Definirea termenilor de handicap mintal si deficienta mintala

Definirea termenilor de handicap mintal si deficienta mintala

Termenul de handicap apare pentru prima data in limba engleza si desemna la inceput reducerea voita a capacitatii unui concurent sportiv intr-o intrecere, marind astfel sansele adversarului, vizand posibilitatile reduse ale acestora de a actiona comparativ cu cele ale persoanei sanatoase. Imaginea persoanei cu handicap este dominata de aspectele legate de neputinta, de absenta puterii economice, profesionale, sociale, relationale, clinice, afective.[1]

Mettey da termenului o explicatie interesanta, "hand in cap", adica "mana in palarie". Deci jocul "handicap" este un joc al hazardului ce consta in extragerea unor biletele adunate intr-o palarie.

Philip Wood a fost cel care in 1957 a constatat ca starea de boala nu trebuie sa fie automat asociata cu reducerea activitatilor cotidiene ale celui suferind. Pornind de aici, a propus clasificarea internationala a handicapului[2] care inlantuie cauzal patru stadii distincte:

Boala sau traumatismul (innascute sau dobandite);

Deficienta reprezinta pierderea de substanta sau alterarea unei structuri sau a unei functii psihologice, fiziologice sau anatomice. Apare nu numai in urma unei boli, a unui traumatism accidental ci si ca rezultat a unei perturbari normale in evolutie (batranetea) sau a unor carente psihoafective;

Incapacitatea consta in reducerea partiala sau totala a posibilitatii de a realiza o activitate sau un comportament in limitele considerate normale. De cele mai multe ori este urmarea unei deficiente dar legatura nu este obligatorie si univoca;

Handicapul  este dezavantajul din perspectiva sociala care rezulta in urma unei deficiente sau unei capacitati si care impiedica sau limiteaza implinirea de catre persoana afectata a cel putin unuia dintre rolurile normale, in raport cu varsta, sexul, factorii sociali si culturali. Acest dezavantaj se contureaza prin raportare la altii, la raporturile si valorile sociale existente. Handicapul se poate manifesta in dimensiuni diverse precum orientarea spatiala, independenta fizica, mobilitatea, integrarea sociala, independenta economica.

Astfel as putea afirma faptul ca relatia deficienta-incapacitate-handicap poate fi inteleasa cu ajutorul acestei scheme:

Frecvent intalnim ca notiune-gen termenul de intarziere mintala, caruia in literatura de specialitate, in limba engleza ii corespunde mental retardation, in literatura franceza se utilizeaza termenul arrieration mentale, corespondentul roman-inapoiat mintal.[4]

Fiecare termen acopera un aspect al realitatii. Vorbim de copii intarziati mintal atunci cand ei se dezvolta din punct de vedere psihic intr-un ritm mai incetinit decat copii normali.

Deficienta mintala este definita de Zazzo ca fiind o serie de limitari substantiale in functionarea prezenta a unei persoane.

Deficienta mintala defineste problemele de functionare sau de performanta cognitiva datorate limitarii sau pierderii unei functii.[5]

S. Ionescu considera ca deficienta mintala subliniata constituie devierea de la norma intelectuala in timp ce handicapul exprima gradul in care aceasta deviatie poate interfera in desfasurarea unei activitati.

Astfel putem spune ca deficienta mentala este tipul de deficienta determinata de un complex de factori etiologici cu actiune defavorabila asupra creierului in perioada de maturizare a cestuia avand doua consecinte principale:

oprirea/incetinirea ritmului de evolutie in deosebi a functiilor cognitive;

incetinirea competentei sociale.[6]

Literatura actuala utilizeaza pe langa termenii de handicap si deficienta mintala si termenul de retardare mintala.

"Retardul mintal este definit si caracterizat prin cateva niveluri de deteriorare mintala, printr-o functionare intelectuala sub medie (sub 70) care debuteaza inainte de 18 ani si care este insotita de existenta unor deficite in comportamentul adaptativ".[7]