Familia Mycoplasmataceae

Familia Mycoplasmataceae

Genuri:   Mycoplasma

Specii:  M. pneumoniae, M. orale, M. buccale, M. salivarium

Genul Mycoplasma

Specia: Mycoplasma pneumoniae

1. Habitat

Familia Mycoplasmataceae se gaseste la nivelul tractului respirator, precum si la suprafata tegumentelor si mucoaselor (oral si vaginal).

2. Caractere morfologice

Micoplasmele prezinta polimorfism, intalnindu-se sub forma de celule sferice cu diametrul 0,3-0,8 μm sau sub forma de filamente cu lungime de 2-40 μm. La microscopul electronic se observa lipsa peretelui celular, prezenta membranei citoplasmatice si a ADN-ului cromozomial raspandit in citoplasma.

3. Caractere de cultura

Mediile de cultura folosite pentru izolarea micoplasmelor contin: proteine, colesterol, acizi grasi saturati si nesaturati, vitamine din grupul B, acizi nucleici (mediul PPLO). pH-ul optim este de 7,2-7,4, cu exceptia ureaplasmelor care necesita in pH = 6,2-6,4. Temperatura optima este de 37sC. Unele specii necesita atmosfera de CO 5% si azot 95%. In mediul lichid, micoplasmele cresc fara a tulbura mediul. Pe mediile solide, coloniile sunt de dimensiuni reduse de 30-300 μm, vizibile numai cu lupa, lenticular sau granulare (aspect de "ou ochi"), rotunde, cu centrul dens, inconjurat de o zona periferica mai putin densa. Coloniile se dezvolta in circa 10 zile.

4. Caractere metabolice

Micoplasmele poseda un echipament enzimatic complex, dar mai redus decat la bacteriile obisnuite. Prezinta o slaba capacitate de sinteza a aminoacizilor si precursorilor de acizi nucleici, ceea ce face necesara prezenta in mediile de cultura a acestora, precum si a diverselor vitamine cu rol de coenzime.

5. Rezistenta - sensibilitatea la agenti fizici, chimici si biologici

Micoplasmele sunt sensibile la: temperatura (distruse in 7-8 minute la 50sC), uscaciune, ultraviolete, ultrasunete, antiseptice uzuale si detergenti. Sunt sensibile la tetraciclina, eritromicina si rezistente la penicilina.

6. Structura antigenica

Antigenul major al Mycoplasmei pneumoniae este reprezentat de gliceroglicolipide. Acest antigen permite identificarea micoplasmei pe baza RFC si a testului de inhibitie metabolica. Componenta proteinica din membrana   M. pneumoniae este antigenica si pare sa aiba rol in aderenta de celulele epiteliului respirator.

7. Patogenitate

Micoplasmele sunt paraziti extracelulari care produc infectie prin colonizarea suprafetei mucoaselor (datorita prezentei neuraminidazei). Mare parte din micoplasmele izolate din cavitatea orala sunt comensale.

M. pneumoniae este responsabila de numeroase boli ale aparatului respirator la copii si adulti (traheo-bronsite, pneumonii).

Elibereaza un factor citotoxic evidentiat in culturile celulare de trahee de hamster.

Analiza diversilor factori implicati in patogeneza infectiilor cu micoplasme a fost efectuata mai ales pentru Mycoplasma pneumoniae si ureaplasma.

Desi nu este precizata natura exacta a factorilor de patogenitate, cunoasterea efectelor biologice este de un real folos in intelegerea mecanismelor patogenice a infectiilor cu Mycoplasma pneumoniae. Leziunile celulare (ciliostaza, perturbari celulare detectate biochimic, citonecroza si exfolierea celulelor epiteliale) sunt rezultatul atat al atasarii stranse a M. pneumoniae de celula gazda, cat si a actiunii directe a  factorilor de patogenitate asupra celulelor. Determina reactii incrucisate cu antigene cardiace, pulmonare, hepatice si cerebrale.

8. Patogenie. Aspecte clinice

Manifestarile clinice aparute ca urmare a infectiei cu micoplasme sunt variate, in functie de specie si de imunoreactivitatea gazdei. Dintre micoplasmele izolate la om de la nivelul orofaringelui fac parte: M. pneumoniae, M. orale, M. salivarium, M. hominis, M. urealyticum. Dintre acestea, M. orale si M. salivarium au fost prezente la pacienti cu parodontopatie. Ambele micoplasme pot fi incriminate in cauza ulceratiilor orale recurente. S-a descris tumefactia glandelor salivare in cazuri de infectii acute ale cailor respiratorii. M. pneumoniae determina pneumonie, mai mult sau mai putin severa, in functie de reactivitatea imuna a organismului infectat. Ea poate determina diverse manifestari extrapulmonare: artrita, anemie hemolitica, miocardita si leziuni nervoase precum si leziuni eruptive si ulcerative la nivel oral si vaginal. Leziunile mucoaselor apar ca eruptii maculopapulare, veziculare sau eritematoase; la nivelul mucoasei orale, de obicei leziunea eritematoasa apare prima, apoi devine rapid buloasa si eroziva. Asocierea dintre ulceratia mucoasei orale, rash - ul tegumentar si conjuctivita constituie sindromul Stevens - Johnson.

M. pneumoniae produce inflamatii ale pelvisului si infectii ginecologice  post - partum; poate produce de asemenea rash si ulceratii la nivelul mucoasei orala si vaginala.

9. Imunitate

Producerea de IgA secretorie la suprafata mucoasei respiratorii explica extrem de rara invadare a sistemului circulator de catre micoplasme.

In infectia cu M. pneumoniae s-a observat aparitia autoanticorpilor fata de: limfocite, muschi neted, plaman, creier. Prezenta acestor autoanticorpi, ce contribuie la fomarea complexelor imune, ar fi cauza unor manifestari extrapulmonare asociate infectiei cu M. pneumoniae la nivelul miocardului, articulatiilor, sistemului nervos etc.

Experimental, la cobai, s-a evidentiat aparitia fenomenelor de hipersensibilitate.

10. Tratament

Pentru instituirea unei terapii adecvate este necesara efectuarea antibiogramei. Micoplasmele sunt sensibile mai ales la tetraciclina (adultii) si eritromicina (copii). Sunt rezistente la penicilina si derivati ai acesteia.

11. Epidemiologie. Profilaxie

In functie de specie, problemele se adreseaza infectiilor respiratorii acute si ale tractului uro-genital. Imunoprofilaxia se realizeaza cu vaccinuri inactivate care confera protectie numai la 45-66% din vaccinati.

Micoplasmele cavitatii orale

Din saliva, mucoasa orala si placa dentara au fost izolate M. orale, M. buccale, M. salivarium insa semnificatia lor nu este bine precizata. Ultimele doua specii au fost izolate din glandele salivare si se presupune ca intervin in hipofunctia acestora. Portajul oral al micoplasmelor variaza intre 6-32%.