Identificarea armelor de foc

Determinarea tipului, modelului si calibrului armei

Stabilirea tipului modelului si calibrului armei este posibila in multe dintre situatiile intalnite in practica prin simpla studiere a inscriptiilor existente pe piesele armei. Exista si situatii in care inscriptiile lipsesc, fie datorita vechimii armei, fie datorita inlaturarii acestora de catre infractor. In aceste cazuri se studieaza caracteristicile de constructie ale armei, ca de exemplu greutatea, lungimea tevii, lungimea totala a armei, sistemele de functionare, de blocare, de montare a mecanismelor, de tragere, etc. Datele obtinute sunt confruntate cu tabele sau cataloage in care sunt inregistrate caracteristicile armelor.

La stabilirea tipului, modelului si calibrului armei se ivesc de obicei greutati atunci cand pentru expertiza a fost prezentata o arma de foc al carui model este putin cunoscut. In aceste cazuri este necesar sa se cerceteze marcajul de pe piesele armei si anume: inscriptiile de pe arma, marca fabricii, semnele firmei care a confectionat arma si alte semne. De exemplu, pistoalele de fabricatie straina mai au in afara de cifrele ce compun seria armei, diferite inscriptii care indica, de obicei, denumirea pistolului, firma si calibrul canalului tevii.

In lipsa de asemenea indicatii, se procedeaza la stabilirea datelor tehnice si a aprticularitatilor de constructie ale armei cercetate, iar apoi, cu ajutorul tabelelor se determina modelul armei.

Datele tehnice ale unei arme de foc sunt: lungimea totala, greutatea (cu si fara cartuse), calibrul, lungimea canalului tevii, grosimea peretelui tevii, numarul, directia si latimea ghinturilor.

Particularitatile de constructie ale unei arme de foc sunt: constructia tevii, sistemul de functionare (de dare a focului), schema de montare a tevii si a inchizatorului, felul piedicii de siguranta si directia de aruncare a tuburilor arse.

In ipoteza in care arma nu a fost gasita este posibila stabilirea tipului, modelului si calibrului pe baza datelor desprinse din examinarea tuburilor si proiectilelor care au fost gasite la locul infractiunii.

Caracteristicile specifice ale tubului de cartus, cum ar fi prezenta sau absenta marginii iesite din afara de pe fundul tubului sau santului din jurul fundului tubului, prezenta sau absenta urmelor lasate pe tub de diferite piese ale armei cum sunt: gheara extractoare, dintele opritor, capul inchizatorului sau furca inchizatorului, constituie o baza suficienta pentru stabilirea tipului de arma.

Piesele pistolului care lasa urme pe tubul cartusului in timpul tragerii unui foc sunt: incarcatorul, planul inclinat de alunecare in camera de explozie, marginea de la intrarea in camera de explozie, gheara extractoare, dintele opritor, varful percutorului si capul inchizatorului.

Exista cazuri cand examinarea starii tehnice a armei se realizeaza asupra armelor ce au fost gasite si scoase din fantani, rauri, WC-uri, unde au stat un timp mai mult sau mai putin indelungat. Daca arma nu poate fi demontata se va proceda la fotografierea ei cu raze gamma, ceea ce permite sa se stabileasca particularitatile de constructie ale armei respective.

Descoperita abandonata la fata locului, sau gasita asupra autorului, arma de foc trebuie privita intr-o tripla ipostaza:

ca urma principala in sine;

ca obiect creator de urme (pe elementele de munitie, pe corpul victimei sau alte obiecte);

ca obiect purtator de urme (urme papilare, urme materie, urme biologice, etc.).

Identificarea armelor de foc dupa urmele formate pe glont si pe tubul cartusului.

Identificarea armei cu care s-a savarsit o infractiune reprezinta scopul final al oricarei expertize balistice judiciare. Procesul de identificare consta in examinarea comparativa a gloantelor, a tuburilor descoperite, in corpul victimei sau la fata locului, cu gloantele sau tuburile trase experimental cu arma gasita in campul infractional ori ridicate de la persoana suspecta.

Procesul de identificare a unei arme de foc percurge doua faze:

a) In prima faza se determina grupul sau categoria careia ii apartine arma, in baza caracteristicilor generale reflectate de urmele formate pe proiectil si pe tub, referitoare la modelul, tipul, calibrul armei etc.

b) In a doua faza are loc identificarea propriu-zisa prin examenul comparativ al caracteristicilor individuale, specifice fiecarei tevi ghintuite si fiecarui ansamblu al mecanismelor de tragere.

Striatii

Striatii

Identificarea generala a armei de foc cu teava ghintuita.

Necesitatea de a stabili tipul si sistemul unei arme de foc pe baza unui glont tras, a unui tub ars sau a altor urme balistice se impune in cazul comiterii unei infractiuni la care infractorul a folosit o arma de foc, acestea constituind un indiciu deosebit de valoros pentru formarea cercului de banuiti. Daca infractiunea a fost comisa cu o arma cu teava ghintuitantele de identificare generale se bazeaza in principal pe studierea macroscopica a glontului si a tuburilor arse.

Studierea glontului indica tipul si sistemul armei din care a fost tras, tinand cont de forma, dimensiunea si greutatea glontului care pot indica felul armei: pusca, pistol sau revolver.

Forma alungita, ascutita la capat a glontului in greutate de cca. 30 g. si si lungimea 28 mm. indica o arma cu teava lunga. Glontul de revolver este cilindric si are varful bont, iar cel de pistol are varful rotunjit.

Diametrul (calibrul) glontului masurat cu micrometrul in partea cea mai groasa indica, in general, calibrul armei. glontul destinat pentru o anumita arma nu poate fi insa introdus nici inainte, nici dupa tragere, intr-o arma prin gura tevii, deoarece, in primul caz, calibrul propriu-zis al glontului este cu 0,2 - 0,5 mm. mai mare decat calibrul tevii, iar dupa tragere parasind teava, revine la dimensiunile initiale sau capata unele deformari longitudinale.

Urmele ghinturilor si ale plinurilor pe glontul tras indica cu precizie constructia interioara a tevii armei cu care a fost tras. Glontul trecand prin teava este supus actiunii acesteia si reprezinta negativul suprafetei interioare a tevii. Suprafetele proeminente dintre ghinturile tevii apar pe langa camasa glontului sub forma de santuri, iar ghinturile sub forma de proeminente.

Sensul ghinturilor este de obicei dextrogir, iar unele arme au ghinturile sinistrogire.

Latimea urmelor campurilor de pe glont este egala cu latimea campurilor din teava armei cu care s-a tras. Latimea campului se masoara, de obicei, intre marginile de jos ale acestuia.

Lungimea pasului care este unghiul de rasucire a ghinturilor in raport cu axa longitudinala, indica tipul armei.

Cand nu se gasesc pe glont striatiunile oblice produse de plinurile dintre ghinturi, toata camasa fiind acoperita cu striatii longitudinale, criminalistul trebuie sa se gandeasca la doua posibilitati:

a) Glontul a fost tras dintr-o arma a carei teava a fost puternic atacata de oxizi, iar datorita acestui fapt glontul nu are imprimata miscarea helicoidala, caracteristica armelor cu teava ghintuita, glontul trecand prin teava fara a mai fi insurubat intre ghinturi;

b) La comiterea infractiunii autorul s-a folosit de cartuse care nu au fost destinate pentru sistemul sau chiar tipul de arma respectiv.

Un alt element care poate ajuta la identificarea generala a armei de foc este semnul fabricii din care se poate deduce provenienta munitiei. Acest semn se afla pe partea posterioara a glontului.

Tubul ars gasit la cercetarea locului infractiunii va fi studiat din urmatoarele puncte de vedere:

a) Marimea, forma si greutatea lui, care indica tipul armei cu care s-a tras: pusca, pistol sau revolver. Forma tubului si particularitatile formei lui limiteaza mult posibilitatile de a se folosi un cartus de un anumit calibru la diferite alte sisteme de arme, care au acelasi calibru si aceasta datorita constructiei camerei de explozie a armelor;

b) Modul de sertizare: glontul este fixat in partea de sus, ingustata a tubului, numita gatul tubului. Modul de sertizare poate indica locul de fabricatie a munitiei.

Inscriptiile de pe fundul tubului indica provenienta si locul fabricatiei munitiei.

Daca la cercetarea la fata locului infractiunii, pe baza directiei tragerii s-a stabilit locul de unde s-a tras si daca in acel loc s-au descoperit tuburi arse, se poate deduce sistemul armei. de exemplu: T.T. cal.7,62 mm. BROWNING cal.7,65 mm. arunca tubul la dreapta; PARABELLUM mod. 1908 cal. 9 mm. si BERETTA mod. 1941 cal. 9 mm. arunca tubul in spate pe directia tragerii; WALTHER mod. 1938 cal. 9 mm. arunca tubul la stanga.

Cand se cunoaste sistemul de arma cu care s-a comis infractiunea, in cazul unei sinucideri cu aspect de omor, sau omor cu aspect de sinucidere, locul unde se afla tubul ars, face posibila stabilirea locului de unde s-a tras, fapt ce permite tragerea unor concluzii juste in ceea ce priveste calificarea faptei.

Cand la locul infractiunii nu se gasesc tuburi arse, acest lucru indica urmatoarele aspecte:

w infractiunea a fost comisa cu o arma care nu arunca tuburile arse (revolverul);

w infractorul, foarte precaut, dupa comiterea infractiunii a adunat corpurile delicte, cunoscand importanta acestora in identificarea armelor de foc.

Identificarea individuala a armelor de foc cu teava ghintuita

- Identificarea pe baza gloantelor

Canalul tevii armei de foc cu teava ghintuita, poarta intodeauna urmele uneltei cu care a fost lucrata, urma ce apar sub forma de striatii fine, microscopice, caracteristice pentru fiecare lot de fabriactie si care se reproduc cu fidelitate pe camasa glontului tras. Aceste striatii, la inceput sunt asemanatoare la lotul de arme fabricate intr-un anumit timp, dar cu cat arma este folosita mai mult, fiind supusa si agentilor atmosferici si actiunii gloantelor, canalul tevii se individualizeaza, fapt ce determina crearea de catre plinurile dintre ghinturi a unor caracteristice ce nu se gasesc la alta arma. Identificarea individuala a armei dupa glont se face pe baza acestor striatii create de canalul tevii si reproduse perfect pe camasa glontului.

Examinarea la microscopul comparator.

Microscopul comparator dispune de doua obiective si de un singur ocular, in campul caruia vor fi reunite, in perfecta continuitate cele doua imagini ale obiectivelor. Compararea gloantelor se face pe portiuni, de aceea suporturile de sustinere pe care sunt asezate proiectilele vor fi miscate sincronizat, pentru ca acestea sa prezinte, in succesiune, aceleasi fatete.

Deosebita insemnatate o are iluminarea incidenta, cu aceeasi intensitate si din acelasi unghi. Iluminarea difuza, obtinuta natural sau artificial este indicata la examinarea campului de striatii mai mari si clare. Iluminarea laerala, sub un unghi de 30-45 fata de planul obiectului examinat reliefeaza in mod satisfacator detaliile urmelor, fara a le denatura. Aceasta metoda permite observarea directa a continuitatii sau discontinuitatii liniare a striatiilor formate pe glont de particularitatile microreliefului tevii.

Striatii create de ghinturi pe camasa glontului observate si fotografiate cu ajutorul microscopului comparator

Metoda compararii mulajelor

Mulajul se poate obtine prin desfasurarea unui strat gelatinos sau metalic, care, desprin de pe glont si indreptat in plan, reflecta urmele caracteristice interiorului tevii armei.

Sunt cunoscute doua metode de redare a suprafete glontului prin contact static:

1. Mulaje transparente, pelicule formandu-se prin introducerea gloantelor in diferite solutii gelatinoase;

2. Mulaje opace, pelicula obtinandu-se prin galvanoplastie.

La prima metoda pelicula (mulajul) obtinuta se taie pe axa longitudinala, intre urmele formate de campurile dintre ghinturi, dupa ce a fost taiata la baza si la varful glontului. Apoi se desprinde de pe glont si se lipeste intre doua placi de sticla cu balsam de Canada.

Pentru colorarea peliculei se poate folosi fucsina, rosu de Sudan sau un alt colorant care se dizolva usor in acetona si acetat de amil, dar nu si in dicloretan. Acest mulaj reda exact detaliile si poate fi folosit direct la scoaterea pozitivelor fotografice .

La a doua metoda copia reliefului glontului se obtine prin depunerea unui strat metalic pe suprafata cilindrica a acestuia, cu ajutorul curentului continuu, intr-o baie electrolitica.

Dupa nichelare glontul se spala bine, apoi stratul de nichel - cupru se taie pe axa longitudinala, se indreapta si se fotografiaza (se compara). Fotografierea este necesar sa se faca concomitent la glontul de la fata locului si la cel de comparat pentru a asigura o iluminare constanta. Aceasta metoda prezinta dezavantajul de a nu reda intodeauna detaliile mici ale urmelor.

Tehnica de rulare a proiectilului.

Aceasta metoda consta in rularea proiectilelor pe mase ceroase, aliaje metalice moi, celuloid sau alte materiale plastice care pot reduce microrelieful de pe ele.

In unele cazuri copiile se obtin prin actiunea mecanica (apasarea proiectilului pe suportul folosit pentru rulare), iar in altele, prin actiunea termica, glontul incalzindu-se pana la o anumita temperatura spre a se putea imprima pe suport.

Rularea se poate efectua normal, cu ajutorul unei rigle sau a unui dispozitiv, in care glontul se fixeaza la capete, pe axa sa longitudinala. Inainte de rulare, glontul se curata, pentru ca microrelieful sa nu contina impuritati care sa denatureze urma.

Rezultatele rularii se fixeaza fotografic. Examinarea comparativa se face atat pe fotografii cat si direct, pe copiile obtinute la microscop.

Prezinta avantajul pastrarii intacte a proiectilelor corpuri delicte, pentru reluarea ulterioara a examinarilor, a transpunerii in suprafata plana, dar in acelasi timp, prezinta in numeroase cazuri dezavantajul unei reproduceri incomplete a detaliilor mici.

Tehnica fotografica.

Procedeele fotografice se folosesc nu numai ca mijloc de fixare a ceea ce s-a obtinut printr-una din metodele de comparare, dar si ca metoda independenta de comparare, fotocopiile constituind obiecte de comparare.

Se cunosc doua metode fotografice: fotografia panoramica si asa numita "desfasurare optica a proiectilului".

Prima metoda de comparare consta in fotografierea pe sectiuni longitudinale a suprafetei glontului, care apoi se asambleaza taindu-se partile care se repeta.

Pentru a doua metoda se foloseste conversograful, care permite reproducerea pe pelicula a intregii suprafete a proiectilului, datorita miscarii sincronizate a platanului care sustine proiectilul si peliculei din aparatul fotografic (miscarea platanului si a peliculei se face in sens invers). Compararea fotografiilor reprezentand suprafata cilindrica a doua gloante se face prin metoda continuitatii liniare (imbucsare) sau prin cea a suprapunerii. In acest din urma caz fotografiile se executa pe materiale transparente, colorandu-se in culori diferite (folosindu-se metoda virarii) pentru a se putea urmari mai usor detaliile respective.

Tehnica profilografica.

Unul din aparatele cele mai utilizate la analizarea suprafetelor si care corespunde cel mai bine problemelor criminalisticii, respectiv, traseologiei si implicit balisticii este profilograful (striagraful).

Adaptat nevoilor criminalisticii, in scopul examinarii profunzimii unor striatii materializate pe diagrame, striagraful este indicat pentru analizarea suprafetelor plane sau la trasarea longitudinala a obiectivelor cilindrice.

Identificarea pe baza tuburilor arse

Tubul cartusului prezinta mai multe variatiuni ale urmelor cauzate de piesele armei cu care s-a tras, determinate de tipul si sistemul acesteia.

Elementele individuale de identificare ce se disting pe tubul ars sunt cauzate de:

a) Urmele percutorului. In momentul declansarii focului, percutorul loveste capsa tubului, imprimand o adancitura mai mult sau mai putin pronuntata si caracteristica ca profunzime, forma si plasament. Sectiunile transversale ale diferitelor percutoare pot fi: rotunde, ovale, patrate, rombice, dreptunghiulare. Sectiunile longitudinale spre varful percutorului pot fi: plate, ascutite, bombate, trapezoidale. Neregularitatile microscopice de pe varful percutorului produc urme corespunzatoare in percutie, care se preteaza foarte bine la identificarea acestuia. Alte caracteristici individuale pentru identificare sunt formate in capsa de unele modificari, deteriorari sau chiar rupturi ale percutorului, ca urmare a uzurii acestuia.

Urma creata pe fundul capsei de cuiul percutor

Urma creata pe fundul capsei de cuiul percutor

b) Urmele peretelui frontal al inchizatorului. Peretele frontal al inchizatorului care in mod normal poarta urme de freza si unele urme produse de uzura apasa cu forta tubul, iar cu ocazia reculului ce se produce in momentul exploziei incarcaturii, aceste neregularitati se imprima mai mult pe capsa si pe fundul tubului.

c) Urmele camerei de explozie. Camera de explozie prezinta pe perete neregularitati sau proeminente care se imprima pe latura tubului cartusului la introducerea acestuia, cat si datorita dilatarii lui in momentul exploziei si a extragerii tubului din camera de explozie.

d) Urmele ghearei extractoare. Gheara extractoare produce o serie de striatii pe gulerul tubului in momentul cand tubul se loveste de pragul aruncatorului si este aruncat afara. Urmele redau conturul muchiei ghearei extractoare.

Urma creata de gheara extractoare pe fundul tubului de cartus

Urme create de gheara extractoare si cuiul percutor pe fundul tubului de cartus

e) Urmele pragului aruncator (dintele opritor). La extragerea tubului ars, in momentul cand inchizatorul ajunge la capatul camerei de explozie, bara cartusului se loveste de dintele opritor care face ca tubul sa fie aruncat in afara. Datorita acestei lovituri pe gulerul tubului se creaza urma dintelui, care apare pe partea opusa striatiilor produse de gheara extractoare.

Discurile lui METZGER sunt transparente, gradate in cercuri concentrice si linii perpendiculare intretaiate. Cu ajutorul lor se poate calcula cu exactitate deschiderea unghiurilor formate de ejector si gheara extractoare, in raport cu urma percutorului.

Microscopul stereoscopic se utilizeaza la examinare separata a urmelor formate pe tubul incriminat si pe cel de comparatie. Stereomicroscopul permite analiza in relief a striatiilor produse atat pe rozeta tubului, cat si pe peretii laterali ai acestuia. Cu ajutorul lui se observa imaginea de ansamblu, forma si plasamentul striatiilor, precum si ale craterului tormat de percutor pe capsa in urma tragerii. Stereomicroscopul este dotat cu dispozitive de iluminat si fotografiere, permitand, in lipsa microscopului comparator, procedeul secundar de examinare comparativa a fotografiilor.

Microscopul comparator are doua obiective si un singur ocular. Cu ajutorul acestuia se poate urmari continuitatea liniara a striatiilor existente pe tuburile comparate. In afara de dispozitivele de iluminat si fotografiat, microscopul comparator este prevazut si cu suporturi speciale pentru sustinerea si rotirea pieselor examinate.

Striagraful este un aparat de palpare a suprafetelor, fiind dotat cu analizoare mecano-optice, prin intermediul carora se poate urmari si inregistra continuu orice diferenta de relief survenita pe camasa tubului - cartus. Rezultatele obtinute ca urmare a palparii, cu ajutorul unui varf de diamant sunt inregistrate pe o profilograma, iar cotele acestora sunt indicate cifric, examenul comparativ putandu-se efectua prin confruntarea atat a profilorgamelor obtinute, cat si a cotelor espective.

Dispozitivul DOLEGAL - CECCALDI permite fotografierea rapida a rezetei tuburilor - cartus, putandu-se reproduce pe un singur cliseu 12 rozete introduse intr-un dizpozitiv special. Sursa de lumina este o lampa de cuart cu iod se 12V./100w.

Identificarea armei dupa piesa prezentata

Necesitatea de a stabili modelul si exemplarul de arma pe baza pieselor ei prezentate separat se impune in cazul cand la locul comiterii faptei se gasesc acestea din urma. (incarcator cu sau fara cartuse; plasele de la manerul pistolului; incarcatorul; baioneta; capacul magaziei de cartuse; etc.)

Stabilirea carui model de arma ii apartine o piesa intreaga, in majoritatea cazurilor, nu prezinta greutati. Expertiza se reduce la confruntarea piesei prezentate cu piesele corespunzatoare ale diferitelor modele de arme de foc. In mai multe cazuri s-a reusit sa se stabileasca pe baza pieselor prezentate nu numai modelul armei, ci si exemplarul careia ii apartinea piesa (atunci cand pe acea piesa exista numarul seriei)

Cand expertul dispune de exemplarul de arma de la care lipseste piesa gasita la locul faptei, este posibil sa se constate ca acea piesa ii apartine pe baza urmelor lasate de arma sau invers.

Exista cazuri cand infractorii distrug intentionat numele si inscrip ]iile de pe arme prin pilirea partii de metal pecare sunt stantate acestea, sau prin chernuirea lor. Pentru restabilirea numerelor de pe otelul din care sunt fabricate armele de foc pot fi folosite metode chimice si electro-chimice.

Actiunea metodelor chimice se bazeaza pe faptul ca partle metalului pe care au fost stantate cifre si litere au o densitate mai mare decat restul metalului. Diferenta de densitate se observa cu ochiul liber la tratarea cu acizi a metalului cercetat.

Suprafata de cercetat a metalului se lustruieste pana la luciu cu glaspapir , se degreseaza cu un tampon cu vata muiat in eter, dupa care in jurul ei se construieste un digulet din parafina de cca. 3-5 mm. Inaltime. In aceasta baita improvizata se toarna reactivul ce are urmatoarea compozitie:

acid azotic 25%

acid acetic glacial 25%

alcool etilic de 96 grade 50%

Daca in timp de 1-2 ore pe fundul baitei nu apar cifre sau litere, atunci, cu coltul unei hartii de filtru, se scoate cu atentie reactivul utilizat, in asa fel incat sa nu se distruga aparitia imaginii, iar apoi se adauga reactivul proaspat. Reactivul se schimba de cateva ori pana la aparitia imaginii, cand este necesar ca aceasta aa se fotografieze imediat, intrucat este instabila.

Metoda electrocoroziunii se bazeaza pe solubilitatea mai mica a otelului in partile care, in urma marcajelor, au o densitate mai mare decat restul metalului, prin aplicarea electrolizei. Ca electrolit se va folosi o solutie de clorura de sodiu de 2%, iar ca sursa de curent poate fi folosita o baterie de 4,6V. Anodul va fi piesa cu semnele pilite, iar catodul placa de plumb.

Inainte de a se aseza piesa in vasul cu electrolit se lustruieste partea piesei pe care se vad urmele semnelor pilite. Dupa aceea, toata suprafata piesei se degreseaza prin frecare cu vata muiata in eter sau prin spalare cu benzina si se acopera cu o pojghita de protectie din colodiu (sau solutie de plexiglas cu dicloretan). Dupa uscarea peliculei se decupeaza din ea bucata ce corespunde suprafetei de pe care au fost pilite semnele.

Procesul decurge normal daca se constata degajarea intensa de bule de gaze pe catodul de plumb, si daca se formeaza in electrolit niste fulgi brun-verzui.

Inainte de verificarea partii de metal cu semnele in curs de restabilire, metalul se va sterge cu vata. Dupa 10-15 minute de la inceperea procesului chimic se pot citi cifrele si literele ce apar pe metal. KUSTANOVICI

Mijloace tehnice moderne utilizate in expertiza balistica

Pe langa mijloacele clasice de examinare (separata si comparativa) utilizate in expertiza balistica, respectiv microscoapele de diferite tipuri, stereomicroscoapele si microscoapele comparatoare (dintre care ultimul tip, Macroscopul comparator "Leica DMC" a intrat de curand in dotarea politiei romane), in ultima perioada de timp sunt testate sau utilizate sisteme complexe optico-mecanice computerizate, printre care se evidentiaza:

- sistemul "Drugfire" produs de firma americana "Mnemonic Systems Incorporated"; acesta consta dintr-un microscop optic prevazut cu sursa de iluminare prin obiectiv (episcopica) si camera video care preia si transmite imaginea tubului sau a proiectilului unui computer. Acesta executa comparatii bazate pe analizarea analoga a minutiilor existente (urme striatii).

- sistemul "IBIS" produs de firma americana "Forensic Technology"; bazat si compus in principal pe aceleasi principii ca cel anterior, executa comparatiile bazate pe imagini preluate separat ale percutiei in sine cat si a capsei de initiere in ansamblu, ca si ale urmelor lasate de ghinturile tevii. Codificarea minutiilor se face matematic dupa metoda vectoriala, ceea ce ii ofera posibilitati de stocare si comparare a informatiilor sensibil superioare sistemului "Drugfire".

Identificarea generala a armelor de foc cu teava lisa.

Focul tras dintr-o arma cu teava lisa, de vanatoare, porneste din gura tevii ca o masa compacta cu rondela si bura.

Elementele generale de identificare pe baza burelor sunt:

a) Diametrul burelor indica cu aproximatie calibrul armei. O concluzie asupra calibrului armei se poate trage de catre expert, numai dupa ce s-a consultat un specialist in aceasta materie;

b) Materialul din care sunt confectionate burele arata daca cartusul a fost procurat din comert sau infractorul s-a folosit de un tub vechi pe care l-a incarcat singur.

Numarul si greutatea alicelor permit stabilirea calibrului armei numai in cazul cand acestea au fost gasite grupate. Modul de confectionare si felul materialului indica daca alicele provin din cartuse cumparate din comert sau sunt de constructie proprie.

La armele cu teava lisa dupa fiecare tragere tuburile se extrag manual din camera de ardere, motiv pentru care tuburile arse se gasesc foarte rar la fata locului.

Tubul ars, folosit de o arma cu teava lisa, prezinta urmatoarele elemente de identificare generala:

a) Dimensiunea care indica calibrul armei este stabilita conventional;

b) Inscriptiile imprimate pe corpul tubului, care este confectionat din carton presat si pe raza lui indica provenienta si locul de fabricatie;

c) Gradul de uzura indica daca cartusul este nou sau a mai fost folosit si reincarcat.

Identificarea individuala a armelor de foc cu teava lisa.

-Stabilirea calibrului armei cu alice

Calibrul armei cu alice se stabileste pe baza marcii fabricii de pe tevile armei, unde deseori se mentioneaza si lungimea camerei cartusului. De asemenea, acesta se poate stabili prin masurarea diametrului canalului tevii la distanta de 22 de centimetri de la detunator, cu ajutorul unui instrument special, iar apoi prin compararea datelor obtinute cu datele din tabele.

Cu o suficienta prcizie se poate stabili calibrul si prin masurarea cu un subler a bazei camerei cartusului fiecarei tevi. (Ex. : calibrul 12 corespunde diametrului tevii de 18,2 mm.; calibrul 16 - 18,8 mm.; calibrul 20 - 15,7 mm.)KUSTANOVICI

Datorita principiilor balistice in baza carora este construita o arma cu teava lisa si a munitiei folosite, identificarea individuala cu ajutorul alicelor se poate face numai in mod indirect si numai in cazul cand alicele au fost confectionate de infractor cu mijloace proprii.

Descoperind la locul comiterii infractiunii alice din a caror forma si material rezulta ca nu sunt cumparate din comert, expertul va cauta sa stabileasca cu ce instrumente au fost confectionate. Astfel, se va putea deduce daca alicele au fost confectionate cu o dalta sau cleste de sarma, cuie sau plumb. Prin analiza de laborator, difractia si fluorescenta in raze X, prin analiza spectrala se pot stabili unele elemente constitutive ale aliajelor materialelor din care s-au confectionat alicele comparativ cu materialele ridicate de la banuiti.

Singura urma a mecanismului armei cu teava lisa ce ramane pe tub este cea lasata de percutor pe capsa, care permite stabilirea in mod sigur, pe baza caracteristicilor armei cu care s-a tras. Cu toate ca tubul poate fi folosite de mai multe ori, capsa trebuie schimbata dupa fiecare tragere si in acest fel, urma percutorului pe capsa reprezinta intodeauna rezultatul ultimei trageri. In asemenea cazuri, elementele de identificare individuala sunt: forma, profunzimea si plasamentul percutiei precum si unele caracteristici microscopice ale varfului percutorului.

Burele au valoare numai atunci cand sunt confectionate de detinatorul armei din hartie, panza, calti sau lana. In asemenea situatii burele descoperite la fata locului vor fi trimise expertului si vor putea fi folosite ca material comparativ in cazul cand la domiciliul banuitorului se descopera materiale similare.

Obtinerea modelelor tip de comparatie

Obtinerea modelelor tip de comparatie se impune expertului balistician, atunci cand i se cere sa constate daca tuburile arse descoperite la locul faptei si glontul extras cu ocazia autopsiei din cadavrul victimei, au fost sau nu trase cu arma care este supusa expertizei.

Pentru ca modelele tip sa fie bune pentru comparatie, tuburile trebuie sa indeplineasca doua conditii principale:

w siguranta ca ele provin de la obiectul care se identifica;

w aptitudinea lor de a fi comparate cu celelalte obiecte cu care se identifica.

Obtinerea modelelor tip de comparatie se face prin trageri experimentale. In vederea efectuarii acestor trageri, expertul trebuie sa pregateasca materialul si arma cu care se executa tragerea. Prin pregatirea materialului se intelege activitatea expertului balistician de a asigura cartusele necesare tragerilor experimentale, in raport cu tipul si modelul armei corp delict, cat si celelalte materiale necesare.

In acest scop, este necesar ca expertul sa procure, sa aleaga cartuse de acelasi calibru, de aceeasi fabricatie, care au acelasi marcaj pe rozeta, acelasi fel de capsa, iar tuburile si gloantele sa fie confectionate din acelasi material din care sunt facute tuburile arse si gloantele trase, care urmeaza a fi comparate .

Inainte de fiecare tragere experimentala proiectilul si tubul sunt examinate pentru a nu avea zgarieturi sau urme de lovire, iar daca acestea exista, vor fi descrise sau fotografiate, inainte de a le folosi la tragere.

Pentru buna reusita a examenului comparativ, expertul trebuie sa aibe la dispozitie mai multe modele tip de comparatie. In acest scop el va procura pentru fiecare arma examinata 3-5 cartuse, care vor fi folosite la tragerile experimentale. Exista doua opinii in legatura cu un numar mare de cartuse pentru tragerea experimentala:

a) Se pot stabili precis urmele produse de mecanismul si interiorul tevii armei corp delict, ceea ce necesita un numar mare de tuburi arse si de gloante trase;

b) Repetarea tragerii cu aceeasi arma, cu un numar mai mare de cartuse, poate duce la diminuarea sau alterarea proeminentelor care creaza urmele caracteristice existente pe tuburile si gloantele incriminate, facand posibila crearea unor alte urme suplimentare ce pot deruta expertul.

Dupa ce au fost efectuate examinarile preliminare, stabilindu-se eventualele defectiuni ale armei incriminate (prin gammagrafiere), daca se poate trage cu ea, daca nu se descarca accidental etc., dupa ce s-au colectat reziduuri, in vederea analizelor chimice, in scopul de a se stabili daca s-a tras sau nu cu acea arma, criminalistul va proceda la pregatirea armei in vederea tragerilor experimentale.

In acest scop expertul va executa urmatoarele:

teava armei va fi curatata de rugina si reziduurile depuse cu ocazia ultimei impuscaturi, va indeparta unsoarea si toate impuritatile existente pe teava;

va curata mecanismul de dare a focului, astfe ca arma sa fie in conditii optime de tragere.

Dupa aceste pregatiri expertul va proceda la efectuarea tragerilor experimentale.

In toate cazurile, in mod obligatoriu, atunci cand organul de politie nu are o camera de experienta cu poligon redus autorizat, tragerea experimentala se va efectua la poligonul garnizoanei. Aceasta pentru a se evita unele accidente ce s-ar putea produce prin ricosarea sau devierea gloantelor.

Obtinerea tuburilor arse drept modele de comparatie pot fi captate intr-un saculet asezat in dreptul orificiului de evacuare a tuburilor la armele automate sau semiautomate, sau pot fi extrase cu grija cu ajutorul inchizatorului in cazul diferitelor pusti, pentru ca tuburile sa fie ferite de lovituri ce pot crea urme suplimentare atunci cand tubul ars ia contact cu pamantul.

Gloantele modele tip de comparatie trebuie sa indeplineasca anumite conditii:

w sa poarte pe camasa protectoare numai urmele provocate de interiorul tevii armei din care au fost trase;

w sa nu fie diforme (lovite sau turtite);

w sa fie ferite de formarea unor striatii suplimentare;

w toate gloantele trase sa intre in posesia expertului.

Pentru captarea gloantelor sunt intrebuintate mai multe feluri de dispozitive.

Unul dintre dispozitive este format dintr-un tub de otel sau de beton de 2 m. avand diametrul de 20 cm. si fixat in pozitie verticala. In tub se toarna apa, aproximativ 3/4din volumul acestuia. In interiorul tubului, pe fund, se afla o plasa de otel inoxidabil, ce serveste la scoaterea gloantelor din tub, care se poate ridica cu ajutorul unui cordon, fara a varsa apa.

Tubul este atasat printr-un colier de un perete in pozitie verticala, astfel incat se poate detasa cu usurinta. Deasupra tubului se gaseste un dispozitiv de lemn care are o deschizatura verticala care indica axul central al tubului si serveste drept ghid pentru tragerea in apa. Rezistenta apei este suficienta pentru a atenua forta glontului si poate opri un glont tras cu cea mai puternica incarcatura. Dispozitivul, desi ofera captarea gloantelor in conditii suficient de bune, fara striatii suplimentare, nu a fost raspandit datorita faptului ca este incomod.

Captatorul de proiectile, in varianta folosita in tara noastra este format dintr-o cutie lunga de aprox. 3 m., cu o latime de cca. 40 cm. (fig.)

Lada de captare umpluta cu calti.

In interiorul lazii, la distante egale, 20-25 cm., sunt asezate niste rame de lemn prinse de pereti cu ajutorul unor jgheaburi, care impart lada in compartimente. Pe aceste rame se prinde cate un carton alb, care are rolul de a marca daca glontul a trecu dintr-un compartiment in altul. Spatiile intre aceste compartimente sunt umplute cu vata sau calti, care au rolul de a frana viteza glontului si, totodata, de a-l opri pentru a nu iesi din lada. In primele compartimente, de regula, se aseaza placi din cauciuc cu panza, pentru a scade din forta de patrundere a glontului.

Pentru a evita lovirea, deformarea si crearea de striatii suplimentare prin lovirea sau prin presarea gloantelor intre ele, se recomanda ca dupa fiecare tragere (foc), glontul sa fie cautat si scos din dispozitiv, orificiile de intrare in cartoane sa fie insemnate, iar dupa formarea a 20-30 de orificii de intrare sa fie inlocuite. Gloantele astfel colectate se impacheteaza separat intr-o bucata de hartie sau vata si pe ambalaj se va scrie tipul si modelul armei cu care s-a tras, numarul tragerilor, data tragerii si numele expertului care a efectuat tragerea experimentala.

Atat gloantele cat si tuburile corp delict sau modelul tip de comparatie se vor conserva in conditii optime (se vor unge cu ulei de oase), iar dupa efectuarea si intocmirea raportului de constatare tehnico-stiintifica balistica judiciara, vor fi atasate acestuia trimitandu-se organului de politie care a solicitat efectuarea examenului comparative de laborator.

Se impune efectuarea unor trageri experimentale speciale in situatiile cand expertului ii sunt date spre cercetare probleme ca:

w daca se poate trage cu arma suspecta, care este defecta, improvizata sau de constructie proprie;

w care este puterea de patrundere a glontului;

w de la ce distanta s-a tras, pentru stabilirea urmelor suplimentare ale impuscaturii sau a impastierii alicelor (in cazul armelor de vanatoare).

Pentru efectuarea tragerilor experimentale cu unele arme defecte, de constructie proprie sau improvizate, expertul se va deplasa la poligon si va instala arma in cauza in santul de tragere, fixand-o pe un stalp sau un trepied, iar percutarea se poate face la distanta cu ajutorul unei sfori legata de tragaci.

Pentru a stabili puterea de patrundere a glontului, expertul va executa tragerea tot in poligon, instalind in directia tragerii obiecte diferite, a caror natura si dimensiuni sa fie cat mai apropiate sau chiar similare cu acele ale obiectului cercetat. In acest scop, se pot efectua trageri in bucati de lemn, tabla, fier etc., luand insa toate masurile de precautie, pentru a se evita toate accidentele ce s-ar putea produce in urma ricosarii glontului.

Distantele de la care s-a tras se vor nota pe o eticheta, ce se va atasa pe obiectul in care s-a efectuat tragerea, separat pentru fiecare foc.

Pentru aprecierea distantei de la care s-a tras, in cazurile de impuscatura apropiata cu arme cu glont, in scopul stabilirii urmelor suplimentare ale impuscaturii, expertul care executa tragerea experimentala la poligon, va instala in directia tragerii obiecte similare cu cele cercetate, sau bucati de carton alb prinse in rame si de dimensiuni corespunzatoare.

Distantele de la care se pot efectua tragerile si care se noteaza pe obiect, separat pentru fiecare foc in parte, pot fi de la teava lipita pana la 100 cm. distanta pana la care pot zbura particulele de pulbere in functie de felul armei si a pulberii. In ceea ce priveste stabilirea inmpastierii alicelor la armele de vanatoare, tragerea se executa in panouri, in care s-au prin bucati de carton alb sau panza alba cu dimensiuni de 50x50 cm. pana la 1x1 m., sau si mai mare, deoarece alicele armei de vanatoare se raspandesc intr-un con ce se mareste uniform, in raport cu distanta de la care s-a tras.