Cercetarea activitatii executive si a deciziei administrative

Cercetarea activitatii executive si a deciziei administrative

Preocuparile si cercetarile privind studierea deciziei, inclusiv a celei administrative, au dus la constituirea unei ramuri a stiintei, relativ noua, componenta de baza a stiintei conducerii sau a managementului, numita "teoria deciziei". Aceasta stiinta contribuie la formarea unei teorii unitare si generale asupra deciziei care sa permita introducerea si utilizarea unor metode si tehnici eficiente de pregatire, adoptare si aplicare a deciziilor[1].

Cercetarea actului decizional, inclusiv a deciziei administrative - ca forma de manifestare a activitatii executive - nu se face numai la nivelul stiintei conducerii si a teoriei generale a deciziei, ci ea se realizeaza si la nivelul unor ramuri deosebit de specializate ale stiintei, cum sunt stiinta administratiei de stat si stiinta dreptului administrativ, care contribuie la fundamentarea teoretica si practica a activitatii executive si a deciziei administrative.

Un rol important revine contributiei stiintei dreptului administrativ datorita faptului ca o buna parte a activitatii executive imbraca o forma juridica. Ea demonstreaza insemnatatea regulilor juridice in activitatea administrativa si deplina compatibilitate dintre aceste reguli si activitatea executiva. Studiul juridic al administratiei se impune deoarece aceasta este ea insasi un mediu juridic[2], inseparabil de stat si caruia dreptul ii fixeaza reguli organizatorice si functionale. Dreptul stabileste cadrul legal in care se adopta si se realizeaza deciziile (conditiile de valabilitate, modul de executare si efectele juridice); de asemenea, normele de drept reglementeaza si activitatea de control a executarii deciziilor, inclusiv raspunderea juridica cu privire la ele.

Un aport deosebit in studiul activitatii executive revine stiintei administratiei de stat. Dezvoltarea activitatii executive a statului cat si diversitatea formelor (juridice si nejuridice) concrete in care se realizeaza impune cercetarea complexa a fenomenului administrativ, in scopul descoperii legitatilor ce stau la baza organizarii si functionarii administratiei publice. Un loc central il ocupa studiul deciziei administrative, componenta esentiala a activitatii executive, stiinta administratiei de stat contribuind la constituirea unei teorii generale si unitare a deciziei administrative[4] ca sarcina fundamentala a acestei stiinte. In stadiul actual sunt abordate aspecte legate de tehnica pregatirii si adoptarii deciziilor (necesarul de informatii, analiza posibilitatilor de solutionare, alegerea variantei optime, motivatia deciziei). Formularile generale ale stiintei administratiei constituie premise ale formularii normelor de drept ce reglementeaza activitatea executiva si totodata premise ale aplicarii eficiente a reglementarilor. La randul lor, normele de drept permit verificarea practica a valabilitatii tezelor formulate de stiinta administratiei de stat . De altfel, raportul dintre stiinta administratiei si cercetarea juridica a deciziei administrative se inscrie in perspectiva mai larga a corelatiilor dintre cele doua stiinte administrative .

O deosebita importanta la cercetarea interdisciplinara a activitatii executive si a deciziei administrative o au ramurile mai noi ale stiintei cum sunt sociologia, informatica, cercetarile operationale si cibernetica.

Sociologia studiaza, printre altele, administratia de stat ca pe un subsistem social ilustrand modul in care se produc efectele sociale ale activitatii executive. Un rol deosebit il au tehnicile de investigare sociologica in faza pregatitoare emiterii deciziei prin aportul lor substantial in operatiunile de documentare prealabila.

Informatica este utilizata cu prioritate in faza de elaborare a deciziei stabilind modul de prelucrare a datelor necesare, punand la dispozitia specialistilor mijloace tehnice care fac parte, intr-o proportie crescanda, din baza tehnico-materiala a procesului administrativ[7]. Informatica juridica, ramura a informaticii, contribuie la perfectionarea metodelor de elaborare si de aplicare a dreptului. In acest sens reglementarile legale stabilesc ca insasi folosirea terminologiei in actele normative sa se faca in mod unitar pentru a satisface si cerintele unui sistem de informatica legislativa.

Cercetarile operationale contribuie la punerea in ecuatie a problemelor ce fac obiectul deciziei, indicand diverse posibilitati de solutionare, determinand modelul matematic al solutiei optime preconizate. In acest fel, alaturi de criteriile politico-juridice, un loc tot mai important revine si criteriilor matematice[9] in fundamentarea stiintifica a procesului decizional.

Cibernetica contribuie la elaborarea unei teorii noi asupra activitatii executive, vazuta ca un complex de sisteme (decizional, operational, informational), permitand introducerea unor tehnici de natura a imbunatatii conducerea administrativa.

Conducerea societatii implica in permanenta adoptarea unui mare numar de decizii. Caracterul stiintific al conducerii sociale implica fundamentarea temeinica a procesului decizional. Activitatea decizionala isi reflecta eficienta in modul in care administratia isi indeplineste sarcinile care ii revin.