Piata unica europeana

Piata unica europeana

1. Consideratii generale

Crearea pietei unice europene a fost probabil cel mai vast proiect al integrarii economice care a fost intreprins vreodata.

Crearea pietei unice a intarit pozitia Uniunii, ea devenind cea mai importanta putere comerciala din lume. UE realizeaza 38% din schimburile comerciale mondiale, in comparatie cu 11% de Statele Unite si 9% ale Japoniei. Totodata, piata unica a constituit piatra de incercare a viitoarei faze de integrare a UE, trecerea la Uniunea Economica si Monetara si a fost un angrenaj esential al cresterii economice si al competitivitatii in Europa.

Chiar daca a avut drept scop integrarea economica, piata unica nu a vizat eliminarea diferentelor nationale pe plan lingvistic, al culturii, identitatii si al traditiilor. Dimpotriva, ea s-a bazat pe principiul recunoasterii mutuale a legislatiilor si pe principiul subsidiaritatii.

Crearea pietei unice a fost un proces complex, care a necesitat adoptarea unor texte de legi detaliate intr-o serie de domenii in vederea suprimarii:

obstacolelor fizice. Au fost suprimate toate obstacolele (asupra marfurilor) la frontierele intercomunitare, cat si controalele vamale asupra persoanelor. S-a organizat cooperarea politieneasca, politica comuna a dreptului de azil si imigrarii;

obstacolelor tehnice. "Cei Doisprezece" au adoptat, pentru cea mai mare parte a produselor, principiul recunoasterii mutuale a reglemen­ta­rilor nationale. Astfel, orice produs legal fabricat si comercializat intr‑un stat membru putea fi comercializat pe piata oricarui alt stat membru. S-a realizat liberalizarea sectorului serviciilor pe baza aceluiasi principiu al recunoasterii reglementarilor nationale de acces sau de exercitare a anumitor profesii (avocatura, medicina, turism, banci, asigurari);

obstacolelor fiscale. Au fost reduse datorita armonizarii ratelor TVA.

Cetateanul are un dublu avantaj de pe urma pietei unice:

pe de o parte, el dispune de o libertate de miscare crescuta pentru a‑si face cumparaturile, a lucra sau a trai intr-o alta tara a UE, decat cea de origine;

pe de alta parte, in calitate de consumator el beneficiaza de o posibilitate de alegere mai larga a bunurilor si serviciilor, cat si de preturi mai avantajoase oferite de piata unica.

Intreprinderile, o data cu crearea pietei unice, au putut:

sa aiba acces la noi piete;

sa-si restructureze productia pentru a exploata toate posibilitatile pe care le poate oferi o piata interioara de 370 milioane de locuitori;

sa incheie contracte cu parteneri transnationali

Ca urmare a acestor avantaje a avut loc o reducere a costurilor de productie si, plecand de aici, o reducere a preturilor de vanzare pentru consumatorii europeni.

2. Libertatile promovate de catre piata unica

A. Libera circulatie a bunurilor

B. Libera circulatie a persoanelor

C. Libera circulatie a serviciilor

D. Libera circulatie a capitalurilor

3. Gestiunea pietei unice

Principala provocare careia trebuie sa-i faca fata responsabilii gestiunii pietei unice consta in urmarirea transpunerii si aplicarii in practica a directivelor[2], astfel incat acestea sa se desfasoare intr-o maniera corecta. Aceasta sarcina revine guvernelor nationale. Cu toate acestea, Comisia Europeana vegheaza ca statele membre sa-si indeplineasca obligatiile ce le revin in virtutea dreptului UE. In consecinta, ea trebuie sa verifice daca masurile de transpunere au fost adoptate si daca acestea corespund directivelor prin diferite metode:

Controlul integral al textelor.

Contactele cu statele membre. Reuniunile bilaterale sau multila­terale pot facilita interpretarea directivelor si identificarea surselor potentiale de dificultati.

Contactele directe cu operatorii economici.

Petitiile. Particularii si intreprinderile pot atrage atentia Comisiei asupra problemelor care le sunt puse de dreptul statelor membre.

4. Retelele transeuropene

Retelele transeuropene sunt mari proiecte transfrontaliere elaborate in 4 sectoare: comunicatii, transporturi, energie si informatii.

In urma dezvoltarii lor, retelele transeuropene vor deveni instrumente ale integrarii economice, care vor reduce distantele si vor usura contactele dintre regiunile periferice si cele centrale.

De o importanta cruciala pentru buna functionare a pietei unice, retelele transeuropene au un rol fundamental in realizarea altor obiective ale Uniunii, printre care:

Intarirea coeziunii economice si sociale dintre regiunile cele mai bogate si cele mai sarace ale Uniunii prin intermediul transportu­rilor si telecomunicatiilor.

Definirea prioritatilor in materie de infrastructuri pentru aceleasi regiuni sarace care trebuie sa recupereze intarzierile atat in plan cantitativ, cat si calitativ printr-o politica activa a UE.

Intarirea competitivitatii economice. Absenta IMM-urilor de pe piata unica le impiedica sa profite de anumite ocazii de creare a unor noi creneluri de piata si mentine, in interiorul UE, un nivel al crearii de locuri de munca inferior posibilitatilor reale ale acesteia.

Instituirea unor legaturi intre tarile UE si vecinii lor din tarile Europei de Est si din jurul Mediteranei.

Tinand cont de importanta lor, sefii de stat si de guvern ai UE, in cadrul Consiliului European de la Bruxelles din decembrie 1993, au acordat realizarii accelerate a retelelor transeuropene statutul de politica priori­tara a Uniunii..