CRIMINOLOGIE ETIOLOGICA : Teoriile etiologice moderne

TEORIILE ETIOLOGICE MODERNE

Explicatiile etiologice moderne prezinta urmatoarele caracteristici :

admit ideea ca fenomenul criminal reprezinta un fenomen multifactorial ;

diversele teorii etiologice s-au ocupat fiecare in mod prioritar de o anumita categorie de factori  care au fost considerati preponderenti (biologici, morali, sociali) , fara ca prin aceasta sa se nege caracterul multifactorial al fenomenului criminal;

se pleaca de la premisa ca si comportamentul criminal, ca si celelalte conduite umane, reprezinta un comportament psihologic ; de aceea, teoriile etiologice moderne au un element comun : factorul psihologic.

INTREBARI / SUBIECTE

- Caracteristicile teoriilor etiologice moderne.

A) Teoriile psiho-biologice

Continua traditia lombrosiana.

Conform ideii centrale a acestor teorii, crima ca fenomen individual are o baza biologica.

Se considera ca ceilalti factori, exteriori individului, au doar un rol secundar.

A1) Teoria bio-tipologica

Se afirma ca exista o corelatie intre activitatea criminala si biotip.

Ernest Kretschmer (1888-1964), psihiatru german, a observat existenta unei relatii intre unele tipuri morfologice si anumite tulburari psihice.

In principala sa lucrare : « Structura corpului si caracterul »  Kretschmer considera ca se pot distinge patru tipuri de indivizi :

tipul picnicomorf (sau picnic) ;

tipul leptomorf (sau astenic);

tipul atletomorf (sau atletic);

tipul displastic.

TEME:

In raport cu ce elemente se poate stabili corelatia intre activitatea criminala si biotip?

Explicati cele patru tipuri de indivizi potrivit teoriei lui Kretschmer.

A2) Teoria inadaptarii bio-psihice

A fost formulata de criminologul suedez Olof Kinberg in lucrarea "Probleme fundamentale ale criminologiei".

Pentru a stabili cauzele crimei este necesar a se analiza structura bio-psihica a individului, personalitatea acestuia.

Exista doua elemente ce trebuie avute in vedere la analiza structurii bio-psihice:

I) Nucleul constitutional- reprezinta suma tendintelor reactionale ale individului. Se pot distinge patru trasaturi psihologice fundamentale ce alcatuiesc nucleul constitutional:

capacitatea - nivelul maxim pe care poate sa il atinga inteligenta unui individ sub influenta unor conditii de mediu optim;

validitatea - cantitatea de energie de care dispune individul;

stabilitatea - se refera la facultatea subiectului de a dobandi compertamente ferme, durabile, astfel incat sa poata face acelasi lucru in acelasi fel, economisind forta ;

soliditatea - se refera la coeziunea interna a personalitatii, in opozitie cu disociabilitatea.

Aceste trasaturi se regasesc in personalitatea indivizilor in cantitati variabile : in excedent, mediu sau deficitar. In cazuri extreme vom avea perechi diametral opuse (ex. supercapabil-subcapabil )

Pe de alta parte este nevoie a se lua in calcul si cel de-al doilea element :

II) Functia morala

- este compusa din elemente emotionale si elemente cognitive. Daca se ia in considerare calitatea acestor elemente se pot distinge patru categorii de subiecti :

1. indivizi a caror functie morala se reduce la unele cunostinte ale evaluarilor morale, general acceptate, dar carora le lipseste elementul emotional aproape complet ;
2. indivizi care nu numai ca poseda cunostinte despre regulile morale dar sunt capabili sa reactioneze emotional la stimuli adecvati ;
3. indivizi ale caror functii morale au suferit modificari in urma unor leziuni patologice ale tesuturilor cerebrale ;
4. indivizi care cunosc regulile morale, raspund emotional la stimuli, insa au o perceptie deformata a sensului real al actului ; sunt in eroare cu privire la semnificatia morala a acestuia.

In urma combinatiei dintre un anumit tip de nucleu constitutional  si o anumita configuratie a functiei morale, rezulta indivizi inadaptati care, la anumiti stimuli, vor reactiona in contradictie cu legea penala.

Kinberg studiaza si cazurile psihopatologice, unde exista de obicei alterari grave ale functiei morale si analizeaza predispozitiile spre delict in aceste cazuri.

TEME 

- Care sunt trasaturile psihologice fundamentale care alcatuiesc nucleul constitutional ?

Ce categorii de subiecti pot fi desprinse pe baza configuratiei functiei morale ?

A3) Teoria constitutiei criminale

Reprezentantul acestei teorii este criminologul italian Benigno di Tullio, profesor la Universitatea din Roma, a carui principala lucrare « Tratat de antropologie criminala » a fost publicat prima oara in 1945.

Pentru di Tullio studiul crimei nu poate fi exclusiv biologic ori exclusiv sociologic, ci totdeauna biosociologic.

Autorul incearca sa determine factorii ce conduc la formarea unei personalitati criminale.

Cercetarile si concluziile lui di Tullio s-au apropiat cel mai mult de teoria lombrosiana. Autorul se foloseste insa de unele descoperiri noi in domeniul bio-psihologiei si geneticii ; in plus, nu evita sa se pronunte asupra factorilor sociali si asupra legaturii dintre acestia si personalitatea criminala.

TEME 

Ce intelege B. di Tullio prin constitutie criminala ?

Care sunt factorii care conduc la formarea unei personalitati criminale, potrivit lui B. di Tullio ?

A4) Teoria genetica

Cariotipul uman presupune 46 de cromozomi dispusi in 23 de perechi, din care 22 reprezinta "soma" (partea nereproductiva), iar o pereche reprezinta germenul (partea ce asigura reproducerea) alcatuita din cromozomi sexuali.

Sexul genetic este conditionat de prezenta sau absenta unui cromozom particular notat cu litera y : astfel formula feminina este 46xx iar formula masculina este 46xy.

Anomaliile cromozomiale frecvente la delincventi sunt in legatura cu cromozomii sexuali.

a) O prima anomalie relevanta din punct de vedere criminologic ce a fost descoperita este reprezentata de formula 47xxy, respectiv existenta suplimentara a unui cromozom de tipul x (anomalie denumita sindromul Klinefelter). Infractiunile comise de cei care prezinta aceasta anomalie sunt diverse , de la furt la agresiune ; s-a putut constata totusi o tendinta spre fapte cu tematica sexuala .

b) O a doua aberatie cromozomiala este reprezentata de sindromul xyy, unde apare deci un cromozom y in exces. Predispozitia spre comiterea de infractiuni este mai accentuata la indivizii avand aceasta anomalie , fata de cei atinsi de sindromul Klinefelter . Specific pentru subiectii purtatori ai unui y suplimentar este comiterea unor infractiuni de violenta .

Ambele anomalii pot exista si la indivizi perfect normali. Prin urmare explicatiile bazate pe formula cromozomiala nu pot fi generalizate. Concluzia poate fi ca aceste anomalii constituie o predispozitie si chiar daca indivizi cu astfel de anomalii ajung sa comita frecvent infractiuni, acest deznodamant nu este obligatoriu. Interesul cercetarii criminologice in acest domeniu s-a diminuat pentru o perioada, un rol important in acest sens avandu-l si problemele etico-juridice pe care le-au generat aceste cercetari.

TEME 

Sindromul Klinefelter : caracteristici, frecventa, fapte comise.

Sindromul 47 xyy : caracteristici , frecventa , specificul criminalitatii .

Care sunt problemele etico-juridice legate de teoria genetica ?

INTREBARI / SUBIECTE

Teoria bio-tipologica ;

Teoria inadaptarii bio-psihice;

Teoria constitutiei criminale;

Teoria genetica.

B) Teoriile psiho-sociale

Acorda o importanta sporita factorilor sociali ai fenomenului cirminal.

Incearca sa raspunda la intrebarea : de ce viata sociala determina anumiti indivizi sa comita fapte penale, in timp ce alti indivizi nu devin delincventi ? Aceste teorii sunt denumite teoriile factorilor sociali ai delincventei si intra in aceasta  categorie Teoria asociatiilor diferentiate, Teoria conflictelor de culturi si Teoria anomiei.

Exista si unele exceptii, unde intrebarea este pusa dintr-o perspectiva contrara : de ce majoritatea indivizilor se supune legii si nu comite fapte penale ? Aceste teorii au fost regrupate sub denumirea Teoriile factorilor sociali ai respectului legii penale. Apartine acestei categorii Teoria angajamentuluui.

B1) Teoria asociatiilor diferentiate

Apartine criminologului american Edwin Sutherland, profesor la Universitatea din Indiana.

Principala sa lucrare a fost publicata initial cu titlul « Criminologie » , in anul 1924 si republicata in 1934 sub denumirea « Principii de criminologie ». In aceasta lucrare este formulata teoria asociatiilor diferentiate.

Explicatia actului criminal in viziunea lui Sutherland presupune urmatoarele coordonate:

1. comportamentul criminal este invatat;
2. invatarea se realizeaza in contact cu alte persoane, printr-un proces complex de comunicare;
3. invatarea are loc mai ales in interiorul unui grup restrans de persoane;
4. procesul de invatare presupune: asimilarea tehnicilor de comitere a infractiunilor; orientarea mobilurilor, a tendintelor impulsive, a rationamentelor si atitudinilor;
5. orientarea mobilurilor si a tendintelor impulsive se face in functie de interpretarea favorabila sau defavorabila a dispozitiilor legale;
6. un individ devine criminal daca interpretarile defavorabile respectului legii domina interpretarile favorabile ;
7. asociatiile diferentiate pot varia in privinta duratei, frecventei, intensitatii etc. ;
8. formatia criminala prin asociatie nu se dobandeste doar prin imitatie ;
9. comportamentul criminal este expresia unui ansamblu de nevoi si valori, dar nu se explica prin aceasta.

Un grup poate fi organizat fie de maniera a favoriza dezvoltarea fenomenului criminal, fie de maniera a i se opune. Majoritatea grupurilor sunt ambivalente, iar rata criminalitatii este expresia unei organizari diferentiate a grupului.

TEME

Care sunt tipurile de explicatii stiintifice ale fenomenului criminal, potrivit lui Sutherland ?

REFERATE 

Teoria asociatiilor diferentiate ;

Delincventa juvenila ;

Criminalitatea gulerelor albe.

B2) Teoria conflictelor de culturi

Apartine criminologului american Thorsten Sellin, fost profesor al Universitatii din Pennsylvania si presedinte al Societatii Internationale de Criminologie.

Principala sa lucrare :  « Conflictul cultural si crima » - publicata prima oara in 1938.

Sellin considera ca o cunoastere pur stiintifica in criminologie este iluzorie. In aceste conditii, « ambitia » criminologiei ar trebui sa se limiteze doar la formularea unor ipoteze cu un grad sporit de probabilitate. In acest sens considera Sellin ca trebuie apreciata si  propria lui teorie .

Termenii de cultura si conflict  au , pentru Sellin , o semnificatie particulara.

Se poate vorbi de un conflict cultural atunci cand conduita unei persoane, socialmente aprobata sau chiar ceruta intr-o anumita situatie intr-un grup , nu este apreciata de aceeasi maniera in celelalte grupuri sociale la care persoana respectiva datoreaza supunere.

Exista in principal trei situiatii generatoare de conflict :

1. conflictul poate sa apara intre doua atitudini perfect morale, dar bazate pe valori diferite  ( de exemplu in cazul colonizarii ) ;
2. conflictul se poate situa intre legi arbitrare ori legi care favorizeaza coruptia, pe de o parte, si indivizi care se supun unor conceptii morale sanatoase, pe de alta parte ; ( de exemplu in cazul starii de ocupatie ) ;
3. conflictul se poate ivi intre legi conforme cu valorile socialmente acceptate si indivizi ce au coduri morale particulare. ( de exemplu in cazul imigrantilor )

Teoria conflictelor de culturi , ca si ceelalte teorii criminologice ,  nu poate oferi decat o explicatie partiala cu privire la etiologia fenomenului criminal.

TEME 

- Ce intelege Sellin , in explicatiile sale , prin termenii : « cultura » si « conflict cultural » ?

B3) Teoria anomiei

Aceasta teorie  a fost formulata de sociologul american Robert K. Merton in lucrarea « Teoria sociala si structura sociala » .

Pe de o parte, Merton isi insuseste conceptia lui Durkheim potrivit careia criminalitatea este o problema intim legata de structura sociala si variaza in functie de aceasta structura.

Pe de alta parte, este preluata de la sociologul francez notiunea de anomie, care este adaptata situatiei concrete pe care o prezenta , la aceea data ,  societatea americana.

Anomia este conceputa ca o stare de absenta ori de slabire a normei, ceea ce duce la o lipsa de coeziune intre membrii comunitatii. In explicarea starii de anomie autorul utilizeaza doua concepte : cel de cultura si cel de organizare sociala.

Starea de anomie se instaleaza atunci cand exista un decalaj prea mare intre scopurile propuse si mijloacele legitime, accesibile pentru anumite categorii sociale. Aceste categorii defavorizate recurg la mijloace ilegale, la criminalitate, pentru satisfacerea scopurilor propuse de cultura ambianta.

Ipotezele sugerate de Merton au trezit un interes deosebit in lumea stiintifica si numeroase cercetari ulterioare au incercat sa testeze valabilitatea acestor ipoteze.

TEME 

- Ce intelege Merton in lucrarea sa prin conceptele de « cultura » si « organizare sociala » ?

B4) Teoria angajamentului

Aceasta teorie apartine sociologului american Howard S. Becker si este formulata in cuprinsul celebrei sale lucrari "Outsiders", publicata in anul 1963.

Becker este unul din principalii reprezentanti ai curentului interactionist, ce se inscrie in sfera mai larga a criminologiei "reactiei sociale" care considera ca devianta si implicit delincventa reprezinta o creatie a structurilor sociale, structuri ce "eticheteaza" individul ca deviant. Cu toate acestea, gasim in lucrarea lui Becker si un model secvential al delincventei , model ce poate fi inclus foarte bine in cadrul explicatiilor privind « trecerea la act ». Teoria angajamentului reprezinta insa o explicatie de tip etiologic.

Motivul pentru care un individ respecta legea penala este acela de a nu pierde avantajele pe care le presupune viata sociala in care este « angajat ». Dimpotriva , un alt individ poate comite o infractiune deoarece nu este suficient de angajat in angrenajul social si practic el nu are ce pierde .

Becker admite ca exista si o a doua cale spre delincventa si explica aceasta cale folosindu-se de conceptul de « tehnici de neutralizare ». Prin tehnici de neutralizare se au in vedere « justificarile » pe care delincventii le utilizeaza pentru a aproba propriile actiuni infractionale.

O prima tehnica de neutralizare apare cand delincventul se considera el insusi descarcat de responsabilitatea propriilor actiuni.

O a doua tehnica de neutralizare se creeaza in legatura cu prejudiciul comis prin infractiune , prejudiciu care desi este evident , in viziunea infractorului  poate fi socotit uneori inexistent.

A treia tehnica este reprezentata de situatia in care delincventul considera ca vatamarea pe care o produce este justa.

A patra tehnica implica o « condamnare a celor care condamna » , adica un dispret fata de organele de justitie .

O ultima tehnica de neutralizare consta in sacrificarea exigentelor sociale generale in schimbul salvarii celor ale unui grup social restrans.

TEME

Dati exemple concrete in cadrul fiecareia din cele cinci tehnici de neutralizare.

INTREBARI / SUBIECTE 

Teoria asociatiilor diferentiate ;

Teoria conflictelor de culturi ;

Teoria anomiei ;

Teoria angajamentului

C) Teoriile psiho-morale

Teoriile psiho-morale isi propun , in primul rand , studierea mentalitatii criminalului , a modului in care se formeaza o astfel de mentalitate si a manierei in care ea poate fi deosebita de mentalitatea noncriminala .

Aceste teorii considera ca biologicul ori socialul nu prezinta interes decat in masura in care permit o mai buna intelegere a modului in care se structureaza mentalitatea criminala.

C1) Teoriile psiho-morale de factura psihanalitica

Intra in aceasta subcategorie a teoriilor psiho-morale de natura psihanalitica acele explicatii ale fenomenului criminal care poarta amprenta psihanalizei freudiene.

C1.1) Contributia lui Freud la dezvoltarea gandirii criminologice

Sigmund Freud (1856-1939) este creatorul psihanalizei. Din aceasta perspectiva el a abordat , direct sau indirect , si unele aspecte legate de fenomenul criminal .

Se pot distinge trei aspecte ale contributiei lui Freud la dezvoltarea criminologiei :

a) Explicatiile privind structura si functionarea aparatului psihic.

Aceste explicatii parcurg doua faze : Initial Freud a considerat ca cele trei instante ale vietii psihice sunt : inconstientul, preconstientul si constientul. Ulterior, sinele, eul si supraeul devin elementele structurante ale psihicului. Aceste elemente au fost utilizate ulterior si in cercetarea criminologica .

b) Explicatiile privind etiologia si tratamentul nevrozelor.

Aceste explicatii admit ca exista trei factori a caror actiune intervine la persoanele bolnave :

1. predispozitiile ereditare ;
2. influenta unor evenimente din prima copilarie ;
3. « renuntarea reala ».

Analiza freudiana se axeaza pe evenimentele din prima copilarie. In aceasta perioada instinctul sexual parcurge mai multe faze : faza orala, faza anala si faza genitala. Parcurgerea acestor faze poate da nastere unor « fixatii ale libidoului » si pe cale de consecinta unor nevroze .Tot in aceasta perioada a copilariei apare si se dezvolta "complexul lui Oedip" considerat de Freud a fi nucleul nevrozelor .

Explicatiile cu privire la nevroze au fost utilizate de teoria personalitatii antisociale si de teoria criminalului nevrotic .

c) Referirile la fenomenul criminal

Nu abunda in opera freudiana deoarece el nu s-a preocupat in mod nemijlocit de acest subiect.

O prima categorie de referiri ce merita sa fie  semnalate le gasim in lucrarea "Totem si tabu". Din aceste referiri rezulta ca actul criminal are o origine instinctuala. Crima apare ca o expresie a instinctului sexual gresit canalizat, a complexului lui Oedip.

O alta categorie de referiri la fenomenul criminal o gasim in studiile publicate de Freud in perioada de maturitate a creatiei stiintifice : « Dincolo de principiul placerii » si « Eul si sinele ». Se contureaza aici dualismul Eros-Thanatos. Noua viziune asupra instinctelor duce la o noua posibilitate de explicare a crimei . Pe langa varianta sexuala apare si varianta morbida potrivit careia crima ar fi explicabila prin tendinta umana spre agresiune si distructivitate , expresii ale instinctului mortii ( Thanatos ) .

Intr-o explicatie directa cu privire la crima , Freud vede in aceasta o expresie a unui sentiment de culpabilitate tipic nevrozelor, adica ramas in stare de inconstienta si anterior faptei. Crima explicata ca forma de eliberare de sub presiunea unui sentiment de vinovatie are  tot o origine instinctuala , daca avem in vedere ca sentimentul culpabil apare datorita unor instincte condamnabile .

TEME 

Explicati Complexul lui Oedip ;

Aratati in ce consta dualismul Eros-Thanatos ?

REFERATE 

Introducere in psihanaliza ;

Totem si Tabu;

Dincolo de principiul placerii ;

Eul si sinele.

C1.2) Teoria criminalului nevrotic

Varianta cea mai cunoscuta a acestei teorii apartine criminologilor Fr. Alexander si H. Staub si este expusa in lucrarea acestora , « Criminalul si judecatorii sai » publicata in anul 1929 la Viena.

Conform acestei teorii criminalitatea poate fi clasificata in urmatoarele trei categorii :

Criminalitatea imaginara, care transpare in vise, fantezii sau acte ratate;

Criminalitatea ocazionala, specifica persoanelor si situatiilor in care Supraeul isi suspenda instanta sa morala, in urma unei vatamari sau amenintari iminente pentru Eu;

Criminalitatea obisnuita, care cuprinde trei tipuri de criminali"

a) criminali organici - personalitatea lor tine de domeniul psihiatriei;

b) criminali normali - caracterizati prin aceea ca sunt sanatosi din punct de vedere psihic, dar sunt socialmente anormali ;

c) criminalii nevrotici - cei care actioneaza in functie de mobiluri inconstiente ; in cazul lor , Eul este invins de Sine, care scapa determinarii Supraeului ; sentimentul de culpabilitate si nevoia de pedeapsa explica ( la fel ca la Freud ) actul criminal .

C1.3) Teoria personalitatii antisociale

Are la baza constatarile psihanalizei freudiene cu privire la evenimentele din prima copilarie, la care se adauga cercetarile obtinute de alti specialisti.

O varianta a acesteia a fost expusa de Kate Friedlander.

Se considera  in esenta ca , la origine, copilul este o fiinta absolut instinctiva, dominata de principiul placerii. El urmeaza sa se adapteze principiului realitatii printr-un proces lent de modificare sau sublimare a instinctelor. Procesul de adaptare parcurge trei etape :

1. faza primelor relatii dintre copil si parinti - evolutia instinctului sexual si rezolvarea complexului oedipian este aici de mare importanta ;
2. faza formarii Supraeului - copilul incearca sa se identifice cu parintii si are loc un proces imitativ ;
3. faza formarii relatiilor de grup in cadrul familiei - are rolul de a asigura adaptarea sociala a copilului.

INTREBARI / SUBIECTE 

Contributia lui Freud la dezvoltarea gandirii criminologice ;

Teoria criminalului nevrotic ;

Teoria personalitatii antisociale.

C2) Teoriile psiho-morale « autonome »

Intra in aceasta categorie diverse explicatii criminologice de factura psiho-morala, unele eliberate total, altele doar partial, de influenta psihanalitica.

C2.1) Teoria instinctelor

Apartine criminologului belgian Etienne de Greeff.

Pentru E. de Greeff personalitatea delincventului, ca si personalitatea umana in general, este determinata de instincte. Ansamblul de tendinte instinctive organizate potrivit preocuparilor inteligentei formeaza « structura afectiva ». In cadrul structurii afective se pot distinge doua grupe fundamentale de instincte : instinctele de aparare si instinctele de simpatie. Exista o opozitie permanenta intre cele doua categorii de instincte.

Datorita  conflictului dintre instinctele de aparare si cele de simpatie in structura afectiva se creeaza un echilibru precar , iar in aceste conditii « tulburarile de caracter si insuficientele » inteligentei vor favoriza trecerea la actul criminal.

TEME 

- Care este rolul instinctelor de aparare si al celor de simpatie ?

C2.2) Teoria personalitatii criminale

Apartine criminologului francez Jean Pinatel.

Pinatel considera inutila incercarea de a separa oamenii in buni si rai ; nu exista diferenta de natura intre oameni. Inexistenta unei diferente de natura intre oameni nu excude insa existenta unor diferente graduale in privinta pragului lor delincvential.

Unii indivizi au nevoie de instigari exterioare grave, iar altii de instigari lejere, pentru a prezenta reactii delictuale, pentru a realiza trecerea la act. Aceasta diferenta graduala este data de anumite trasaturi psihologice care alcatuiesc « nucleul central al personalitatii criminale ».

Componentele nucleului personalitatii criminale, care comanda conditiile trecerii la act sunt :

egocentrismul ;

labilitatea ;

agresivitatea ;

indiferenta afectiva.

TEME 

- Explicati  fiecare din componentele nucleului personalitatii criminale.

INTREBARI / SUBIECTE 

Teoria instinctelor ;

Teoria personalitatii criminale.