Urmele principale si secundare create de amele de foc si stabilirea distantei de tragere

URMELE PRINCIPALE SI SECUNDARE CREATE DE AMELE DE FOC SI STABILIREA DISTANTEI DE TRAGERE

Urmele armelor de foc sunt acele modificari ce apar pe diferite obiecte , inclusiv pe corpul omenesc, in urma folosirii acestora ca rezultat al fenomenelor dinamice, termice si chimce care insotesc impuscatura¹².

Principalele urme lasate in cazul folosirii armelor de foc pot fi incluse in doua mari categorii : - urmele principale

- urmele secundare

Din aceste urme, pentru stabilirea distantei si directiei de tragere, sunt foarte valoroase atat urmele principale, cum sunt orificiile de intrare si de iesire sau gloantele si tuburile trase cat si urmele secundare cum sunt depunerile de funingine, pulbere sau arsuri ale flacarii, rupturi provocate de gaze etc.

Prin examinarea urmelor armelor de foc se poate determina distanta de la care s-a tras, felul armei folosite si a munitiei, locul unde se gasea persoana care a tras, determinarea orificiilor de intrare si de iesire al glontului, daca unele deteriorari de pe diferite obiecte au fost sau nu create de un glont tras cu arma de foc, care din focuri a fost tras primul etc.

De exemplu, pentru a se stabilii distanta de la care s-a tras cu o arma cu alice, in primul rand se va determina care sunt orificiile de intrare si care sunt cele de iesire si aceasta, pentru a se delimita regiunea de pe tinta in care se gasesc urmele in cauza si in raport cu configuratia , intensitatea si imprastierea alicelor sa se stabileasca distanta de la care s-a tras.

In literatura de specialitate ca si in vocabularul folosit in mod curent, prin distanta de tragere sau distanta impuscaturii, se intelege distanta in linie dreapta, masurata in centimetri sau metri, de la retezatura din fata a tevii armei cu care s-a tras pana la suprafata obiectului lovit de glont ¹³.

Aceasta distanta de tragere nu corespunde intotdeauna cu traiectoria glontului care este o linie curba : prin traiectorie se intelege drumul real parcurs de glont, de la punctul de origine (plecarea din arma ) pana la obstacolul in care se opreste sau punctul de cadere.

Categorii ale distantei de tragere :

distanta nula - atunci cand in momentul impuscaturii , retezatura tevii armei de foc se afla lipita de obiectul in care s-a tras.

In aceste cazuri orificiile de intrare sunt de obicei , mai mari decat calibrul glontului, si au marginile sfartecate. Acestea se datoreaza actiunii gazelor si flacarii produse la gura tevii. La asemenea trageri, in jurul orificiului de intrare, poate aparea inelul de contuzie(izbire),creat de teava armei datorita reculului ¹⁵

distanta mica - atunci cand in momentul impuscaturii , retezatura tevii armei de foc se afla la o departare de 5-10 cm de obiectul in care s-a tras.

Aceste situatii produc deasemenea orificii de intrare mai mari decat calibrul glontului si cu margini zdrentuite si apare inelul de stergere si chiar inelul de metalizare cand glontul penetreaza osul. In schimb rezidurile, pulberea nearsa patrund in piele si apare asa numitul tatuaj al impuscaturii

distanta medie - atunci cand in momentul impuscaturii , retezatura tevii armei de foc se afla la o distanta de 10 cm pana la 1,5 - 2 m de obiectul in care s-a tras.

Aceste cazuri au ca specific imprastierea mai mare a factorilor suplimentari ai tragerii iar orificiile de intrare sunt aproape egale ca forma si marime cu cele de iesire, iar marginile au bordurile netede de marime aproximativ egala cu calibrul glontului. Orificiile de iesire au marginile putin impinse in afara.

distanta mare - atunci cand in momentul impuscaturii , retezatura tevii armei de foc se afla la mai mult de 1,5 - 2 m de obiectul in care s-a tras.

In aceasta situatie lipsesc urmele secundare ale impuscaturii, asupra tintei actionand numai glontul. Orificiile de intrare au marginile netede cu diametrul aproape egal cu calibrul glontului iar orificiile de iesire sunt cu marginile neregulate in forma de stea, fanta ori cruce ¹⁵.

1. Urmele principale lasate de glont sau alice pe diferire corpuri si determinarea distantei ori directiei de tragere pe baza lor

Aceste urme au o importanta deosebita in examinarile balistice, ajutandu-l pe

expert atat in determinarea directiei cat si a distantei de tragere.

La orice arma, glontul sau alicele au puterea maxima de patrundere la parasirea tevii armei, pe masura deplasarii prin aer energia lor cinetica scade, producand efecte diferite fata de tragerile de la mica distanta.

Stabilind, prin ce fel de materiale au trecut gloantele sau alicele, care este adancimea pana la care au patruns cand s-au oprit, starea in care se gasesc ( intregi ori deformate), materialul din care sunt confectionate etc , se ajunge la stabilitea distantei de la care s-a tras.

De exemplu , daca glontul in drumul sau catre victima a strabatut un geam pe care la spart, cu ajutorul acestei sparturi se va putea aprecia, macar cu aproximatie , distanta de tragere.

Daca spartura in geam este foarte mare si au ramas numai unele cioburi prinse in rama ferestrei, inseamna ca glontul nu mai avea o forta vie prea mare si se va putea aprecia distanta de tragere ca fiind mare (cateva sute de metri) in functie si de celelalte elemente determinante ale tragerii ( calibrul si felul armei, greutatea glontului etc. ).

In cazul cand desi spartura este foarte mare si se constata pe geam, pe rama geamului sau pe alte obiecte vecine existenta urmelor secundare ale impuscaturii, inseamna ca s-a tras de la mica distanta ( cativa zeci de centimetri) iar geamul s-a spart, nu din cauza izbirii lui de catre glont, ci din cauza presiunii gazelor.

Daca spartura in geam este relativ mica ( insa ceva mai mare decat calibrul glontului) se va deduce ca s-a tras de la o distanta de cativa metri sau zeci de metri, glontul avand o energie mare, a " sfredelit" geamul numai pe o mica portiune.

Toate aceste concluzii , vor trebui insa confirmate si de rezultatele la care ajunge expertul prin examinarea tuturor celorlalte urme balistico-judiciare (adancimea la care a patruns glontul in obiectul lovit, urme de ricosare etc.).

In cazul cand s-a tras cu o arma de foc cu alice, in afara actiunii mecanice produse de catre ele din cauza energiei pe care o poseda, un element si mai valoros pentru determinarea distantei de tragere este gradul de imprastiere a alicelor.

Se da ca indicatie valabila, in mod aproximativ ca , pentru o arma de vanatoare bine reglata, de calibru mijlociu, cu alice nu prea mari, la o tragere de la distanta de cca. 50 m , imprastierea alicelor se intinde pe 1 mp.

Pentru a determina cat mai precis distanta de tragere se vor efectua trageri experimentale in panouri mari de hartie folosind o arma si alice de acelasi gen cu cele intrebuintate de infractor, daca este posibil chiar arma corp delict si se va compara gradul de imprastiere al alicelor, cu imprastiere acestora, constatata la locul comiterii infractiunii.

In afara urmelor lasate de armele de foc la cercetarea locului faptei a infractiunilor comise cu armele de foc se vor cauta si alte elemente ce pot furniza date pretioase in stabilirea directiei si a distantei de tragere, cum sunt : urmele de pasi ale infractorului, locul unde se descopera burajul in cazul folosirii armelor de vanatoare etc.

Stabilirea directiei si unghiului de tragere , se poate face relativ usor. La aceasta contribuie, o serie de urme ce se descopera la locul infractiuni. In general , stabilirea directiei din care a venit glontul in momentul lovirii tintei, se face in doua etape : la inceput este necesar de a se constata din care parte a venit glontul , iar apoi sub ce unghi a lovit el tinta perforand-o.

In cazul canalelor oarbe ( adica obiectele care au fost lovite de gloante, dar neperforate complet) directia din care a venit glontul se determina usor, daca cunoastem precis pozitia pe care a avut-o obiectul in momentul cand a fost lovit . Aceasta directie corespunde partii din care a venit glontul , deci partii unde se gaseste orificiul de intrare al glontului.

Daca glontul a strapuns complet un corp, trecand prin el, s-a format un orificiu de intrare, un canal si un orificiu de iesire.

Orificiul de intrare se deosebeste in general de cel de iesire, deoarece este in majoritatea cazurilor mai mic si are marginile regulate, uneori circular, in timp ce orificiul de iesire este mai mare, prezentand rupturi ne material si o zdrentuire foarte pronuntata.

In plus , in cazul cand s-a tras de la mica distanta , se vor mai descoperi in jurul orificiului de intrare, urmele suplimentare ale impuscaturii. La nivelul orificiului de intrare, vom putea descoperi o urma caracteristica denumita " inelul de metalizare".

Determinarea inelului de metalizare face dovada ca deteriorarea de pe tinta a fost creata de un glont tras cu arma de foc, chiar si atunci cand tragerea a fost efectuata de la distanta mare. Inelul de metalizare se poate evidentia prin fotografierea materialului sub actiunea radiatiilor roentgen sau ultraviolete.

Caracteristici ale urmelor create de patrunderea glontului in diferite materiale.

Daca un glonte a perforat sticla unui geam sau oglinda etc., spartura se va prezenta de o anumita dimensiune, avand in jurul ei o serie de crapaturi radiale ( ce pleaca dinspre spartura ca niste raze) precum si crapaturi concentrice ( ce inconjoara spartura la diverse distante, unind intre ele crapaturile radiale).

Din examinarea sparturii, mai ales cand geamul este mai gros si spartura nu este mare, se observa ca intr-o parte a geamului orificiul este mai mic iar in cealalta parte este mult mai mare, deci ruptura se prezinta in forma de palnie. Dupa plasamentul "palniei" , stabilim directia din care a venit glontul, care corespunde cu partea mai ingusta a acesteia.

In plus, in astfel de cazuri prezenta cioburilor de sticla intr-o anumita parte a geamului ne indica directia in care se deplasa glontul ce a spart geamul si a antrenat cu el aceste bucati de sticla. forma sparturii in sticla depinde de urmatorii factori : calitate, grosime, modul cum este prins geamul, unghiul sub care loveste glontul si marimea glontului.

In lemn : orificiul de intrare se prezinta sub forma aproape circulara, avand uneori foarte pronuntat inelul de metalizare la partea de inceput a canalului, in timp ce orificiul de iesire prezinta un aspect zdrentuit, cu aschii indreptate si aruncate in sensul de deplasare a glontului.

In tabla : orificiul de intrare are forma mai rotunda decat cel de iesire si este in general ceva mai mic, daca tabla este confectionata dintr-un metal moale , cum este fierul , arama, alama etc. , marginile orificiului vor fi indoite si intoarse catre partea in care se deplasa glontul.

In cazul cand glontul in drumul sau loveste doua obiecte diferite, perforandu-le, unghiul de tragere va putea fi determinat destul de precis, considerand o linie dreapta ce uneste urmele lasate de el, linie pe care o prelungim in partea din care a venit glontul.

Aceasta linie imaginara, corespunde cu traiectoria glontului cand s-a tras de la o distanta nu prea mare.

Putem materializa aceasta linie, cu ajutorul unei sfori ( sau a unui tub ori vergele) pe care o fixam astfel, incat sa uneasca intre ele urmele loviturii glontului. Privind de-a lungul ei, vedem de unde anume a putut veni glontul ce a lasat urmele in cauza.

In cazul cand glontul, ca si unele corpuri de la fata locului, prezinta urme de ricosare , vom tine cont de acestea pentru a stabili directia parcursa de glont . Vom examina cu multa atentie urmele de ricosare de pe obiecte, uneori acestea indicandu-se prin forma lor, din ce directie avenit glontul.

Daca glontul a strabatut un singur obiect, putem stabili unghiul din care s-a tras, prelungind canalul creat de el in obiect. In situatia obiectelor ce prezinta o grosime nu prea mare, cum ar fi placajul sau sticla feresterelor , vom forma din hartie un cornet, pe care il vom introduce in palnia creata de glont si vom privi prin acest cornet, vizand locul de unde s-a tras.

2. Formarea urmelor secundare ale impuscaturii

Urmele secundare ale impuscaturii se formeaza concomitent cu producerea focului.

Dupa ce percutorul a lovit capsa, materialul inflamabil din aceasta se aprinde, iar incarcatura din tubul cartusului ia foc. Gazele rezultate din arderea pulberii exercita o presiune asupra glontului.

Atunci cand se formeaza o presiune suficienta, glontul invinge forta care il fixeaza in gatul tubului cartus si incepe natural si brusc , miscarea sa insapre canalul tevii prevazut cu ghinturi.

In acelasi timp pulberea mai continua sa arda , marind in acest fel presiune gazelor, insa odata cu acest proces se mareste si distanta pe care o parcurge glontul datorita miscarii sale, fapt ce face ca presiunea sa scada treptat astfel ca atunci cand glontul a ajuns la gura tevii , presiunea gazelor este mult mai mica decat cea initiala.

Natural ca aceste fenomene, se produc foarte repede, timpul de miscare al glontului in canalul tevii armei fiind de ordinul miimilor de secunda.

Concomitent cu inceputul miscarii glontului se deplaseaza si coloana de aer care se afla in canalul tevii - in fata glontului - si care datorita vitezei mari a acestuia se comprima si astfel la gura tevii armei se formeaza la inceput o sfera de aer, creata prin iesirea aerului comprimat si care are o viteza egala cu cea a glontului¹⁶.

In urma sferei de aer apare o cantitate mica de gaze ce a luat nastere prin arderea pulberii si care a trecut deja in fata glontului, inca din momentul cand acesta s-a desprins din gatul tubului si inainte de a trece in partea ghintuita a canalului tevii. La aceasta cantitate mica de gaze a carei volum creste treptat datorita gazelor care tasnesc printre glont si peretii canalului tevii armei.

In momentul cand glontul a parasit complet gura tevii apare si restul gazelor. Moleculele acestor gaze avand o masa mult mai mica decat cea a glontului, au si o viteza mai mare ca acesta si ajungandu-l, il inconjoara asemanator unui nor. Datorita insa rezistentei opuse de aer, viteza lor scade brusc si se imprastie si astfel glontul depaseste norul de gaze¹⁷.

Gazele de pulbere mai actioneaza asupra glontului dupa iesirea acestuia din teava, dar viteza care o mai adauga este minima.

Din canalul tevii armei odata cu coloana de aer, flacara, gazele si glontul mai sunt aruncate si particule de funingine, pulbere arsa si nearsa, unsoare de arma (daca aceasta a fost unsa) particulele de metal desprinse din canalul tevii armei sau din cartus, precum si praf si alte impuritati , daca arma nu a fost curatata inainte de tragere¹⁸.

Urmele suplimentare ale impuscaturii apar in urmatoarea ordine : flacara, gazele, funinginea, particulele arse sau nearse de pulbere.

Actiunea mecanica a gazelor de ardere, numita pe scurt si actiunea gazelor, se datoreste presiunii gazelor provenite din arderea pulberii in interiorul tevii armei.

Aceasta presiune este foarte ridicata ( pana la 3500 de atmosfere) in special in camera cartusului si pe masura ce glontul se deplaseaza catre gura tevii, ea scade treptat, ramanand insa la valori de 1200 de atmosfere.

Odata cu iesirea glontului din arma, presiunea gazelor ce-l imping scad aproape brusc, insa din cauza vitezei mari de deplasare a glontului, deci si a frontului de presiune, ea mai continua sa actioneze o mica distanta.

Practic, urmele actiunii mecanice a gazelor apar de la distanta nula, pana la distanta de 5 - 10 cm , de la gura tevii armei.

Aceasta actiune a gazelor este foarte bine pronuntata in tragerile cu teava lipita, deci la distanta nula. In acest caz canalul format de glont se prezinta ca o prelungire a canalului tevii si primeste pe pereti, presiunea unei cantitati mari de gaze. Tesuturile corpului nu suporta aceasta presiune si se rup ; din care cauza canalul format se dilata, orificiul de intrare se desface si ia o forma neregulata. Pe peretii caanalului se pot gasi particule de imbracaminte, fibre etc.

Uneori pielea nu se rupe , ci numai se umfla si se aplica puternic pe teava armei, din care cauza forma tevii ramane impregbata, servind ca un element suplimentar pentru identificarea armei.

In tragerile cu teava lipita sau la distante foarte mici (1-3 cm) gazele rup usor pielea prin presiunea lor si formeaza un orificiu largit la intarare si distrugeri intinse in ineriorul corpului.

Daca impuscatura s-a facut pe o parte paroasa a corpului, mai ales sub un unghi ascutit, presiunea gazelor rupe uneori parul , ceea ce face ca periferia ranii sa para tunsa.

Daca impuscatura s-a facut de la o distanta foarte mica pe o regiune a corpului acoperita de imbracaminte, atunci gazele patrunzand sub haine le ridica si le rup , formand pe tesuturi rupturi de dimensiuni si forme variate (ruptura in forma de cruce, de unghi etc. )

Actiunea termica a gazelor de ardere (actiunea flacarii), se manifesta sub forma unei arsuri imprejurul orificiului de intrare daca teava este suficient de aproape de piele.

In ranirile cu arme moderne de obicei nu se observa arsuri , sau numai arsuri superficiale, deoarece pulberea fara fum arde aproape complet in canalul tevii.

Armele de vanatoare ce folosesc pulbere cu fum si armele de constructie proprie sau armele cu teava retezata, incarcate cu o pulbere neagra dau o flacara de aproape 30 - 50 cm. Cu cat incarcatura de pulbere este mai mare si cu cat este mai mare calibrul armei, cu atat va fi mai lunga si aceasta "limba" de foc.

Imbracamintea de bumbac, fumega si uneori se poate aprinde, din aceasta cauza la locul de intrare se formeaza o gaura de forma neregulata si cu marginile arse.

Depunerea funinginei, se poate face pana la distanta de 50-60 cm de la gura tevii armei. Aceasta depunere se datoreste rezidurilor solide ce iau nastere in timpul arderii pulberii, cu cat pulberea este de calitate mai inferioara, cu atat se vor descoperi aceste urme suplimentare mai vizibile.

Pe obiectul lovit, depunerea de funingine se descopera de obicei sub forma unei pete ce inconjoara orificiul de intrare al glontului, avand raza si conturul variabil ( oval, in forma de evantai, alungit etc. ).

Daca raza petei de funingine este foarte mica, ba chiar lipseste complet funinginea din jurul orificiului de intrare, existand in schimb in mare cantitate in interiorul canalului format de glont in obiectul lovit, inseamna ca s-a tras cu teava lipita, deci de la distanta nula.

La toate cazurile, vom masura raza petei de funingine, se va descrie aspectul ei, daca este o pata uniforma din punct de vedere al densitatii particulelor, precum si forma petei (poate fi rotunda, ovala sau neregulata), de asemenea, se va executa o fotografie mertica a acestei pete. Toate aceste date vor ajuta ulterior pe expertul criminalist sa stabileasca genul armei de foc folosite la comiterea infractiunii.

Particulele de pulbere nearse, constituie o alta urma suplimentara a impuscaturii, deoarece in afara gazelor si funinginei, mai ies pe teava armei dupa glont si particule de pulbere nearsa complet.

Aceste particule de pulbere care actioneaza ca niste mici proiectile, avand o viteza initiala mare cu o forta vie proprie, mergand cel mai departe dintre celelalte urme suplimentare. Actiunea particulelor de pulbere se poate constata chiar la distanta de peste un metru, in special cand arma a folosit pentru tragere munitie incarcata cu pulbere cu fum.

Daca munitia utiliza pulbere cu fum redus sau fara fum , actiunea particulelor de pulbere se poate constata pana la distanta de 20 -30 cm de la gura tevii armei.

Distanta de zbor a pulberii, mai depinde ca si celelalte urme ale impuscaturii , de lungimea tevii armei si de cantitatea de pulbere din incarcatura.

Particulele de pulbere nearsa vor fi cautate pe suprafata obiectelor pe care le presupunem ca se aflau in fata armei, la distanta pana la circa un metru ; ele apar ca niste puncte, de obicei de culoare inchisa, fiind arse la suprafata, lipite de partea exterioara a obiectelor asupra carora s-a tras.

Aceste particule le vom cauta pe hainele si pielea victimei, pe firele de par etc. , ele contribuind atat la determinarea felului pulberii ce a fost utilizata la arma de foc, cat si la stabilirea distantei de la care s-a tras.

Urmele suplimentare ale impuscaturii ne pot indica in cazurile de trageri cu teava lipita sau de la mica distanta , persoana care a efectuat tragerea.

Astfel, pe mana tragatorului care a efectuat chiar numai o singura tragere cu un pistol calibrul 9 mm, 7, 65 mm sau 7,62 mm cu teava lipita sau de la mica distanta 5-30 cm , se pot gasi urme de funingine si granule de pulbere nearsa care sunt aduse pe mana tragatorului de actiunea presiunii gazelor refulata la atingerea suprafetei corpului in care s-a tras.

La armamentul de calibru redus, pistolete, revolvere miniatura cum ar fi cele de calibrul 6,35 mm, aceste urme raman numai pana la distanta de 20 cm.

De asemenea, pe mana tragatorului care a efectuat trageri repetate la distante de 5-30 cm , aceste urme sunt mai accentuate.

In ceea ce priveste tragatorul care a efectuat trageri repetate cu teava lipita sau de la mica distanta si in cursul carora a incarcat sau descarcat arma, urmele de funingine si particule de pulbere nearsa sunt foarte accentuate. Acest fenomen se poate explica prin faptul ca funinginea si particulele de pulbere nearsa , angrenate de presiunea gazelor , lovesc puternic in corpul in care s-a tras, in urma caruia o parte din ele se fixeaza pe corp, o alta parte este impinsa de suflul gazelor in cercuri concentrice in jurul orificiului, iar o mica parte este aruncata inapoi catre arma din care s-a tras si respectiv catre mana tragatorului.

Recoltarea acestor urme de pe mana tragatorului, analizarea lor si stabilirea ca ele provin din arderea unei pulberi , pot duce la identificarea persoanei care a executat tragerea. Experientele au stabilit ca stergerea superficiala a maini nu indeparteaza aceste urme, ci este necesara o spalare cu sapun a suprafetei corpului pentru a indeparta complet impuritatile.

In asemenea cazuri , la identificarea persoanei vor concura si alte categorii de urme , de exemplu, stropi de sange, dar acestea numai in cazuri de trageri recente, cand infractorul a fost prins imediat dupa savarsirea faptei.

O alta cauza care concura la existenta urmelor de funingine si particule de pulbere nearsa, este si faptul ca prin reculul inchizatorului o parte din gaze si granule sunt impinse inapoi si se depun pe mana tragatorului.

Tot din aceasta cauza putem descoperii asemenea urme pe obrazul si umarul hainei tragatorului , atunci cand tragerea s-a efectuat cu o arma cu teava lunga, care a fost fixata in umar.

Recoltarea acestor particule de pulbere de pe corpul sau imbracamintea victimei sau infractorului se poate face prin trei metode :

- simpla scuturare a imbracamintei, fie in aplicarea unui strat cald de parafina pe locul unde au ramas aceste particule de pulbere;

- alta metoda este cea chimica, care presupune tratarea cu reactivul alfa-naftilamina, a locului unde au ramas aceste particule de pulbere;

- a treia metoda este cea fizica care se bazeaza pe folosirea razelor gamma sau pe fotografia cu raze infrarosii a obiectelor de culoare inchisa.

Urmele suplimentare ale impuscaturii pot indica cazurile de trageri cu teava lipita sau de la mica distanta, aspect de mare importanta atunci cand se invoca sinuciderea sau accidentul.

La sinucideri, au mare valoare urmele suplimentare ce se descopera pe mana sinucigasului, constituind o proba puternica cand nu este vorba de o inscenare a unei sinucideri. Acest fenomen se explica prin faptul ca funinginea si particulele de pulbere nearsa, angrenate de presiunea gazelor, lovesc puternic corpul in care s-a tras in urma caruia o parte din ele se fixeaza pe corp, o alta parte este impinsa de suflul gazelor in cercuri concentrice in jurul orificiului , iar o mica parte este aruncata inapoi catre arma din care s-a tras si respectiv pe mana tragatorului.

Urmele suplimentare ale impuscaturii pot fi cautate si pe mana banuitului atunci cand s-a savarsit un omor cu arma de foc la care s-a tras de la foarte mica distanta.