Universitatea Bucuresti

Facultatea de Filosofie

POSTMODERNISM Trasaturi si confruntare astazi in ideologiile filosofilor Remo Ceserani, Ulrich Schultz Buschhaus si Gillo Dorfles

Evident ca problema postmodernismului atrage dupa sine o serie de pareri diversificate, pareri pe care voi incerca sa le redau plecind de la optica asupra acestui fenomen a lui Gianni Vattimo.

"La verità diventa metafora e noi abbiamo il compito di riceverla e di capirla." Aceasta este caracteristica epocii moderne; progresul devine rutina, ocupand tot mai mult din clipele de existenta pe care omul este dator a le trai; punct de plecare si totodata punct de sosire pentru minutele oricarei vocatii. Cum este posibil ca un anumit curent sau mai degraba o anumita forma de manifestare sa ocupe o buna parte din insasi sacralitatea muncii?

Revolutiile dar si relatiile dintre oameni nu mai sunt aceleasi ca in modernitate. Istoria nu mai exista, ar vrea parca sa spuna postmodernismul. Ea a devenit istorisire.

Iar daca discursul asupra istoriei nu ar avea sens in cadrul acestei noi forme de evaluare a realitatilor universale, se poate oare vorbi de succesiune de evenimente. Iar daca sufletul contemplativ se incumeta sa atinga aceasta  dimensiune, poate vorbi de tranzitie in cadrul acestei istorisiri?

Ceea ce voi incerca sa expun in lucrare este in linii reduse conceptia, asupra acestei tensiuni, a trei analisti contemporani: Remo Ceserani[2] , Ulrich Schultz Buchhaus si Gillo Dorfles. Evident, voi pleca de la reflectia lui Vattimo asupra noului curent.

"Posmodernismul nu propune idealuri de atins, el propune progresul

Remo Ceserani va spune: 'Cand mi s-a cerut sa disting intre postmodern (ca fapt de ideologie, miscare culturala si artistica, curent de gandire) si postmodernitate, ca epoca istorica, dar si sa iau in seama pasajul de la modernitate la postmodernitate ca fapt epocal, desfasurat mai cu seama in tarile cu capital intarziat intre anii optzeci si nouazeci, cred ca am fost constient de anumite aspecte carora a trebuit sa raspund pentru ca acest curent sa se identifice cu tocmai obiectiile si atacurile pe care le adresa. Este de precizat ca aceste exaltari ale unora sau altora nu au facut niciodata parte din ideologia propusa de postmodernism.

Suntem oare siguri ca aceasta politica este aceea a unui tip de capitalism diferit de acela promovat in timpul modernitatii? Erau pareri pe care ni le adresau tocmai criticii. Dar ce ar fi nou in aceasta viziune? Sa privim lejeritatea si pierderea complexitatii istorice si a elanului utopic, slabirea subiectului individual si social. Nu am reusit oare sa dam un nume?

Suntem oameni ce traim totul ca faut être moderne, dar am reusit oare sa indicam o etapa posterioara celei moderne, carei i-am  fost protagonisti?."

Din randurile propuse spre analiza de Ceserani reusim sa distingem o anumita tendinta in a identifica trasaturile acestui  postmodernism caracterizat prin:

natura transnationala a economiei pe care o propune . de amestecul de etnii datorat puternicelor migrari . de un proces infinit de hibridizare si in acelasi timp o puternica crestere a sensului de xenofobie si rasism in Occident- globalizare.

o restructurare radicala a formelor de productie

cresterea rapida in Occident a aparatului informatic care atrage dupa sine o distribuire a muncii la nivel mondial. O parte din oferta de lucru vine distribuita catre tarile cu o economie in crestere in care munca este prost platita sau este off-shore. Aceasta miscare aduce un declin traditionalelor structuri socio-simbolice ce au dominat in stat.

Este de asemenea caracterizat (prin declinul unor anumite notiuni ce tin de identitatea structurii familiale) de siguranta in a distinge corpul de minte; puternica incredere in rolul statului si functiile pe care acesta este dator a le indeplini; familia, sentimentul masculin, eternul feminin, heterosexualitate obligatorie.

De faptul ca filosofia pierde, in avantajul stiintelor tehnologice, functia de a exercita, de a codifica la nivel cultural, prerogativa ce i-a fost incredintata de-a lungul istoriei.

Evident ca punctul de vedere a lui Ceserani vizeaza aspectele sociale pe care le comporta postmodernismul. Rezumand cele cinci caracteristici enuntate, putem sintetiza spunand ca aceasta noua miscare  schimba centrul efectiv al cresterii spirituale si sociale a omului, maximizand dimensiunile si centrand intreaga atentia asupra factorului globalizarii.

Sa trecem deci la un alt punct de vedere, divers de cel al lui Ceserani si care centralizeaza atentia asupra sensului semantic al cuvantului postmodern.

Ulrich Schultz Buschhaus in articolul sau: Postmodernism sau post-avanguardie, afirma: "Prima dificultate, adica primul echivoc deriva ca si in alte cazuri analoge, tocmai din succesul pa care l-a avut conceptul de postmodern. Acest concept s-a transformat intr-o forta atractiva. Daca la un moment dat se vorbea de être resolument modernes, acum dupa publicitatea facuta postmodernismului, putini literati ar incerca sa nu se integreze in ceea ce se considera a fi noua forma de exprimare. Astfel prestigiul de care se bucura un concept de perioada, risca sa indeparteze acestui artist, in masura succesului sau, facultatea de delimitare. Mai importante rezulta a fi derivatele datorate uzului termenului postmodern in diversitatea culturilor si a disciplinelor, termen care este inteles diferit in filozofie si stiintele sociale, spre deosebire de arhitectura sau literatura. In filozofie apare sensul de incredulitate in fata diferitelor realitati, sens despre care vorbeste Jean Francois Lyotard sau Michel Foucault, refuzand normativitatea unui singur proces istoric si postuland in acelasi timp toleranta unei pluralitati de sensuri ce se pot da istoriei . Se ajunge mai apoi la diversitati pe care le nasc diferitele culturi sau literaturi. Ele trimit de cele mai multe ori la polisemanticul concept de modern sau modernitate, la polisemia lui ante unde se reflecta acest post al postmodernului dau postmodernismului."

Dupa ce am observat un alt punct de vedere asupra trasaturilor postmodernismului, una fiind aceea de a conchide in propria identitate structurile si semantica unei limbi literare, iata un al treilea punct de vedere, acela al lui Gillo Dorfles.

"Exista multe complicatii in intelegerea sensului cuvantului modern: Modernul germanilor nu este Modernul americanilor, modernul lui Jurgen Habermas nu este modernul lui Philippe Sollers. Este intr-adevar foarte dificil sa vorbesti de modern. Cred insa ca domeniul unde acest cuvant a gasit desavarsirea este arhitectura. Aici a aparut pentru prima data notiunea de modern si postmodern. Este tocmai arhitectura lui Le Corbusier, Lloyd Wright, cea care aduce pentru prima data notiunea de modern . Modernismul catalan este tocmai Jugendstil-ul sectiunii vieneze, al italianului Liberty, fapt care creeaza deja confuzie. Apare termenul de contemporan ignorand astfel termenul de modern . In anii 70 se reia arhitectura moderna introducand elemente noi ce trimit deja la o idee vaga despre postmodernism. Portoghesi, reprezentantul postmodernismului italian, spune: «arhitectura postmodernismului propune sfarsitul prohibitionismului, se afla in opozitie cu functionalismul, reconsiderand aspectul estetic al arhitecturii, nu exclusiv utilitar, reintorcandu-se la ornament si difuzand un puternic edonism.»".[7]

Am incercat sa subliniez alte orientari asupra tendintelor pe care postmodernismul le are astazi, plecand de la Vattimo, de la aceasta viziune exclusiv filosofica si sa impartasesc acest tablou destul de complex pe care fenomenul mai sus mentionat il incearca.

Ceserani incheia spunand: "In lipsa a ceva mai eficient, dar analizand totodata si cresterea la nivel mondial datorata globalizarii, continuu sa cred ca este inevitabil uzul, pentru a defini tocmai situatia noastra culturala si existentiala a termenului, chiar daca este oarecum nefericit, de postmodernitate".[8]

BIBLIOGRAFIE

BUSCHHAUS U.S., Postmodernism o post-avanguardia, Rizzoli, Milano 1995.

CESERANI R., Globalizazzione: riflessi di esistenze in transito in "La Repubblica", 26 iulie 2000.

DORFLES G., Equivoci architettonici del Postmoderno in Estetica del mito. Da Vico a Wittgenstein, Mondadori, Milano 1995.

VATTIMO G., La fine della modernità, Garzanti, Milano 1995.