Prevenirea criminalitatii - notiune si trasaturi caracteristice

Prevenirea criminalitatii - notiune si trasaturi caracteristice

A.    Definitie

Se poate spune ca prevenirea, reprezinta un ansamblu de masuri impotriva actiunii factorilor generatori sau favorizatori ai infractiunii, pentru asigurarea respectului fata de legea penala si promovarea ordinii si disciplinei in relatiile sociale.

Activitatea de prevenire se infatiseaza ca o succesiune de acte susceptibile sa declanseze un proces cauzal autentic indreptat spre anihilarea, paralizarea sau slabirea factorilor potential favorizatori ai infractiunii.

Prevenirea nu actioneaza sau nu trebuie sa actioneze numai asupra factorului uman, ci asupra intregului complex ce favorizeaza comiterea unei infractiuni.

Se poate vorbi astfel de o dubla actiune a prevenirii: asupra factorului uman implicat intr-o infractiune si asupra celorlalti factori, ce pot interveni intr-un potential camp infractional. :

B. Clasificare

In literatura de specialitate sunt prezentate mai multe clasificari ale prevenirii, pe care le vom prezenta in continuare:

- prevenirea penala

- prevenirea extrapenala

Prevenirea penala se realizeaza prin intermediul legii penale care impune o anumita autoritate, conduita si care are un caracter inhibator asupra individului, caracter dat de sanctiunea stipulata in norma juridica penala.

Prevenirea extrapenala este acea prevenire care se realizeaza prin mijloace nepenale, cu caracter social, economic, curativ. Cea mai importanta forma a prevenirii extrapenale o reprezinta preventia sociala, considerandu-se ca exista o relatie directa intre conditiile sociale ale delincventei si comiterea delictului.

- prevenirea generala

- prevenirea speciala (situationala)

Prevenirea generala vizeaza factorii potentiali care ar putea determina producerea unei infractiuni. Ea abordeaza educatia in ansamblu a individului si actioneaza fara a avea un scop precis. Aceasta forma a prevenirii are in vedere cadrul general al relatiilor sociale existente care, la un moment dat, ar putea fi afectate prin actiunile sau inactiunile unor indivizi (ex. de prevenire generala -prezenta politistului in locurile publice).

Prevenirea speciala vizeaza anumiti factori care au contribuit la producerea unei infractiuni si care, pe viitor, s-ar putea constitui in favorizanti in comiterea altor infractiuni.

Prevenirea speciala vizeaza doua aspecte:

. educatia anumitor; grupuri de persoane, cu risc crescut de victimizare, asa-numitele "grupuri tinta";

. educatia acelor indivizi determinati, potentiali autori de
infractiuni.

Exemplu de prevenire situationala - prezenta politistilor in locurile in care se comit frecvent infractiuni sau unde, datorita conditiilor din acea zona, este posibila comiterea unor infractiuni.

- prevenirea antedelictum

- prevenirea postdelictum

Prevenirea antedelictum (inainte de savarsirea faptei) vizeaza inlaturarea, in tot sau in parte, a factorilor care pot favoriza producerea unei infractiuni. Aceasta forma de prevenire actioneaza in doua directii:

pentru reducerea riscului victimal in randul membrilor comunitatii, in general, sau a unor grupuri determinate, cu un risc de victimizare ridicat, precum: minorii, femeile si batranii;

vizeaza posibilii autori de infractiuni, cat si conditiile favorizate exogene.

Prevenirea postdelictum (dupa savarsirea faptei) vizeaza, la randul sau, doua aspecte:

prevenirea realizata prin aplicarea sanctiunii penale pentru fapta savarsita si care, de obicei, se realizeaza in institutii specializate, fapt ce presupune izolarea individului de comunitatea din care face parte si incadrarea lui intr-un program strict, restrictiv si frustrant;

prevenirea postdelictum propriu-zisa, care vizeaza imbunatatirea oportunitatilor de reintegrare sociala a infractorului dupa efectuarea regimului impus de sanctiunea penala.

4) - prevenirea primara

- prevenirea secundara

- prevenirea tertiara

Prevenirea primara are drept obiectiv reducerea sanselor de comportament criminal in societate. Acest lucru nu-1 poate face politia fara sprijinul societatii, in acest context, rolul politiei este de a furniza informatii, de a participa, elabora si asista la programele educationale, avand aceasta tematica si de a colabora cu toate structurile ce au ca scop reducerea criminalitatii.

Prevenirea secundara priveste activitatile ce sunt facute in mod normal de politie. Unul din obiectivele acestei preveniri este acela de a preintampina ofensele comise asupra persoanelor, care au drept rezultat, de cele mai multe ori, savarsirea unor acte criminale.

Prevenirea tertiara leaga descoperirea infractorului, arestarea faptuitorului, procedura de aducere in fata instantei si regimul de detentie, de ingrijirea, restabilirea si reintegrarea infractorului, cat si toate aspectele care privesc prevenirea revictimizarii si implicarea serviciilor de asistenta a victimelor.

Aceasta clasificare reprezinta o delimitare strict teoretica a tipurilor de prevenire identificate pana in acest moment. Din punct de vedere practic insa, toate aceste forme nu se pot delimita strict, ele fiind, intr-un grad mai mic sau mai mare, intr-o permanenta intrepatrundere, fapt ce ingreuneaza identificarea lor precisa.

C. Trasaturile caracteristice ale prevenirii

Prevenirea se caracterizeaza prin urmatoarele trasaturi:

a) are un caracter continuu

Avand in vedere cadrul social fluctuant, precum si influentele acestuia asupra membrilor comunitatii, activitatea de prevenire trebuie sa aiba o continuitate, adaptandu-se in permanenta la problemele si cerintele societatii. Totodata, evolutia individului uman reprezinta un element de baza in cadrul actiunii preventive.

Factorii diferiti care influenteaza viata individului trebuie sa influenteze in egala masura si activitatile de prevenire. Continuitatea evolutiei individului imprima acelasi caracter si activitatii de prevenire desfasurata de societate prin institutiile sale specializate.

b) are un caracter permanent

Mobilitatea vietii sociale, care ofera noi oportunitati de manifestari a aspiratiilor si a nevoilor omului, este cea care imprima un caracter permanent activitatii de prevenire.

In societate are loc in permanenta schimbul material uman, denumit si "schimbul de generatii", fapt care implica si impune necesitatea reluarii permanente a modalitatilor traditionale de prevenire a activitatilor impuse de specificul situatiei existente la un moment dat, la care se adauga metode noi ce vizeaza imbunatatirea rezultatelor actiunilor si activitatilor de prevenire.

c) vizeaza atat posibilii autori de infractiuni cat si victimele potentiale
Aceasta trasatura rezulta din obligatia politiei de a apara drepturile si libertatile fundamentale ale omului. Apararea vietii si integritatii fizice si psihice a cetatenilor, a proprietatii lor reprezinta obiectivul primordial in activitatea desfasurata de catre orice politie dintr-un stat de drept.

d) actioneaza asupra factorilor exogeni ce influenteaza savarsirea unei
infractiuni

Prin aceasta actiune se urmareste, in special, eliminarea sau centralizarea celor favorizanti si valorificarea celor inhibatori prin diferite metode. Dubla actiune de neutralizare a factorilor favorizanti si de valorificare a celor inhibatori prezinta o importanta deosebita, deoarece ea conduce, pe de o parte, la evitarea victimizarii unor membri ai comunitatii, iar, pe de alta parte, la evitarea introducerii altora in penitenciare si institutii de reeducare, unde exista un mediu viciat si in care educatia este mai dificil de realizat.  

e) urmareste respectarea normelor penale, a drepturilor si libertatilor cetatenesti

Orice incalcare a normelor sociale implica cu fermitate necesitatea unei reactii prompte a societatii impotriva celui care a produs o astfel de incalcare. Sub alt aspect, prevenirea urmareste indicarea acelor atitudini si comportamente care sa permita autoprotectia impotriva crimei.