea relua activitatea abia dupa 2-3 luni, cu program de munca redus.

Reluarea timpurie a activitatii pote favoriza trecerea bolii intr-o hepatita cronica, sau aparitia unei recaderi.

Dieta va tine seama de faptul ca in hepatita virala acuta tip A exista o hipofermentatie gastrica, biliara si pancreatica si deci sa nu ceara un efort digestiv prea mare.

Alimentatia trebuie sa fie suficienta caloric, sa contina celuloza, sa fie adaptata gustului bolnavului.

In regimul alimentar, baza va fi din glucide usor digerabile, cu vitamine si proteine suficiente , cu o cantitate moderata de grasimi, acestea mai mult de origine vegetala.

Regimul alimentar va fi alcatuit si in raport cu perioada evolutiva a bol

In perioada acuta a bolii, cand exista intoleranta gastrica si inapetenta, hrana trebuie oferita mai ales sub forma de lichide (ceai, compot, sucuri de fructe, lichide zaharate, supe de legume, miere, dulceata, biscuiti, lapte, iaurt, branza de vaci proaspata, paine prajita).

Alimentele trebuie sa contina cat mai putina clorura de Na (3-4 g/zi) pentru a favoriza diureza.

Se vor adauga la regim oua fierte moi sau ochiuri in apa, unt proaspat, carne slaba (pui, vitel, iepure) sau peste slab (stiuca, salau), pregatite rasol, cu adaos de ulei si lamaie, morcov ras.

Apoi se trece catre un regim alimentar complet ramanand excluse : produsele prajite, conserve, muraturi, carne de porc, oaie, gasca, mezeluri, sosuri, condimente picante, produse de cofetarie ( tort, prajituri, ciocolata, inghetata), alcool, cafea, legume bogate in celuloza.

. Tratament medicamentos

Pentru tulburarile dispeptice (greturi si varsaturi) se administreaza antiemetice ca : Metoclopramid, Emetiral, Clordelazin sau Torecan.

Inapetenta se combate prin vitaminoterapie.

Persoanelor subnutrite li se va da un regim mai bogat in hidrocarbonate si proteine, un supliment de vitamine. Dintre vitamine sunt indicate : vitamina B1, B6 si complexul vitaminic B, vitamina C.

Corticoterapia in hepatita virala acuta este privita ca o medicatie adjuvanta, cu rol patogenic, simptomatic si cu indicatii limitate la forma severa. Se administreaza Prednison 1mg/kgcorp, in doza unica la ora 9 sau10 AM, odata la doua zile, cu intrerupere brusca.

Tratamentul patogenic urmareste ameliorarea functiilor ficatului si refacerea morfofunctionala.

In caz de varsaturi se administreaza perfuzii cu solutii glucozate sau saline, ori acizi aminati. Dozele pot fi de 100-125 ml Glucoza 20-40% si de 1000-2000 ml Glucoza 5%. Se mai administreaza Neomicina per os 4-6 g/24 ore, perfuzii cu Multiglutin, cu Arginina sorbitol sau Aspatofort pentru scaderea amoniemiei.

Se corecteaza acidoza, se administreaza oxigen prin sonda nazala in caz de insuficienta respiratorie, se combate anemia si se controleaza repetat analizele.

In caz de semne de coagulare intravasculara se administreaza Heparina sau Trombostop.

In complicatiile infectioase se administreaza antibiotice : Penicilina, Gentamicina si Cefalosporine.

Formele colestatice, cu icter prelungit, se trateaza cu coleretice : Anghirol, Colebil, Carbicol, Fiobilin, Bilicol.

Medicamentele lipotrope si hepatotrope sunt foarte utile maiales in formele cu evolutie prelungita. Dintre acestea avem : Mecopar, Metaspar, Aspatofort, Silimarina, Trofopar.

Constipatia se trateaza cu laxative, clisme inalte si reci. Pentru ameliorarea functiilor hepatice si retragerea tumefactiei hepatice se recomanda aplicarea de caldura pe regiunea hepatica.

DISPENSARIZAREA

Programul de supraveghere consta in dispensarizarea bolnavului aproximativ 2 ani, controlandu-se starea de sanatate la intervale de 2-3 luni prin controale clinice si examene de laborator (TGP, bilirubina, teste de disproteinemie, electroforeza). Sunt corectate dupa caz, tendintele evolutive nefavorabile.

Se recomanda repaus prelungit, dieta si o medicatie metabolica (vitamine, fosfolipide), medicatii ce restabilesc echilibrul de mem-brana a celulei hepatice ca Silimarina si Trofoparul, medicatii ce sprijina ciclul amoniacului catre uree (Aspatofort).

18. HEPATITA VIRALA SI SARCINA

Evolutia hepatitei virale tip A la gravidele cu o buna stare de nutritie si supraveghere a graviditatii este favorabila.

In ultimele luni de sarcina, evolutia poate fi dificila, chiar la gravidele aflate in bune condit

Virusul hepatitei A nu se transmite la produsul de conceptie.

HEPATITA VIRALA - BOALA PROFESIONALA

A PERSONALULUI MEDICO- SANITAR

Statistici controlate dovedesc faptul ca personalul sanitar si mai ales medicii, sunt expusi imbolnavirilor de hepatita.

Privind experienta din ultimul razboi mondial, s-a semnalat frecventa mai mare a hepatitei epidemice la personalul medical.

La expunerea marita la contagiune a personalului medical se adauga frecventa hepatitei la cei care lucreaza in laboratoarele de serologie si in centrele de colectare a sangelui.