Ghizdei (Lotus corniculatus)

Ghizdei (Lotus corniculatus)

Importanța. Ghizdeiul se intalnește in flora spontana a pajiștilor din Europa, Africa de Nord și Asia, in condiții ecologice foarte variate. A fost introdus in cultura in Anglia, la inceputul secolului al XVII-lea, dupa care s-a raspandit, mai intai in multe țari din Europa, incepand cu secolul XVIII. In țara noastra este raspandit spontan, de la campie pana la peste 1500 m altitudine, in condiții pedoclimatice foarte variate. Ghizdeiul se cultiva pentru masa verde, fan sau semifan, mai ales in amestec cu graminee, fiind un component important in amestecurile folosite pentru inființarea pajiștilor temporale destinate pașunatului.. Conține circa 11-14% proteina bruta, 22-31% celuloza bruta, in funcție de faza de recoltare și cantitați apreciabile de Ca și Mg. In stare verde are un grad mai redus de consumabilitate datorita gustului amarui (imprimat de un glicozid), care se amplifica odara cu infloritul plantelor. Datorita creșterii in toata perioada de vegetație și a masei mari de radacini pe care o formeaza , ghizdeiul se remarca printr-o capacitate ridicata de a proteja solul impotriva eroziunii (N. DRAGOMIR N., 1981).

Insușiri morfologice. Ghizdeiul (Fig. 2.4.) este  o planta perena, cu sistem raticular bine dezvoltat și profund, tulpini fistuoase, de 15- 40 (80) cm inalțime. Frunzele sunt pentafoliate, cu foliole scurt pețiolate, obovate sau lanceolate, glabre sau slab paroase. Florile sunt galbene, portocalii sau roșiatice, dispuse in umbele lung pedunculate. Fructul este o pastaie cilindrica, polisperma, cu semințe mici, globuloase, de culoare brun-roșcata, cu MMB de 1,0-1,3 g.

In primele faze de vegetație crește incet, insa, semanatul fara planta premergatoare și in condiții optime, se poate obține chiar din primul an o coasa și o otava. In anii urmatori pornește devreme in vegetație, avand o energie de regenerare destul de ridicata (2-3 coase/an).

Fig. 2.4. Ghizdeiul (Lotus corniculatus)

(Sursa: www.eplante.ro)

Sistematica și soiuri. Genul Lotus cuprinde mai multe specii, dintre care prezinta importanța mai mare; Lotus corniculatus - ghizdei comun, Lotus tenuis - ghizdeiul saraturilor și Lotus uliginosus, intalnit mai des in pajiștile umede. In cultura este raspandita specia Lotus corniculatus, subsp. Eucorniculatus, care prezinta mai multe varietați: alpestre, ciliatus, hirsuta, major, solvaticus și vulgaris. Se cultiva diverse populații locale și soiurile autohtone: Alina, Livada și Nico.

Cerințe fața de clima și sol. Ghizdeiul are cerințe moderate fața de caldura, fiind raspandit pe arii intinse, 1-2°C, iar plantele pot rezista pana la -25°C, chiar fara strat protector de zapada. Deși se dezvolta in condiții optime, in zonele cu 600-700 mm precipitații anual, ghizdeiul poate fi cultivat in toate regiunile, chiar și la 450 mm precipitații. Are nevoie de cantitați mai mari de apa in primele faze de creștere și la alungirea lastarilor. Suporta bine variațiile de nivel de sol și acoperirea temporara cu apa (circa 30 zile). Ghizdeiul da rezultate bune pe soluri ci pH = 5,4- 7,2, dar și pe cele acide sau erodate, sarace sau chiar slab salinizate. Este singura leguminoasa cultivata, care crește destul de bine pe soluri cu pH<5, fara aplicare de amendamente, datorita toleranței ridicate pe care o manifesta bacteria Rhizobium loti fața de condițiile de aciditate.