Organizarea administratiei in Transilvania anilor 1176-1541

Organizarea administratiei in Transilvania anilor 1176-1541

Dupa aproape trei secole de rezistenta eroica, populatia Transilvaniei cazand sub dependenta regatului Ungariei a capatat intre anii 1176-1541 o organizare administrativa centrala si locala proprie. Regii Ungariei n-au reusit insa decat la sfarsitul sec. al XII-lea sa-si exercite dominatia asupra partii din nord-vestul Transilvaniei, fiind obligati sa pastreze unele forme de organizare romanesti, traditionale si sa colaboreze cu boierimea locala. Insasi institutia centrala, voivodatul, era o astfel de institutie romaneasca. Primul voivod a fost, in anul 1176, Eustatiu. Desi vasali regelui Ungariei, voivozii Transilvaniei s-au straduit si adesea au reusit sa-si largeasca atributiile puterii si sa se comporte ca domni independenti, transformand voivodatul Transilvaniei intr-un adevarat regnum. In mod obisnuit insa, fiind un inalt dregator numit de regele Ungariei, voivodul Transilvaniei nu exercita decat unele prerogative ale suveranitatii regale si acestea limitate. O alta deosebire - fata de modul de organizare a administratiei transilvanene, in comparatie cu situatia din Moldova si Muntenia - consta in faptul ca, in urma colonizarii Transilvaniei cu nobili unguri si secui, precum si cu populatie germana, saseasca, in fruntea organelor centrale si locale s-au aflat in mod frecvent reprezentanti ai claselor privilegiate ale cuceritorilor unguri, sasi, secui, desi populatia majoritara a Transilvaniei a continuat sa fie cea romaneasca.

Astfel, ca o particularitate specifica Transilvaniei in etapa in care ea s-a aflat sub dependenta regatului Ungariei, organele centrale ale aparatului administrativ au fost:

Voivodul, dregatorii voivodului, congregatiile nobililor.

1. Primul voivod al Transilvaniei apare in anul 1176, intr-o diploma data de regele Ungariei, Bela al III-lea si numele sau este Eustachiu - fiind numit si apreciat de regele ungar pentru "faptele de vitejie dovedite".

Voivodul avea, in general, aceleasi prerogatine ca si domnii Moldovei si Tarii Romanesti - administrative, judecatoresti, militare, politice. In plus, voivodul numea sau revoca pe vice-voivod, pe dregatorii sai din cadrul aparatului central, pe conducatorii unitatilor administrativ-teritoriale, comitii, pe diversi alti slujitori din subordine si convoca congregatiile nobililor. Ca sef al administratiei si justitiei in Transilvania, voivodul emitea acte de cancelarie prin care facea danii supusilor sau le intarea proprietatile, confirma diferite privilegii sau intelegeri intre nobili, judeca diverse pricini intre nobili.

2. Aparatul administrativ central din subordinea voivodului era format din: vice-voivod, notarul voivodului, judele curtii voivodului, seful cancelariei, care erau numiti de voivod din randul nobilimii transilvanene. Acesti dregatori din aparatul central al Transilvaniei puteau emite si ei acte de cancelarie pentru anumite insarcinari. Spre exemplu, la 1321, citim intr-un document de cancelarie ca: "Noi, magistrul Iacob, fiul lui Panic, judele curtii voivodului, facem cunoscut ca am primit in intregime gloaba de la Andrei, fiul lui Azarie".

3. Congregatiile nobililor - ca si adunarea marelui sfat de obste sau marea adunare a tarii pentru Moldova si Tara Romaneasca - erau adunari reprezentative la care, initial, participau si cnezi si voivozi ai romanilor; din sec. XVI reprezentantii romani dispar, fiindca proprietatile lor le-au fost uzurpate si acaparate de colonistii unguri sau secui, iar uneori, unii conducatori ai romanilor si-au maghiarizat numele. Congregatiile capata, cu timpul, un caracter al starilor privilegiate din randul colonistilor unguri, sasi, secui. Ele sunt convocate periodic spre a aproba acte elaborate de dieta Ungariei sau pentru a adopta decizii cu caracter administrativ, fiscal sau juridic. Astfel, la 8 iunie 1288, Ladislau, voivodul Transilvaniei, convoaca "adunarea generala a nobililor din Transilvania" pentru a hotari "in pricina dintre episcopul Transilvaniei si fiii lui Mykula";  alteori, convocarea congregatiei o facea chiar regele Ungariei - astfel, la 11 martie 1291 regele Andrei al III-lea al Ungariei, analizand litigiile pentru unele mosii din Fagaras si Sambata, scrie intr-un act de cancelarie ca: "am tinut noi, imreuna cu toti nobilii, sasi, secui si romanii din partile Transilvaniei o adunare la Alba Iulia pentru indreptarea starilor de lucruri din acele parti".Adunarea congregatiilor nobiliare se tine, de obicei, la Alba Iulia, dar, uneori, si la Turda. Astfel, dintr-un document emis de cancelaria Transilvaniei la 13 ianuarie 1339, aflam ca: "Noi, Toma, voivodul Transilvaniei si comite de Solnoc, facem cunoscut ca in adunarea noastra generala, tinuta la Turda cu nobilii tarii din partile Transilvaniei . , am confirmat intelegerea dintre doi nobili cu privire la un schimb de mosii".

In ceea ce priveste organizarea administrativ- teritoriala, in Transilvania anilor 1176-1541 intalnim urmatoarele patru elemente specifice: supravietuiesc formele traditionale de organizare ale romanilor, in cnezate, voivodate si tari, formate inaintea instaurarii dominatiei regatului Ungariei; astfel, in ordinea cronologica a mentionarii lor in documentele vremii, apar districtele sau Tara Fagarasului (1222), Almasului (1366), Deva (1362), Strei (1377), Hunedoara (sec. XV), Sebes (1369), Lugoj (1391), Caras (1391), Mehadia (1376), Barzava (sec. XV), Crisul Alb (1404), Rabita (1444), Beius (1363), Saplac (1374), Medias (1381), Rodna (1458), Calatele (1486), Maramures (sec.XIII-XIV).

Forme administrativ teritoriale in care au patruns ungurii, comitatele, apar cu incepere din secolul al XIII-lea, fiind conduse de comiti si vice-comiti, divizate in plasi, conduse de pretori; astfel, mentionam, cu data aparitiei lor in documente, comitatele: Bihor (1111), Dobaca (1164), Crasna (1164), Solnoc (1166), Cluj (1177), Alba (1177), Timis (1177), Satu-Mare (1181), Cenad (1197), Caras (1200), Arad (1214), Tarnava (1217), Sibiu (1224), Severin (1233), Salaj (1324). (38). In zonele locuite si de secui apar unitati administrativ-teritoriale cu caracter militar, numite scaune, la granita de rasarit a Transilvaniei, pentru apararea acesteia impotriva eventualelor navaliri ale tatarilor; numele de scaun provine dupa locul de judecata a diverselor pricini dintre locuitori; erau 7 scaune secuiesti - Mures (1270), Ciuc (1262), Sepsi (1252), Orbay (1272), Kizdi (1272), Aries (289) si Odorhei - care forma capitala scaunelor secuiesti, unde se dezbat pricinile in apel si de acolo se poarta in fata comitetului.

Sasii colonizati in centre urbane si mestesugaresti erau si ei organizati in scaune; ei plateau puterii centrale o dare anuala in marci de argint, "darea Sfantului Martin" si aveau in subordinea scaunelor lor un anumit numar de "sate regesti", subordonate sub raportul obligatiilor acestor scaune, in total 7 la numar, dupa cum urmeaza: scaunele Orastie (cu 11 sate), Sebes (cu 5 sate), Miercurea (cu 10 sate), Sighisoara (cu 10 sate), Altina (cu 12 sate), Ciuc (cu 22 de sate) si Rupea (cu 11 sate); pomenite documentar intre anii 1302-1361, aceste scaune (40) erau conduse de juzi (denumire romaneasca) sau de capitani, intocmai ca si scaunele secuiesti (41).