"Experiența estetica" ințeleasa ca mod derivat de raportare a omului la opera de arta

"Experiența estetica" ințeleasa ca mod derivat de raportare a omului la opera de arta

Acest subcapitol va incerca sa dea seama de maniera in care oamenii, in viața de zi cu zi, sunt conștienți de miza pe care afirmații precum "imi place!", o are in influențarea unei reflectari de doua milenii și jumatate cu privire la experimentarea in fața a ceea ce consideram frumos prin intermediul simțurilor.

De ce nu ramane niciodata, o opera de arta izolata intre pereții unui muzeu fara spectatori? Pentru a fi, opera de arta trebuie sa fie ceea ce este. "Sa fie ceea ce este" il vom fi ințeles in capitolele urmatoare ca rezultat al raportarii omului la opera de arta in modul scoaterii din ascundere. Din momentul in care s-a dispus nașterea ei, opera de arta așteapta sa fie deschisa in multiple feluri. Astfel, artistul ii ofera posibilitatea de a fi opera de arta dar nu decide și asupra posibilitaților in care ea poate fi deschisa de un spectator. "Știi" ca te afli intr-un muzeu, in care au fost selectate cele mai apreciate lucrari de arta; acest "știu" are in spate o apreciere tacita, a ta, nu foarte zgomotoasa launtric, pentru ceea ce urmeaza sa vezi, "sa știi". La randul sau, spectatorul, poate aprecia, in sensul lui "imi place", insa nu poate spune "de ce ii place", ce anume din toata relația cu muzeul, cu lucrarile, cu sine, care se afla in muzeu, inconjurat de persoane, de "anumite" persoane, face, ca intre el și lucrare, sa se implineasca un raport. Acest raport apare in urma raportarii sale la acel lucru, insa o raportare libera, nu constransa, o raportare in sensul unei deschideri.