Teoria metabolismului dezechilibrat

Teoria metabolismului dezechilibrat

Toxemia este cea prin care stiinta moderna denumeste dezechilibrul metabolic.

Corpul uman a fost "proiectat" ca un echilibru in formarea tesuturilor - anabolism - si distrugerea lor - catabolism. Un exces al unei functii metabolice asupra alteia reprezinta un dezechilibru metabolic. Caile de aparitie a toxemiei :

I. In procesul metabolic, vechile celule sunt mereu inlocuite cu altele noi. Celulele moarte sunt toxice (chiar otravitoare) si trebuie inlaturate din corpul dumneavoastra, cat se poate de urgent, pe patru canale de eliminare: intestine, vezica urinara, plamani si piele. Acesta este un proces natural, care are loc indiferent de vointa omului, dar care poate fi impiedicat de cauze care fac ca toxinele sa nu fie eliminate in ritmul in care sunt produse. Atat timp cat la dispozitia omului exista o cantitate suficienta de energie, respectivele reziduuri sunt eliminate corect.

II. A doua cale de aparitie a toxemiei in corp este cea provocata de reziduurile de mancaruri care nu sunt corect digerate, asimilate si incorporate in structura celulara.

Majoritatea covarsitoare a alimentelor pe care le consumam este preparata (gatita). Noi prajim, fierbem, inabusim, coacem aproape tot ce mancam. Pentru ca mancarea a fost schimbata fata de starea ei naturala iar noi nu suntem adaptati biologic sa ingeram o cantitate atat de mare din mancarea transformata, reziduurile unei digestii si asimilari incomplete formeaza o mare cantitate de deseuri in corpul nostru. Aceste deseuri sunt toxice.

Daca in dieta cuiva predomina mancarurile concentrate*, corpul, in mod regulat, este incarcat cu toxine.

Deci zilnic, corpul isi creeaza toxemia in doua moduri: prin procesul normal metabolic si prin reziduurile mancarurilor, care nu au fost suficient utilizate.

Cand cantitatea de reziduuri toxice retinute de organism este mai mare decat cea eliminata, apare o depunere a excesului, care se transforma in supragreutate.

Aceste toxine au o natura acida si, deoarece duc la cresterea aciditatii in corp, organismul va retine apa pentru a o neutraliza (aciditatea), adaugand corpului mai multa greutate.

* Numesc "mancaruri concentrate" toate alimentele gatite.

Cum se constituie rezervele de grasime ?

Procesul de constituire sau de neconstituire a grasimii de rezerva este legat direct de secretia de insulina.

Insulina este un hormon secretat de pancreas, rolul ei fiind vital in metabolism.

Functia insulinei: actioneaza asupra glucozei (zaharul) din sange, astfel incat aceasta sa intre in tesuturi. Aici, glucoza este folosita fie pentru a satisface nevoile energetice imediate ale corpului, fie pentru a se constitui rezerve de grasime, daca exista in cantitate mare.

Ingerarea unei glucide

De exemplu: o felie de paine mancata singura, fara alt adaos.

Painea este o glucida al carei amidon este transformat in glucoza si trece direct in sange. In acest caz, organismul se afla subit in hiperglicemie (creste procentul de zahar in sange) si pancreasul secreta insulina.

Secretia de insulina a pancreasului are 2 obiective:

Sa fixeze glucoza in tesuturi - pentru a constitui o rezerva de energie pe termen scurt, pentru nevoile imediate ale corpului (glicogen) sau pentru a constitui un stoc pe termen lung, ca rezerva de grasime;

Sa scada procentul de zahar din sange (vezi hipoglicemia).

Ingerarea unei glucide si a unei lipide

De exemplu: o felie de paine cu unt. Si in aceasta situatie, procesul metabolic care se desfasoara este asemanator cu cel intalnit la ingerarea glucidelor; diferenta fundamentala este aceea ca lipidele se regasesc in sange transformate in acid gras.

Daca pancreasul functioneaza normal, atunci doza de insulina este in raport cu cantitatea de glucoza ce trebuie prelucrata;

Daca pancreasul are o functionare defectuoasa, atunci cantitatea de insulina secretata este mai mare decat cea necesara pentru prelucrarea glucozei, iar o parte din energia lipidei (care, in mod normal, ar fi evacuata) va fi stocata anormal, ca rezerva de grasime;

Deci starea pancreasului il deosebeste pe individul cu tendinta de ingrasare de cel care poate manca orice, fara sa se ingrase (primul fiind afectat de hiperinsulinism).

Ingerarea lipidelor

Metabolismul unei singure lipide nu are nici un efect glicemic, de aceea, in acest caz, nu are loc nici un fel de eliberare de glucoza in sange. Rezulta ca pancreasul nu secreta insulina, iar in absenta insulinei nu exista stocare de energie.

Aceasta nu inseamna ca lipidele nu folosesc organismului la nimic; in cursul digestiei, organismul ia din alimentul in cauza toate substantele care sunt necesare metabolismului sau energetic si in special vitaminele, acizii grasi esentiali si sarurile minerale (de exemplu: calciul din lactate).

Concluzionand, observam ca pancreasul este seful de orchestra al metabolismului: daca este in stare buna de functionare, isi va indeplini normal functia - scaderea glicemiei prin producerea dozei adecvate de insulina; daca este afectat (sufera de hiperinsulina) va avea tendinta sa declanseze o stocare anormala de acizi grasi, care inseamna, de fapt, grasimi de rezerva.

Deci pancreasul - prin functia sa insulinica - este responsabil de kilogramele in plus; o alimentatie hiperglucidica duce, in timp, la o disfunctie pancreatica.

Problema cea mai acuta a omului modern este criza interioara de energie. Daca nu ati avea energie in corp, ati fi mort. Fiecare doreste sa aiba mai multa energie. Ghiciti care dintre functiile organismului solicita mai multa energie decat oricare alta ? Digestia ! Nu va simtiti somnoros dupa masa ? Acest fenomen se intampla deoarece toate energiile sunt concentrate asupra digerarii alimentelor din sistem. Digestia cheltuie mai multa energie decat alergarea, inotul sau mersul cu bicicleta. Nu exista nimic care sa consume mai multa energie ca digestia.

Energia este cruciala pentru detoxificarea corpului, caci daca eliminati reziduurile toxice din organismul dumneavoastra, veti pierde din greutate. Ciclul eliminarii solicita si el o mare cheltuiala de energie.

De unde provine noua energie interna ? Desigur, din caile noastre digestive.

Combinarea mancarurilor este bazata pe descoperirea ca anumite combinatii de alimente sunt digerate cu mai multa usurinta si eficienta decat altele, deci cu un consum mai mic de energie interna.

Acest principiu ne invata ca:

Stomacul omului nu este "proiectat" de natura sa digere mai mult de o mancare concentrata o data.

Orice mancare care nu este fruct sau vegetala cruda este mancare concentrata.

Fiecare specie de mamifere are o constitutie adaptata unui anumit tip de mancare. Exista carnivore, ierbivore, fructivore, gruminivore, omnivore, fiecare cu tipul sau de tub digestiv. Omul nu poseda toate aceste tipuri de tub digestiv. Si totusi mancam toate felurile de mancare posibile.

Combinatiile de mancare, cum ar fi: carne cu cartofi, peste cu orez, pui cu macaroane, oua cu paine, branza cu paine, cereale cu lapte nu sunt in interesul sanatatii dumneavoastra si nu va vor furniza energia de care aveti nevoie sau corpul la care visati. Aceste combinatii va vor distruge si bruma de energie pe care o mai aveti.

Combinatiile incorecte de mancaruri duc la o adevarata criza de energie interna si la scurtarea spectaculoasa a vietii. Moartea apare in momentul in care corpul nu mai are la dispozitie energia necesara.

Sa luam un exemplu: friptura cu cartofi.

Ajungand in stomac sunt necesare sucuri gastrice care sa le digere. Carnea se digera in sucuri acide - ca, de altfel, si celelalte proteine. Cartoful se digera in sucuri alcaline - ca, de altfel, si fasolea, mazarea, orezul etc.

Cele doua tipuri de sucuri se neutralizeaza. Stomacul disperat, va incerca din nou sa le digere, printr-o noua secretare de sucuri gastrice, care insa, la randul lor, se neutralizeaza lasand mancarea tot nedigerata. Pana la noua secretie apar arsuri (stomacale), dar la sfarsit, mancarea care a fost digerata corect este inlaturata din stomac prin actiunea peristaltica a intestinelor. In acest timp, proteinele au putrezit, iar carbohidratii au fermentat. Putrefactia si fermentatia sunt doua procese de pe urma carora corpul nostru nu beneficiaza sub nici un chip. Nutrientii afectati de catre cele doua forme nu pot fi incorporati intr-o structura celulara sanatoasa, iar mancarurile alterate genereaza acizi toxici in corpul nostru. Apoi, se recurge la o gama intreaga de medicamente. De fapt, suntem singura specie de pe pamant care, dupa ce a mancat, trebuie sa ia medicamente pentru a misca mancarea prin tubul digestiv. Mancarea care sta in stomac se altereaza, iar substantele nutritive se pierd. Si totul cu o enorma cheltuiala de energie ! Apoi, aceasta mancare alterata ajunge in intestine. Imaginati - va 10-14 m de intestine avand de luptat cu mancarea alterata . Nu e de mirare ca suntem obositi dupa o masa grea !

Aceasta mancare sta in stomac timp de 8 ore, iar in intestine intre 20 si 40 de ore. Daca este corect combinata, ea va fi integral descompusa, absorbita si folosita de organism. La combinarea incorecta a mancarurilor apare fermentatia pe tractul digestiv si degaja alcool, cu aceleasi consecinte pentru ficat ca si consumul direct al alcoolului.

Principiile corecte ale combinarii alimentelor constau in:

A nu dori sa pierdem inutil energie.

A nu dori ca mancarea sa stea in stomacul nostru 8 ore si sa se altereze, apoi sa treaca si sa ramana in intestine peste 20 de ore.

A dori ca alimentul sa stea 3 ore in stomacul nostru fara sa putrezeasca, sa fermenteze fara gaze, arsuri, indigestie acida sau medicatie.

A dori ca mancarea sa treaca repede si eficient prin intestine.

Pentru a obtine toate acestea, trebuie sa mancam un singur tip de mancare concentrata la o masa.

Exemplul 1:

Daca mancati carne, aveti voie sa o mancati cu salata, si nu cu cartofi, orez, macaroane, branza, paine.

Puteti sa combinati carnea cu: fasole verde, rosii, spanac, vinete, telina, conopida, dovlecei.

Vegetalele se digera in orice fel de sucuri, acide sau alcaline. Daca gatiti vegetale pentru a le manca langa o friptura la gratar, faceti si o salata de cruditati.

Exemplul 2:

Mancati cartofi fierti cu unt, asortati cu dovlecei, fasole verde, dar si salata.

Ca regula, retineti:

Puteti manca alimente gatite bogate in amidon (cartofi, orez, fasole verde, paste, vinete, usturoi), dar trebuie sa mancati si o salata de cruditati.

Daca doriti sa mancati branza cu salata, nu folositi paine !

Exemplul 3:

Uneori, natura a amestecat ea singura proteinele. Este cazul fasolei. Organismul nostru este incapabil sa digere bine acest amestec (putin mai greu decat in cazul altor alimente) prin modificarea combinatiei sucurilor digestive.

Daca nu este bine sa combinam amidonoasele cu proteinele, este bine sa combinam proteinele cu alte proteine ? Nu ! Pentru ca a combina doua alimente concentrate la o singura masa depaseste posibilitatile stomacului nostru de a functiona corect, usor si cu o cheltuiala minima de energie.

Proteinele sunt atat de diferite intre ele in combinatii, incat modificarile necesare digerarii lor combinate sunt practic imposibile. Se pot combina doua proteine de acelasi fel: carne de orice fel, produse lactate diferite, dar nu doua proteine diferite, ca de exemplu: oua cu lactate, carne cu oua. Combinarea amidonoaselor intre ele se poate face pentru ca ele nu se descompun atat de greu ca proteinele si nu apare fenomenul de fermentatie.

Exemplu: Puteti combina cartofi cu crutoane, fasole cu orez, cartofi cu fasole, fasole cu paine.

Dar cel mai bine ar fi sa nu le combinati.

Daca o faceti totusi, nu va veti deranja stomacul.

Combinarea corecta a mancarurilor nu ne va impiedica sa mancam felurile care ne plac, numai ca nu trebuie sa le mancam pe toate odata.

Animalele care traiesc in mijlocul naturii se bucura de o sanatate mult mai buna decat oamenii, pentru ca ele nu fac combinatii alimentare incorecte, mancand doar un singur fel de mancare odata; nu ca noi, care mancam tot ce ne cade in mana, inclusiv animalele.

Este cazul ca dupa 30, 40, 50 de ani de combinatii traditionale (nefericite) de alimente, sa incepeti un regim alimentar mai corect. Unde v-au dus traditiile ? La supraponderalitate, boli de stomac, de ficat, de rinichi, de inima, la cancer.

Observand modul de hranire al animalelor libere, in sanul naturii, va trebui sa remarcam faptul ca ele nu amesteca niciodata diferitele alimente pe care le consuma.

Omul este singura fiinta vie care face acest lucru, in detrimentul sanatatii sale; se pare ca aceste combinatii alimentare incorecte sunt motivele esentiale ale tulburarilor intestinale, care provoaca, mai departe, o multitudine de boli.