Intrevederea

INTREVEDEREA

Definire

Pe parcursul instrumentarii unui caz social, din momentul inregistrarii unei solicitari si pana la inchiderea cazului, profesionistul realizeaza continuu un proces de evaluare. Pentru realizarea acestei evaluari, atat a problemei clientului cat si a rezultatelor obtinute in urma interventiei, asistentul social utilizeaza o serie de metode si tehnici specifice,  printre care regasim ca tehnica si intrevederea.

In demersul de interventie intrevederea reprezinta modalitatea prin care, in cursul unei intalniri intre asistentul social si client, se stabilesc relatii care vizeaza obtinerea de informatii primare necesare explorarii problemei si, ulterior, stabilirii modalitatilor de rezolvare.

In literatura de specialitate[1] intrevederea (fact-gathering-interview) reprezinta o forma de interviu in care asistentul social urmareste anumite informatii specifice si predeterminate de la client. Asistentul social adreseaza intrebari specifice si inregistreza doar raspunsurile relevante pentru scopul sau, adesea folosind o fisa de evaluare/inregistrare. Scopul acestei tehnici nu este unul cu precadere terapeutic, ci acorda prioritate oportunitatilor clientului de a-si exprima anumite emotii, sentimente in legatura cu problema.

Intrevederea reprezinta tehnica prin intermediul caruia se investigeaza situatia clientului pentru a strange cat mai multe informatii despre problema acestuia, iar pe baza acestor informatii primare se vor contura directiile viitoare de actiune.

Astfel, intr-un cadru de comunicare realizat fie la biroul specialistului fie la domiciliul clientului, asistentul social va sustine o investigatie verbala, in care comunicarea este orientata catre realizarea unei evaluari complexe care va fi baza intocmirii planului de interventie/permanenta.

In functie de complexitatea cazului, intrevederea va lua forma unei convorbiri - cercetare in care se manifesta repetitia, fiind nevoie de clarificari, completari realizate prin conversatia dintre specialist si beneficiarul serviciului de asistenta sociala.

Intrevederea constituie o tehnica complexa, care se apropie prin specificul sau de observatie. Prin aplicarea acestei tehnici, asistentul social obtine informatii cu valoare de fapte, intrucat au aceeasi importanta atat informatiile verbale cat si informatiile cu privire la conduite, fapte, stari afective, credinte, etc. ale clientului. 

De asemenea, intrevederea contine elemente similare consilierii deoarece prin intermediul acestei tehnici de investigatie se va dezvolta o conversatie in cadrul careia, pe parcursul identificarii problemei, se va urmari si o constientizare si responsabilizare a clientului cu privire la implicatiiile rezolvarii situatiei.

Caracteristici

Intrevederea este o tehnica de investigatie, pe care asistentul social o utilizeaza alaturi de alte medode  de evaluare pentru a cunoaste problema clientului, sistemul de atitudini si valori al acestuia si pentru a contura modalitatile de rezolvare.

Datorita spectrului sau larg de utilizare, asistentul social va aplica aceasta tehnica pentru a strange informatii, pentru a clarifica o situatie sau pentru a evalua rezultatele actiunilor sale impreuna cu clientul.

Analizand rolul tehnicii se constata ca intrevederea se aplica atunci cand specialistul:

urmareste sa cerceteze/evalueze, astfel incat tehnica va fi utilizata pe parcursul intregului demers de instrumentare a cazurilor sociale;

sa transforme mediul social investigat, astfel incat intrevederea va avea valoare de actiune asupra individului, familiei prin responsa-bilizarea beneficiarului serviciului de asistenta sociala.

Intrevederea se poate realiza in cadrul biroului de asistenta sociala, dar, pentru a obtine o relevanta mai mare a informatiilor, aceasta tehnica poate fi aplicata in cadrul vizitei la domiciliu, la solicitarea clientului sau in urma unei sesizari adresate autoritatilor locale. In functie de acest criteriu, se disting urmatoarele tipuri de intrevederi:

intrevedere programata:

- la solicitarea clientului (ex. in etapa de evaluare a cazului);

- la solicitatea asistentului social (ex. pentru a cunoaste problema si rezultatele actiunilor realizate, utilizata in toate etapele de instrumentare a cazului);

intrevedere neprogramata

- in urma sesizarii de catre o persoana/institutie (ex. sesizarea unui caz de abuz).

Pentru a obtine rezultatele dorite prin aplicarea acestei tehnici, asistentul social trebuie sa pregateasca intalnirea (crearea unui mediu securizant pentru client) si continutul intrevederii (diferite tipuri de intrebari).

Intreverea are la baza respectarea unor reguli si principii care tin de comportamentul si abilitatile asistentului social, de modul de desfasurare a intalnirii si de aplicare a tehnicii.

Prin comportamentul si abilitatile sale, profesionistul trebuie sa conduca in conditii optime desfasurarea convorbirii. Sistemul de deprinderi si abilitati cuprinde:

abilitati de construire a unei relatii de incredere si ajutorare a clientului,

arta de a asculta si sustine prezentarea "povestirii" clientului,

abilitati de reducere a barierelor sociale dintre profesionist si client si de a inlatura refuzul colaborarii si neincrederea.

Din punct de vedere tehnic, in aplicarea intrevederii, trebuie sa avem in vedere ca intrebarile sa fie cat mai clare si adecvate limbajului clientului, sa obtinem informatii cat mai complete si sa se noteze cu fidelitate si integral raspunsurile relevante.

Observatii si recomandari

In cadrul unei interventii sociale este necesar sa se distinga intre intrevedere si interviu, tehnici care se deosebesc printr-o serie de caracteristici.

In primul rand, intrevederea, asa cum am precizat, ne ofera informatii cu valoare de fapte, asistentul social fiind interesat de sintetizarea raspunsurilor, dar si de analiza contextului in care are loc, a asteptarilor clientului si a sistemului de valori, credinte, semnificatii legate de beneficiarul cazului.

Spre deosebire de intrevedere, care este o convorbire libera ce vizeaza obtinerea unor informatii cu caracter general, interviul este structurat, avand la baza un ghid de interviu si se apropie de tehnica chestionarului.

Prin comparatie cu alte tehnici, intrevederea stabileste o relativa egalitate intre cei doi interlocutori, asistentul social fiind interesat sa stabileasca un climat confortabil si o relatie non-directiva, caracteristici ce faciliteaza procesul de ajutorare beneficiarului.

Pentru a obtine aceste rezultate, profesionistul trebuie sa sustina o convorbire ce are la baza intrebari deschise, non-directive ( ex: Ce parere aveti despre., care este motivul deciziei dvs., cum credeti ca veti rezolva aceasta situatie ?). Aceste tipuri de intrebari confera libertate clientului si sunt semnificative in procesul de cunoastere si evaluare a cazurilor sociale.

In tehnica intrevederii sunt importante atitudinea si conduita asistentului social, aspecte care sunt mai putin relevante in cazul altor metode sau tehnici, cum ar fi interviul. Acesta trebuie sa manifeste: rabdare, bunavointa, toleranta si spirit de intuitie, trebuie sa evite criticile sau alte actiuni nedorite de clienti, asa numitele sfaturi, judecati de valoare, discutii contradictorii.

Ceea ce este important de retinut este faptul ca intrevederea surprinde femonene mai profunde, indeosebi afective, care reprezinta aspecte relevante in solutionarea eficienta a cazurilor., dar pe care nu le putem urmari in cadrul altor tehnici cum ar fi interviul directiv, chestionarul.