Analizatorul acustic

Analizatorul acustic

1. Segmentul periferic

Este localizat in canalul cohlear, pe membrana bazilara si reprezentat prin organul Corti.

Membrana bazilara este formata din fibre conjunctive elastice, de dimensiuni variate: lungimea fibrelor este mai mica la baza melcului si mai mare spre varful lui.

In centrul organului Corti este un spatiu triunghiular numit tunelul Corti.

Pe laturile tunelului sunt celule de sustinere ce secreta membrana reticulata.

Deasupra celulelor de sustinere sunt celule senzoriale auditive.

La baza celulele auditive sunt inconjurate de dendrite ale neuronilor din ganglionul spiral Corti.

La polul apical celulele auditive au cili care traverseaza membrana reticulata.

Deasupra cililor se afla membrana tectoria.

Celulele auditive sunt asezate in doua straturi: intern (un singur sir) si extern (3-4 siruri).

2. Segmentul intermediar - calea de conducere

Neuroni I - neuronii bipolari din ganglionul spiral Corti;

axonii lor formeaza ramura acustica (cohleara) a nervului cranian vestibulo-cohlear (VIII).

Neuronul II - in nucleii cohleari ventrali din punte

axonii lor se incruciseaza formand corpul trapezoid, apoi se indreapta spre mezencefal.

Neuronul III - in coliculii cvadrigemeni inferiori.

Neuronul IV - in metatalamus in corpii geniculati mediali.

3. Segmentul central - cortical

In lobii temporali, pe fata superioara a girului temporal superior, in aria auditiva primara.

In apropiere se afla aria auditiva secundara.

Fiziologia analizatorului auditiv

Urechea umana percepe sunete cu frecventa de 20 - 20 000 Hz si cu amplitudinea de 0 - 130 dB.

Stimulul este reprezentat de undele sonore - produse de rarefieri si condensari ale aerului.

Undele sonore au ca proprietati fundamentale.

inaltimea - determinata de frecventa undelor;

intensitatea - determinata de amplitudine;

timbrul - determinat de vibratiile armonice superioare insotitoare.

Pavilionul capteaza si transmite undele sonore spre conductul auditiv extern.

Conductul auditiv extern le transmite la timpan care vibreaza neselectiv.

Vibratiile timpanului se transmit lantului de oscioare care le diminueaza/amplifica si mai departe, membranei ferestrei ovale, perilimfei si endolimfei.

Perforatiile timpanului nu duc la surditate ci numai la diminuarea auzului.

Vibratiile endolimfei determina vibratia membranei bazilare pe care se afla organul Corti.

Vibratiile bazilarei antreneaza celulele auditive - cilii se deformeaza la contactul cu membrana tectoria.

Sunetele cu frecventa inalta actioneaza la baza melcului, cele cu frecventa joasa la varful melcului

Inclinarea cililor intr-o parte depolarizeaza celula, inclinarea in partea opusa, o hiperpolarizeaza.

Depolarizarile formeaza PR care se transmit dendritelor neuronilor din ganglionul Corti.

Fiecare neuron senzitiv din ganglionul Corti transmite impulsuri de la o anumita zona a membranei bazilare; acest aspect se mentine in toate statiile de releu; ca urmare sunete de frecvente diferite, separate la nivelul membranei bazilare, se transmit prin "fire izolate" spre neuronii corticali.

Aria auditiva primara percepe inaltimea, intensitatea auditiva si timbrul.

Aria auditiva secundara recunoaste si interpreteaza sunetele.

Identificarea directiei de unde vine sunetului se bazeaza pe doua mecanisme:

detectarea decalajului in timp dintre semnalele acustice care ajung la cele doua urechi;

diferenta de intensitate a semnalele acustice care ajung la cele doua urechi.