 |  |
|
Genul Peptococcus
Specii: Peptococcus niger (specie reprezentativa)
Peptococcus asacharolyticus
1. Habitat
Speciile de Peptococcus sunt microorganisme ce se izoleaza frecvent de la nivelul tractului digestiv (frecvent cavitatea orala - placa dentara), de la nivelul mucoasei foselor nazale si tractul genital feminin (vagin).
2. Caractere morfologice
Frotiul colorat Gram indica corespondenta morfologica cu stafilococii si micrococii aerobi: forme sferice Gram pozitive, nesporulate, necapsulate, izolate sau in grupuri, fara ca distanta dintre coci sa fie totdeauna egala.
3. Caractere de cultura
Sunt nepretentiosi din punct de vedere metabolic. Cresc bine pe medii cu geloza-sange in conditii de anaerobioza. Pe mediile solide produc colonii minuscule, transparente ca picaturile de roua. Specia de Peptococcus niger determina colonii "S" netede lucioase pigmentate in negru sau masliniu.
4. Caractere metabolice
P. asacharolyticus nu fermenteaza nici un zahar, produc indol - caracter distinctiv pentru aceasta specie. Ambele specii reduc laptele turnesolat.
5. Rezistenta si sensibilitate la agenti fizici si chimici
Peptococii sunt sensibili la actiunea oxigenului si a dezinfectantelor. Sensibilitatea la chimioterapicele uzuale: penicilina, cloramfenicol, oxacilina, ampicilina, poate prezenta variatii cu aparitia tulpinilor rezistente. Sensibil la vancomicina (test de diferentiere).
6. Caractere antigenice
Structura antigenica putin studiata avand un raport minor in patogenitate.
7. Caractere de patogenitate
Se manifesta numai in asociatii microbiene datorita echipamentului enzimatic redus, precum si a absentei factorilor corpusculari de virulenta.
8. Patogenie. Aspecte clinice
Fac parte din flora cavitatii orale alaturi de alte microorganisme anaerobe si aerobe fiind implicati in producerea placii dentare, a proceselor carioase, abcese dentare sau paradontopatii.
9. Imunitate
Imunitate de tip umoral, sistemic si local IgAs (predomina)
10. Tratament
Alaturi de tratamentele de specialitate se administreaza chimioterapice indicate de antibiograma.
11. Epidemiologie. Profilaxie.
Peptococii se gasesc la nivelul cavitatilor organismului uman, cresterea numarului acestora si manifestarea patogenitatii este legata de modificarile aparute local sau general. Profilaxia se refera in primul rand la masuri de igiena si asanarea tuturor focarelor infectioase locale.
2. Genul Peptostreptococcus
Specii: Peptostreptococcus magnus
Peptostreptococcus anaerobicus
Peptostreptococcus asacharolyticus
1. Habitat
Frecvent izolati in cavitatile organismului uman (cavitatea orala, vagin), de la nivelul tractului respirator si de la nivelul intestinal.
2. Caractere morfologice
Coci Gram pozitivi dispusi in lanturi scurte, nesporulati, necapsulati pot forma perechi sau tetrade.
3. Caractere de cultura
Pretentiosi din punct de vedere metabolic. Necesita medii imbogatite pe mediu geloza-sange, cresc lent dupa 48 de ore de incubare la 37 grade sub forme de colonii mici rotunde, convexe, nepigmentate; in marea majoritate nehemolitice, exceptie face P. magnus care determina o hemoliza de tip β.
4. Caractere metabolice
Majoritatea fermenteaza carbohidratii si sunt catalaza negativi, exceptie face P. asacharolyticus dar care are capacitatea de a produce indol. Testul ureaza serveste la diferentierea speciilor de peptostreptococi.
5. Rezistenta la agenti fizici si chimici
Sensibili la penicilina, clindamicina, eritromicina, metronidazol precum si la actiunea oxigenului si dezinfectantelor uzuale.
6. Caractere antigenice
Prezinta antigene somatice de grup precum si antigene solubile (enzime).
7. Caractere de patogenitate
Peptostreptococii se caracterizeaza printr-un bogat echipament enzimatic ce intervine prin manifestarea virulentei germenilor. Sunt intens patogeni in asociatii aerobe - anaerobe.
8. Patogenie. Aspecte clinice
Peptostreptococii fac parte din flora normala a organismului, au potential ridicat de patogenitate. Implicati in: abcese dentare, tonsilite, septicemii cu punct de plecare procese infectioase orale.
9. Imunitatea
Determina un raspuns imun umoral intens, sistemic si local.
10. Tratament
Peptostreptococii sunt sensibili la penicilina, cloramfenicol, clindamicina, metronidazol. Se administreaza combinatii de chimioterapice cu efect bactericid si bacteriostatic alaturi de tratamentele de specialitate (efectuate de medicul dentist).
11. Epidemiologie. Profilaxie
Infectiile cu peptostreptococi sunt frecvent intalnite la nivelul cavitatii orale alaturi de alte specii aerobe sau anaerobe.
Profilaxia acestora fiind legata de masuri de igiena locala precum si de controalele periodice la cabinetul dentar pentru asanarea proceselor carioase.
Speciile din genul Sarcina sunt specii saprofite la nivelul cavitatii orale si se diferentiaza prin morfologie caracterisitica: coci gram pozitivi sferici de 1.5-3 µm diametru cu asezare in grupuri de cate 8. O caracteristica biochimica este producerea unei mari cantitati de gaz pe mediile anaerobe lichide.
1. Genul Veillonella
Specii: Veillonella parvulla
Veillonella dispar
Veillonella atipica
1. Habitat
Speciile din genul Veillonella sunt specii anaerobe strict si sunt frecvent izolate din cavitatea orala si la nivelul placii dentare.
2. Caractere morfologice
Speciile de Veillonella sunt coci Gram negativi cu tendinta de a se dispune in diplo, dar nu prin fetele adiacente, cum se observa la neisserii.
3. Caractere de cultura
O caracteristica distinctiva a acestor germeni este contrastul intre dezvoltarea redusa in mediile de cultura lichide si cantitatea foarte mare de gaz (Veillonella parvulla) care o produc. Pe mediul geloza-sange cresc sub forma de colonii nehemolitice de 0,1- 0,2 mm, transparente pana la albastru verzui in lumina reflectata si opac-albe la examinare in lumina transmisa.
4. Caractere metabolice
Caracteristic pentru genul Veillonella este reducerea nitratilor la nitriti. Pentru diferentierea speciilor se utilizeaza testul catalazei si al producerii de indol.
5. Rezistenta. Sensibilitatea la agenti fizici si chimici
Germenii sunt sensibili la ampicilina, ceftazidina, clindamicina si cloramfenicol, la oxigen si la antisepticele uzuale.
6. Caractere antigenice
Prezinta antigene somatice de grup.
7. Caractere de patogenitate
Nu pot da afectiuni ca unic germen infectant, sunt considerate "invadatori secundari" ai tesuturilor lezate de mciroorganismele patogene sau alti factori nocivi. Produc acizi lactici (acetic si propionic) cu efect cariogen.
8. Patogenie. Aspecte clinice
Sunt oaspeti normali ai cavitatii orale, dar pot participa in cazul conditiilor modificate locale si generale la afectiuni orale sau la distanta (infectii pulmonare). Participa la formarea placii dentare si a cariilor dentare
9. Imunitatea
Raspuns imun umoral, sistemic si local.
10. Tratament
Inlaturarea afectiunilor locale prin manevre de specialitate la care se asociaza un tratament cu chimioterapice cu spectru larg.
11. Epidemiologie. Profilaxie
Frecventa infectiilor cu Veillonella este legata de actiunea factorilor locali ce creeaza conditii de anaerobioza. Profilaxia vizeaza masuri de igiena orala si de specialitate dentara.
2. Genul Megasphaera
Cum sugereaza numele, sunt coci Gram negativi, de dimensiuni mari, cuprinse intre 1,2 µm - 2,5 µm. Se diferentiaza prin caractere biochimice.
In ceea ce priveste patogenitatea, sunt germeni saprofiti ai cavitatii orale.
3. Genul Acidominococcus se gaseste in cavitatea orala si tractul intestinal ca flora saprofita.
Genul Propionibacterium
Specii: Propionibacterium acnes (specia principala)
Propionibacterium propionica (arahnia propionica)
1. Habitat
Germenii extrem raspaniditi in cavitatile naturale si pe tegumente unde reprezinta flora predominenta.
2. Caractere morfologice
Bacili mici Gram-pozitivi frecvent incurbati cu umflaturi terminale in forma de maciuca (bacilii difteroizi). Specia arahnia propionica se poate prezenta sub forma de bacili ramificati sau filamente morfologie similara cu Actynomices israelii. Pe frotiu se dispun in gramezi sau in palisada.
3. Caractere de cultura
Aspectul coloniilor pe mediile solide sunt diferite in functie de specie astfel Propionibacterium acnes se dezvolta sub forma de colonii albe sidefii sau pigmentate roz. Coloniile sunt inconjurate de o zona de hemoliza. Specia arahnia propionica se dezvolta sub forma de colonii filamentoase de hemoliza.
4. Caractere metabolice
Caracterele metabolice diferentiaza cele doua specii astfel: Propionibacterium acnes este o specie intens zaharolitica, coaguleaza si solidifica laptele turnesolat, produce indol si catalaza. Arahnia propionica produce acid propionic dupa fermentarea glucozei.
5. Rezistenta si sensibiliatea la agenti fizici si chimici
Propionibacterium acnes este singura specie de anaerobi in care toate tulpinile rezista la metronidazol. Sunt foarte sensibili la actiunea oxigenului si factorului de mediu. Arahnia propionica este un microorganism anaerob facultativ.
6. Caractere antigenice
Prezinta antigen somatic comun de gen.
7. Caractere de patogenitate
Patogenitatea se bazeaza pe factori de virulenta cum ar fi: elaborarea de enzime si capacitatea de aderare la tesuturi. Are afinitate pentru fixarea pe tesuturile reticuloendotelial mai ales in cazul afectiunilor maligne.
8. Patogenie. Aspecte Clinice
Propionibacterium acnes poate provoca afectiuni variate cu caracter local (placa dentara, abcese dentare). Frecvent se asociaza cu ceilalti germeni nesporulati patogeni ducand la apartia de complicatii cum ar fi septicemiile, frecvente endocardite, meningite, abcese cerebrale, pulmonare, pleurezii.
9. Imunitate
Raspuns imun umoral sistemic si local.
10. Tratament
Consta in asocierea metodelor de medicina dentara precum si administrarea in doze mari de chimioterapice. Se recomanda initierea tratamentului bacterian precoce inainte de aparitia complicatiilor.
11. Epidemiologie. Profilaxie
Microorganisme extrem de raspandite in ecosistemele organismului uman, se asociaza cu germeni aerobi sau anaerobi pentru a determina afectiuni locale sau generale. Masurile de profilaxie vizeaza inlaturarea factorilor favorizanti locali si generali.
2. 1. Genul Actinomyces
Specii: Actinomyces israelii (specie tip)
Actinomyces odontolyticus
Actinomyces naeslundii
Actinomyces bovis
1. Habitat
Speciile din genul Actinomyces sunt prezente in microbiocenoza oro-faringiana si la nivelul tractului genital feminin. Se gasesc in asociatii microbiene aerobe anaerobe care au capacitatea de a scade potentialul redox local si a elabora factori de crestere necesari actinomicetelor.
2. Caractere morfologice
Actinomicetele sau bacili Gram pozitivi, nesporulati, necapsulati, imobili.
Morfologia speciilor prezinta anumite caracteristici ce le diferentiaza. Astfel, in cazul A. israelii predomina formele bacilare lungi, care se pot segmenta in forme cocobacilare sau bacilare difteroide, putand prezenta ramificatii scurte in V, Y, T. O alta caracteristica importanta este acidorezistenta, observata dupa coloratia Ziehl-Neelsen.
3. Caractere de cultura
Necesita pentru izolare medii de cultura bogate (infuzie de creier si cord) incubate in anaerobioza sau aerobioza in prezenta CO2 (5-10%).
Speciile de Actinomyces produc 3 tipuri de microcolonii dupa 18-24 ore de incubatie:
1) colonii lucioase cu o suprafata fin granulata si margini neregulate fara filamente periferice (A. bovis, A. odontolyticus);
2) colonii filamentoase de "paianjen", formate din filamente ramificate, care converg spre un punct unic, se incruciseaza in centru formand o marja centrala bine definita (A. israelii);
3) colonii filamentoase cu un centru dens, lungi filamente ramificate la periferie
(A. naeslundii).
Dupa 5-14 zile de incubatie coloniile mature de actinomycete pot avea un diamteru de 0,5-1-3 mm, sunt alb-crem, fie de tip "R" (A. israelii), R/S (A. naeslundii), S/R (A. odontolitycus) sau S (A. bovis).
Astfel, coloniile de A. bovis, A. odontolitycus au diametrul de 0,6-1,0 mm, suprafata lucioasa cu o fina granulatie si convexe cu margini integre.
Caractere metabolice
Toate speciile de Actinomyces sunt indol negative, nu prezinta activitate proteolitica, sunt catalazo-negative. Aceste caractere pot diferentia Actinomyces de alte microorganisme morfologic similare ca Propionibacterium acnes. Toate speciile de Actinomyces fermenteaza glucoza, zaharoza si maltoza cu producere de acizi: acid acetic, acid formic, lactic si miceinic, dar niciodata acid propionic, fara producere de gaz.
A. naeslundii se poate distinge pe baza testului catalazei.
A. bovis, A. odontolyticus pot fi diferentiate de alte specii prin comportarile metabolice. A. bovis nu reduce nitratii, dar caracteristica este producerea amidonului. A. odontolyticus este variabil in ceea ce priveste reducerea esculinei, insa reduc frecvent nitratii.
5. Rezistenta - sensibilitatea la agenti fizici si chimici
Se mentin variabile la 37sC, 8-10 zile.
Sunt sensibile la actiunea agentilor fizici si chimici uzuali la fel ca celelalte microorganisme nesporulate.
Sunt sensibile la: sulfamide, penicilina, ampicilina, cefalosporine, eritromicina si cloramfenicol.
6. Caractere antigenice
Prin tehnici de imunofluorescenta s-a stabilit existenta a 5 grupe de antigene somatice (notate A, B, D, E, F separat pentru fiecare specie) in care apar cate 2 serotipuri (1,2).
7. Caractere de patogenitate
Patogenitatea bacteriilor se bazeaza pe asocierea actinomicetelor cu alte microrganisme ale cavitatii orale (germeni aerobi si anaerobi), caracterul invadant fiind legat de participarea acestora din urma. Actinomicetele nu elaboreaza endotoxine, substante toxice sau enzime ce pot provoca alterarea tesuturilor, devin patogene in momentul invadarii anumitor zone ale organismului in mod normal sterile.
Agentul patogen are abilitatea de a se comporta ca parazit intracelular, rezistand procesului de fagocitoza, avand tendinta invaziva, fara a respecta planurile anatomice sau structurile anatomice caracteristice zonei.
8. Patogenie. Aspecte clinice
Actinomicoza este de origine endogena, avand ca etiologie germenii conditionati patogeni cantonati la nivelul cavitatii orale si a zonei faringo-amigdaliene care invadeaza tesuturile prin solutii de continuitate.
In cazul localizarii cervico-faciale, infectia poate fi consecinta unor traumatisme (extractii dentare, interventii chirurgicale stomatologice, tonsilectomii, fracturi deschise maxilare) sau in cazuri mai rare de aspirarea unor produse patologice, materiale infectate provenite de la nivelul dintilor (tartru, dentina), salivei sau tonsilelor.
Actinomicoza este o afectiune cronica granulomatoasa caracterizata de supuratii, abcese, denumite "granule de sulf".
In mecanismul patogenic al afectiunii se asociaza unele deficiente in raspunsul imun local sau general. Raspunsul imun local joaca un rol important in patogenia gingivitelor si peridontopatiilor. Agentul patogen are abilitatea de a se comporta ca un parazit intracelular, rezistand procesului de fagocitoza, avand tendinta invaziva difuza, fara a respecta planurile anatomice.
Conditiile de anaerobioza sau microaerofilie sunt asigurate de asociatiile microbiene sinergice formate din flora aeroba si anaeroba, creandu-si conditiile pentru dezvoltarea si invazivitatea actinomicetelor, degradand enzimatic tesuturile perifocale.
Interactiunea cu factori de aparare ai gazdei se manifesta printr-o actiune chemotactica asupra neutrofilelor, fiind cauza eliberarii de enzime lizozomale din neutrofile si macrofage.
A. israelii, A. naeslundii potenteaza stimularea transformarii blastice limfocitare.
Proprietatea chemotactica si mitogena a actinomicetelor este responsabila de leziunile inflamatorii cronice care caracterizeaza boala.
Leziunile actinomicotice contin numeroase alte forme bacteriene: stafilococi, streptococi, bacili Gram negativi aerobi (Haemophilus) si alte specii anaerobe.
Flora de asociatie influenteaza evolutia procesului distructiv cu propagarea leziunilor spre vertebre, mediastin, fosa zigomatica sau baza craniului.
Actinomyces israelii nu poseda un echipament enzimatic de tipul hialuronidazei si este dependent de prezenta altor germeni aerobi si anaerobi.
Cope a clasificat actinomicoza in 3 forme distincte:
- actinomicoza cervico-faciala (50%)
- actinomicoza toraco-pulmonara (30%)
- actinomicoza abdomino-pelvina (20%).
9. Imunitate
Este de tip umoral, sistemic si local.
10. Tratament
Consta in asocierea metodelor chirurgicale (drenarea abceselor, excizia leziunii) cu administrarea indelungata si in doze mari a chimioterapicelor (penicilina sau sulfamide). Iodoforeza, metoda sustinuta de scoala germana, imbunatateste oxigenarea locala, dar si efectul la nivelul local al terapiei cu antibiotice administrate pe cale generala.
11. Epidemiologie. Profilaxie
Agentii actinomicozei fac parte din flora orala, se pot izola din bronhii, tract gastro-intestinal si tract genital feminin. Infectia are o incidenta crescuta la tineri, frecvent la barbati datorata unei gene dentare deficitare sau traumatismelor frecvente.
Se refera la igiena bucala si tratarea focarelor dentoperidontale si tonsilare sub protectia de antibiotice conform sensibilitatii germenilor.
Gen: Bacteroides
Specia: Bacteroides fragilis
1. Habitat
Speciile de Bacteroides predomina in cadrul florei intestinale (1011 celule/gram de materii fecale) dar este prezent si in celelalte cavitati naturale umane.
2. Caractere morfologice
Speciile de Bacteroides apar sub forma de bacili sau cocobacili Gram negativi, cu coloratie bipolara. Bacteroides fragilis prezinta capsula.
3. Caractere de cultura
Sunt germeni pretentiosi din punct de vedere metabolic; necesita pentru izolare medii imbogatite cu sange, bila sau esculina. Necesita factori de crestere: hemina si menadiona.
B. fragilis pe mediul selectiv cu bila si esculina se dezvolta sub forma unor colonii cenusii ce precipita mediul in jurul coloniilor.
Unele specii (B. fragilis) necesita pentru izolare medii cu adaos de antibiotice (kanamicina, streptomicina, neomicina, polimixina B).
4. Caractere metabolice
Sunt inzestrati cu un bogat echipament fermentativ (fermenteaza constant glucoza, maltoza, galactoza, lactoza, zaharoza, manitolul si amidonul), pe baza caruia se diferentiaza speciile. Acidifica si coaguleaza laptele turnesolat.
5. Rezistenta - sensibilitatea la agenti fizici si chimici
Sunt sensibili la oxigen (exceptie B. fragilis), la dezinfectante si la unii coloranti - ex. verde malahit.
B. fragilis prezinta o rezistenta de specie la penicilina si cefalosporine prin producere de β lactamaze.
6. Caractere antigenice
Prezinta antigene somatice "O" de natura lipopolizaharidica asemanatoare cu cele de la enterobacterii cu activitate mult diminuata si antigene K polizaharidice la nivelul capsulei (B. fragilis).
7. Caractere de patogenitate
Speciile de Bacteroides isi bazeaza patogenitatea pe virulenta. Ca factori de virulenta ar putea fi incrimanti: prezenta capsulei (B. fragilis), capacitatea de a adera la tesuturi (epiteliu gingival), elaborarea de enzime (hialuronidaza, fibrinolizina, heparinaza, colagenaza si proteazele).
B. fragilis este unul din cei mai frecventi patogeni anaerobi si predomina asupra altor specii.
Un rol important in manifestarea virulentei este cooperarea cu mircroorganismele aerobe, microorganisme care creeaza climatul de anaerobioza.
Singura bacterie care poate supravietui un timp indelungat in contact cu oxigenul este B. fragilis, datorita capacitatii de a produce superoxiddismutaza.
8. Patogenie. Aspecte clinice
B. fragilis face parte din flora cavitatii orale, fiind considerat principalul factor patogen in afectiuni ale cavitatii orale, singur sau in asociatie cu alti germeni (infectii polimicrobiene); poate provoca gingivite, , abcese dentare, gangrene pulpare si periodontopatii. Infectiile cavitatii orale pot evolua cu bacteriemii si septicemii cu manifestari clinice grave. La nivelul cavitatii orale s-au descris afectiuni cu etiologii mixte aerobe - anaerobe cum sunt anginele sau leziunile ulcero-necrotice.
9. Imunitate
In organism se remarca un intens raspuns umoral sistemic si local.
10. Tratament
Este necesara combinarea tratamentului stomatologic cu chimioterapie.
Antibiograma este obligatorie, existand deosebiri de sensibilitate la antibiotice in raport cu specia sau tulpina bacteriana izolata.
11. Epidemiologie. Profilaxie
Bacteroides fragilis face parte din flora comensala a cavitatii orale dar poate fi implicat in procese infectioase endogene polimicrobiene cu evolutie septicemica aproape imposibil de prevenit.
Genul: Tannerella
Specii: Tannerella forsythia
Tannerella forsythensis
1.Habitat
Se gaseste in zonele supra si subgingivale, mai frecvent in acestea din urma; posibilitatea de izolare este direct proportionala cu adancimea pungii si creste cand este descoperit in zone cu boala parodontala sau cu leziuni parodontale.
2. Caractere morfologice
Bacil Gram negativ imobil prezinta un mare pleomorfism.
3. Caractere de cultura
Creste in anaerobioza, dar uneori necesita pana la 14 zile pentru o crestere vizibila. Cresterea favorizata de co-cultivarea cu Fusobacterium nucleatum, sau pe medii cu acid n-acetilmuramic.
4. Caractere de patogenitate
Este considerat, prin consens, patogen parodontal. Este patogen parodontal la om si animale; induce apoptoza celulara; invadeaza celulele epiteliale in vitro si in vivo.
Factori de virulenta sunt considerati: endotoxina, productia de acizi grasi si metilglioxal( s-au gasit nivele crescute in leziuni parodontale si peri-implant induse prin ligatura).
Genul Fusobacterium
Speciile: F. necrophorum,
F. nucleatum
1. Habitat
Principala localizare a speciilor de Fusobacterium este cavitatea orala si caile respiratorii superioare.
2. Caractere morfologice
Speciile genului Fusobacterium prezinta un aspect fusiform cu capete ascutite, Gram negative cu coloratie bipolara. Pot prezenta umflaturi pe traiectul lor; se pot asocia cu forme sferice de diferite dimensiuni; pot prezenta granulatii libere. Fusobacterium necrophorum- datorita unei structuri celulare incomplete ale peretelui celular- pot prezenta un polimorfism microbian. Se pot prezenta sub forma de filamente subtiri cu capete ascutite sau sub forma de bacili cu coloratie bipolara, sunt Gram negativi slab colorati.
3. Caractere de cultura
Anaerobi strict sensibili la actiunea oxigenului si a peroxidazei. Au un spectru fermentativ limitat, au actiune coagulanta si hidrolizeaza esculina.
Pe mediile cu geloza-sange cresterea este caracteristica astfel: apar colonii de 2-3 mm circulare cu margini neregulate, cenusii (F. nucleatum) sau pigmentate rosu-verzui sau alb-galbui (F. necrophorum). Cresterea si precipitarea pe mediul cu bila diferentiaza speciile. F. necrophorum nu creste pe mediile cu bila.
4. Caractere metabolice
Au un spectru fermentativ limitat au actiunea coagulanta si acidifica laptele turnesolat. Fermentarea treoninei reprezinta un important caracter de diferentiere de genul Bacteroides.
5. Rezistenta- sensibilitatea la la agenti fizici si chimici
Sunt sensibili la penicilina, caracter obligatoriu pentru toate tulpinile apartinand genului Fusobacterium. Mai sunt sensibili la cloramfenicol, eritromicina, clindamicina, cefotoxina. Sensibilitatea este moderata la metronidazol.
6. Caractere antigenice
Antigenul somatic permite diferentierea grupului. F. nucleatum prezinta in structura antigenului "O" (LPS) prezinta un lipid tipic A.
7. Caractere de patogenitate
Sunt cei mai patogeni dintre germenii anaerobi nesporulati.
Patogenitatea marcata a speciei F. necrophorum a fost pusa in legatura cu prezenta unei endotoxine.
8. Patogenie. Aspecte clinice.
Speciile F. necrophorum si F. nucleatum determina infectii locale grave, cu evolutie necrozanta. In conditii favorabile determina afectiuni generale, septicemie. Cu predilectie afecteaza zona capului si a gatului.
La nivelul cavitatii orale s-a descris o afectiune cu etiologie mixta intre Fusobacterium si Treponema vincenti: angina ulcero-necrotica Plaut Vincent. In conditii deosebite pot determina complicatii cu caracter septicemic la nivelul splinei si ficatului.
9. Imunitate
In infectiile cu fusobacterii se remarca o imunitate de tip umoral. In serul bolnav pot fi pusi in evidenta anticorpi specifici.
10. Tratament
Tratamentul se bazeaza pe eliminarea chirurgicala a focarului infectios, asociat cu chimioterapie (doze mari de penicilina asociate cu metronidazol).
11. Epidemiologie. Profilaxie
Prezente in cavitatea orala speciile de Fusobacterium sunt dublu conditionat patogene (anaerobioza + stabilirea rezistentei organismului), profilaxia vizand in acest caz masuri locale de igiena orala (antiseptice orale) si cresterea statusului imun al individului. Se preconizeaza masuri specifice la cabinetele de medicina dentara pentru instituirea unei conduite corecte in cazul afectiunilor dentoparodontale.
Pentru F. necrophorum se preconizeaza in viitor o imuno-profilaxie cu vaccinuri.
Genul Cardiobacterium
Specia Cardiobacterium hominis
1. Habitat
Germenii se izoleaza frecvent cu actinomicetele din leziuni de la nivelul cavitatii orale.
2. Caractere morfologice
Specia de tip se prezinta ca un bastonas drept cu capetele rotunjite prezentand usoare ingrosari la extremitati. Uneori se pot prezente si sub forma de filamente lungi. Au un diametru intre 0,1-1µm, sunt imobili, necapsulati si nesporulati. Se dispun in lanturi scurte sau gramezi. Sunt Gram negativi, putand prezenta la capete sau in portiunea centrala granulatii metacromatice.
3. Caractere de cultura
Cardiobacterium hominis creste cu usurinta in conditii de anaerobioza sau in atmosfera de 3-5% CO2 la 37sC si la pH 7-7,2. Pe mediile gelozate bogate in peptone, aminoacizii dau colonii mici punctiforme, care dupa o perioada de incubare de 3-4 zile, ajung la 1-2 mm diametru. Sunt convexe, circulare, netede, opace, de consistenta untului.
Pe mediul cu geloza-sange nu produc hemoliza, dar daca se inlatura colonia cu o ansa se poate evidentia o zona verzuie la baza coloniei.
4. Caractere metabolice
Echipamentul enzimatic este slab dezvoltat, produce fermentarea acida a hidratilor de carbon. Reactia oxidazelor este pozitiva.
5. Rezistenta - sensibilitatea la agenti fizici si chimici
Este sensibil la un numar mare de antibiotice: ampicilina, neomicina, streptomicina, gentamicina, kanamicina si la dezinfectanti chimici.
6. Caractere antigenice
S-au pus in evidenta antigene somatice aglutinante de grup si de tip.
7. Caractere de patogenitate
Este un germen conditionat patogen, patogenitatea este datorata unor factori de virulenta (factor de aderenta celulara).
8. Patogenie. Aspecte clinice
Germenul este localizat la nivelul cavitatii orale si nazofaringe. Este implicat in etiologia endocarditei bacteriene subacute la indivizi cu leziuni aortice si la nivelul valvulei mitrale; poate determina embolii cerebrale cu dezvoltarea anevrismului. Punctul de plecare a septicemiilor cu Cardiobacterium hominis este in primul rand o afectiune dentara.
9. Imunitate
In endocarditele cauzate de acest germen, se pot pune in evidenta titruri ridicate de anticorpi aglutinanti ce se mentin timp indelungat dupa tratament.
10. Tratament
Vizeaza aplicarea tratamentelor stomatologice, administrarea de antibiotice: ampicilina, gentamicina, kanamicina, streptomicina. Dintre agentii antimicrobieni cu eficienta buna s-au descris Imipenemul si cefalosporinele (ceftriaxona).
11. Epidemiologie. Profilaxie
Germenii din genul Cardiobacterium prezenti in cavitatea orala si nazo-faringe nu pot declansa procese infectioase decat in asociatii mixte. In acest caz profilaxia vizeaza masuri asemanatoare cu cele intreprinse in cazul celorlalti agenti microbieni ce caracterizeaza ecosistemul.
Genul: Prevotella
Specii: Prevotella melaninogenica (specie tip)
Prevotella nigrescens
Prevotella intermedia
1. Habitat
Speciile de Prevotella predomina la nivelul cavitatii orale putand fi izolate si de la nivelul intestinului.
2. Caractere morfologice
Sunt bacili Gram negativi imobili nesporulati necapsulati.
3. Caractere de cultura
Cresc lent in 1-2 saptamani, in conditii de stricta anaerobioza, pe medii imbogatite cu sange, glucoza si factori de crestere hemina si menadiona ( geloza- sange, geloza- chocolat). Coloniile produc un pigment negru uneori brun roscat. Pigmentul poate sa coloreze colonia, sa se dezvolte in jurul coloniei sau sub colonie.
4. Caractere metabolice
Sunt inzestrati cu un bogat echipament enzimatic fermentativ pe baza caruia se diferentiaza speciile.
5. Rezistenta - sensibilitate la agenti fizici si chimici
Germenii sunt sensibili la actiunea oxigenului si a variatiei agentilor din mediu, la chimioterapice: penicilina, lincomicina.
Speciile de Prevotella sunt rezistente la aminoglicozide.
6. Caractere antigenice
Exista un antigen somatic comun tuturor tulpinilor de Prevotella si Bacteroides.
7. Caractere de patogenitate
Este slab patogen singur. Un rol important in virulenta l-ar putea avea producerea de colagenaza.
8. Patogenie. Aspecte clinice
Se pot asocia in infectii parodontale cu speciile de Bacteroides sau Porphyromonas (Porphyromonas gingivalis)
9. Imunitate
In infectiile cu Prevotella imunitatea este de tip umoral sistemica si predominent locala.
10. Tratament
Este necesar asocierea tratamentelor de specialitate cu administrarea de chimioterapice
11. Epidemiologie. Profilaxie
Speciile de Prevotella fac parte din flora microbiana ce populeaza nisele ecologice ale organismului uman astfel incat prevenirea infectiilor se adreseaza atat masurilor pentru stabilirea echilibrului ecologic local cat si pentru cresterea rezistentei organismului.
Genul Porphyromonas
Specii: Porphyromonas gingivalis (specie tip)
Porphyromonas endodontalis
1. Habitat
Speciile de Porphyromonas se gasesc aproape singure in situsurile subgingivale, in special in boala parodontala avansata. Rar este descoperit pe limba si suprafata amigdalelor.
2. Caractere morfologice
Sunt cocobacili Gram negativi imobili, nesporulati si necapsulati
3. Caractere de cultura
Germeni anaerobi pretentiosi din punct de vedere metabolic, necesita medii imbogatite cu sange si factori de crestere. Se dezvolta sub forma de colonii "S" pigmentate in negru.
4. Caractere metabolice
Proprietatile metabolice ale speciilor sunt studiate prin teste biochimice.
5. Rezistenta - sensibilitatea la agenti fizici si chimici
Sunt sensibili la actiunea factorilor de mediu si a oxigenului.
6. Caractere antigenice
Prezinta antigen somatic de grup.
7. Caractere de patogenitate
Patogenitatea microorganismelor se datoreaza factorilor de virulenta, prezenta fimbriilor ce mediaza aderarea la mucoase si a capsulei cu rol antifagocitar. Sunt inzestrati cu un bogat echipament enzimatic: colagenaza, fibrinolizine, fosfolipaza A, proteaze care distrug imunoglobulinele. Speciile de Porphyromonas actioneaza prin endotoxine, factor inhibitor al fibroblastilor, prin proteine cu actiune sechestranta asupra complementului si hem-ului, precum si prin hemolizina.
8. Patogenie. Aspecte clinice
Prin consens este considerat ca un agent patogen agresiv parodontal.
Porphyromonas gingivalis este asociat cu parodontoza, mai exact inflamatia gingiei. Aceasta este principala cauza de pierdere a dintilor in intreaga lume, cu impact economic negativ in sistemele de sanatate. P.gingivalis are implicatii si in raspunsul imun innascut, prin deacilarea ( scoaterea acizilor grasi) lipidului A din structura sa , realizata prin semnalizarea concentratiei hemului. S-a demonstrat ca aceasta alterare a structurii lipidului A propriu reduce drastic abilitatea gazdei de a initia un raspuns imun, prin reducerea masiva a exprimarii selectinei-E la gazda.
9. Imunitate
Imunitate umorala, sistemica si locala.
10. Tratament
Tratamentul de specialitate asociat cu chimioterapice conform indicatiilor antibiogramei.
11. Epidemiologie. Profilaxie
Speciile de Porphyromonas prezente in spatiile subgingivale pot fi impiedicate de a determina procese distructive ale parodontiului prin masuri locale ce vizeaza pastrarea unui echilibru intre speciile aerobe si anaerobe locale.
Genul Capnocytophaga
Specii: Capnocytophaga ocheacea (specia tip)
Capnocytophaga sputigena
Capnocytophaga gingivalis
Capnocytophaga granulosa
Capnocytophaga haemolytica
1. Habitat
Principala nisa ecologica pentru aceste microorganisme este spatiul subgingival.
2. Caractere morfologice
Organisme fusiforme lungi Gram negative nesporulate, necapsulate foarte mobile in preparatul proaspat examinat la microscop.
3. Caractere de cultura
Facultativ anaerobi necesita pentru crestere cantitati mari de CO2 se dezvolta sub forma de colonii pigmentate roz, galben sau alb.
4. Caractere metabolice
Fermenteaza carbohidratii cu producere de acizi.
5. Caractere de patogenitate
Germeni oportunisti determina procese infectioase la pacientii imunocompromisi. Unele specii produc o proteaza IgA1 cu rol in patogenitate.
6. Patogenie. Aspecte clinice
La nivelul cavitatii orale determina coinfectii impreuna cu speciile de Actinomyces. Sunt izolate din gingivite si pungile parodontale.
7. Tratament
Sunt necesare asocierea metodelor chirurgicale cu administrarea de chimioterapice.
Acest document nu se poate descarca
| E posibil sa te intereseze alte documente despre: |
| Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate QReferat.com | Folositi documentele afisate ca sursa de inspiratie. Va recomandam sa nu copiati textul, ci sa compuneti propriul document pe baza informatiilor de pe site. { Home } { Contact } { Termeni si conditii } |
Documente similare:
|
Cauta document |