ORGANIZAREA SI FUNCTIONAREA ADMINISTRATEI PUBLICE

1. Administratia publica centrala

In sistemul administratiei publice se cuprind o varietate de autoritati, institutii care prezinta particularitati de organizare, de denumire , de natura juridica dar care au in comun activitatea de organizare a executarii si de executare in concret a legii, activitate ce exprima specificul administratiei publice in statul e drept.

Constitutia Romaniei prevede ca Guvernul exercita conducerea generala a administratiei publice si asigura realizarea politicii interne si externe a tarii. Institutia Guvernului ocupa un loc dintre cele mai importante in toate Constitutiile lumii, stiut fiind faptul ca el este, de regula, titularul puterii executive[1].

Organizarea si functionarea Guvernului Romaniei a fost stabilita initial prin Legea nr. 37/07.12.1990 inlocuita ulterior prin Legea nr. 90/2001. Guvernul este alcatuit din primul ministru si alti membri. Constitutia prevede ca in indeplinirea atributiilor sale, Guvernul coopereaza cu organismele sociale interesate, ceea ce confera o mai larga deschidere functiilor sale, obligandu-l sa intre intr-un anumit sistem de relatii implicand contacte de lucru cu exponentii principalelor categorii sociale, sa caute impreuna cu acestea formule pentru depasirea unor situatii de criza.

In ceea ce priveste functionarea Guvernului, sedintele se convoaca si sunt conduse de catre primul ministru cu exceptia cazurilor cand la sedinta participa si presedintele Romaniei. Guvernul se intruneste saptamanal sau ori de cate ori este nevoie. In cadrul acestor sedinte se dezbat probleme ale politicii externe si interne ale tarii, precum si aspecte privind conducerea generala a administratiei publice, adoptandu-se masurile corespunzatoare.

Prevederile Constitutiei legate de organizarea Guvernului si pozitia sa in sistemul organelor statului au fost dezvoltate prin prevederile Legii nr.90/2001, cu modificarile si completarile ulterioare.

De retinut sunt cateva idei esentiale, pe care le cuprinde legea mentionata, in special sub aspectul precizarii pozitiei pe care o ocupa Guvernul in sistemul organelor statului.

Astfel, se precizeaza ca Guvernul este autoritatea publica a puterii executive care functioneaza in baza votului de incredere acordat de Parlament si care asigura realizarea politicii interne si externe a tarii, exercitand totodata conducerea generala a administratiei publice. Se mai precizeaza ca Guvernul are menirea sa asigure functionarea echilibrata si dezvoltarea sistemului national economic si social, precum si racordarea acestuia la sistemul economic mondial, in conditiile promovarii intereselor nationale.

Pentru realizarea Programului de Guvernare Guvernul exercita urmatoarele functii:

a) functia de strategie, prin care se asigura elaborarea strategiei de punere in aplicare a Programului de Guvernare;

b) functia de reglementare, prin care se asigura elaborarea cadrului normativ si institutional necesar in vederea realizarii obiectivelor strategice;

c) functia de administrare a proprietatii statului, prin care se asigura administrarea proprietatii publice si private a statului, precum si gestionarea serviciilor pentru care statul este responsabil;

d) functia de reprezentare, prin care se asigura, in numele statului roman, reprezentarea pe plan intern si extern;

e) functia de autoritate de stat, prin care se asigura urmarirea si controlul aplicarii si respectarii reglementarii in domeniul apararii, ordinii publice si sigurantei nationale, precum si in domeniile economic si social si al functionarii institutiilor si organismelor care isi desfasoara activitatea in subordinea sau sub autoritatea Guvernului

In lege este subliniata pozitia deosebita a primului ministru, care conduce Guvernul si coordoneaza activitatea membrilor acestuia, prezentand rapoarte si declaratii in fata celor doua Camere ale Parlamentului si raspunzand intrebarilor si interpelarilor care ii sunt adresate de deputati si senatori. Primul-ministru conduce Guvernul si coordoneaza activitatea membrilor acestuia, cu respectarea atributiilor legale ce le revin, el este si vicepresedintele Consiliului Suprem de Aparare Tarii exercitand toate atributiile care deriva din aceasta calitate. Primul-ministru in indeplinirea atributiunilor care ii revin emite decizii care pot fi cu caracter normativ sau cu caracter individual, de asemenea contrasemneaza si decretele emise de Presedintele Romaniei, in cazul in care Constitutia prevede obligativitatea contrasemnarii acestora.

In ipoteza in care primul ministru se afla in imposibilitate sa-si exercite functiile ori a demisionat, a decedat sau se gaseste intr-o stare de incompatibilitate, Presedintele Romaniei va desemna un alt membru al guvernului ca prim - ministru interimar, pentru a indeplini atributiile sale. Acest interimat va inceta daca primul ministru isi reia activitatea intr-un termen de 45 de zile.

In indeplinirea atributiilor sale, Guvernul adopta hotarari si ordonante. Hotararile se emit pentru organizarea executarii legilor in timp ce ordonantele se emit in temeiul unei legi speciale de abilitare, in limitele si in conditiile prevazute de aceasta. Hotararile si ordonantele Guvernului se semneaza de primul ministru, se contrasemneaza de ministrii care au obligatia punerii in executare si se publica in Monitorul Oficial. Nepublicarea atrage inexistenta hotararii sau a ordonantei. Membrii Guvernului pot propune proiecte de hotarari si de ordonante, de asemenea, pot propune Guvernului proiecte de lege, in vederea exercitarii dreptului de initiative legislative a acestuia.

In ceea ce priveste durata mandatului, Constitutia prevede ca Guvernul isi exercita mandatul pana la data validarii alegerilor parlamentare generale.

Constitutia mai prevede un sistem de legaturi intre Guvern si Parlament care actioneaza in ambele sensuri. Guvernul si celelalte organe ale administratiei publice, in cadrul controlului parlamentar, este obligat sa prezinte informatiile si documentele pe care le solicita Camera Deputatilor si Senatul, ori comisiile parlamentare. in afara de aceasta, deputatii si senatorii pot cere, prin intermediul presedintilor Camerei din care fac parte, ca Guvernul sa solicite de la organele centrale ale administratiei de stat orice acte sau dosare, precum si alte informatii utile pentru informarea lor. Un mijloc pe care il au parlamentarii pentru a se informa in mod public asupra stadiului solutionarii unor anumite probleme ii constituie procedura intrebarilor si interpelarilor.

O alta modalitate speciala a desfasurarii raporturilor dintre Parlament si Guvern o constituie "delegarea legislativa'. Prin delegare legislativa se intelege transferarea unor prerogative ale Parlamentului catre Guvern. Aceasta implica o lege speciala de abilitare, de natura sa imputerniceasca Guvernul pentru a emite ordonante. O alta modalitate a delegarii legislative o constituie ordonantele de urgenta. Acestea vor intra in vigoare numai dupa o aprobare la Parlament. In cazul in care Parlamentul nu se afla in sesiune, el urmeaza sa fie convocat in mod obligatoriu. Parlamentul urmeaza sa aprobe sau sa respinga ordonantele respective printr-o lege care va specifica in mod obligatoriu acest lucru.

Ordonantele de urgenta nu pot fi adoptate in domeniul legilor constitutionale, nu pot afecta regimul institutiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertatile si indatoririle prevazute in Constitutie, drepturile electorale si nu pot viza masuri de trecere silita a unor bunuri in proprietatea publica.

Administratia publica centrala de specialitate cuprinde ministerele si alte organe de specialitate, care pot fi in subordinea Guvernului. Ministerele se infiinteaza, se organizeaza si functioneaza potrivit legii adoptate de Parlament. Acestea sun organe de specialitate ale administratiei publice centrale care realizeaza politica guvernamentala in domeniile de activitate ale acestora. Ministerele se organizeaza si functioneaza numai in subordinea Guvernului, potrivit prevederilor Constitutiei (art.116 alin.1).

Ministerele sunt organe administrative de specialitate sau de resort, deoarece infaptuiesc administratia statului intr-un anumit domeniu de activitate.

Ministerele au personalitate juridica dar rolul, functiile, atributiile structura organizatorica si numarul de posturi ale ministerelor se stabilesc in functie de importanta, volumul, complexitatea, si specificul activitatii desfasurate si se aproba prin hotarare a Guvernului.

Numarul ministerelor nu este fixat de Constitutie sau de lege, deoarece fiecarui minister ii revine indeplinirea unui volum mare si variat de sarcini. Primul ministru poate cere Parlamentului modificarea structurii Guvernului prin infiintarea, desfiintarea sau, dupa caz, divizarea ori comasarea unor ministere. In functie de natura atributiilor unele ministere pot avea in domeniul lor de activitate compartimente in strainatate, stabilite prin hotarare a Guvernului.

Guvernul si ministerele, cu avizul Curtii de Conturi, pot infiinta insa organe de specialitate in subordinea lor, cu conditia ca legea sa le fi recunoscut in mod expres aceasta competenta.

Constitutia prevede ca este posibila si infiintarea unor autoritati administrative autonome - deci nesubordonate Guvernului - dar numai printr-o lege organica. In cadrul administratiei publice centrale de specialitate, un loc important ii revine Consiliului Suprem de Aparare a Tarii, care organizeaza si coordoneaza in mod unitar activitatile care privesc apararea tarii si siguranta nationala, participarea la mentinerea securitatii internationale si la apararea colectiva in sistemele de alianta militara, precum si la actiuni de mentinere sau de restabilire a pacii.

In ceea ce priveste, conducerea ministerelor aceasta se face de catre ministri, care realizeaza jonctiunea dintre guvern si administratie, reprezentand ministerul in raport cu guvernul, dar in acelasi timp reprezentand guvernul in administratia pe care o realizeaza ministerele .In exercitarea atributiunilor sale, ministrul este ajutat de unul sau mai multi secretari de stat, acesta reprezentand ministerul in raporturile cu celelalte autoritati publice, cu persoane juridice si fizice din tara si din strainatate, precum si in justitie.

Potrivit prevederilor art.46 alin.3 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea Guvernului Romaniei si a ministerelor, in exercitarea atributiunilor ce ii revin, ministrii emit in conditiile legii, ordine si instructiuni.

Ordinele sunt acte prin care ministrii rezolva anumite probleme. Ele constituie acte de aplicare a unor acte normative cu forta juridica superioara. Ordinele de regula, sunt acte administrative cu caracter individual. Acestea produc efecte fata de o singura persoana sau un grup determinat de persoane. De exemplu, ordinele de numire a unor functionari publici.

O a doua categorie de ordine sunt cele cu caracter normativ, emise de ministri pentru organizarea executarii prevederilor legale, care produc efecte juridice asupra persoanelor fizice si juridice care intra sub incidenta lor.

Instructiunile stabilesc reguli generale in ramura de competenta a ministerului pentru unitatile subordonate acestuia, In unele cazuri acestea pot fi emise in comun cu alt minister sau alt organ interesat. Unele ministere pot emite instructiuni care au forta obligatorie nu numai pentru unitatile aflate in subordine, este cazul unitatilor care au in competenta drept domenii de activitate finantele publice si munca si protectia sociala, protectia mediului, etc. Instructiunile sunt in marea lor majoritate, unice in sensul ca sunt emise de catre un singur ministru dar exista si instructiuni comun, emise de catre unul sau mai multi ministri, ori de alti conducatori ai unor organe de specialitate ale administratiei publice centrale

Ministrii raspund de intreaga activitate a ministerului in fata Guvernului, precum si, in calitate de membri ai Guvernului, in fata Parlamentului. Secretarii de stat exercita atributiile delegate de catre ministru. Ministrii sunt egali intre ei, cu toate ca exista diferentieri in titulatura lor. Ministrii asigura aplicarea in conditiile legii, a politicii Guvernului in ramura sau in domeniul de activitate al ministerului pe care-l conduc si raspund de activitatea acestuia.

2. Administratia publica locala

Dupa Revolutie, si in administratia locala printr-o serie de acte normative si, masuri au fost consfintite principii noi, democratice, caracteristice statului de drept. Cel mai important act normativ in acest domeniu a fost, dupa Constitutia din 1991, Legea nr. 69/1991 - privind administratia publica locala care a stabilit ca principiile care stau la baza administratiei publice locale in unitatile administrativ teritoriale sunt autonomia locala, descentralizarea serviciilor publice, eligibilitatea autoritatilor administratiei locale si consultarea cetatenilor in probleme majore de interes local.[2]

Forma constitutionala din 2003 se refera la "principiile descentralizarii, al autonomiei locale si al deconcentrarii serviciilor publice' adaugind ideea de "deconcentrare' la principiile descentralizarii (considerand a fi mai multe) si la autonomia locala.

Legea nr. 215/2001 - privind administratia publica locala, aduce precizari privind insasi notiunea de autonomie locala, aratand ca prin aceasta se intelege dreptul si capacitatea efectiva a autoritatilor administratiei publice locale de a solutiona si de a gestiona treburile publice, in numele si in interesul colectivitatilor locale pe care la reprezinta, in conditiile legii.

Legea aduce precizari in sensul ca acest drept se exercita de consiliile locale si de primari, precum si de consiliile judetene - autoritati ale administratiei publice locale alese prin vot universal, egal, direct, secret si liber exprimat. Prin aceasta nu se aduce atingere posibilitatii de a se recurge la consultarea locuitorilor prin referendum sau prin orice alte forme de participare directa a cetatenilor la treburile publice, in conditiile legii.

Legea aduce precizari si dezvoltari principiului autonomiei locale stabilind cu strictete atributiile primarilor, ale consiliilor, definind cu exactitate mecanismul relatiilor dintre primar si prefect, care este reprezentantul autoritatii centrale, stabileste garantii impotriva demiterii abuzive a primarilor. in conformitate cu prevederile Constitutiei, autoritatile administratiei publice prin care se realizeaza autonomia locala la nivelul comunelor si oraselor sunt consiliile locale si primarii alesi in conditiile legii.

Atat consiliile locale cat si primarii, functioneaza in conditiile legii ca autoritati administrative autonome, avand competenta de a rezolva treburile publice din comune si orase. Exista posibilitatea ca autoritati de genul celor mentionate sa fie constituite si in cadrul subdiviziunilor administrativ teritoriale ale municipiilor, cum este cazul la Municipiul Bucuresti.

Consiliile locale sunt compuse din consilieri alesi prin vot universal, egal, direct si liber exprimat, au o multitudine de atributii, printre care alegerea viceprimarilor, aprobarea statutului comunei, orasului, aprobarea statutului comunei sau orasului, aprobarea bugetului local, stabilirea de impozite si taxe locale, infiintarea unor institutii si agenti economici de interes local.

2.1. Primarul este o institutie traditionala in administratia din Romania. El este autoritatea executiva a comunei sau orasului, fiind elementul esential in administrarea localitatii unde a fost ales. In conformitate cu dispozitiile Legii nr.215/2001 modificata in 21/07/2006, sectoarele municipiului Bucuresti, comunele si orasele au cate un primar si viceprimar, iar municipiul Bucuresti cu primar general ajutat de doi viceprimari.

Primarul nu este ales de consiliul local, ci direct de cetateni. El este seful administratiei publice locale si raspunde in fata consiliului de buna functionare a acesteia. Faptul ca legea instituie raspunderea primarului fata de consiliul local, nu inseamna ca el este subordonat consiliului, intrucat o asemenea subordonare ar afecta principiul functionarii autonome a celor doua autoritati. Aceasta raspundere trebuie inteleasa mai degraba in sensul unei colaborari intre cele doua autoritati locale pentru buna functionare a administratiei locale, nicidecum ca o restrangere a functionarii autonome a acestor doua autoritati. Primarul poate delega exercitarea unora dintre atributiile sale viceprimarilor, secretarului sau altor functionari din serviciile consiliului.

Primarul ale, al carui mandat a fost validat si a depus juramantul isi exercita drepturile si atributiile, de regula pe un interval de patru ani ce se exercita pana la depunerea juramantului de primarul nou-ales. Mandatul de primar inceteaza inainte de expirarea celor 4 ani, in caz de demisie, pierderea drepturilor electorale, de aparitia vreunei stari de incompatibilitate, deces, schimbarea domiciliului intr-o alta unitate administrativ-teritoriala, imposibilitatea de a fi exercitat mandatul pe o perioada mai mare de 6 luni consecutive, daca nu isi exercita in mod nejustificat mandatul pe o perioada mai mare de 45 de zile cand se constata, dupa validarea mandatului, ca alegerea s-a facut prin frauda, a fost condamnat prin hotarare judecatoreasca ramasa definitiva la o pedeapsa privativa de libertate, punerea sub interdictie judecatoreasca ori cand a emis trei dispozitii cu caracter normativ intr-un interval de trei luni, care au fost anulate de instanta de contencios administrativ.

Primarul este ajutat de viceprimar care este ales din randul consilierilor. Prin actul alegerii consilierului in functia de viceprimar, el se transfera" din cadrul autoritatilor deliberative in afara celei executive, locul sau de consilier fiind ocupat de supleantul sau de pe lista care a candidat. Viceprimarul nu-si mai poate pastra si calitatea de consilier ca si in vechea reglementare.

Pe durata mandatului, primarul si viceprimarul primesc o indemnizatie lunara, ca unica forma de remunerare a activitatii corespunzatoare functiei de primar, respectiv de viceprimar, si care reprezinta baza de calcul pentru stabilirea drepturilor si obligatiilor care se determina in raport cu venitul salarial. Primarul si viceprimarul nu beneficiaza de sporul de vechime in munca si nici de alte sporuri prevazute de lege.

Primarul asigura respectarea drepturilor si libertatilor fundamentale ale cetatenilor, a prevederilor Constitutiei, precum si punerea in aplicare a legilor, a decretelor Presedintelui Romaniei, a hotararilor si ordonantelor Guvernului, a hotararilor consiliului local; dispune masurile necesare si acorda sprijin pentru aplicarea ordinelor si instructiunilor cu caracter normativ ale ministrilor, ale celorlalti conducatori ai autoritatilor administratiei publice centrale, ale prefectului, precum si a hotararilor consiliului judetean, in conditiile legii.

Pentru punerea in aplicare a activitatilor date in competenta sa prin actele normative prevazute mai sus, primarul beneficiaza de un aparat de specialitate, pe care il conduce.

Aparatul de specialitate al primarului este structurat pe compartimente functionale, in conditiile legii. Compartimentele functionale ale acestuia sunt incadrate cu functionari publici si personal contractual.

Legea 215/2001 privind administratia publica locala, modificata si completata ulterior in 21/07/2006 statueaza ca in exercitarea atributiunilor sale, primarul emite dispozitii normative sau individuale care devin executorii numai dupa ce sunt aduse la cunostinta publica sau dupa ce au fost aduse la cunostinta persoanelor interesate.

Dispozitiile emise de primar sunt acte juridice ce exprima o vointa manifestata unilateral si produc efecte juridice, au caracter de actualitate si sunt obligatorii pe intreg teritoriul comunei sau orasului, executarea lor fiind asigurata de catre autoritatile statului.

In exercitarea atributiilor sale, el emite dispozitii care devin executorii dupa ce au fost aduse la cunostinta persoanelor interesate. Primarii - in exercitarea functiei lor; - sunt ocrotiti de lege. Prefectul poate dispune suspendarea din functie a primarului, dar numai pe timpul unei anchete judiciare. impotriva acestei masuri, primarul se poate adresa instantei de judecata in conditiile legii contenciosului administrativ. Primarul nu poate fi demis sau destituit de catre consiliul local.

2.2. Consiliile locale sunt autoritati deliberative, iar primarii, autoritati executive ale administratiei publice prin care se realizeaza autonomia locala in unitatile administrativ teritoriale. Consiliul local este compus din consilieri alesi prin vot universal, egal, direct, secret si liber exprimat, iar numarul acestora se stabileste in raport cu numarul populatiei.

Numarul membrilor fiecarui consiliu local se stabileste prin ordin al prefectului, in functie de numarul locuitorilor comunei, orasului sau municipiului, raportat de Institutul National de Statistica la data de 1 ianuarie a anului in curs sau, dupa caz, la data de 1 iulie a anului care preceda alegerile, dupa cum urmeaza:

Consiliul General al Municipiului Bucuresti este compus din 31 de consilieri locali.

In ceea ce priveste functionarea consiliul local, acesta se alege pentru un mandat de 4 ani, care poate fi prelungit, prin lege organica, in caz de razboi sau catastrofa. Consiliul local isi exercita mandatul de la data constituirii pana la data declararii ca legal constituit a consiliului nou-ales. Consiliul local se intruneste in sedinte ordinare, lunar, la convocarea primarului. Consiliul local se poate intruni si in sedinte extraordinare, la cererea primarului sau a cel putin unei treimi din numarul membrilor consiliului. Convocarea consiliului local se face in scris, prin intermediul secretarului unitatii administrativ-teritoriale, cu cel putin 5 zile inaintea sedintelor ordinare sau cu cel putin 3 zile inainte de sedintele extraordinare. Odata cu notificarea convocarii, sunt puse la dispozitie consilierilor locali materialele inscrise pe ordinea de zi. In caz de forta majora si de maxima urgenta pentru rezolvarea intereselor locuitorilor comunei, orasului sau municipiului sau in alte situatii stabilite de regulamentul de organizare si functionare a consiliului local, convocarea consiliului local se poate face de indata. In invitatia la sedinta se vor preciza data, ora, locul desfasurarii si ordinea de zi a acesteia. Ordinea de zi a sedintei consiliului local se aduce la cunostinta locuitorilor comunei sau ai orasului prin mass-media sau prin orice alt mijloc de publicitate. In comunele sau orasele in care cetatenii apartinand unei minoritati nationale au o pondere de peste 20% din numarul locuitorilor ordinea de zi se aduce la cunostinta publica si in limba materna a cetatenilor apartinand minoritatii respective.

Ordinea de zi a sedintelor se aproba de consiliul local, la propunerea celui care, a cerut intrunirea consiliului. Suplimentarea ordinii de zi se poate face numai pentru probleme urgente, care nu pot fi amanate pana la sedinta urmatoare, si numai cu votul majoritatii consilierilor locali prezenti.

Proiectele de hotarari inscrise pe ordinea de zi a sedintei consiliului local nu pot fi dezbatute daca nu sunt insotite de raportul compartimentului de resort din cadrul aparatului de specialitate al primarului, care este elaborat in termen de 30 de zile de la inregistrarea proiectului, precum si de raportul comisiei de specialitate a consiliului.

Daca rapoartele prevazute mai sus nu sunt intocmite in termen de 30 de zile de la inregistrarea proiectului, acestea se considera implicit favorabile.

In exercitarea atributiilor ce ii revin consiliul local adopta hotarari, cu votul majoritatii membrilor prezenti, in afara de cazurile in care legea sau regulamentul de organizare si functionare a consiliului cere o alta majoritate.

Se adopta cu votul majoritatii consilierilor locali in functie urmatoarele hotarari ale consiliului local:

   a) hotararile privind bugetul local;

   b) hotararile privind contractarea de imprumuturi, in conditiile legii;

   c) hotararile prin care se stabilesc impozite si taxe locale;

   d) hotararile privind participarea la programe de dezvoltare judeteana, regionala, zonala sau de cooperare transfrontaliera;

   e) hotararile privind organizarea si dezvoltarea urbanistica a localitatilor si amenajarea teritoriului;

   f) hotararile privind asocierea sau cooperarea cu alte autoritati publice, cu persoane juridice romane sau straine.

Hotararile privind patrimoniul se adopta cu votul a doua treimi din numarul total al consilierilor locali in functie.

Hotararile consiliului local se semneaza de presedintele de sedinta, si se contrasemneaza, pentru legalitate, de catre secretar. In cazul in care presedintele de sedinta lipseste sau refuza sa semneze, hotararea consiliului local se semneaza de 3-5 consilieri locali.

Secretarul unitatii administrativ-teritoriale nu va contrasemna hotararea in cazul in care considera ca aceasta este ilegala. In acest caz, va depune in scris si va expune consiliului local opinia sa motivata, care va fi consemnata in procesul-verbal al sedintei.

Secretarul unitatii administrativ-teritoriale va comunica hotararile consiliului local primarului si prefectului de indata, dar nu mai tarziu de 10 zile lucratoare de la data adoptarii.

Comunicarea, insotita de eventualele obiectii cu privire la legalitate, se face in scris de catre secretar si va fi inregistrata intr-un registru special destinat acestui scop.

Hotararile cu caracter normativ devin obligatorii si produc efecte de la data aducerii lor la cunostinta publica, iar cele individuale, de la data comunicarii.

Aducerea la cunostinta publica a hotararilor cu caracter normativ se face in termen de 5 zile de la data comunicarii oficiale catre prefect.

In unitatile administrativ-teritoriale in care cetatenii apartinand unei minoritati nationale au o pondere de peste 20% din numarul locuitorilor hotararile cu caracter normativ se aduc la cunostinta publica si in limba materna a cetatenilor apartinand minoritatii respective, iar cele cu caracter individual se comunica, la cerere, si in limba materna.

2.3. Consiliile judetene reprezinta, potrivit Constitutiei, autoritatile administratiei publice carora le revine competenta de a coordona activitatea consiliilor comunale si orasenesti, spre a putea realiza serviciile publice de interes judetean. Consiliul judetean se compune dintr-un numar de 31 - 37 de consilieri alesi, in functie de numarul populatiei judetului, are un mandat de 4 ani si se intruneste in sedinte ordinare o data la doua luni, la convocarea presedintelui consiliului judetean, si in sedinte extraordinare ori de cate ori este necesar, adoptand hotarari.

Presedintele consiliului judetean este seful administratiei publice judetene, conduce sedintele consiliului, exercita functia de ordonator principal de credite, intocmeste proiectul de buget judetean, numeste si elibereaza din functii personalul administratiei publice judetene, cu exceptia secretarului, care este numit de Ministerul Administratiei si Internelor. In realizarea atributiilor sale, presedintele consiliului judetean emite dispozitii cu caracter normativ sau individual.

Secretarul general al judetului este functionar public de conducere si are studii juridice superioare sau administrative, se bucura de stabilitate in functie, coordoneaza compartimentele de stare civila si autoritate tutelara din aparatul propriu de specialitate al consiliului judetean, indeplineste in mod corespunzator atributiile stabilite prin lege.

2.4. Prefectul ocupa o pozitie distincta in sistemul administratiei publice locale, este reprezentantul Guvernului pe plan local, conform art.340/2004 privind institutia prefectului si conduce serviciile publice deconcentrate ale ministerelor si ale celorlalte organe ale administratiei publice centrale din unitatile administrativ teritoriale. Conform art. 122 al Constitutiei, Guvernul numeste cate un prefect in fiecare judet precum si in municipiul Bucuresti.

Ca reprezentant al Guvernului, prefectul exercita conducerea generala a serviciilor ministeriale aflate in judete in virtutea principiului desconcentrarii administrative. Pentru a realiza coordonarea, prefectul dispune de mijloace juridice deoarece avizeaza numirea sau eliberarea din functie a conducatorilor serviciilor publice ale ministerelor si ale celorlalte organe ale administratiei centrale de pe teritoriul judetului si toti acesti conducatori fac parte din comisia consultativa organizata in fiecare judet pe langa prefecturi si sub presedintia prefectului.

Prefectura se organizeaza si functioneaza ca institutie publica cu personalitate juridica, menita sa indeplineasca prerogativele conferite prin acte normative prefectului. In scopul infaptuirii administratiei judetene, colaboratorul principal al prefectului este subprefectul. In municipiul Bucuresti prefectul este ajutat de doi subprefecti. Subprefectul indeplineste atributiile ce revin prefectului atunci cand acesta lipseste.

Capacitatea juridica de drept public a institutiei prefectului se exercita in exclusivitate de catre prefect. Exercitarea drepturilor si asumarea obligatiilor civile ale institutiei prefectului se realizeaza de catre prefect sau de catre o persoana anume desemnata prin ordin al acestuia.

Pentru indeplinirea atributiunilor care ii revin,prefectul emite ordine cu caracter individual sau normativ.

Ordinele care stabilesc masuri cu caracter tehnic si de specialitate sunt emise dupa consultarea organelor sau serviciilor de specialitate si sunt contrasemnate de conducatorii acestora. Conform Legii 215/2001 modificata ulterior in data de 21/07/2006, privind administratia publica locala, ordinul prefectului devine executoriu numai dupa ce a fost adus la cunostinta publica, prin afisare si publicare cand contine dispozitii normative, sau de la data comunicarii, in celelalte cazuri.

Asadar, institutia prefectului se distinge prin trei calitati:

1) reprezentant al Guvernului;

2) sef al serviciilor publice deconcentrate ale statului din unitatile administrativ - teritoriale;

3) autoritate de tutela administrativa pentru supravegherea respectarii legii de catre autoritatile administratiei publice locale.